sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Ce aşteptări are Dumnezeu ?

Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. Proverbe 14:23
I’m SO TIRED of hearing from men’s hearts and hearing from their minds and hearing from their opinions! - Paul Washer

Văd că mulţi se cred deja "sisteme de referinţă" teologică, spirituală, in a oferi răspunsuri, consolări, soluţii, gen :"părerea mea, eu cred că, după mine, opinia mea , ce cred eu, cum văd eu lucrurile, care este perspectiva mea" dar prea puţini oferă Viziunea şi Perspectiva Lui Dumnezeu! aflată şi descoperită în Cuvântul Său dătător de viaţă, inţelepciune şi putere.

Noi căutăm o perspectivă şi o viziune asupra lumii conform Cuvântului lui Dumnezeu, din Biblie, deci ceea ce este in concordantă Cuvântului Său, nu sentimentele noastre intime postate pe toate paginile, nu ceea ce spune lumea că este corect şi bine, nu mentalitatea stricată este etalonul nostru de comparaţie şi standardul nostru.
8.Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9. ,Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţa de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Isaia 55:8-9
29. Casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă." Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? Ezechiel 18:29
Dacă postăm ceva ..sa postăm Cuvântul Lui şi nu ideile noastre, şi atunci vom putea oferi soluţii la problemele cotidiene cu ajutorul Duhului Sfânt.
Domnul să ne ajute in vederea creşterii in cunoaşterea şi slujirea lui Dumnezeu şi trăirea Cuvântului Său.
Mă rog mereu să pot comunica Adevărul intr-o formă adecvată tinerilor, ( si oricărei generaţii) prezentând soluţii biblice adevărate la problemele contemporane şi la cele cu care ne confruntăm cu toţii in actualitate.
Prioritar fiecare işi face slujba şi lucrarea cu cinste şi demnitate onorându-l pe Dumezeu in toate privinţele.
apoi....
Orice mesaj şi orice postare trebuie să implinească cele 3 nevoi ale omului : nevoia de Dumnezeu, nevoia de semnificaţie/sens/scop şi nevoia de relaţii. Binenţeles că la prima nevoie se includ toate componentele salvării, criza de identitate, rezolvarea profundă spirituală a omului şi anume - păcatul prin credinţa în Jertfa Mântuitorului Isus Christos de la Calvar.

Te poţi gândi aici dacă cunoşti astfel de oameni, sau te poţi auto-analiza dacă gândeşti printr-o astfel de perspectivă. Eu imi doresc sincer inaintea Lui să nu spun niciodată ceva tinerilor de la mine şi să nu fiu insoţit de Puterea şi Ajutorul Lui, şi să nu trăiesc bazat pe 'umanism'. Sunt oameni care doar ceea ce spun ei este important...ceea ce spun alţii nu. Doresc doar ei să fie auziţi, recunoscuţi, apreciaţi, răsplătiţi, aplaudaţi, recompensaţi, evidenţiaţi, ascultaţi, oameni ce caută mereu să aiba dreptate prin argumente, experienţe, cunoaştere. La ce folos dacă lipseşte Atitudinea Lui ? Dragostea Lui?

Dar acest lucru nu arată decât "măruntzenia si micimea lor".
Cei mai multi oameni determină ce este bine intr-unul din următoarele moduri greşite, prin:

-relativism- nu există standarde absolute , ale binelui, iubirii, adevărului, numai unele comparative sau relative, Totul se raportează la circumstanţe, cultură, perspectivaă standardele comunitătii, şi sistemele de gândire şi mentalitatea stricată şi păcătoasă a oamenilor. Fiecare işi inventează şi construieşte "adevărul lui".
-situaţionalism- Este bine ceea ce se potriveşte mai bine pentru situaţia respectivă
-pragmatism- Este bine ceea ce functioneaza mai bine" ( auzi des ..."eu mă consider un om pragmatic, sceptic" ) nu cred până nu văd evidenţe..probe..dovezi, argumente,semne....
-raţionalism- Este bine ceea ce este logic şi poate fi analizat mintal ( raţional)
-realism- Este bine ceea ce se conformează cel mai bine " realităţilor" lumii naturale din jurul nostru
-hedonism- Este Bine ceea ce aduce mai multa plăcere
- tradiţionalism- Este bine ceea ce se făcea in trecut
-umanism- Este bine ceea ce spun eu că este bine
( studiază Geneza 3:1-7 si Levitic 18:1-5)

TOATE Aceste abordări (in viaţă) - nu iau in considerare faptul că Dumnezeu Insuşi este singurul Standard Obiectiv real pentru a determina ce este bine ( sau rău).

Deci,este bine ceea ce Dumnezeu spune ca este Bine . Si unde putem afla asta?
Raspunsul este doar in Cuvântul Său!, nu in blogurile noastre, nu in inimile noastre, nu in sentimentele noastre intime postate pe toate paginile ( gânduri ce ar trebui să le faceţi publice doar Domnului sau iubitului vostru)..uneori intimitatea nu este pentru holbarea tuturor ochilor şi pentru toate gardurile. "Păstrezi" ce ai mai frumos pentru cel pentru care te păstrezi si pregăteşti.
Asta înseamna a îl onora pe El si pe el/ea.
Mie sincer dintre toate aceste perspective cea mai periculoasă mi se pare ultima UMANISMUL (centrarea pe sine, iubirea de sine, centrarea in jurul iubirii de sine, hrănirea propriului ego gigantic si nesătul, axis mundi, "buricul pământului").Şi astfel se ajunge de oamenii acţionează precum " mici dumnezei".
Ohh, dar ce fericit poţi fi trăind altfel,( când nu te dai tu drept "modelul" şi nu oferi răspunsuri ca fiind tu-"sistemul de referinţă" ci trăind diferit. Precum EL este Altfel si Diferit.

Ce fericit poţi fi când te aşezi sub autoritatea supremă şi suverană a lui Dumnezeu, inghemuit dulce sub Domnia Sfântă a lui Isus Christos, şi sub călăuzirea Duhului Sfânt alegând cu bucurie purtarea Lui de grijă.
Imi place ce am descoperit pe trezirespirituala recent.
Paul Washer spunea in mesajul său normal din punctul Lui Dumnezeu de vedere, dar "shokant" pentru carnea şi firea pământească imbâcsită de poftele lumii:
" Cum este posibil ca atâţia oameni astăzi să declare totuşi că s-au intâlnit cu Isus Hristos şi totuşi să nu rămână permanent marcaţi?" foarte buna intrebare.
James MacDonald inspirat de El , a spus frumos la fel:
DACĂ CREDINŢA TA NU TE SCHIMBĂ NICI NU TE-A MÂNTUIT.
(practic iniţial nici nu a avut loc o naştere din nou in mine sau in tine, drag suflet)- dacă nu ne lăsăm schimbaţi şi transformaţi de puterea transformatoare a lui Dumnezeu.
EL vrea să lucreze.
El poate să lucreze prin tine.
Intrebarea este ...Ii permiti?
Il lasi?
Cedezi ...gândurile tale pentru Gândurile Lui?
Cedezi siguranţa ta, argumentele tale pentru Căile si Sfaturile Lui?
Renunţi la dreptatea ta şi imbraci Inţelepciunea Sa?
Te dai la o parte în a primi laudele şi Ii faci loc Fiului Său Christos pentru a fi proslăvit ,inălţat şi glorificat prin viata ta?

A fi drept ( neprihănit) inseamnă să fii in acord sau in conformitate cu standardul sau perspectiva ( viziunea) lui Dumnezeu.
Păcat nu este ceea ce comitem in exterior. Pacatul comis- ci şi gândurile noastre necurate., bolnave, păgâne, străine de Dumnezeu. Privirile pătimaşe şi pofticioase.
27. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu preacurveşti.
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea in inima lui. Matei 5:27-28
Aceasta este Viziunea lui Dumnezeu, perspectiva Lui din Cuvântul Viu şi sfânt.
Cum vede El lucrurile?
Ce spune El, Cum gândeşte Domnul? Ce doreste El să ne transmită?
Această intrebare să o lansăm mereu in mintea şi inima noastră.
Ce părere are El despre acest subiect?, criză,problemă cotidiană de azi, cu ce se confrunta adolescenţii/tinerii,batrânii, o nevoie a lumii, problemă contemporană, pentru toate intrebăriile asupra vietii?

Si atunci vom sluji eficient si cu dragoste semenilor nostri.
Nu vom atrage atentia asupra noastra..ci vom atrage si directiona/ indica oamenii spre El.
Domnul puterii Transformatoare de vieţi.
Cel ce schimba si atinge destine prin Sângele Fiului Său scump Isus.
Mirele si Iubitul nostru Rege.

Glorie Ţie , Impărate.
Ne face plăcere să fim Guvernaţi de Tine in această lume.
oferindu-ne Viata, Hrana,Putere, Solutii prin Cuvantul Tau Sfant şi adevărat.

Rămâne-ţi indicatoare spre Isus.
In Slujba Lui,
Alexandru
“When men come before me in a pulpit and they tell me they want to share with me from their heart, the only thing I want to do is walk out the door. I’m SO TIRED of hearing from men’s hearts and hearing from their minds and hearing from their opinions! What I want is for someone to stand back and preach to me about Jesus Christ! (I want) someone to tell me ‘thus saith the Lord’ and not apologize and preach with the authority of God about the subject they’ve taken.”- Paul Washer

Marius Cruceru un "baptist orthodox"

Un articol ce merită să fie citit...Imi plac oamenii care sunt in stare să vadă ceva bun in ceilalţi oameni, inainte de a folosi stereotipuri sau prejudecăti.Viziunea unui ortodox asupra unui baptist.

Cristian BADILITA
"Cred ca ar trebui facuta, o data pentru totdeauna, distinctia intre ortodoxie, fara h, si orthodoxie, cu h, pentru a nu mai suprapune "dreapta credinta" peste o confesiune religioasa."
Spun aceasta nu pentru ca, Doamne fereste, vreau sa ma distantez de Biserica numita ortodoxa, ci pur si simplu pentru ca imi place sa respect sensul cuvintelor.

Intamplator sau nu, eu m-am nascut ortodox si incerc, pe cat se poate, cu ajutorul Scripturii si al Sfintilor, sa devin si un adevarat orthodox. Altii s-au nascut catolici, protestanti, baptisti. Chiar si asa ei pot intretine o legatura esentiala cu orthodoxia si voi incerca sa explic mai departe cum. Anul acesta, am organizat scoala de vara a Asociatiei romane de studii religioase (a nu se confunda sub nici o forma cu cenaclul "Oisteanu et comp".) la Universitatea baptista Emanuel din Oradea, impreuna cu reverendul Marius Cruceru. La el ma refer in primul rand atunci cand folosesc sintagma "baptist orthodox" si iata de ce. L-am cunoscut pe Marius Cruceru in anii facultatii, in 1990-1991. Petru Cretia mi-a telefonat sa-mi spuna ca exista un tanar filolog dornic sa citeasca Evanghelia dupa Luca in original. Asa am inceput sa ne intalnim o data sau de doua ori pe saptamana. Apoi, drumurile noastre s-au despartit, pentru a se reintalni o data cu lansarea proiectului Septuaginta. Marius Cruceru, numit pastor si profesor la Oradea, si-a pus timpul si pregatirea la dispozitia noastra, fara sa accepte sa fie platit. Regula baptista, mi-a marturisit, interzice rasplatirea unui efort legat de Sfanta Scriptura. Lui si unui student de la aceeasi Universitate li se datoreaza Cantarea Cantarilor din primul tom al volumului IV.

Dar specialitatea si pasiunea acestui pastor baptist raman Parintii Bisericii. Da, nu va mirati! Exista la noi, ortodocsii atotstiutori, un curent de opinie, as spune chiar un fel de teologumena, care-i declara pe "ereticii baptisti" (si nu doar pe baptisti) inamici ai Traditiei patristice. Imi pare rau ca trebuie sa contrazic aceasta sacra teologumena si sa spun ca unul dintre cei mai fini patrologi pe care ii avem la ora actuala este un... baptist. Lucru incomod in cadrul propriei sale confesiuni, cum singur recunoaste, dar perfect compatibil cu preceptele religioase ale acesteia. De altminteri, rev. Cruceru a lansat o dezbatere foarte aprinsa legata de pierderile cauzate de "uitarea Parintilor" in teologia baptista, in special, si protestanta, in general. Mai mult decat atat, el este autorul unei teze masive de doctorat despre Augustin, mai precis, despre utilizarea lexicului filozofico-teologic grecesc in tratatele din ultima perioada a vietii Hiponatului. Teza aceasta constituie un adevarat model de cercetare deopotriva filologica, filozofica si teologica, rezultat al unei indelungate ucenicii atat in tara, cat si in trei mari centre universitare din Anglia si America.

De altfel, ce m-a impresionat la aceasta editie a scolii de vara, a fost nivelul excelent de pregatire a participantilor baptisti. Aproape toti aveau deschise, in fata ochilor, editii ale Noului Testament in greaca, toti cunoasteau pe de rost capitole intregi din Sfanta Scriptura, toti stapaneau o limba straina moderna. Dar, dincolo de aceasta dotare intelectuala,
m-a cucerit credinta lor cinstita, dublata de nevoia intoarcerii la surse, la Cuvantul Domnului. Mi-am dat seama ca noi, ortodocsii, ne comportam uneori ca niste sectanti, in nici un caz ei, etichetati astfel din ignoranta sau resentiment.
Imi amintesc ca, la un moment dat, s-a infiripat o polemica in marginea unui fragment din Apostolul Pavel. Am stat o buna bucata de vreme, ca sa citim si sa traducem impreuna, cu fidelitate, textul grecesc pentru a o scoate la capat. Seminarul acela m-a invata mai mult decat orice discurs ecumenist: singurul temei al refacerii unitatii ecleziale este Cuvantul lui Dumnezeu, cu precadere Noul Testament. Iar instrumentul, buna credinta. Fara buna credinta, credinta simpla nu valoreaza cine stie ce. Avem atatea de invatat de la orthodocsii baptisti!

Sursa : Ziua

joi, 29 ianuarie 2009

Intoxicarea teologilor de azi

Ascultam astăzi o predica a lui Paul Washer, şi pentru că nu depind de el in viaţă, chiar dacă imi este mentor şi ghid spiritual..am descoperit un comentariu străin..in care apărea numele acestui predicator "apus" deja din lumea fizică..dar vocea lui si mesajul lui incă dăinueşte- pentru că Dumnezeu nu doreşte să fim "văduviţi"de anumite promisiuni şi binecuvântări ce le-au avut predecesorii noştrii ,ci EL vrea ca in fiecare generaţie să Îsi coboare Slava şi Gloria printre fii şi fiicele Lui.
Paris Reidhead explică cu mulţi ani inaintea lui Washer cum teologia şi mesajul Evangheliei a inceput să fie diluată şi secularizată pentru nevoile emoţionale, pentru sine, şi pentru dorinţele umane egoiste.
This sermon is life changing .
Si in Regimul Comunist, până la lovitura de stat din '89 in Romania mulţi oameni s-au "pocait" doar ca să scape de iad, de flăcăriile gheenei, de teroarea si frica unui Dumnezeu tiran+dictatorial de gen Mussolini, Hitler sau Stalin. Alţii au dorit să se pocăiască doar pentru a ajunge in rai,având o motivaţie greşită, aceea de a nu-l găsi pe Dumnezeu acolo.

Prin acest scurt mesaj incisiv, dur şi real puteţi intelege cât de mult unii teologi au schimbat esenţa şi adevărata substantă a Evangheliei.Au facut acest lucru pentru ca oamenii să se simtă bine pe pămant şi să fie fericiţi.
Insă nu există fericire acolo unde nu este şi sfinţenia pură a lui Dumnezeu.Nothing is holy if God is not there - spunea G.W. North
Anul trecut mi-am dorit mult si achiziţionat o carte " CĂSĂTORIE SFÂNTĂ" in care intrebarea autorului Garry Thomas era :
"Dacă scopul cu care Dumnezeu a instituit căsătoria a fost mai degrabă de a ne face sfinţi decât de a ne face fericiţi?".
Cu alte cuvinte aceasta este ordinea principială. divină, sănătoasă, inţeleaptă şi corectă prin care Dumnezeu işi ia toată Gloria care I se cuvine şi Cinstea pe care o merită. EL ne vrea mai intâi sfinţiţi si sfinţi şi apoi fericiţi. Iar daca vom fi oameni neprihăniţi, sfinţi, curăţiti si spălaţi prin Sângele Mielului Isus ..vom fi cei mai fericiţi oameni de pe pământ...indiferent de ceea ce se intâmplă in jurul circumstanţelor noastre.( si indiferent de starea altor oameni). Insă acestea vin la "pachet", aceasta este super oferta Cerului şi a Jertfei supreme a lui Isus, sfinţire cu fericire. Nu merge una fără cealaltă, cum au incercat teologii liberali, şi cei umanisti să scoată din ecuaţia vieţii curăţia şi sfinţirea prin Domnul Isus Christos. Căci nimic nu putem noi realiza sau lupta , prin forţele si puterile noastre proprii. Doar dacă depindem de puterea Lui transformatoare putem să ne schimbăm viata. Omul nu poate face nimic prin el insuşi, prin fortele lui proprii.
"Legea umana leaga doar mainile, Legea lui Dumnezeu leaga inima".



Vladimir Pustan proclamă Evanghelia



Sursa predicilor : ciresarii.ro

CRESTINISM SI AFLARE IN TREABA

1. Calea uceniciei adevarate NOU!!!

2. Purtandu-ti crucea NOU!!!

3. Socotind pretul NOU!!!

4. Ucenicie cu inima franta NOU!!!

5. Calatorie fara bagaje NOU!!!

6. Cei trei "S" ai uceniciei NOU!!!

7. Marea insarcinare NOU!!!

8. Fericiri si binecuvantari NOU!!!

Te invit să iti faci timp si asculti aceste mesaje in pauzele tale din aceasta sesiune.

Din EL, prin El si pentru El sunt toate lucrurile.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Copiii vad "nevazutul"




“In adevar insusiriile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, la lucrurile facute de El...”Romani 1:20

Am primit aceste ganduri de la Alexandra ca si comentariu la "Iubire cu aceeasi "vedere".
Merita sa le cititi si voi.
Mult har tuturor acum si in examenele vietii.

Luz o fetitza de 9 ani, a iesit la plimbare cu bunica ei. Era o dupamasa de primavara insorita, aerul adia usor daruindu-i mangaieri firave pe fatza.
De mult timp bunica ei nu a mai iesit cu Luz la o plimbare, si atmosfera parea asa de perfecta incat azi a decis sa o faca.
Au ajuns in parcul din mijlocul orasului, unde o multime de copii se inveseleau cu tot felul de activitati, cand te uitai la ei , aveau care mai de care zambete tot mai gratioase si plini de duiosie,imediat te inveseleau si pe tine.
Luz a fugit repede sa se intalneasca cu colegii ei de la scoala, erau toti int-un cerc pregatiti sa se joace , prea cunoscutul joc, « Am pierdut o batistutza ».
Totul se desfasura in bucurie si veselie.
De odata Luz, la zarit pe Daniel, un baiat de vreo 10 ani, care in urma cu 3 ani pierduse ambii parinti intr.-un acident de masina, si totodata si ochii lui au incetat sa vada culoriile minunate ale unei zile de soare sau de ploaie. Sedea la capatul celalalt al parcului pe iarba. Era un copil mai deosebit , Luz a observat un fel de tristeze pe fatza baiatului, asa ca a decis sa mearga sa il invite sa se joace cu ei.

Daniel avea in mana un fir de iarba, cand deodata a auzit vocea fetitzei…

- Daniel ,ce faci?hai un vrei sa te joci cu noi, e foarte distractiv?
- Luz , ma bucur asa de mult ca te aud. Ma bucur ca ai venit la mine sa ma inviti sa ma joc , dar acum nu pot sunt extrem de ocupat.
- Cum ,de ce ? ce faci Daniel ? vreau sa vad si eu ce te tine asa de ocupat.
- Hai , sezi aici jos langa mine.Vezi firul acesta de iarba din mana mea
- Da ,sigur.
- Stau de zece minute si imi imaginez ce culoare poate avea, daca este verde inchis sau deschis.Pare asa firav incat m-am intretinut aici cu el.
- Vai Daniel asta e simplu, hai sa facem un joc.Tu ma intrebi ce vrei sa vezi, si eu te voi lasa sa vezi cu ochii mei.:)
- Wow , chiar ai face asta pt mine ?imi doresc asa de mult sa vad ce culoare are cerul, cat e de albastru azi, si leaganele in ce culori sunt facute, apoi vreau sa stiu ce ambient este in parc, daca se joaca baietii footbal, daca sunt flori in iarba...spunemi Luz ce vezi ?
- Astazi , este soare afara , iarba ca de obicei, verde nimic deosebit, si cerul albastru si are ceva nori sigur o sa ploua la noapte.
- Acum am vazut cu ochii tai...lasa-te sa vezi cu ochii mei...cerul e mai albastru ca niciodata, soarele bate atat de puternic incat ii simt caldura razelor lui cum joaca pe fatza mea. Sus in copac sunt un grup mic de pasarele care fac un zgomot ciudat , cred ca se bat pt ceva mancare J. Apoi copii din parc , sunt asa de ocupati cu mingea de fotbal, cu leaganele care par asa vechi pentru scartaitul pe care il faci. Sunt extem de ocupati ca sa vada ca si azi e o zi cu totul diferita fatza de ceea de ieri, pt ca azi nu sunt aceasi copii ca si ieri, pt ca azi soarele nu bate ca si ieri, pentru ca ieri erau la fel de ocupatii sa faca acelias activitati ca si azi.Ce poate fi atat de minunat sa bati o minge de o suta de ori pe zi , si sa nu iti dai seama de linistea care ti-o poate oferi aceasta zi....Natura este asa de minunata incat in fiecare zi te invatza ceva nou.
- Daniel , e minunat , cum reusesti sa vezi asta cu ochii tai ?cum faci vreau sa vad si eu, de ce tu vezi asta si totusi eu, nu ?
- De atatia ani , m-am ocupat sa vad lucruriile asa cum le simt , asa cum as vrea sa fie.Eu vad lucruriile cu ochii inimii.E asa de minunat...
- Da stiu am observat.Daniel stii...tot ce tu ai vazut cu ochii inimi tale , face lucrurile sa fie mai frumoase mai deosebite...de fapt asa sunt lucruriile cum le vezi tu.Vreau sa vad si eu lumea, parcul, cerul, cu ochii tai, cu ochii inimii.
- Da , e minunat.Hai sa inchidem ochii, ca sa vedem adevarata lume, ignorata si uitata de multi...

De atatea ori am calcat pe iarba verde din parc, fara sa stau sa ma gandesc ce minunate culori are azi. Ieri am privit cerul si mi se parea ceva normal sa fie acoperit de nori pentru perioada anului in care suntem, si totusi nu am observat ca in spatele lor este un cer mai albastru ca oricand.
Sunt obisnuita sa ma intalnesc in fiecare zi cu prietenii, sa discutam despre aceleas subiecte intre adolescenti, fara sa ma gandesc ca poate fii ultima discutie.De cate ori am uitat sa pretuiesc mancarea care in fiecare zi este pe masa noastra si nu am stat sa ma gandesc ca sunt atatia care nu au ce manca.
De ce nu m-am oprit niciodata sa ma gandesc , asa cum spune o cantare, “zambetul Tau il vad printre nori mereu...”. El o facut toate minunile pentru ca noi sa Il cunoastem , sa Ii cunoastem adevarata fatza in ele...in toate lucrurile simple si nesimple, tot ce este creat de El este important, pentru ca daca le privim cu ochii inimii, Il vedem pe El, in ele.

Cu ce ochii vad eu lumea, si cat de mult ma bucur eu de minunile vietii?


As vrea sa invat de la tine viatza :
As vrea sa numar orele ca si cand ar fii secunde,
Sa ma bucur de un zambet cum ma bucur de soare
Sa caut bunatatea si frumusetea in lucrurile simple
Sa pretuiesc cele mai mici lucruri ca si cand ar fii cele mai mari
As vrea sa vad lumea cu ochii inimii.

marți, 27 ianuarie 2009

iubire cu aceeasi "vedere"

Un pianist…orb. In luna Februarie a anului 2006, Anthony Burger, pianistul care a cantat impreuna cu Gaither Vocal Band, a suferit un atac de inima in timpul unui concert. Dupa pierderea imensa a unui om deosebit, Gaithers pornesc in cautarea unui nou pianist. Dupa probele care au avut loc, a fost ales Gordon Mote, un pianist... ORB.

If they could see you through my eyes


S-a nascut orb . La varsta de trei ani parintii au fost surprinsi cand l-au auzit cantand la pian cateva acorduri minunate. Ei au observat imediat talentul care Dumnezeu l-a pus in fiul lor si au decis sa-i incurajeze eforturile bazandu-se pe promisiunea din Ieremia 29:11: (Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.).

Saptamana trecuta, citind biografia lui, nu am fost surprins foarte mult de faptul ca e pianist orb, ci mai degraba cand am descoperit ca era CASATORIT. M-am intrebat mereu in acea zi, cum se poate ca o fata sanatoasa sa se poata indragosti de un om orb. Putea sa isi puna “inaintea sentimentelor” n motive: toata viata va trebui sa imi ingrijesc sotul, sa ii explic ceea ce vad eu, si ma bucura, si el nu vede… poate copiii nostrii vor fi orbi…sunt atatia alti barbati sanatosi.. ce rost ar avea sa imi “stric” cariera langa un om cu handicap toata viata?

Am inteles insa ca Gordon are un caracter special. Pentru aceasta il iubeste sotia. Pentru aceasta a fost ales din mai multi pianisti care au concurat. Toti stiau notele dar numai el avea acel acord special al inimii pe langa care nu poti trece fara sa fii atins.

De cand e casatorit, Gordon a compus cateva cantari speciale. S-a adeverit inca o data faptul pe care istoria Bisericii il confirma: ca in spatele fiecarui barbat de care s-a folosit Dumnezeu a fost o mama sau o sotie dedicata slujirii.

Gordon si sotia lui au doi copii sanatosi de care se bucura. Si impreuna duc o viata de devotement. Stiti de ce?? Pentru ca amandoi sunt oameni care vad lucrurile care nu se vad…

Stiti ce ma doare cel mai mult? Ca la finalul unor programe cei care canta un solo sunt felicitati, dar fratele din carucior nu este bagat in seama… Ca multi se inghesuie sa dea mana cu pastorii sau fratii din comitet si cand ii suni sa vina sa dea ajutor unei fete care anul acesta si-a pierdut picioarele intr-un accident de tir, trebuie sa dai 10 telefoane ca sa gasesti pe cineva. Nu sunt pesimist dar am impresia ca in cer se vor schimba lucrurile, la rasplatire.

Inchei aceste ganduri cu trei intrebari pentru cititori:
Pentru fete: Ai putea sa te casatoresti cu un barbat cu un handicap cand poate majoritatea fetelor din biserica ta cauta unul cu bmw, care merge zilnic la sala, care “are stil” ?
Pentru baieti: Ai putea sa te casatoresti cu o fata a carei infatisare nu ai vazut-o si poate nu o vei vedea NICIODATA?
Pentru parinti: Ce ati face daca in familia dumneavoastra vi s-ar naste un copil orb?

Ps: Mi-e dor de tineri care sa caute adevaratele valori intr-o lume (poate chiar intr-o adunare) ce si-a pierdut inclinatia catre lucrurile cu adevarat valoroase. Adevaratele valori cu mare greutate se mai gasesc,iar oameni si mai greu!
Editorial :resursecrestine

luni, 26 ianuarie 2009

pauză de gânduri

“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” (C. S. Lewis)

Neil .T Anderson a spus un lucru asemanator in cartea " CEL ce sfărâmă lanţurile robiei" :
"Daca ţinta ta este lumea aceasta, asta-i tot ce vei obţine, iar în cele din urmă o vei pierde şi pe ea. Dacă ţinta ta este lumea viitoare , Dumnezeu iţi va da in plus şi viaţa de aici".

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Andrei : valoarea individului


Un lucru pe care l-am observat în toţi anii mei de lucrare este că cele mai eficiente şi importante aspecte ale evanghelizării au loc de obicei la nivel personal, individual.
Cei mai mulţi oameni nu vin la Christos ca reacţie imediată la o predică pe care o aud într-o sală plină de oameni. Ei vin la Christos din cauza influenţei unei persoane. - John MacArthur
Apostolul Andrei era un asemenea om. El era cunoscut pentru faptul că aducea persoane la Christos. Primul său act dupa descoperirea lui Christos a fost să-l aduca la Domnul pe Petru. Cu ocazia hrănirii celor cinci mii, Andrei a fost cel care l-a adus la Christos pe băieţelul cu pâinile şi peştii ( Ioan 6:8-9). Când grecii au dorit sa-L vadă pe Isus, Filip s-a dus la Andrei ca sa-l ajute ( Ioan 12:20-22).
Iată cum pare să fi lucrat Andrei în mod obişnuit: unul -câte-unul. El a înţeles valoarea împrietenirii cu un om şi apoi aducerea acelui om la Christos.
Poate că nu ai inzestrări de lider sau capacitatea de a vorbi în faţa unor mulţimi mari de oameni. Aceasta nu înseamnă că nu ai o lucrare de evanghelizare eficientă.
Fii un Andrei faţă de oamenii pe care îi cunoşti şi fă'le cunoştinţă cu Christos. Domnul poate folosi mărturia ta tăcută în moduri cu totul neaşteptate !

Versetele care le-am ales anul acesta în lucrarea de tineret sunt :
1 Ioan 2:6
Cine zice că rămâne în EL trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus

2 Petru 1:4
să ne facem părtaşi firii (naturii) dumnezeieşti

Rugăciunea- dorinţa-acţiunea şi practica faptelor noastre să fie:
"Doamne ajută-ne să ne asemănăm cu Fiul Tău Isus Christos, să ne aşezăm sub Domnia Lui şi să slujim cu iubire pe Tine, apoi pe semeni, păzind Voia si Dorinţele Tale".

Cine e ca El ?

Who is like the Lord ? Paul Wilbur

Cine e ca El? Nu e nimeni.
Cine e ca El? El e-atotputernic!
Cine e ca El? El e vrednic,
Vino si laudă-L acum.

Slavă Lui, Slavă Lui!
El este vrednic de laudă
De când soarele-i pe cer si până la apus,
Numele Lui Il inălţăm.

Vino şi laudă' L şi dă-I toată gloria,
De laudă El este demn.

You don't need self esteem - Paul Washer



Din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui sa fie slava in veci.
amin.

Viata pe acest pamant nu este despre mine, ci despre El.
It's not about me...
It's all about You, Jesus.
I love YOU
si stiu
ca esti mandru de mine.
Iti apartin Tie si Gloriei Tale

vineri, 23 ianuarie 2009

Promotorii pacii cu orice pret ( 2)


Aici poti citi prima parte
Live like a Jesus Freak (1)

Imi imaginez ca unii dintre cei apropiati de farisei cand l-au auzit pe Isus adresandu-se atat de « bland » mai marilor lor mai sa faca infarct ; « cum, liderul nostru sa fie jignit in halul acesta, el este alesul lui Dumnezeu intre noi, Isus tu blasfemiezi biserica, cum iti permiti sa spui asemenea lucruri, adica Tu spui sa nu folosim cuvantul nebun si tocmai Tu te trezesti sa vorbesti asa? »

Pare o contradictie, nu ? Toata Biblia ne indeamna la pace, blandete si uite ca sunt unele scene de-a dreptul violente care Il au ca protagonist chiar pe Cel care ne indeamna la pace. Ce concluzie putem trage de aici ? Isus s-a comportat in felul acesta dur cu cei a caror stil de viata era fatarnicia, una predicau, alta traiau. Cunosti pe cineva in preajma ta care poarta haine de mare preot dar care este un blid murdar pe dinlauntru ? Crezi ca daca Isus ar trai acum pe pamant si ar vorbi cu persoana respectiva, i s-ar adresa altfel decat a facut-o cu fariseii ? Crezi ca vreodata Isus ar lauda, promova, mangaia, incuraja pacatul, fatarnicia, mandria, nedreptatea ?

Pe de alta parte gandeste-te cum s-a comportat Isus cu cei pacatosi, cu femeia prinsa in adulter, i-a inconjurat cu atata dragoste si ingaduinta incat ti se inmoaie inima cand citesti pasajele respective din Scriptura. Dupa logica noastra pacatosii ar fi trebuit sa si-o incaseze, ei ar fi trebuit sa primeasca apelative greu de ascultat si liderilor religosi sa li se faca plecaciuni, sa fie ridicati in slavi pentru ca ei sunt « alesii Domnului ».

Atat de mult imi place de Isus, El nu s-a pierdut in fata hainelor stralucitoare, nu a tratat cu respect lucrurile pieritoare, nu s-a temut sa numeasca pacatul pacat, e atat de linistitor sa vezi ca Isus nu s-a complicat, a spus adevarului adevar si minciunii si fatarniciei, minciuna si fatarnicie, fara sa se simta jenat. Ati vazut vreodata in Biblie ca Isus sa isi ceara scuze dupa ce a spus sau a facut ceva ? Nu, Isus nu si-a cerut scuze.
Noi de multe ori ne cerem scuze cand nu trebuie si nu ne cerem scuze cand trebuie. Am incurcat rau borcanele, asa multe lucruri par bune si nu sunt, par spirituale si nu sunt, atatea perceptii gresite avem despre Dumnezeu.
Isus nu si-a cerut scuze, cui nu i-a placut nu a avut decat sa mocneasca in el si sa ramana nemultumit pe veac dar scuze nu a vazut de la Isus. E socant, asa-i ?Isus nu si-a cerut scuze pentru ca nu a pacatuit cu nimic, deci spre marea noastra surpriza, adica a voastra celor care aparati spiritul pagan care a ajuns sa conduca biserica din Romania, a spune adevarul nu este un pacat. Aceasta inseamna ca noi ca si crestini trebuie sa traim in dragoste, pace, bucurie, bunatate, facere de bine dar in acelasi timp sa nu lingusim ce Isus a dezaprobat ci sa fim radicali in adevar.

Trandafirul din desert (click aici)

joi, 22 ianuarie 2009

Luptă-te ca o fată - Lisa Bevere

Merită văzut !



Fapte 2:17-18 ( Liga Bibliei)
"In zilele din urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om; fiii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostri vor visa visuri. 18. Chiar si peste slujitorii si slujitoarele Mele voi turna in zilele acelea, din Duhul Meu si vor proroci.

Psalm 68:11 ( Cornilescu) Un cuvant spune Domnul, si femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire

Dumnezeul Bibliei este Singurul Dumnezeu care ofera cu adevarat cinste, valoare, identitate, pretuire si demnitate femeii.
Glorie Lui pentru modul si maniera Lui minunata de a Crea si Lucra prin noi baieti si fete, tineri si tinere, barbati si femei.

Din El prin EL si pentru El sunt toate lucruriile, fiintele.

Zgarciti la incurajare



Suntem zgarciti, saraci, anemici in a ne mangaia unii pe altii, sau a ne incuraja si aprecia.
In a spune cuiva "Dumnezeu are o placere sa conteze pe tine in viata asta". Si multe alte cuvinte bune...alese de El de sus , care apoi ti le transmite tie sa le spui celui de langa tine, sau celui in nevoie.
La radio am auzit ieri ...ca :
Frumusetea se afla in ochii privitorului
Si da cred ca are dreptate.
Monica mi-a raspuns...
"Un ochi curat vede ce-i frumos".

Inca un material adevarat si ziditor de pe roseinthedesert

"Am auzit din folclorul bisericesc ca nu este bine sa ne laudam unii pe altii, ca ar fi periculos, dam de mancare mandriei. O teorie care vad ca se pune in practica de multi pocaiti in special cei trecuti de prima tinerete dar care din pacate transmit acest obicei celor mai tineri. Ca sa smulgi o incurajare din partea cuiva in anumite comunitati de pocaiti trebuie sa traiesti mult, daca ti se intampla sa mori tanar s-ar putea sa nu o auzi, probabil cine stie ce se intampla cu unii daca isi exprima apreciarea pentru lucrurile bune pe care altcineva le face.

Pavel ne spune sa nu ne laudam cu unii impotriva altora, nu sa nu ne laudam unii pe altii. Si cand spun « sa ne laudam » ma refer la incurajarea pe care o poti face spunandu-i cuiva ca a facut un lucru bun, ca prin acel ceva a cladit ceva pozitiv si ca a fost de folos. Toti avem nevoie de asta, stiu ca unii « campioni » ai smereniei vor spune ca ei nu au nevoie de asta, dar ma indoiesc. Suntem creati de Dumnezeu ca sa ne incurajam unii pe altii, sa ne recunoastem unii altora calitatile si sa ne bucuram unii pe altii. Dumnezeu ne permite sa ne tratam unii pe altii in felul acesta si fiecare dintre noi este in stare sa lucreze la propriul caracter, sa invete sa primeasca aprecierile in smerenie. Adevarul trebuie spus mai ales cand este vorba despre lucruri pozitive. Cum reactionezi cand altcineva iti spune ca ai facut un lucru bun, ca de pe urma actiunii tale s-a cladit ceva, ca ai fost de mare folos altcuiva? Chiar si eu in trecut de multe ori am reactionat aiurea impinsa fiind de traditia aceasta omeneasca de a refuza incurajarile, “laudele” si mi-am dat seama ca de fapt anulam ceea ce Dumnezeu a facut prin mine cu binecunoscuta replica: ” ooo, nu, lasa, nu trebuia sa spui asta”!!! O reactie logica, normala care sa te bucure si pe tine si pe cel care te incurajeaza si pe Dumnezeu ar fi : “Slava Domnului, ma bucur ca m-a ajutat sa fac asta”!!

Toata Biblia este plina de laude pe care Dumnezeu ni le adreseaza, ne numeste preoti, sfinti, neprihaniti, ne mai spune ca suntem atat de buni ca rezultat al jertfei lui Isus incat meritam cerul.

Sfatul care vine din folclor este la fel de nebiblic ca multe alte docme care ii fac pe pocaiti sa devina cam nesuferiti pentru cei din lume. Va asigur pe cei care nu stiti sau nu vreti sa ii incurajati pe cei din jur, ca nu se moare din asta, daca veti incepe sa puneti umarul la incurajarea si motivarea celor din jur sigur nu o sa se intample nimic negativ cu voi, nu o sa plesneasca nici o vena, nu o sa faceti infarct, totul va fi ok. La fel si cei care nu sunteti in stare sa va cereti iertare, va asigur ca nu o sa muriti daca va cereti iertare, garantat!!!!

Cateva propozitii cu care ati putea verifica garantiile de care am vorbit mai sus.

- esti un om minunat

- ai facut un lucru bun

- m-ai ajutat mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine

- Domnul a pus in tine daruri minunate

- esti un om important

- imi place felul in care ai actionat

- wow ce bine ca existi

- Slava Domnului pentru tine

etc etc etc etc…… si alte zeci si zeci de etc"

miercuri, 21 ianuarie 2009

John Bevere - fi sfant

Te chem pe nume....


Revelion -2003 Alege Viata

Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele!” Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” (Isaia 43,1)

Am observat ca multor oameni le este greu sa se adreseze pe nume celor din jur. E de preferat un bă, mă, fă, decat numele persoanei respective. (inteleg cand este vorba de gluma dar aici vorbesc despre un obicei, un stil de viata) Nu stiu cum esti tu, dar mie imi place sa mi se spuna pe nume, sunt sigura ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu un nume tocmai pentru ca a pus si o bucurie in spatele acestui lucru si anume un sentiment placut atunci cand ti se spune pe nume mai ales de catre persoanele dragi, dar nu numai.

Stiu ca nu suntem educati in privinta aceasta majoritatea dintre noi, poate nici nu ne-am gandit la acest aspect, dar daca vei incepe sa te autoeduci si sa vorbesti cu cei din jurul tau spunandu-le pe nume, daca vei exersa acest obicei, o sa produci bucurie in inima celui caruia te adresezi, chiar daca nu o sa iti marturiseasca si te vei bucura si tu.

Dumnezeu vorbeste pe nume preaiubitilor Lui, nu ceva de genul : Mă, asculta la Mine, eu Te iubesc ! Bă, esti pretuit in ochii Mei ! Fă, ti-am pregatit cerul ! Dumnezeu nu este ingrijorat ca ar putea fi exagerat cu prea multa dragoste, cu prea multa tandrete, cu prea multa atentie, totul este din abundenta dinspre El inspre noi. Noi suntem cei care avem nu stiu cate impresii si credem ca raceala este mult mai ‘cool’, apoi mai suferim si de mandrie care este un impediment prostesc as putea spune, in calea exprimarii afectiunii. Imagineaza-ti cerul… Vrem sa ajungi acolo, nu? Daca chiar vrem sa ajungem acolo, ar trebui sa exersam comportamentul ceresc inca de pe pamant sa nu facem vreun shoc cand ajungem in cer.

Acolo Dumnezeu si ceilalti cetateni ai cerului o sa iti vorbeasca pe nume, nu vei fi intampinat cu : Bă, bine ai venit in rai ! ci iti vei auzi numele: Ion, Vasile, Maria bine ati venit in cer.

Observ pe zi ce trece ca Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat bucuriile cele mai mari sa le putem dobandi prin lucruri simple, marunte, dar pe care nu suntem invatati sa le facem. Nu este nevoie de Mercedes sau de vila cu 2 etaje, nu este nevoie de haine de firma sau ca fiecare dintre noi sa avem o cariera de succes ca sa experimentam bucuria, este suficient un zambet, o imbratisare, un cuvant spus cu dragoste, sa iti auzi numele atunci cand ti se vorbeste si alte maruntisuri de genul acesta. Noi ne-am lasat pacaliti de diavol si am cazut de acord cu el ca bucurii veritabile nu poti avea decat avand nu stiu ce lucruri grozave, dar Dumnezeu ne-a creat sa functionam simplu, fara complicatii, cu lucruri marunte, care ne sunt la indemana, dar de simple ce sunt nu stim sau nu vrem sa le punem in aplicare. Ne refuzam bucuriile ceresti pentru ca le consideram prea banale, dar ele constituie farmecul vietii.

Oare ce avem ? Hmmm, observi ce ciudati am ajuns noi oamenii, ce perceptie avem despre viata, cat de mult ne-am indepartat de scopul lui Dumnezeu pentru noi, si suntem nefericiti, incurcati in tot felul de lupte, aiurea, cand putem trai simplu ……SIMPLU…..

Sursa: roseinthedesert

Dumnezeu striga in frustrarile noastre- Paul Washer



Dumnezeu Creatorul striga catre fiintele Lui..
Esti cazut, cazut, cazut si zdrobit de pacat.
Intoarce-te la El si vei fi salvat.

legalism vs slujire

Religia iti spune ...fa ceva.
Isus spune..accepta ce am facut.
Paul Washer

marți, 20 ianuarie 2009

Biserica oamenilor inofensivi



Stiti cum arata ? Orice le-ai spune ei tac si aproba si nu ma refer aici la timiditate ci la nepasare fata de tot si toate. Chiar diavolul de le-ar vorbi ei raman inofensivi si nu schiteaza nici un gest de nervozitate, de revolta. Oamenii acestia sunt denumiti in poporul lui Dumnezeu « smeriti »

Doar ca de la smerenie la lasitate, duplicitate, nepasare este un drum foarte lung.

Acestia iti vor spune ca ei Il urmeaza pe Isus, ca au luat exemplul de la El, doar ca Isus nu a fost un Isus inofensiv, dragostea Lui a fost si este una ofensiva, mania Lui fata de diavol nu este una inofensiva. Nu in biserica crestina este locul oamenilor inofensivi, ci eventual in bisericile New Age unde totul este bine si frumos, pace, liniste, nu conteaza nimic ci doar pacea aceea nociva care ii face pe oameni sa se inchine diavolului la urma urmei, sunt inofensivi, muzica linistita, NO WAR.

Isus pe care Il cunosc eu din Biblie nu de la oameni ci din camera unde petrec timp cu El, ma instiga la a calca in picioare puterea intunerecului, la a fi un razboinic, la a lucra la daramarea intariturilor diavolului, la a spune adevarul, la a fi un om ofensiv atat in dragoste cat si in lupta impotriva domniilor si stapanirilor.

Acesta nu este un timp pentru crestinii inofensivi, acesta este un timp pentru cei care isi iau armatura si care renunta la sezlongul lor din biserica si sar la bataie, pentru a-si apara fratii de atacurile vrajmasului, care sar la bataie in rugaciune, acesta este timpul oamenilor care invata sa umble in autoritatea lui Hristos, acesta este un timp al celor care stiu sa se sacrifice, caci dragostea inseamna sacrificiu, slujirea iti va cere sacrificiu. Un om inofensiv nu va risca eventuale tensiuni implicandu-se, va face totul cu rezerve, sa fie sigur ca nu intra pe teritorii unde trebuie folosita sabia Duhului. El nu vrea sange, el vrea porumbei, panselute, sa se bata altii, el este urmasul lui Hristos cel pasnic, el merge la biserica, uneori predica, uneori canta si indiferent cum arata cei din jur, daca au sau nu nevoie de sprijinul lui, de slujirea lui, pe el il preocupa doar linistea proprie pentru care nu va sacrifica nimic.

Biserica oamenilor inofensivi……….este o adevarata cultura in directia aceasta, nu ne bagam, nu e treaba noastra, PEACE, porumbei albi, flori, cer albastru pe dinafara iar pe dinlauntru nepasare, ignoranta, lasitate, durere in cot ca sa nu vorbesc si mai direct de atat.
Inca o invatatura aparent biblica dar care nu are nimic de a face cu Biblia.
Biserica oamenilor inofensivi este locul in care demonii se simt la ei acasa, acolo chiar si lucrarea diavolului este pusa pe seama lui Dumnezeu, sucim Biblia ca sa se potriveasca cu situatiile in care traim si zicem : n-avem ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu.(Cat de adevarat ).
Si nu conteaza ca a fost lucrarea diavolului pe care trebuia sa o desfintam in numele lui Isus, nu, nu conteaza ca trebuia sa spunem adevarul si sa ne spalam pe maini daca cei din jur nu ne baga in seama, preferam duplicitatea, si capra si varza. Pe langa Biserica « durerii in cot » , acum imi dau seama ca exista si Biserica « caprei si verzei », biserica oamenilor inofensivi. Se pare ca nu se poate face prea mult pentru a schimba acest tip de biserici, ele au fost, sunt si vor fi cat vom trai.

Prin curtoazia: roseinthedesert

Un articol matur si cu o intentie clara si limpede.
Suntem departe de Singurul Dumnezeu Adevarat si de Caracterul Minunat, Bland si Ferm, Iubitor si Iertator al Mirelui si Preaiubitului nostru Iubit - Domnul Isus Christos, care este si Suveranul si are Suprematia Inimilor noastre ...in aceasta lume....trecatoare.

Ghita amintea...inca doua exemple....

- Moise spărgând tablele Legii
- “Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” (Numeri 12:3)

- Isus cu copilaşii în braţe
- Isus răsturnând mesele negustorilor din Templu.

Conduşi de Duhul Sfânt vom reacţiona conform situaţiei. Ofensiv sau nu.
Dar această “mânie” nu are ca izvor ura, ci tocmai iubirea pentru sufletele în pericol.

Eu am sa amintesc un altul cu Domnul Isus..Marcu 7:27“Isus i-a zis: ” Lasa sa se sature mai intai copiii, caci nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei”..

Vai Isus..ce insensibil esti la nevoile altora…
( ar spune cei inofensivi de azi) ..
dar care nu vad ca duritatea lui ISus este pentru a da viata.
El este dur pentru a fiinta viata Lui in noi.
El zdrobeste pentru a vindeca.
El darama pentru a reconstrui cu blandetea si dragostea Sa.
Dar este ferm si iertator.
El rastoarna...pentru a te atinge cu tandrete.

Toate oximoroanele se intalnesc in Isus.
Pentru ca EL este Complex. Este Plenar. Este Totul.

ce este mai dureros azi..este cum aminteste si Rose…Fie nu ii cunoastem deloc caracterul..fie ..avem doar imagini, imitatii despre Isus…care nu sunt deloc conforme cu Realitatea lui..( ci vin doar din personalitatea, egoismul, dorintele sau gandirea noastra influentata de interesele oamenilor)…

Incheiere…
ISus are TOT din viata noastra sau…nu are NIMIC din noi.
NU exista jumatati de masura, fragmente, portiuni…
Ori Totul pentru El ….ori nimic…
Si nu prin declaratii - ci prin traire autentica.

Doamne fa-ma un "Isus" al vremii noastre!
Sa fiu supus si consacrat Voii Tale

Si crestinii sunt ipocriti, deasemenea, tu stii...



Poza asta mi-a placut mult. Intr-una din predicile robului Sau Vladimir Pustan , spunea
"Cand din gura iti iese o cioara, sau un porumbel". Ai grija caci prin vorbirea ta ..poti lansa grenade...intr-o discutie, intr-o casa, intr-o familie...tu vei pleca ..dar efectele si consecintele ( vor exploda) ramane. Vor aduce rana, zdrobire, vei darama, distruge, produce amaraciune prin vorbirea ta, sau poti sa o lasi sa o foloseasca Dumnezeu gura si inima ta prin Puterea Duhului Sau, sa zidesti, incurajezi si mangai, sa ridici, sa vindeci, sa alini si sa edifici pe altii.

Interesanta si aceasta poza....putem ....avea vorbe mari ,unul fata de altul , cuvinte "alese "si totusi in interiorul nostru sarpele vicleniei sa isi faca tot mai mult acces catre inima noastra, pentru pierzarea si distrugerea noastra vesnica.

Va invit cu mare drag ..sa ne verificam nivelul de ipocrizie.
Daca mai este ..dati-l la moarte de cruce. ISus a murit pentru orice fel de pacat.
Sa il cunoastem tot mai mult pe ISus Domnul Adevarului si sa experimentam si manifestam unii fata de altii, libertatea si adevarata slobozenie
Ca sa fii un ucenic real al lui Christos vei constientiza zilnic ca trebui sa fii provocat, in situatii de criza, critice sau dificile, (examene, conflicte, stress, lupta) sa arati adevaratul tau "suflet" , "duhul de care esti insufletit", caracter si adevarata ta personalitate. Atunci va iesi la iveala ..adevaratul sine. Ceea ce dormiteaza in tine insuti. Atunci vor vedea toti inima si gandirea ta. Cand esti pus in teascul si valtoarea deciziilor, de a nu fi cumparat, a copia sau a face compromisuri directe cu Satan.

Mi-a placut extrem de mult ..si incheierea ...acestui articol :
(the opposite of hypocrisy) is to maintain personal authenticity.

....
Ouch! I know that stings a bit! But before you start thinking that I've turned on my own and loaded my bow with the arrow of cynicism out of my quiver of bitterness that hangs on my back, read on.

I am a hypocrite at times. You are a hypocrite at times. It's not that we intend to be this way. In fact most people, regardless of their faith, try to live their life with the utmost of integrity. But what is interesting about Christians (not all) and the church (not every) is that there really is this underlying knowledge of a truth that nobody wants to talk about. We are all hypocrites.

So what is a hypocrite? It's a person who pretends to have virtues, moral or religious beliefs, principles, etc, that he/she does not actually possess. One whose private life, opinions, or statements contradicts his/her public statements.

So why do most Christians deny their hypocrisy when others (both non-Christians and Christians) can see it so clearly? I think it is has a lot to do with a lie. A lie that the church has perpetuated for centuries. It's the lie that you have to have all your shit together. Look, act and smell perfect. It's a distortion of a Christian's goal "to be like Jesus." So a strong sense of denial of our own sin that is bubbling beneath the surface is formed.

I believe this happens because we have not truly learned to die to ourselves.
We have no clue what it means to "be like Jesus." So we act with a predisposed notion that in order to "be a Christian" I need to behave a certain way. We stop being real with ourselves and with others.

Think about it. When a Christian sees the first hint of another Christian "judging" us we pull out the old trusty Matthew 7:1-4 verse and justify our passiveness to the issue and set up a road block that will not allow our fellow believer to call us on our B.S. (sin). Meanwhile Satan is slowly derailing us from the mission of Jesus. Why do succumb to this un-biblical approach and stop short of calling out each others B.S.? Because the haunting truth is we all know we have that log in our eye so we don't feel "comfortable" calling someone out on their little old speck of dust. In fact, as a result of my thoughts on this very blog I have had this passage quoted to me.

Here is what is fascinating about the quiver and the Matthew 7 arrow that we all carry....the next verse! If you read the very next verse it says this:

"You hypocrite, first take the log out of your own eye, and then you will see clearly to take the speck out of your brother's eye."

Sadly this part of the arrow is conveniently trimmed off when it is pulled from the quiver and loaded into the bow and shot in a defensive mode. However, this was clear instruction from Jesus on how to appropriately judge someone who is a "brother (or sister)." Obviously this is not our biological family he is speaking of, but the new family that is found in the community of the followers of The Way of Christ.

Is their more to this than personal responsibility though? Is there a global responsibility of how the shared-organism of Jesus ought to behave and consciously be aware of hypocrisy? Naturally your consciousness to the Holy Spirit tells you, "Yes, of course." But can we live consciously incompetent (I am aware of what I don't know) lives as individuals and participate in an unconsciously incompetent (I am not aware of what I don't know) practice of Jesus' commission? In other words can we live in isolation with our sin and truly be a community of believers who are being Jesus to others?

Jesus showed disdain toward religious hypocrisy by ransacking the market that was set up in the temple, and on several occasions calling the religious leaders (pastors) hypocrites for the way they operated "the church" and their lives at that time. What is interesting is the reaction of those that Jesus chastised. They were

stunned, shocked, perplexed and down right indignant
that he would dare say such things, after all I'm sure they were all being consciously aware of "how they were living their own lives" in light of worshiping God. Does this sound familiar? But their reaction is predictable of anyone who knows that they are living in a perpetuated lie of denying their sin. They have to act shocked. They have to act sunned. They have to act perplexed. The only alternative is acceptance.

Only a humble person, that is dead to themselves and alive in Christ Jesus, would be accepting and become consciously competent (I am aware of what I know) of their hypocrisy. If one can get to this point then their is hope that they can become a true disciple of Christ and their life, their sin, their desire, their hypocrisy disolves into the life of Jesus to they point that they become unconsciously competent (I am not aware of what I know) of who they are. In other words a Christian that acts out of true instinct of who Jesus is and how his spirit manifests in his/her life.

Maybe this isn't a fair comparison since Jesus was ultimately rejected by "the church" and put to death for such heretical teaching. Maybe it's not fair because ultimately his own people rejected him as the King, as the Redeemer, as God and ultimately rejected his mission. Or maybe it IS fair because that is the point. Jesus came to point people back to God, through himself, and not through the religious system that had been established and had become a stumbling block for those in pursuit of God.

So let's be honest, admit our hypocrisy, remove the log and get to helping those in our tribe with the specks (and logs) in their lives so we can get back to the mission that Jesus gave us. After all the mission did come first did it not!?!?

So..the challenge to maintain personal authenticity (the opposite of hypocrisy) is, I find, the greatest challenge to living out my relationship with Christ .

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Iubirea de la Pavel la Marcel



O versiune recitata de Marcel Iures a capitolului 13 din Epistola catre Corinteni:

“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug,

fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din fata. Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.

Prieten cu Dumnezeu

„Găsesc multe paralele între cunoaşterea unei persoane şi cunoaşterea lui Dumnezeu.
Pentru început trebuie să-i învăţ numele. Ceva din personalitatea lui mă atrage şi încep să petrec mai mult timp cu noul meu prieten, căutând să aflu ce pasiuni comune avem. Îi fac mici atenţii şi îmi sacrific timpul căutând acele lucruri care îi produc plăcere, pe care, în mod normal, nu le-aş face. Împart cu el bucuriile şi necazurile, râdem şi plângem împreună. Îi dezvălui secretele mele cele mai ascunse. Îmi asumi riscuri în relaţie. Îmi asum obligaţii. Ne certăm, apoi ne împăcăm. Toate aceste etape se aplică şi în cazul unei relaţii cu Dumnezeu”.
(Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut)

Ai putea afirma despre tine ca ai acest gen de relatie cu EL?



joi, 15 ianuarie 2009

Un prieten in nenorocire ajunge frate



Sunt deplin incredintat ca sunt in Bratul Domnului, ca EL imi ofera mantuirea, marturia, experienta si maturitatea pe cale...insa astazi in oras..am fost devastat si pur si simplu inghitit de Diavol.
"Cine esti tu, mai sa-i inveti pe altii"?
"Tu nu te uiti la tine"?
"Cum sa se foloseasca Dumnezeu de tine"?

Nu imi este rusine de nimic, ce ar putea folosi Satan impotriva mea parandu-ma Tatalui meu, insa am fost ravasit, cum incearca tot mai mult sa ma intimideze, de fapt sa ma distruga pe veci. Asta este tinta lui.

Realizez ca nu eu, ci Harul ce il port cu mine reprezinta o mare amenintare pentru domnia lui satan.
Eu nu am nimic, Christos are totul si ma are si pe mine.

Nu pledez in postura de victima.
Vreau sa ies biruitor....
Dar nu mai stiu cum.

Ca bine zice Domnul in Proverbe 17:17
Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate.

ma ajutati?

A născut după ce a murit



O poveste tragică, având o aură de miracol, a făcut ieri înconjurul lumii, declanşând lacrimi de durere, sentimente de uimire şi multe semne de întrebare.

În urma unei hemoragii cerebrale, fosta campioană britanică la patinaj artistic, Jayne Soliman (41 de ani), a fost transportată de urgenţă la un spital din Oxford. Însărcinată în şase luni şi jumătate, actuala antrenoare urma să aducă pe lume o fetiţă (medalion), dar specialiştii britanici n-au reuşit să-i oprească scurgerea de sânge cauzată de ruperea unui vas sagvin. Aflată în moarte cerebrală, inima fostei sportive a continuat să pulseze încă 48 de ore, susţinută de aparate, în timp ce medicii i-au injectat steroizi pentru ca plămânii fetusului să se dezvolte rapid.

Operată prin cezariană

Fosta patinatoare a fost de urgenţă operată prin cezariană şi a dat naştere prematur unei fetiţe de nici 1 kilogram şi jumătate. „Marea dorinţă a lui Jane a fost să devină mamă. Şi ar fi fost o mamă excelentă. În numai 48 de ore am trăit două sentimente opuse. Am simţit bucuria naşterii fetiţei mele şi am îndurat durerea pierderii minunatei mele soţii”, le-a şoptit, printre lacrimi, ziariştilor de la BBC, tatăl micuţei, egipteanul Mahmoud Soliman (29 de ani). Minunea rămasă a fost botezată Aya, nume care în Coran se traduce prin miracol. Nu se știe însă dacă minunea va fi urmată de o alta: menținerea în viață și dezvoltarea normală a bebelușului.

Dupa ce a nascut, medicii i-au pus copilul in brate cateva minute pentru a sta impreuna. Ar fi fost cea mai fericita mama din lume. David Philips, prieten al lui Jayne

miercuri, 14 ianuarie 2009

Fireproof -2008



Radu mi-a recomandat azi filmul asta crestin.

HOW FAR WOULD YOU GO...
TO KEEP A PROMISE?

HOW MUCH WOULD YOU SACRIFICE...
TO SAVE YOUR MARRIAGE ?
Cat de departe ai merge sa salvezi o casnicie?

marți, 13 ianuarie 2009

Exmiliardarul rus, German Sterligov da viata de lux pe viata la ferma

In timp ce averile oligarhilor rusi se diminueaza vizibil din cauza crizei financiare, un barbat, care a facut parte dintre acestia, le ofera un sfat surprinzator: numai credulii mai cred ca banii aduc fericirea, iar o viata bine traita nu are nimic de-a face cu “ochiul dracului”, scrie Daily Mail, in pagina electronica.German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea URSS si-a abandonat in 2005 averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a Rusiei, fiind dovada ca se poate gasi fericirea.
S-a bucurat de o avere impresionanta, a trait in vile somptuoase, a avut
yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu
patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a
ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei.

“Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”.La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit milionar.In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati. "In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea: «Impacheteaza, iar ne mutam». In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime", isi aminteste Alyona. Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de gardieni care sa-i protejeze. Alyona, a carei familie era apropiata cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urat dintotdeauna sa aiba servitori. "Nu-mi doream straini in casa mea. Dar intotdeauna era o exceptie: bodyguarzii inarmati. Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o perioada petrecuta in Mayfair- Londra, am realizat ca acestia erau indispensabili. Eram foarte bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei", a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap.
"Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o
sclavie, din care, din fericire, am scapat",
a completat German. Pentru a scapa de amenintari, in era presedintiei lui Boris Eltin, multe cupluri bogate declarau ca s-au despartit si se afisau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atentia de la familia adevarata. "Se prefacea ca nu mai suntem importanti pentru el si asa prevenea sa devenim tintele rivalilor sau a rapitorilor", a confirmat Alyona. Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit actualul premier rus Vladimir Putin. "A venit acasa, si-a aruncat jacheta si a spus: «Nu mai pot face nimic aici. Hai sa plecam si sa incepem o noua viata»", isi aminteste Alyona, care a fost ceruta in casatorie la doar trei minute dupa ce s-au cunoscut. Au ales ca locatie o zona impadurita, aflata la 60 de kilometri departare de Moscova, o zona lipsita de luxul cu care s-au obisnuit, dar pe care nu il regreta.

In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru 2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale politice, care incepusera cu o campanie pentru functia de guvernator al Siberiei si au fost urmate de candidaturile pentru primaria Moscovei si in final pentru presedentia Rusiei.“Mi-am dorit sa schimb viata oamenilor din Rusia in bine...Mi-am dorit sa aduc o noua viziune acestei tari, pentru a crea o viata mai buna. Dar nu am reusit, si am ajuns sa imi dau seama ca, chiar daca nu voi putea fi alaturi de tara mea in acest mod, familia mea inca are nevoie de mine - si am putut face schimbari la acest nivel.”A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale, asa ca si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile, iar mai apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa ce totul fusese vandut.“In astfel de situatii urgente, nu este timp de discutii - atunci capul familiei, barbatul, trebuie sa ia toate deciziile...A fost greu pentru sotia mea, care nu era obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar.
Acum este recunoscatoare, deoarece copiii nostrii duc o viata normala,
o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai fericita.”
Altfel spus, eliberat de boala materialismului si de traiul imbacsit intr-o mare capitala a lumii, Sterligov a gasit adevarata fericire, fericirea fara bani.

Dupa cum marturiseste programului BBC World Service's Outlook: "Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta. Am reusit sa gasim fericire ca si familie - si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, invidie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta...
Nici intr-un milion de ani nu mi-as dori sa redevin om de afaceri si sa fiu
inconjurat de acele lucruri care definesc un om de afaceri de succes: case in
Rublyovka, yachturi si masini Bentley.
Sunt fericit cu pacea pe care am gasit-o la tara, alaturi de sotia, copiii si oile mele”.Pentru a se adapta noii vieti, sotia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe si hainele de marca cu fustele lungi si basmaua, precum taranii din romanele lui Tolstoi. Sotii Sterligov si cei patru copii au ales ca resedinta o casa umila, fara electricitate, aflata la 15 kilometri departare de orice alta locuinta. Alyona a nascut cel de-al cincilea copil al familiei in noua locuinta, fiind asistata la nastere de sotul sau.

In momentul de fata, familia Sterligov detine doar doua locuinte, una de iarna si alta de vara, aflate la o distanta de aproximativ 20 de kilometri una de cealalta.
Dupa ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentand vechiul stil de
viata si refuza sa se uite la televizor sau sa foloseasca Internetul.
“Nu are rost sa pierdem timpul copiilor nostri utilizand aceste mecanisme de spalare de creier. Mai bine ne asezam la masa si vorbim despre carti decat sa ne uitam la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un taran oarecare. Un crescator de animale. Nu cred ca Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.Parintii nu au dorit sa-si dea copiii la scoala, acestia fiind instruiti de un institutor, in timp ce cea mai mare fata invata la Universitatea din Moscova. Familia este foarte credincioasa, respectand obiceiurile religiei ortodoxe. ( El se ocupa de prezentarea lui Dumnezeu copiilor lui) ..Cu toate ca s-a retras complet din lumea afacerilor, Sterligov a mai primit amenintari, iar prima lor cabana a fost incendiata, in timp ce cainele a fost otravit. Casa de iarna are doar doua dormitoare si a fost dotata cu un sistem electric pentru a permite functionarea unei masini de spalat si pentru iluminat. Sterligov si familia sa nu-si doreste sa se intoarca la viata de dinainte.




Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani - desi nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind “prea personal”.“Nu mi-a mai ramas nici un ban - tot ceea ce am sunt banii din buzunar. Si mai am niste gaste, vite, un berbec si mai nou, niste curcani. Avem aproape tot ceea ce ne trebuie. Nu mai trebuie sa cumpar decat zahar, sare, ceai si ocazional paine, atunci cand suntem suficient de lenesi pentru a nu ne macina propria faina....Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta...Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca - aceasta este o stire interesanta pentru noi in momentul de fata.
Am reusit sa gasim fericire ca si familie
- si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook.

Buni Cocar




Reformatorul Scotiei - John Knox



Regina Angliei a spus despre John Knox, bărbatul care a evanghelizat Scoţia: „Mă tem de rugăciunile lui mai mult decât de o armată întreagă!“

" Este suspinul lui Dumnezeu. Este plansul indurerat al lui Isus dupa un oras condamnat. Este strigatul apostolului Pavel : "Caci aproape ca doresc sa fiu eu insumi anatema,despartit de Hristos,pentru fratii mei,rudele mele trupesti." Evanghelizarea este pledoaria induiosatoare pana in adancul inimii a patriarhului Moise : "Ah!poporul acesta a facut un pacat foarte mare!(...) Iarta-le acum pacatul!Daca nu,atunci,sterge-ma din cartea Ta pe care ai scris-o!" Este strigatul lui John Knox:Da-mi Scotia sau mor." Este declaratia lui John Wesley:"Lumea este parohia mea." Este rugaciunea lui Billy Sunday:"Fa-ma un gigant pentru Dumnezeu." Este suspinul unui parinte in noapte,plangandu-si fiul risipitor. Este secretul unei mari biserici.
Este secretul unui mare predicator si al unui mare crestin!"

"You cannot antagonize and influence at the same time"- John Knox.

Recent am descoperit un gand in cartea " Adevaratul lider spiritual" - de Oswald Sanders:
Adesea, multimile recunosc un conducator abia atunci cand acesta nu mai este si atunci ii construiesc un monument din pietrele cu care au aruncat in el in timpul vietii.

luni, 12 ianuarie 2009

Copiii vad ...apoi fac



Parintii sunt cei mai buni profesori ai propriilor copii.

Din frageda pruncie copiii isi imita parintii in ceea ce fac, spun sau interactioneaza cu cei din jur. Cu totii am auzit expresii de genul:

Ceea ce faci este mult mai important decat ceea ce spui.
Nimic mai adevarat, mai ales in cazul parintilor si copiilor lor.

Modelarea comportamentului pe care doresti sa-l aiba copilul tau este foarte importanta. Daca parintii spun: Este bine sa citesti, dar copiii nu-si vad niciodata parintii citind, atunci vorbele raman doar “aruncate in vant”, copiii luand drept exemplu doar ceea ce vad. Luati loc pe fotoliu sau canapea, cu o carte, un ziar, un almanah in mana. Copiii care isi vad parintii citind, continuand sa-si imbunatateasca educatia proprie, vor face la fel, mesajul transmis fiind mult mai puternic decat orice numar de lecturi obligatorii primite de la scoala.

Daca parintii spun: Fii cinstit, dar copiii isi aud mama sau tatal mintindu-i pe vecini sau pe colegii de servici, vor fi incurajati sa le urmeze exemplul gresit, mai repede decat sa asculte ceea ce li s-a comunicat.

Parintii care recomanda copiilor sa nu consume bauturi alcoolice sau droguri, dar in fiecare zi isi toarna un pahar de vin, nu transmit practic nici un mesaj demn de urmat.

Salveaza un copil...Impusca un televizor


"Stai frumos. Fii atent. Nu omorî pe nimeni."

Profesorii din ziua de azi au probleme cu mult mai mari decât copiii care mestecă gumă la ore. De la anorexie si sarcini surpriză, la copiii hiperactivi care nu pot sta locului si copii care umblă cu droguri la scoală (si acasă), scolile noastre prezintă o multime de probleme. Indiferent de discutiile despre metodele profesorale, este greu pentru o fată să învete dacă se supune voit la înfometare. La fel pentru un băiat care nu este atent. Care ar fi solutia? Cu ce trebuie început?

Poate... ar trebui să închidem televizorul.

Tuturor ne place un film bun. Pentru cei cu o activitate preponderent intelectuală, televizorul e un mijloc de relaxare. Apoi, sunt multe emisiuni interesante, dacă stii unde să cauti. Existenta în sine a televizorului nu e o problemă. Problema e că copiii stau în fata lui prea mult si văd prea multe lucruri gresite, fără a avea si discernământul pentru a le judeca.

Deficit de atentie

Acum câtva ani, un spital pentru copii din Seattle, Statele Unite, a publicat un studiu care corela problemele de atentie la copii cu expunerea la televizor încă de la începutul vietii. Concluzia era că copiii cu vârste între 1 si 3 ani prezintă un risc de tulburări de atentie si de altă natură cu atât mai mare cu cât expunerea lor zilnică la televizor creste. Pentru fiecare oră petrecută în fata televizorului între vârsta de 1 si 3 ani, riscuri de tulburări de atentie creste cu 10% până la vârsta de 7 ani.

Dr. Dimitri Christakis, care a condus studiul, a afirmat: "Stim din statisticile nationale că copiii petrec în medie 2-3 ore pe zi în fata televizorului, între vârsta de 1 si 3 ani, si că 30 la sută dintre copii au un televizor în camera lor". Dacă aceste cifre sunt o medie, atunci unii copii nu privesc deloc la televizor, în timp ce altii cred că televizorul e mama lor.



În anii de început, când creierul copilului se dezvoltă rapid, stimularea rapidă oferită de televizor - chiar si la emisiunile educationale - fac creierul copiilor să estimeze că viata se desfăsoară mai repede decât în realitate. Părintii ar trebui să limiteze numărul de ore petrecute de copiii mici în fata televizorului. Asa cum arăta dr. Christakis, oamenii pregătesc cina de mii de ani, fără să aibă nevoie de televizor.

Iubiri si sex nerealiste

E evident pentru toată lumea că, la televizor, activitatea sexuală e prezentată într-o manieră comercială. Iubirea de plastic tip Hollywood a devenit un cliseu.

Potrivit celor de la Common Sense Media, "Din 68% emisiuni tv care au un continut sexual explicit, numai 15% vorbesc si despre riscuri si responsabilitate". La televizor, în filmele americane, nimeni nu spune "Stii, unul din cinci adulti americani are herpes. Tu nu ai? As vrea să nu mă mai săruti. As vrea să discutăm serios si responsabil despre relatia noastră".

La televizor, atât ei, cât si ele, arată perfect. Telespectatoarele sunt bombardate cu o multime de reclame cu femei frumoase, nefiresc de slabe. Să nu ne mirăm atunci că adolescentele au probleme de alimentatie. Pe de altă parte, băietii sunt învătati să tragă ca să atingă niste standarde fizice nerealiste, care deseori pot fi atinse numai dacă iei steroizi. În orice caz, toti si toate ajung tot acolo: la viermi.

Tatăl meu mi-a povestit odată despre un coleg de facultate, care făcea sport de performantă si arăta foarte bine. A contractat însă o boală tropicală, necunoscută în România, iar trupului lui atletic s-a împutinat văzând cu ochii în numai câteva luni. În cele din urmă, colegul a murit.

Violentă

Conform Common Sense Media, "Până ajung în clasa a cincea, copiii au văzut deja 8.000 de crime si 100.000 de acte de violentă la televizor". ( Si ma intreb cum sa mai fie atinsi de mesajul Evangheliei de la biserica si de suferintele Mantuitorului nostru Isus Christos?Odata intoxicati cu violenta - nu ii mai sensibilizeaza nimic.)

Evident, dacă cei mici sunt expusi la asa ceva, în timp ei ajung să se desensibilizeze. Televizorul si filmele ne îndoapă cu violentă, iar noi înghitim fără să ne facem probleme. Apoi, suntem socati să citim că într-un parc un elev de liceu este omorât de doi colegi pentru câtiva bănuti sau pentru o tigară. Sau că o "fetită" de 11 ani întretine relatii sexuale si rămâne însărcinată.

Copiii îndopati de televizor cu violentă pot foarte usor să preia roluri violente, similare celor jucate de eroii lor. Americanul Eric Tavulares, în vârstă de 18 ani, a vizionat de 18 ori filmul Natural Born Killers, după care si-a omorât prietena, sugrumând-o în timp ce dormea. De fapt, chiar în seara anterioară vizionaseră împreună filmul încă o dată.

"A declarat că nu îsi aminteste exact cum s-a întâmplat", se afirmă în raportul Politiei, "dar ceva s-a declansat la nivelul mintii, s-a îndreptat către Lauren Aljubouri si a strangulat-o."

La fel, violenta din jocurile video atinge cote paroxistice. Îmi amintesc ce ciudat mi s-a părut primul meu joc video, în DOS, în care trebuia să parcurg niste culoare subterane si să împusc soldati dusmani. Sângele sărea în toate părtile si, în mod evident, producătorii jocului voiau să forteze succesul cu cantitatea de sânge aruncată peste tot. Jocurile de astăzi sunt si mai violente. Părintii ar trebui să aibă grijă la cantitatea de violentă din jocurile video de astăzi. Vremea lui Atari, cu iepuri care trebuie să culeagă toti morcovii din grădină, a trecut de mult. Astăzi avem jocuri cu naratiune si cu detalii grafice de înaltă rezolutie.

Răspunsul?

Răspunsul la multe probleme de acest gen este să petrecem mai mult timp împreună ca familii. Să închidem televizorul si să citim cărti. Să facem un puzzle sau să jucăm remy. Să mergem afară, să ne plimbăm în parc. Copiii stiu că viata e mult mai bogată decât ce oferă televizorul si, desi probabil la început vor strâmba din nas când îi vom lua din fata televizorului, mai târziu vor aprecia acest lucru. Îl vom aprecia cu totii.

Care este teologia ta?