miercuri, 20 februarie 2008

H, the Christian Alphabet




















Se mai aplica "AZI" acest principiu?
Cine isi asculta parintii si sta sub autoritatea pusa de Dumnezeu este binecuvantat.
Si are si zile multe. Domnul sa ne ajute sa ne cinstim parintii.
E un alfabet binecuvantat.:)
Incepe sa imi placa si mie.
Abia astept sa vada urmatoarea litera.

What Do I Know About My God?

My God is Creator











Geneza 1:1

1.La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Faptele Apostolilor 17 :24-25

24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

Coloseni 1:16

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

Apocalipsa 4:11

11. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”


Whoever saves one life, saves the world entire



























Uitandu-se shocat si ("trezit la realitate") la inel Oskar Schindler - realizeaza ca prin oferirea inelului la nazisti ..ar mai fi putut salva un om. te intreb sincer ..au pus stapanire pe tine "jucariile"( valorile si posesiile) din casa ta? te conduce materialismul?te folosesti de oameni ca sa pui mana pe aur(pozitii, functii, titluri, "avansari" ?
sau te folosesti de lucruri si ii iubesti pe oameni?
CE sunt mai importante pentru tine in aceasta viata " realismul obiectiv al vietii" sau idealismul crestin de a iubi? Sunt mai importante sufletele pe care le intalnesti sau oamenii sunt doar niste "obiecte de interes"?
ce spun prietenii tai despre tine?

adevaratul regizor a fost un supravietuitor- evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler








































Misteriosul nr. 173 de pe lista lui Schindler
Fără el, Spielberg nu ar fi făcut niciodată filmul premiat cu şapte statuete Oscar

Leopold Paul Page, un evreu polonez care a reuşit să supravieţuiască exterminării naziste din timpul celui de-al doilea război mondial (graţie eroismului industriaşului Oskar Schindler), a murit recent [n.b.: adică în 2001, anul în care a fost tipărit acest număr al revistei] la Los Angeles, în vârstă de 87 de ani. El a fost “izvorul de inspiraţie” al scriitorului australian Thomas Keneally şi al regizorului american Steven Spielberg, pe care i-a ajutat la realizarea unui roman şi a unui film celebru: Lista lui Schindler.

Înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Leopold Page (pe numele lui adevărat Leopold Pfefferberg) îşi terminase studiile la Universitatea din Cracovia şi devenise învăţător. La declanşarea ostilităţilor, s-a înrolat în armata poloneză. După puţin timp a fost rănit şi capturat, apoi trimis în lagărul de concentrare de la Plaszow, al cărui comandant, Amon Goeth, ofiţer SS, îi furniza lui Oskar Schindler (contra unor cadouri substanţiale şi “comisioane” grase) mâna de lucru de care industriaşul avea nevoie la fabrica sa de muniţie de la Brinnlitz. Astfel, Page a devenit unul dintre cei 900 de evrei transferaţi din lagăr pe care Schindler i-a primit cu “pâine şi ciorbă” şi cu promisiunea că vor supravieţui. Industriaşul a mai corupt şi alţi “barosani” nazişti, astfel că faimoasa lui listă a ajuns să conţină 1.200 de evrei cărora le-a oferit adăpost şi un loc de muncă, salvându-i în acest mod de la o moarte sigură. Page şi soţia sa, Ludmila, au supravieţuit astfel cruntului război.
La terminarea acestuia, Page i-a spus lui Schindler: “Nu ştiu cum, dar voi face din Oskar Schindler un nume faimos!”. Şi cel scăpat de la moarte s-a ţinut de cuvânt.
“Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră.”
Împreună cu familia, Page a plecat la New York după război. Apoi s-a mutat la Los Angeles, unde şi-a deschis un magazin de marochinărie şi a început să se intereseze de scriitori, scenarişti sau regizori care ar fi fost dispuşi să-i asculte povestea vieţii, dar mai ales a salvatorului său, inimosul industriaş german. Timp de 40 de ani, Page a “acostat” toate persoanele cu figuri mai “intelectuale” care intrau în magazinul lui din Beverly Drive. “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, le spunea el clienţilor care i se păreau că fac parte din lumea literaturii sau a cinematografiei. Nimeni nu se arăta însă prea doritor să asculte această poveste, până când, în octombrie 1980, în magazinul lui Page a intrat scriitorul australian Thomas Keneally, care a cerut o geantă mică de voiaj: “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, i-a spus scriitorului cel care pe lista lui Schindler a avut numărul 173.
“Nu mai pierde vremea cu dinozaurii!”
Romanul lui Keneally a văzut lumina tiparului în 1982. “M-am îndrăgostit de povestea lui Page imediat ce am auzit-o, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult”, a mărturisit ulterior sciitorul, care a dedicat cartea “memoriei lui Oskar Schindler şi lui Leopold Pfefferberg, a cărui perseverenţă a permis acestui roman să iasă la lumină”. Apoi Page nu şi-a găsit liniştea până când n-a văzut paginile romanului transpuse într-un film: prin intermediul unui client, a reuşit să-l întâlnească pe Spielberg, care - impresionat - şi-a dat acordul pentru realizarea peliculei. “Nu mai pierde vremea cu dinozaurii! Te asigur că vei lua un Oscar cu povestea lui Oskar”, au fost cuvintele lui Page, care l-au convins pe regizorul filmului “Jurassic Park” să dea semnalul primului “tur de manivelă” la Lista lui Schindler. Realizat în 1993, acest film a câştigat şapte premii Oscar. L-a făcut celebru pe Oskar Schindler şi l-a împăcat cu lumea pe Leopold Pfefferberg, alias Leopold Paul Page, evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler.

Lăsaţi lumea să vadă că avem nevoie de Isus

















- Ceau! Ce mai faci?
- Bine, uite, cu lucrul! Tu?
- Nu aşa bine; cu maşina la reparat!
- Pai?
- Pai no, ştii cum îi cu maşinile astea vechi!
- Din fericire eu am şi uitat! (râde vesel)
- Merge BMW-ul?
- Meerge! (şi-şi pune mâinile pe burtă mulţumit)
- Ai obţinut terenul ăla până la urmă?
- Obţinuut!
- Altfel? Soţia? …bine? …sănătoasă?
- Prea se plimbă toată ziua prin Mall! (râde trăgându-şi cureaua pantalonilor în sus)
- Dar relaţia cu Domnul cum mai e?
- Care domn? A! …(îşi fixează cravata) bine, slavă Domnului! (îisună celularul, îi sună amândouă).

Vorbim uşor de lucrurile care ne pasionează, de cele de care suntem legaţi, care ne fac plăcere. Cum ar trebui să arate discuţiile noastre? Dacă Domnul Isus e doar un domn care ne ajută când avem nevoie de El, cum îl percep cei din jur pe acest domn? Dacă ne uităm mai mult la televizor decât citim din Biblie, dacă petrecem mai mult timp în faţa computerelor decât în rugăciune, de ce s-ar opri oamenii să ne asculte? E oare nevoie în lume de teologie sau să fie auzită inima lui Dumnezeu? Mi-e dor să-mi fie dor, mi-e sete de-o sete mai mare după Tine! (Sf. Augustin)
Oricum am lua-o, suntem robi, robi ai păcatului sau robi ai neprihănirii. Robul cui sunt eu? Nu-mi spune o teorie! Spune-mi despre ce vorbeşti de obicei, spune-mi ce asculţi, la ce te uiţi, spune-mi planurile tale! Să nu transformăm evanghelizarea într-o discuţie despre adevăr - evanghelizarea e fiecare secundă din viaţa unui creştin!
Cred că primul pas în înţelepciunea pentru câştigarea celor rătăciţi stă în a deveni un închinător adevărat în fiecare secundă, cu fiecare vorbă, cu fiecare replică, CU TOT!
Cât de mult ne pasă de cei din jur? Au secat lacrimile pentru ei? Nu vin oare lacrimile din relaţia noastră cu Dumnezeu? Vă amintiţi de Moise? Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta. De Pavel? Să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei. De Isus, care pe cruce s-a despărţit de Tatăl pentru noi. Trăim o moralitate într-un colţişor, câştigându-ne veşnicia pe ascuns! Vom ajunge vreodată să preţuim veşnicia aproapelui mai mult decât a noastră? Atunci vom plânge cu adevărat!
Întrebarea rămâne: CÂND? Când voi păşi în apă alături de Isus?! Când voi da la o parte idolii din viaţa mea şi voi arăta că am nevoie în primul rând de Isus? Când voi avea lacrimi?
Articol de Daniel Negrulescu- pasi.ro

Care este teologia ta?