CONDUCEREA BIBLICĂ A BISERICII
ALEXANDER STRAUCH pag 36
.jpg)
“Dl. Strauch a adus o contribuţie deosebită la subiectul conducerii
prin prezbiteri. Sunt sigur că va fi de ajutor multora” - John
MacArthur, Jr.
"Urmând modelul biblic, prezbiterii nu trebuie să se
folosească “cu o mână de fier” de autoritatea care le este dată. Ei nu
trebuie să folosească tactici de manipulare, nu trebuie să se joace
de-a puterea, ori să fie aroganţi şi distanţi. Ei nu trebuie să se
gândească că nu trebuie să dea socoteală niciodată faţă de fraţii lor
sau înaintea lui Dumnezeu.
Prezbiterii nu trebuie să fie autoritari,
lucru care ar fi incompatibil cu modelul de slujire în smerenie. Dacă
ne uităm la exemplul lui Pavel şi la cel al Domnului nostru Iisus
Hristos, trebuie să fim de acord că prezbiterii biblici nu trebuie să
dicteze altora ce să facă, ci ei trebuie să ofere călăuzire.
Adevăraţii
prezbiteri nu poruncesc conştiinţelor fraţilor lor de credinţă, ci
apelează la aceştia, îndemnându-i să asculte de Cuvântul lui
Dumnezeu cu credincioşie.
Fiind motivaţi de dragoste, prezbiterii
adevăraţi suferă şi îndură atacurile din partea oamenilor dificili
astfel încât mieluşeii turmei să nu fie răniţi. Prezbiterii se comportă
cu atenţie în cazul neînţelegerilor şi păcatelor celorlalte persoane
astfel încât adunarea să trăiască în pace. Ei au parte de nopţi
nedormite, pentru ca alţii să doarmă în pace. Ei fac mari sacrificii
personale de timp şi energie spre binele celorlalţi. Ei se consideră pe
sine ca şi cum ar fi oameni puşi sub autoritate. Ei depind de
Dumnezeu în ce priveşte înţelepciunea şi ajutorul de care au nevoie,
nu de puterea şi isteţimea proprie. Ei înfruntă atacurile feroce ale
învăţătorilor falşi. Ei păzesc libertatea în Hristos a congregaţiei lor
astfel încât sfinţii să fie încurajaţi să îşi pună la lucru darurile, să se
maturizeze şi să se slujească unii pe alţii.
Pe scurt, dacă am folosi capitolul lui Pavel referitor la
dragoste, am putea spune că un prezbiter slujitor este “îndelung
răbdător…plin de bunătate...nu pizmuieşte…nu se laudă...nu se
umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios...nu caută folosul
său...nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire,
ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte
totul, suferă totul” (1Cor. 13:4-7)
