"Fericiti cei care plang, caci ei se vor bucura"
Tot ce s-a realizat frumos, sublim, genial, in arta, muzica, literatura, s-a nascut din mari suferinte.
Franz Schubert scria unui prieten al sau " Operele create de suferinta mea sunt cele care ii imbucura cel mai mult pe oameni".
Cele mai geniale lucrari muzicale ale lui Johann Sebastian Bach au fost rodul imenselor sale suferinte; le-a compus la batranete, aproape complet orb, dupa ce ii murisera 13 copii.
Ludwig van Beethoven, ajuns surs, bolnav, complet izolat si abandonat din cauza surzeniei sale a compus sublimul imn inchinat BUCURIEI: Simfonia a noua.
Dostoievsky - si-a scris romanele intre doua crize de epilepsie.
John Milton a scris Paradisul pierdut- , cand era bolnav si complet orb.
Heine- a semnat cele mai frumoase poezii cu mana tremuranda intr-un azil, pe jumatate paralizat.
Oscar Wilde a scris cele mai frumoase poezii, de pilda. De profundis, in inchisoare.
Sfantul Francisc de Assisi a compus cel mai frumos imn inchinat bucuriei din cate se cunosc, Cantarea creaturilor, cu putin timp inainte de a muri, pe cand zacea bolnav, aproape complet orb, mancat de viu de sobolani in coliba sa de la Portiuncula.
Si alte exemple ar putea continua la nesfarsit.
Dar Domnul ISUS ne descopera o rodnicie a suferintei, o rodnicie infinit mai valoroasa, de ordin spiritual, din care se naste marea fericire promisa de el celor care plang. El insusi prin suferinta a ispasit pacatele lumii, si doreste sa mantuiasca pe oamenii ce cred in Jertfa Lui. Este este Slujitorul lui Yahve descris de profetul Isaia:
" Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta era atat de dispretuit ca iti intorceai fata de la el...Totusi el suferintele noastre le-a purtat si durerile noastrea le-a luat asupra lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste EL si prin ranile lui am fost vindecati..Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta... Dar dupa ce isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o semintie de urmasi, va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. va vedea rodul muncii sufletului si se va bucura ( Isaia 53).
Incredibil ....Apostolul Pavel...a scris Scrisoarea catre Filipeni in temnita !la Roma, cand simtea ca Sfarsitul ii este aproape: stia ca va fi condamnat la moarte si executat. Toata munca lui, apostulatul lui pareau ca se termina...dar nu cu faliment total..TOti prietenii il parasisera..., la proces nimeni nu i-a luat apararea. Era singur , izolat abandonat si totusi in CULMEA FERICIRII.
In concluzie nimeni nu este scutit de suferinta.
Dar fericirea sau nefericirea nu depind de suferintele din afara, cide inima omului. Totul depinde de ce este in sufletul luil. Daca nu are credinta, suferinta il zdrobeste, il arunca in disperare. Daca are credinta, suferinta il inalta, suferinta se transforma in bucurie.
Tot secretul fericirii omului este pus de Dumnezeu in inima omului. Are perfecta dreptate Dostoievssky cand scrie:
" Daca omul este nefericit este pentru faptul ca nu stie ca este fericit. Asta e totul. Oricine va reusi sa-si dea seama de acest lucru, va fi fericit imediat... Isi va da seama ca totul e bun.".
Optimismul, ca si pesimismul- sunt produse de inima omului. nu se afla in afara lui. Aceasi realiate produce in omul necredincios intristare, suferinta, iar in cel credincios BUCURIE.
povestire ......
Intr-o dimineata, printre spinii de la marginea drumului a imbobocit un trandafir. Trece pe acolo un ateu, il priveste luuuung, da din cap nemultumit si zice : " SA-mi spuna cineva ca exista un Dumnezeu bun si intelept. Daca ar exista si ar fi cu adevarat intelept, n-ar face niciodata sa apara un trandafir printre atatia spini."
Peste putin timp trece si un monah, un om al lui Dumnezeu. Se opreste, il contempla indelung. Ochii i se lumineaza isi impreuna mainile apoi isi inalta ochii si bratele spre cer si exclama:
" DUMNEZEUL meu ..cat esti tu de bun si intelept., daca esti in stare sa faci sa imboboceasca un trandafir chiar si in mijlocul spinilor?".
iata in incheiere cateva meditatii cu talc....
Ecoul vietii...
Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea unei vai . Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda:
- " TE urasc...! Dar imediat..., un glas puternic i-a raspuns: " Te urasc! te urasc....!"
Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patzania, spunandu-i ca afara, cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului sau:
- Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste?
-DA!
- Ia spune i ca-l iubesti!
- TE iubesc...! a strigat copilul si de indata vaile i-au raspuns " Te iubesc ...Te iubesc!"....
- Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot pasul.
Si chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea Lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. SA nu uiti asta niciodata!:)
Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii, odata intrat , il intampina bucuria; odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit; il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat - DRAGOSTEA".
Taina vindecarii
A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau in timp ce auzul si vazul se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste intelepciunea . Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.
BAtranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse:
" Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca".
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet zacea un copil, doborat de boala si mai nenoroacit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa il ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duoisie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape 7 ani dupa acestea se petrecu ceva de necrezut. Intr-0 dimineata copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand.., usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme.
Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.
Doamne cand mi-e foame..trimite pe cineva care are nevoie de hrana.
Cand mi-e sete, trimite mi pe cineva care are nevoie de apa,
cand mi-e frig, trimite pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cinva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta -mi gandurile catre altii..
In His Service,
Doamne ..Fa ti lucrarea in noi..
Cum vrei tu..
Dupa Buna ta placere...
amin.
