sâmbătă, 27 februarie 2010

De ce nu avem curajul sa spunem adevarul imbracat in dragoste?


"Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu" (Galateni 6:1).
Astăzi un adolescent in drum spre casă imi spunea ca noi ca tineri si biserica nu stim cum sa ne comportam fata de o persoana care a cazut de la credinta, sau care a pacatuit si acum are o relatie stricata cu Dumnezeu, iar pacatul a creeat un zid de despartire intre el si Dumnezeu. Nu stim sa ii aratam dragostea si harul lui Dumnezeu, sa ii intindem o mana, sa ne doara pentru el, sa il ridicam sa ne rugam pentru el deoarece am devenit legalisti, insensibili, fara mila.

Observ si eu acelasi lucru, de aceea imi propun sa raspund la intrebarea din titlu:
- poate pentru ca noi nu avem dragoste destula pentru cel pe care vrem sa-l indreptam;
- pentru ca noi insine nu suntem ceea ce spunem ca suntem;
-pentru ca ne temem ca nu cumva spunand cuiva adevarul despre el, si celalalt sa ne reproseze un lucru pentru care nu suntem pregatiti sa-l schimbam;
-poate nu avem intelepciune suficienta ca sa spunem adevarul fara a ofensa persoana in cauza;
-poate este mai mult un fel de razbunare, o incercare de a-l umili decat de a-l indrepta;
-poate nu sunt persoana aleasa de Dumnezeu pentru slujba aceasta;
- nu stim cum sa ne apropiem de cel pacatos pentru ca noi il subestimam, dispretuim si avem un aer de superioritate fata de el prin imaginea noastra protejata de 'sfant'.
- nu am gustat niciodata iertarea, reabilitarea, regenerarea inimii, acceptarea neconditionata, Harul si bunatatea lui Dumnezeu si nu stim cum sa o acordam si semenului nostru;
-poate nu ne doare destul pentru un suflet care se pierde.

Voi ce cauze mai stiti, recunoasteti,experimentati, traiti si vreti sa impartasiti?

joi, 25 februarie 2010

Recenzia cărţii "După cum fierul ascute fierul"




"Dupa cum fierul ascute fierul"
Modelarea caracterului intr-o relatie de mentorat
de: Howard Hendricks , William Hendricks
prezentare de carte: Tantar Ioan Alexandru

Incep aceasta recenzie, intrebandu-te daca ti-ai dori ca la inmormantarea ta, persoanele de fata sa afirme despre tine :" Doar la el s-a gandit!", sau " Numai de el si-a pasat", "Nu i-a inclus si pe altii in inima sa".

Frumusetea Scripturii arata ca cei mai fericiti oameni care au aplicat practic la inima lor principiile si cuvintele Mantuitorului lor iubit, astfel au semanat in caracter cu Domnul Isus Christos. In Romani 14:7 sta scris" In adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine si nici unul nu moare pentru sine". Fiul lui Dumnezeu nu a trait pentru sine, pentru a se sluji pe El insusi, ci a trait in ascultare de Tatal Sau, slujind lui Dumnezeu si oamenilor.

Albert Einsten afirma ca "doar viata ce o traim pentru altii este o viata care merita sa fie traita".

Liderii religiosi contemporani ( pastori, prezbiteri,conducatori de biserici) se framanta si lamenteaza, ca nu mai sunt tineri sclipitori, care ard si stralucesc prin roade si fapte bune pentru Gloria lui Dumnezeu. O cauza majora o reprezinta chiar "Lipsa Mentoratului", necesitatea de a investi in oameni si in Imparatia lui Dumnezeu.

Criza societatii de astazi nu este de combustibil, de energie, de bani ci este o criza de mentori spirituali. Societatea in care respiram este centrata pe sine, egoista, narcisista ( sa fii incantat de tine insuti), autosuficienta, atotcunoscatoare, ce se etaleaza pe sine. Te irita azi atitudinea enervanta de atotstiutor al unei persoane. Dar atunci cand esti preocupat in viata doar cu problemele si dorintele tale, nu vei avea niciodata implinite si satisfacute nevoile tale de catre Dumnezeu.
Cand esti preocupat doar de tine, uiti de altii, te plangi, cartesti si te lamentezi doar de starea ta, nu te mai doare si nu mai plangi, nu mai arati ca iti pasa si de altii. Prin urmare in viata vor fi doar doua categorii de persoane: oameni care atrag la sine si oameni care atrag, directioneaza, indica prin trairea lor spre Isus Christos.

“Deseori îi aud pe bărbaţii mai în vârstă plângându-se de generaţia tânără. Întrebarea mea este însă, ‘Ce faceţi voi ca să influenţaţi un tânăr, într-un mod pozitiv, evlavios?’ Nu puteţi schimba pe toată lumea, dar puteţi influenţa pe cineva. Puteţi fi un bărbat cu influenţă. […] Tinerii vor un mentor. Pe oriunde merg, mă întreabă: ‘Unde pot găsi un îndrumător, un instructor, o figură paternă, un mentor?’ În acelaşi timp, bărbaţi mai în vârstă întreabă: ‘Unde pot găsi o lucrare de slujire? Ce pot face ca să produc o diferenţă pentru Isus Cristos?’ Hmmm.. credeţi că am găsi câteva răspunsuri aici? Desigur că cel mai convingător motiv pentru a vă implica în relaţia de mentorat este dat de faptul că Dumnezeu vă cere s-o faceţi. Proverbe 13:20 spune că ‘cine umblă cu înţelepţii se face înţelept’. Aceasta presupune că cei înţelepţi sunt dispuşi să îngăduie cumva să beneficieze de pe urma înţelepciunii lor.”

Mentoratul este o necesitate. Mentorii sunt foarte iscusiti in a ne hrani sufletele. Ne modeleaza caracterul. Ne indeamna sa devenim desavarsiti, intregi si prin Harul lui Dumnezeu oameni sfinti. Biblia ne spune astfel " Dupa cum fierul ascute fierul tot asa un om ascute pe un altul", proverbe 27:17.

Ai avut pana acum in viata experienta de a fi ascutit, corectat, modelat pe piatra intelepciunii si a caracterului altui om?
Gandeste-te, daca il urmezi si asculti tu insuti pe Isus Christos, Mentorul,Ghidul, Exemplul Suprem, Modelul, Sfatuitorul si Invatatorul desavarsit, spre surprinderea ta, mai devreme sau mai tarziu cineva te va privi ca pe un mentor in propria sa viata.

Valoarea mentoratului deriva din valoarea relatiilor. Arata-mi cei mai apropiati prieteni ai cuiva si voi putea spune cu destul de mare precizie, ce fel de om este acesta, dar si ce fel de om are sanse sa devina. Observati cum oamenii tind sa se modeleze unii pe altii:" dupa cum fierul ascute fierul".
Obiectivul unui mentor este foarte simplu: sa directioneze un om (sau cati mai multi oameni) inspre relatiile vitale care produc si reproduc oameni ai lui Dumnezeu.

"Cine sunt oamenii care v-au ajutat sa deveniti ceea ce sunteti astazi"? Care au fost mentorii tai? Care a fost contributia lor in viata voastra?

Mentorul este un om care PRIMESTE SI TRANSMITE mai departe.

Mentorii sunt cei care au devenit vulnerabili, sinceri si onesti, care urasc ipocrizia si isi impart inima si viata generatiei urmatoare, isi impartasesc cele mai marcante experiente de viata, daruiesc nu doar povestile lor de succes, ci si insuccesele lor, falimentele si esecurile spirituale, dezamagiri si descurajari, greseli si defecte, slabiciuni, pacate care sunt greu de observat si niciodata nu vor oferi altora retetele ( lor de succes din trecut) si formulele lor prestabilite.

Vreau acum sa faceti un exercitiu imaginar si sa va amintiti cu drag de un profesor din scoala generala,liceu sau facultate care a investit in tine, era alaturi de tine si era preocupat de binele tau.

Cum recunoastem azi un mentor in biserica, in Trupul lui Christos?

-Mentorul investeste in relatii.Pana la urma esenta vietii spirituale sunt relatiile. Am fost creati sa avem o relatie vie, autentica cu El si cu cei din jur.

-Mentorul este o persoana care te incurajeaza constant. Nici o lucrare spirituala nu poate fi realizata daca nu avem in spatele nostru oameni care sa ne sustina in rugaciune, sa ne incurajeze constant.

-Mentorul este cel care iti ramane alaturi cand altii nu mai vorbesc cu tine, este singura persoana care mai vine si iti mai bate la usa sau iti da un telefon cand toti te parasesc.

-Mentorul isi face timp sa se roage pentru tine.

-Mentorul iti arata practic ca esti valoros.

In principal un astfel de om este aceea persoana care "adauga valoare" altor vieti Suntem inconjurati azi de aspiratoare, sugative care doresc sa absoarba toata valoarea pentru amorul propriu. Hitler era absorbit de acest sindrom, era excitat la auzirea propriei lui voci in fata multimilor.

In contrast Biblia ne arata semnele distinctive ale unui mentor. El este un indicator catre Dumnezeu. Principalul scop al lui Ioan Botezatorul era sa indice si sa indrepte privirile si inimile oamenilor spre Isus Christos " Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez" Ioan 3:30.

-Mentorul are disponibilitatea de a fi un bun ascultator, plin de empatie, vulnerabil, nu este fals (nu pretinde ca este altcineva, nu se lupta sa para perfect) ci se lupta sa ramana onest si integru. Recent am citit o lucrare a lui Octavian Paler, "Eul detestabil" si m-a miscat aceasta stare de fapt a natiunii romane " Azi nimeni nu vrea sa mai auda pe nimeni,NIMENI nu e dispus sa inteleaga pe nimeni, nimeni nu mai vrea sa fie trezit la realitate, ca fiecare este gata sa-i spuna celuilalt, daca vrei sa tipi ( sa-ti spui durerea) du-te in mijlocul unui pustiu, sau interneaza-te intr-o clinica, nu trebuie sa deranjezi lumea cu durerea ta". Trist dar este adevarat pentru societate dar nu si adevarat pentru Trupul lui Isus Christos, Biserica Vie in care lucreaza Duhul Sfant.

Si este simplu rationamentul lui O.Paler din moment ce oamenii nu mai doresc, nu mai sunt preocupati si nu mai au timp sa asculte, Glasul, Soapta si Vocea lui Dumnezeu din Scriptura...prin aceasta racire oamenii nu vor mai avea timp nici sa il asculte pe semenul lor.

O calitate aparte a mentorului este curajul sau de a iti spune adevarul in fata, insa imbracat in dragoste pentru a nu te dobori, precum afirma Proverbul" Ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui". Cine are un astfel de mentor realizeaza cat de bogat este sufletul sau pentru ca cea mai mare dovada de dragoste a unui prieten este sa iti spuna Adevarul. Acest lucru necesita comunicare si curaj.

Un mentor nu are dreptul sa corecteze atitudinile gresite ale unei persoane dupa ambitiile sau dorintele personale ci il include pe Dumnezeu in acest proces de transformare launtrica intreband direct:

" Ce parere are Dumnezeu de modul in care ii tratezi pe ceilalti?"

sau "Ce spui tu, Domnului ii place ceea ce vede la tine?". Astfel omul cercetat si sensibilizat de Cuvant va proceda corect indreptandu-si viata dupa voia lui Dumnezeu, nu dupa voia oamenilor.

Un mentor nu este cineva care sa iti dea mereu sfaturi si solutii, ci o persoana care stie cum sa te apropie de cea mai importanta Persoana din Univers- Dumnezeu. Este omul pus la dispozitia Lui si care slujeste oamenilor fara ca sa le creeze dependenta de el ci de Creator. Aici invatam cu totii o lectie importanta, tendinta de a iesi in evidenta este diabolica iar pericolul il constituie mandria.

Cea mai mare bucurie a unui mentor spiritual este sa vada tineri care asculta, urmeaza si aplica principiile si Cuvantul lui Dumnezeu pentru viata lor. Dumnezeu vrea si in aceasta generatie de credinciosi sa lucreze in noi si prin noi spre binele celorlalti oameni.
Cerceteaza-te si descopera care au fost oamenii care au lucrat,slujit si s-au sacrificat pentru tine si fara de care nu ai fi ajuns vreodata un urmas credincios al lui Isus Cristos.
Am impartasit cateva aspecte si calitati din viata unor mentori, daca vei citi aceasta carte vei descoperi si care sunt beneficiile de a avea un mentor:
- un mentor stimuleaza cresterea spirituala, un mentor este un model demn de urmat, un mentor te ajuta sa iti atingi scopurile mult mai eficient, un mentor joaca un rol cheie in planul lui Dumnezeu pentru cresterea ta.
Cartea mai ofera explicarea si aplicarea bazelor biblice ale mentoratului prin exemple din Vechiul Testament ( Ietro si Moise, Moise si Iosua, Samuel si David, Ionatan si David, Ilie si Elisei), Noul Testament ( Barnaba si Saul/ Pavel, Pavel si Timotei, Tit), iar in finalul ei poti afla cum sa gasesti un mentor si care sunt responsabilitatile acestuia.

Iti doresc sa il descoperi pe Domnul in inima fratilor tai si sa ramai dornic sa fi corectat, sa accepti si sa primesti intelepciunea celor maturi spirituali, care ascuta fiinta ta prin modelare si slefuire atenta si plina de grija pentru a cladi in tine Chipul Domnului Isus Christos.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa reflectam Inima si Caracterul sau in aceasta lume, lasandu-l pe El sa ne conduca, permitandu-i sa ne calauzeasca si sa se foloseasca de viata noastra ca niste instrumente de folos pentru a transmite si altora mesajul iubirii Sale iar motivatia noastra sa fie Slava Domnului.

Comanda cartea aici


"Eu si feţele mele" de Verne Becker


Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain

-Casting Crowns "Stained Glass Masquerade"
Eu şi feţele mele
de Verne Becker


DE FAPT EU NU SUNT EU.
Ci ALTCINEVA.
Când ceilalţi mă privesc şi îmi vorbesc, ei se adreseaza unui strain, nu MIE.
Eu sunt ascuns la loc sigur, departe de orice descoperire sau atac,
în spatele cortinei măştilor mele,
în fiecare zi.
Câteodată ştiind, alteori nu.
Când îmi cercetez dulapul şi îmi aleg hainele pe care le voi purta,
caut de asemenea prin menajeria măştilor mele mentale
selecţionând cu grija imaginea ce doresc să o proiectez.


Asemenea unui actor am învaţat să joc multe roluri,
multe feţe,
multe stări.
Şi folosesc măşti diferite pentru fiecare.
Fiecare mască reprezintă ceva despre mine,
despre ceea ce AŞ DORI SĂ FIU.
Îmi pun masca unui om de societate pentru că îmi doresc prieteni cu care să mă distrez.
Masca autosuficienţei pentru că în mod real vreau să-mi iau viaţa în stăpânire.
ŞTIU că aceste ţeluri merită atinse.
Şi văd măştile ca pe un mijloc care mă poate ajuta
Să realizez păşind cu dreptul.

TOTUŞI se întâmplă ceva ciudat:
Pentru că eu continui să port aceste măşti, ele încep
Să devină prea comode.
Naturale.
Necesare.
Pot trăi săptămâni întregi fară să le scot.
Ca şi cum ar fi lentile de contact care necesită doar o curăţire ocazională.
Obişnuindu-mă cu măştile mele, încep să CRED că
ele sunt cu adevarat EU, nu doar o faţadă.
În acelaşi timp ADEVĂRATUL SINE dormitează în mine.
Izolat.
Uitat.


AŞA CĂ
In loc să mă apropie de ţelurile mele, măştile mă ÎNSTRĂINEAZĂ de ele.
Ca un zid de carămidă ele mă îngrădesc.
Mă izolează.
Mă ascund de alţi oameni.
Nu trece mult timp şi realizez că nu sunt ceea ce măştile spun că sunt ci exact CONTRARIUL.
Când îmbrac masca conformismului, identificându-mă cu un anumit grup, transmit de fapt propria mea lipsa de identitate, incertitudinea a cine sunt;
sau
Când port masca încrederii refuzând să-mi admit greselile, slăbiciunile sau rănile, telegrafiez propria mea nesiguranţă.


Posed şi alte măşti pe care le păstrez pentru a le folosi la momentul potrivit:
Masca SUPERIORITĂŢII
pentru a privi de sus sentimentele de inferioritate pe care le detectez în alţii
şi în mine;
Masca APARENŢEI
pentru a-mi spori atractivitatea faţă de alţii – astfel încât să uit ce urât cred de fapt că sunt;

Măştile de CLOVN sau SCANDALAGIU
pentru a câştiga atenţia pe care altfel nu aş primi-o;
Masca de PERSOANA INTEGRA
pentru a-mi ascunde brutalitatea;
masca DRAGOSTEI
pentru a acoperi o relaţie egoistă;
ba chiar masca SPIRITUALITAŢII
pentru a reduce la tăcere toate întrebările despre
statutul meu în faţa lui Dumnezeu.

CE SĂ MĂ FAC CU TOATE ACESTE MĂŞTI ???
Admit că m-am izolat nu numai de alţii
ci şi de mine.
Dacă întradevăr vreau să fiu eu însumi,nu altcineva,
trebuie să-mi scot măştile,
să le decojesc,
să le înlătur ca pe un plasture vechi.
Voi zdrobi unele din măştile fără valoare.
Altele le voi expune pe peretele dormitorului pentru
a-mi aminti de CEL care-mi doresc să ajung dar nu sunt înca.

Mă pot îndrepta deschis spre ţelurile pe care le reprezintă aceste măşti,
deoarece
A FI NATURAL nu înseamna a renunţa la domeniile
în care trebuie să mă schimb.
Nici că sunt mulţumit de mine însumi.
Ci pur şi simplu înseamnă că ACCEPT felul meu de acum,
şi recunosc în mod cinstit că mă străduiesc să-mi rezolv problemele.


ÎN FINAL NU VOI MAI AVEA NEVOIE DE MĂŞTI
ci,
voi arăta celorlalti OMUL VIU din spatele lor.
Nu un strain, ci
O FIINŢA SPECIALĂ, UNICĂ,
AUTENTICĂ -
cineva care nu este perfect, dar vrea să crească.
Doar când mă voi deschide altor oameni mă voi vedea limpede.
Şi doar când îmi voi scoate măştile voi fi cu adevarat liber.

Recomand si articolul primit
" Cu masca sau fara masca"


luni, 22 februarie 2010

Un nou blog in Romania "A.W.Tozer"



awtozero.wordpress.com


Includeti acest link in blogul tau, sau la cele preferate de tine pentru a citi si studia mai multe despre scrierile si meditatiile biblice ale acestui om al lui Dumnezeu.

A.W.Tozer (1897-1963) a scris treizeci de cărţi şi este considerat unul dintre cei mai influenţi evanghelişti americani ai secolului XX.
In timpul vieţii lui de slujire creştină ca pastor, scriitor şi vorbitor la conferinţe, el a atins şi influenţat vieţile multora.

A avut o viaţă profundă de rugăciune. Se spune despre el că „a petrecut mai mult timp pe genunchi decât la biroul lui".

Timp de aproape 50 de ani Tozer a umblat cu Dumnezeu. Deşi e mort, el continuă să vorbească şi azi prin scrierile lui, cu o forţă uimitoare. El ne cheamă să vedem acea lume reală a spiritualului, care se află dincolo de lumea fizică ce ne atrage aşa de uşor; ne cheamă să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să uităm mulţimea, să ne închinăm lui Dumnezeu şi să devenim tot mai mult asemenea Lui. Aşa cum a spus cineva despre el, „omul acesta te face să doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu".

vineri, 19 februarie 2010

Viata lui Dumnezeu in sufletul omului



O carte noua la Perla Suferintei.

George Whitefield: Nu am înţeles niciodată ce este creştinismul adevărat, până când nu am digerat tratatul lui Scougal.

Martyn Lloyd-Jones: Ce este creştinismul? Ei bine, haideţi să folosim faimosul titlu al vechii cărţi scrisă de Henry Scougal: Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului. Încă o dată, vă recomand să vă apropiaţi de istorie. Ceea ce a declanşat Marea Trezire Evanghelică din secolul XVIII, sursa ei primară, a fost citirea cărţii lui Henry Scougal de către George Whitefield şi de John şi Charles Wesley

"Valoarea şi excelenţa unui suflet se măsoară după obiectul dragostei lui. Cel ce iubeşte lucruri rele şi murdare, devine, prin urmare, rău şi murdar; însă o afecţiune nobilă şi la locul ei creşte şi îmbunătăţeşte duhul spre o asemănare cu desăvârşirile pe care le iubeşte. Chipurile acestora se arată adesea în minte şi, printr-o energie şi forţă tainică se furişează tocmai până în structura sufletului şi îl modelează după asemănarea lor.

Calea adevărată de a ne îmbunătăţi şi înnobila sufletele este de a ne aţinti dragostea spre desăvârşirile divine, astfel încât să le avem mereu înaintea noastră şi să obţinem o întipărire a acestora în noi şi, „privind cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, să fim schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Cel care, cu o ambiţie sfântă şi bogată, şi-a ridicat ochii spre acea frumuseţe şi bunătate necreată şi şi-a aţintit afecţiunile la aceasta, are un altfel de spirit, un spirit de un caracter excelent şi mai eroic (gigant) decât restul lumii şi nu poate decât să respingă mereu toate lucrurile rele şi nevrednice. El nu va avea gânduri josnice şi murdare, care ar putea să-i compromită pretenţiile înalte şi nobile.

Este pur şi simplu imposibil ca Dumnezeu să nu iubească un suflet care este total dedicat Lui şi care nu doreşte nimic mai mult decât să-L slujească şi să-I fie pe plac. El nu poate respinge chipul Său, şi nici inima în care acesta este întipărit; dragostea este singurul tribut pe care I-l poate plăti şi este jertfa pe care El nu o va privi cu dispreţ......

Omul mândru şi arogant este o problemă pentru toţi cei ce au o relaţie cu el, dar cel mai mult este o problemă pentru sine: orice lucru e suficient pentru a-l enerva, însă cu greu se găseşte vreun lucru care să fie suficient pentru a-l mulţumi şi a-l satisface. El e gata să se ciondănească cu tot ce-i iese în cale, ca şi cum el ar fi o persoană atât de importantă încât Dumnezeul cel atotputernic ar trebui să facă orice lucru în aşa fel încât să-l satisfacă pe el, şi toate creaturile din cer şi de pe pământ ar trebui să-l slujească şi să-i împlinească voia. Frunzele copacilor înalţi se scutură la fiecare adiere a vântului, şi fiecare şoaptă, fiecare cuvânt rău va tulbura şi va chinui un om mândru. Însă omul smerit are avantajul că, atunci când este batjocorit, nimeni nu poate gândi într-un mod mai josnic decât el despre sine; prin urmare, el nu este neliniştit, ci poate îndura cu uşurinţă acele reproşuri, care l ar răni pe celălalt până în suflet.....

"Un scriitor evlavios a constatat bine că cea mai profundă şi mai pură smerenie nu vine atât de mult din meditarea asupra eşecurilor şi defectelor noastre, cât dintr-o contemplare liniştită şi în tăcere a purităţii şi bunătăţii divine. Petele noastre nu se văd niciodată mai clar ca atunci când le punem în lumina infinită; şi nu ne vom vedea niciodată mai mici în ochii noştri, ca atunci când ne uităm la noi de sus. Oh, cât de mici şi neînsemnate vor părea toate acele umbre ale desăvârşirii pentru care obişnuim să ne apreciem! Acea smerenie care vine dintr-o observare a păcătoşeniei şi mizeriei noastre este mai tulburătoare şi mai dezlănţuită, însă cealaltă ne lasă împliniţi, dar şi umiliţi şi nu cere nimic altceva decât acea durere şi acel zbucium cu care sufletele noastre pot clocoti, când ele constituie gândurile noastre principale.

Sfinţenia este darul lui Dumnezeu, într adevăr, este cel mai mare dar pe care El ni-l oferă, sau pe care noi îl putem primi; şi El a promis Duhul Său cel Sfânt acelora care-L cer de la El. Prin rugăciune, noi ne putem apropia cel mai mult de Dumnezeu şi stăm deschişi la influenţele cerului. Atunci, Soarele Neprihănirii ne vizitează cu razele Sale cele mai directe, împrăştiind întunericul şi întipărind chipul Lui în sufletele noastre." mai mult

joi, 18 februarie 2010

10 motive gresite pentru care oamenii se casatoresc


Marti la Vox Dei in Sibiu pastorul Teodor Dobrin a explicat tinerilor 10 motive gresite in urma carora se casatoresc cei mai multi oameni:

1.Panica, dupa terminarea scolii, a unei facultati- (dorinta inceperii unei alte facultati).
2. Sindromul fetei batrane
3.Teama de singuratate
4. Dorinta de evadare de acasa
5.Sa te casatoresti de ciuda
6.Motiv de refugiu
7. Argumentul " Impartaseste-mi nevoile" ( motivatie egoista)
8. Argumentul "Trebuie, n-am ce face!"
9. Casatoria de mila
10. Casatoria de interes. ( Nu mitui fata cu cadouri ca sa spuna "Da")

In finalul predicii mi-a placut aceasta intrebare pusa de pastor:
Nu uita sa te intrebi: " Doresti sa innobilezi pe cineva sau doresti sa omori pe cineva"?
Casatoria dupa Placul Domnului are la baza 3 piloni:
a) Sa fie facuta in Domnul
b) dupa voia lui Dumnezeu
c) Dragostea

Eu te intreb: "Iubirea ta este corecta?"
Asculta aici alte predici ale pastorului Teodor Dobrin.

marți, 16 februarie 2010

Keith Green, " o viata fara compromis"



Ascult in perioada asta muzica de Keith Green.
Cititi cu atentie ce afirmatii facea acest om al lui Dumnezeu.

"O viata fara compromis este tot ceea ce pretinde Evanghelia lui Isus Cristos. Nimeni nu va putea sluji la doi stapani! In zilele noastre, cand crestinii incearca sa multumeasca si lumea si pe Domnul (ceea ce e imposibil), si cand oamenii sunt mai ingrijorati sa nu isi ofenseze prietenii decat sa il asculte pe Dumnezeu, singurul raspuns pentru o viata fara compromis e sa renuntam la noi insine, sa ne luam crucea zi de zi, si sa-L urmam pe Cristos! Cred ca e timpul sa renuntam la vietile noastre comfortabile de crestini, si sa Il urmam pe Isus!"

Generatia actuala de credinciosi e responsabila pentru generatia actuala de suflete!

– Keith Green (1953-1982)

Alt articol despre Keith Green, aici

Melodia Open Your Eyes si How Can they live without Jesus

De ce ne temem pentru tinerii nostri ? - Josh McDowell

Asculta mesajul prin click pe imagine.


Mi-au placut 6 carti ale acestui autor crestin, "Secretul Artei de a iubi","El a umblat printre noi", "In cautarea certitudinii", "Mai mult decat un simplu tamplar", "Marturii care cer un verdict" si "Relatie prin Cuvant."

Cine este Josh McDowell? Informatii de pe Wikipedia

Josh McDowell spune despre sine:"Am fost un sceptic pana am inceput sa studiez serios ceea ce afirma despre sine Iisus Christos. In facultate am intalnit cativa colegi care m-au provocat sa studiez indeaproape credinta crestina.

Am raspuns provocarii, sigur ca voi putea dovedi crestinismul ca fiind fals, o religie bazata pe povesti frumoase care nu pot rezista confruntarii cu adevarul.

Dar cercetand in profunzime crestinismul, am fost socat. Am gasit fapte, nu fictiune. Am gasit atatea dovezi incat n-am putut ajunge decat la o singura concluzie, aceea ce Iisus Christos este Fiul lui Dumnezeu. El a fost crucificat, a murit si a fost inviat a treia zi.

Curand dupa aceasta descoperire, in urma cu 39 de ani, viata mea s-a schimbat complet datorita relatiei pe care am inceput-o cu Christos."

De ce ne temem pentru tinerii nostri ?

Alte materiale si inregistrari poti urmari aici.

Cum sa fii incantat de sine?



de Darius Cornean
"Fariseii erau oameni morali, oamenii lui Dumnezeu. Studiau Scripturile, le aplicau în fiecare aspect al vieţii lor şi erau preocupaţi cu interpretarea şi întipărirea lor în vieţiile oamenilor. Ca şi noi dealtfel. Doreau ca oamenii să umble cu Dumnezeu, nu doar să vorbească despre El. Erau recunoscuţi ca fiind cei mai religioşi oameni şi pe bună dreptate, erau foarte zeloşi pentru neprihănirea lor; un standard greu de atins, de dorit pentru orice evreu. Aveau un CV impresionant. Şi aici vine afirmaţia lui Isus despre aceşti oameni: „Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu v-a întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Asta nu înseamnă că ceea ce făceau fariseii era rău. Acest lucru părea aproape imposibil pentru mintea iudeului! Lui i se părea greu de atins pragul fariseilor, mai sus nici nu concepea! Însă ei au pierdut esenţa cuvintelor lui Isus! Moralitatea nu generează dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni, dar poate ajunge să ne facă să fim închinătorii propriei moralităţi."

"O religie bună nu este neapărat sursa prezenţei oamenilor buni aşa cum lipsa unei religii nu justifică prezenţa oamenilor răi. Deasemenea o doctrină sănătoasă nu produce dragoste pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni. Creştini anchilozaţi în propriile ritualuri, concepţii şi interpretări despre Dumnezeu, prejudecăţi şi un morman de încredinţări devenite principii, după care măsurăm moralitatea sau valoarea unui creştin. Ajungem să devenim nişte caricaturişti, denaturând şi exagerând trăsături după propriile convingeri. Şi culmea e că, în mare parte, intenţiile noastre sunt bune. Dar întenţiile bune nu genereză neapărat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem şi care devine filtrul prin care îi analizăm pe cei din jurul nostru. Şi iată-ne falşi, lipsiţi de compasiune, gata să ridicăm primii piatra, cu o moralitate arogantă şi lipsiţi de esenţă: dragostea lui Hristos."

Pentru cei care doresc sa citeasca intreg articolul lui Darius Cornea o pot face aici:
" Inchinatori la propria moralitate".

duminică, 14 februarie 2010

Altii pot, dar tu nu


G.D.Watson pastor metodist

"Dacă Dumnezeu pe tine te-a chemat ca într-adevăr să fii ca Isus in tot ce faci
El te atrage spre o viaţă de răstignire de sine şi de umilinţă
Şi va pune in tine o asemenea dorinţă de ascultare,
incât El nu iţi va da voie să faci ce fac alţi creştini,
in multe feluri ţi se va părea că El va permite altor oameni buni
să facă lucruri pe care pe tine El nu te va lăsa sa le faci.

Alti crestini si chiar pastori, care par foarte religiosi si folositori
Se pot impinge unul pe altul, sa minta chiar,
Sa insele ca sa-si duca la indeplinire planurile lor,
dar tu nu poti face asa ceva, chiar de ai incerca.
Tu te vei lovi de faliment si de mustrarea Domnului
Ca sa te faca nespus de pocait.

Altii se pot lauda cu ei insisi, cu lucrarea lor
Cu succesul lor, cu scrierile lor,
Dar tie, Duhul Sfant nu-ti va permite sa faci asa ceva.
Si daca tu incepi sa te lauzi, El te va conduce
Intr-o asemenea moarte de tine insuti,
Incat te va face sa te dispretuiesti pe tine si toate faptele tale cele bune!

Altora li se va permite sa reuseasca sa faca sume mari de bani
Ori sa fie beneficiarii unei mari mosteniri,
ori sa aiba toate luxurile vietii,
insa tie, Dumnezeu iti va purta de grija de la o zi la alta
din cauza ca El vrea ca tu sa ai ceva mai bun decat aurul
si ca sa fie o dependenta disperata de El
prin care El are privilegiul de a-ti asigura nevoile tale
zi de zi, dintr-o comoara nevazuta.

Dumnezeu va permite altora sa fie onorati si pusi in fata
Si pe tine te va tine ascuns in obscuritate,
Datorita faptului ca El vrea sa produci ceva de calitate
un fruct aromat, pentru Slava Lui care vine
Si care poate fi produsa numai la umbra.

Dumnezeu va permite altora sa ajunga oameni mari
dar pe tine, te va tine mic.
El va ingadui altora sa faca ceva pentru El si sa fie apreciati,
insa pe tine te va face sa lucrezi si sa te trudesti
fara sa stii cat de mult faci, ca apoi sa faca lucrarea ta mai pretioasa.
El va permite ca altii sa primeasca recunostinta pentru ceea ce tu ai facut
Si aceasta va face rasplata ta de zece ori mai mare cand Isus vine.

Duhul Sfant te va supraveghea cu strictete, cu o dragoste geloasa
si te va mustra pentru cuvinte si simtaminte mici, pentru timpul tau pierdut,
pentru care alti crestini niciodata nu par ca trudesc,
Asa ca, tine minte, ca Dumnezeu in infinita Lui Suveranitate,
are dreptul sa faca tot ce vrea cu tot ce-I apartine;
Si El nu-ti va da nici o explicatie la o mie de lucruri
De care ai motiv sa te miri, si pe care El le face in viata ta.

Dumnezeu te va crede pe cuvant;
Si daca tu te-ai vandut ca sa fii pe deplin robul Lui,
El te va infatisa intr-o dragoste cu gelozie,
Si va permite altor oameni sa spuna multe lucruri
pe care tu nu le poti spune ori face.
Sa-ti fie clar pentru totdeauna, ca tu ai de-a face cu Duhul Sfant
Si ca El are privilegiul de a-ti lega limba
De a-ti pune mainile in lanturi, ori de a-ti inchide ochii,
in modul in care nu lucreaza asa cu altii.

Acum, cand tu esti proprietatea Dumnezeului cel viu,
in intimitatea inimii tale,
multumit si incantat de aceasta personala si deosebita,
distincta si geloasa calauzire si ingrijire
a Duhului Sfant in viata ta,
sa stii ca ai gasit anticamera cerului."

G.D Watson ( 1845-1924) a fost pastor metodist si un evanghelist din Los Angeles

Poem scris din Almanahul Femeii Crestine - Dorca 2007

Pescarii care nu pescuiesc

sâmbătă, 13 februarie 2010

Nu exista Valentine's Day

GRAZIE, Signore








( reeditare 14 februarie 2008)

Oamenii nu se iubesc azi 14 februarie, in cinstea nu stiu cui sfant Valentin, ei se aduna impreuna pentru ca sunt amandoi aratosi si frumosi. Se iubesc pe un interes comun.Pastrarea frumusetii. Iar barbatii si astazi au ajuns niste limitati ciudati ce se conforma modelului lumii de iubire. Au uitat ca poti iubi pe cineva 364 de zile din an - si nu doar sa fii mai "dragut" si sa mai dai pe la o florarie odata cu turma masculina.

Cititi cu atentie aceasta poveste reala de dragoste. Este mult diferita de criteriul "mult important" al fetelor noastre senine. Este dragostea unei frumuseti irezistibile interioare. Un barbat care a privit nu la calitatea exterioara a sotiei sale ci la virtutiile si amprenta harului pus de Dumnezeu in ea.

______________________________________________

In cartea lui, Mortal Lessons', doctorul Richard Selzer scrie:

Stau langa patul unei tinere femei cu chipul brazdat de traumatisme postoperatorii si gura deformata intr-un rictus paralitic, ca de clovn. O artera terminala a nervului facial, cel atasat muschilor gurii, i-a fost sectionat. Afectiunea este ireversibila. Chirurgul i-a urmarit cu rigurozitate conturul organic; va asigur de asta. Cu toate acestea, pentru a-i indeparta tumoarea din obraz, am fost nevoit sa tai artera respectiva.

Tanarul ei sot se afla, de asemenea in camera. El sta de partea cealalta a patului si amandoi par cufundati in lumina slaba a lampii, izolati de mine, in intimitate. Cine sunt ei ma intreb, el si aceasta gura pe care o stalcisem in operatii, privindu-se si atingandu-se cu atata daruire si nesat?

Tanara intreaba :

- Gura mea va ramane asa pentru totdeauna?

-Da, ii raspund eu. Din cauza ca nervul a fost sectionat.

Da din cap si ramane in tacere. Insa tanarul zambeste.

-Mie imi place, spune el. E simpatica.

Dintr-o data imi dau seama cine e acest tanar.Inteleg si imi cobor privirea. Nu poti fi indraznet in prezenta unui zeu.Fara sa-i pese catusi de putin, se apleaca sa-i sarute gura stramba, iar eu sunt indeajuns de aproape cat sa vad cum isi schimonoseste buzele pentru a i le intalni pe ale ei, pentru a-i arata ca sarutul lor a ramas acelasi.

De cand am citit acest pasaj, imaginea sotului contorsionandu-si buzele pentru a-si saruta sotia paralizata a ajuns sa ma urmareasca.Ceva parea sa imi scape, insa pana cand intr-o zi rugandu-ma mi-as revenit in minte, ca o explozie, violenta petrecuta pe un deal langa zidul vechiului Ierusalim. Trupul schilodit al Fiului atarna expus in batjocura lumii.E considerat un blasfemiator al lui Dumnezeu si un amagitor de oameni.Sa moara asadar, in dizgratie!Prietenii i s-au facut nevazuti, onoarea ii este terfelita, numele i-a ajuns de rasul lumii. A fost parasit de Dumnezeul Sau. Lasat cu desavarsire singur. Scoateti-l din orasul sfant, inapoi pe cararile celor de teapa Lui.Hristosul vagabond este imbrancit, impins, lovit si scuipat, ucisi si ingropat printre cei de acelasi neam.

Pentru a-i dramatiza moartea, unii artisti crestini l-au portretizat pe Hristosul cel rastignit cu ochii dati pe spate si gura diforma; au folosit plumb inrosit pentru a-i zugravi cat mai realist picaturile de sange scurgandu-i-se din maini, picioare si coasta.

In 1963, un prieten mi-a daruit un crucifix scump. Un artist francez sculptase in lemn, cu infinita delicatete mainile lui ISUS pe cruce. In Vinerea Mare- artistii romani l-au ciopartit- o, Doamne cum l-au mai ciopartit ! pe fratele nostru si Domnul nostru ISUS, fara sa stea prea mult pe ganduri. N-au avut nevoie de simt artistic pentru a bate cuiele cu ciocanul, nici de plumb inrosit pentru a face ca sangele, tzasnindu-i din maini, picioare si coasta sa para cat mai real. Ii deformasera gura si-i schimonosisera buzele ridicandu-l, pur si simplu, pe lemnul crucii.

Am facut atata teologie in jurul patimilor si mortii acestui om sfant, incat nu mai vedem sfasierea lenta a carnii lui, intinderea cangrenei, setea lui crancena.

In monumentala sa lucrare, The Crucified God, Jurgen Moltmann scria " Am facut din amaraciunea crucii, din revelatia lui Dumnezeu prin crucea lui Isus Christos, un fapt suportabil cata vreme am invatat sa o concepem ca pe o necesitate in procesul mantuirii".

Ma plimb pe Royal Street in cartierul francez din New Orleans. Invecinata scandaloasei Bourbon Street, cu localurile ei de jazz, pravalii cu tricouri si sex-shopuri, Royal Street abunda in magazine de antichitati. " Vino si vezi asta", imi spune un oarecare negustor. "Statueta lui Venus costa mai mult, insa acesst crucifix de fildes e frumos in felul lui, mai ales daca este asezat pe un fundal de catifea neagra".

Cu cat il reproducem mai mult, cu atat uitam mai repede de El si de agonia celei de-a treia ore. Il transformam in aur, argint, fildes, marmura sau orice ne elibereaza de agonia si moartea Lui ca om.

"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat penrtu noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El: ( 2 corinteni 5:21). Fiecare forma de pacat, laolalta cu consecintele acestuia, bolile si suferintele de tot felul, dependenta de droguri, alcoolismul, relatiile ruinate,nesiguranta, ura, pofta,mandria, invidia, gelozia, cancerul, bolile de oase, artrita si asa mai departe au fost traite si purtate de cel care "era asa de dispretuit ca iti INTORCEAI FATA de la El, si noi nu L-am bagat in seama" ( Isaia 53:3). si care a trait genunea agoniei dincolo de orice inchipuire:

" Adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari" ( 2 corinteni 5;19). Isus Christos, tintuit pe lemn ne-a purtat durerea intru pacea Harului Sau. El a facut pace prin sangele Lui pe cruce. ( vezi Coloseni 1:20).

ISUS CHRISTOS - a ajuns pe culmile singuratatii. In trupul Sau frant ne-a purtat tuturor pacatele, despartirile si pierderile, inimile zdrobite, ranile duhului care refuza sa se mai inchida, toate experientele nefericite ale barbatilor, ale femeilor si ale copiilor din toate timpurile.

ISUS ESTE DUMNEZEU. Am fost creati, cu totii, din tzarana sarutata de Gura Sa. Ce vom spune in fata acestei revarsari de iubire? Cum vom raspunde? Iubirea lui Christos si Evanghelia Harului ne cheama, inainte de orice la a lua o hotarare personala, libera si neconventionala. A raspunde inseamna a recunoaste ca altul a luat initiativa si a facut invitatia. Deschiderea celuilalt a facut ca raspunsul sa devina necesar.

Prin rugaciune, ISUS ne domoleste, ne invata sa ne numaram bine putinul zilelor si ne daruieste Intelepciune. ne dezvaluieste faptul ca suntem atat de prinsi in ceea ce pare URGENT ( in loc sa facem ce este IMPORTANT) incat trecem cu vederea ce este esential. El ne vindeca de sovaiala si ne elibereaza de tirania falselor termene-limita si a propriei miopii.

RASPUNSUL nostru fata de dragostea lui ISUS reclama incredere. Ne bazam in viata pe autobiografia noastra plina de realizari ( religie, fapte bune, ritualuri,frecventarea bisericii) sau pe Evanghelia Harului?

Harul ne spune ca suntem acceptati asa cum suntem. S-ar putea sa nu fim genul de oameni care ne dorim sa fim,s-ar putea sa fim departe de scopurile pe care ni le-am propus, s-ar putea sa avem la activ mai multe esecuri decat succese, s-ar putea sa nu fim bogati sau puternici sau spirituali, s-ar putea sa nu fim nici macar fericiti INSA suntem acceptati de Dumnezeu, tintuti in mana Lui. Aceasta este fagaduinta Sa in ISUS Christos, o fagaduinta mai presus de orice indoiala".

Cei care isi spun ca vietile lor nu sunt decat o grava dezamagire in Ochii lui Dumnezeu au nevoie de o incredere enorma si de o convingere deplina, incrancenata, pentru a accepta faptul ca dragostea lui Christos nu cunoaste nici o umbra de schimbare sau subrezire.

Cand ISUS a spus : VENITI LA MINE, TOTI CEI TRUDITI SI IMPOVARATI", El a stiut dintr-unceput ca vom obosi, ca ne vom pierde curajul si vointa de a pasi mai departe pe cale. Aceste cuvinte sunt o marturie emotionanta in sprijinul naturii umane ale lui ISUS. El nu avea o viziune romantica asupra uceniciei. Stia ca A-L urma presupune o atitudine tot atat de putin sentimentala pe cat e necesitatea datoriei implinite si tot atat de solicitanta pe cat e iubirea. Stia ca durerea fizica, pierderea celor dragi, esecul, singuratatea, respingerea, abandonul si tradarea ne vor secatui sufletele; ca va veni ziua cand credinta nu ne va mai fi imbold, sprijin si mangaiere; ca rugaciunea va parea sa nu-si mai gaseasca ecoul in realitate si sa nu mai duca niciunde, ca vom striga, la un moment dat impreuna cu Teresa de Avila:

"Doamne, daca asa iti tratezi prietenii, nu e de mirare ca ai asa de putini"

Evrei 4:15-16- :"N-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si vom gasi har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie".

Un poet scria " Dorinta de a fi iubit este ultima iluzie; renunta la ea si vei fi liber" Asa cum rasaritul credintei necesita un apus al fostei credinte, la fel si zorii increderii necesita renuntarea la consolarile spirituale si la garantiile palpabile dupa care tanjim. Increderea aflata la mila reactiei pe care o starneste este o incredere falsa.Totul esueaza in incertitudine si neliniste. Cutremurat de nesiguranta, ucenicul staruie in a primi dovezi de la Domnul cum ca afectiunea lui este impartasita. Daca nu le primeste se simte frustrat si incepe sa aiba banuiala ca relatia lui cu ISUS s-a incheiat sau ca nu a existat niciodata.

Daca primeste consolare capata incredere -insa doar pentru o vreme. Cere alte si alte dovezi- fiecare mai putin convingatoare decat cea precedenta. In cele din urma nevoia de incredere moare fie si numai din pricina acestor asteptari inselate. CEEA CE UCENICUL nu a invatat este ca incurajarile palpabile oricat de valoroase ar fi nu pot genera incredere. Domnul ISUS ne cheama sa renuntam la sinele care-si cultiva autonomia printr-o increde in sine nezdruncinata. Atunci cand incetam sa mai tanjim, isi face aparitia si increderea.

Misterul inaltarii lui ISUS la ceruri ascunde o lectie importanta . El le-a spus ucenicilor: " Totusi, va spun adevarul:Va este de folos sa Ma duc"( Ioan 16:7). De ce? Cu ce le-ar fi de folos ucenicilor plecarea lui ISUS? Cu aceea ca, nemaifiind pe pamant, in mod vizibil, nu mai exista pericolul ca acestia sa se ataseze excesiv de vederea trupului Sau si sa renunte la certitudinea credintei pentru a se sprijini pe dovezile palpabile ale simturilor. A-l vedea pe ISUS in trup era un lucru bun, insa " ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut" (Ioan 20:29).

Complacandu-ne in vinovatie, remuscare si rusine din pricina pacatelor noastre din trecut, fie ele reale sau inchipuite desconsideram Darul Harului lui Dumnezeu.

Preocuparea pentru sine este intotdeauna o componenta majora a vinovatiei si a incriminarii nesanatoase. Ne tulbura viata afectiva , pe fondul unor tendinte autodistructive, ne fereca in citadela inexpugnabila a eului,ne aduce in pragul depresiei, al deznadejdii si substituie prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu. Limbajul vinovatiei nesanatoase este aspru. Este pretentios, critic, respingator, acuzator, dojenitor, reprobator. Crestinii sunt socati si oripilati atunci cand esueaza. Vinovatia nesanatoasa este absolut coplesitoare. Oamenilor curpinsi de vinovatie li se pare ca se prabuseste cerul pe ei.

DA! ne simtim VINOVATI pentru pacate, insa vinovatia nesanatoasa este una care, odata ce greseala savarsita a fost recunoscuta, cu toata parerea de rau, lasa locul libertatii de a accepta darul iertarii. Vinovatia sanatoasa se concentreaza pe intelegerea faptului ca totul a fost iertat, ca raul a fost rascumparat.

Cu totii avem umbre si secrete rusinoase. Sa nu uitam insa ca exista ceva mai mare decat noi in aceasta lume si ca aceasta realitate este plina de har si mila, rabdare si pricepere. Indata ce viata noastra cauta mai curand spre bunatatea acesteia si mai putin spre rautatea noastra, iar intrebarea "CE AM FACUT"? se transforma in " CE POATE FACE EL"?, putem fi eliberati de remuscari, minune a minunilor, te poti ierta pe tine insuti pentru ca esti iertat de Dumnezeu, te poti accepta pe tine insuti pentru ca esti acceptat si poti incepe sa reconstruiesti cu Dumnezeu acolo unde odata ai daramat. Exista har pentru orice necaz. Acest har este secretul capacitatii de a ne ierta pe noi insine. Ai incredere in Dumnezeu.

" Crestinismul ia fiinta atunci cand oamenii accepta cu o incredere nezdruncinata ca pacatele lor au fost nu doar iertate ci si uitate, spalate in sangele MIELULUI..." Un Crestin trist este un crestin fals, iar un crestin vinovat nu este deloc crestin".

Cum putem raspunde NOI AZI 14 FEBRUARIE La Dragostea lui Dumnezeu demonstrata si aratata prin Jertfa Fiului sau Drag ISUS?

Fiecare sa isi cante dupa partitura inimii " GRAZIE SIGNORE". Multumesc Doamne. Acest raspuns se afla in inima ta...da chiar si in inima ta. Trebuie doar sa fii cu inima plina de recunostinta si sa apreciezi HARUL, bunavointa plina de dragoste al lui Dumnezeu si Evanghelia Harului. ( nu sa traiesti o viata batandu-ti joc de har).

Grazie, Signore, pentru buzele Tale care s-au schimonosit pentru a se potrivi fiintei mele pacatoase; pentru ca nu m-ai judecat dupa saracacioasele mele fapte bune, ci dupa dragostea Ta, care este darul Tau pentru mine; pentru iertarea coplesitoare si penrtu rabdarea TA infinita fata de mine, pentru ca exista oameni care au daruri mai multe decat mine, si pentru onestitatea de-a recunoaste ca sunt un pacatos. Cand va cadea ultima cortina si ma vei chema acasa, as vrea ca ultimele cuvinte soptite pe pamant sa fie un strigat din toata inima: GRAZIE, SIGNORE!:) cap.6.

Restul daca doriti cartea integrala o puteti cumpara online.Ganduri culese din cartea "Evanghelia Vagabonzilor"scrisa de Brennan Manning.

Favourite Quotes



"WE MUST NEVER CONFUSE OUR DESIRE FOR PEOPLE TO ACCEPT THE GOSPEL WITH CREATING A GOSPEL THAT IS ACCEPTABLE TO PEOPLE" - Oswald Chambers

"God never wastes a hurt “ Benjamin Windle

Challenges are what makes life interesting; overcoming them is what makes life meaningful “ Joshua J. Marine

Being sad with the right people is better than being happy with the wrong ones.

Grace is the unconditional love of God in Christ freely given to the sinful, the undeserving, and the imperfect. David Seamands

This is the way of peace: Overcome evil with good, falsehood with truth, and hatred with love.

One of the marks of spiritual maturity is the quiet confidence that God is in control - without the need to understand why He does what He does. Anonymous

sâmbătă, 6 februarie 2010

Facebook-ul si evanghelicii


Cu cateva saptamani in urma pe contul meu facebook am scris" Moarte retelelor sociale! Traiasca prietenii reali", acum puteti urmari articolul "Imposibil sa te sinucizi pe Facebook". Te poti autoexamina daca esti dependent de aceasta retea sociala, sau daca consideri ca iti este utila inimii tale. Te invit cu seriozitate sa citesti intreg articolul la linkul alaturat de la final.


"Internetul este ca o junglă. Dacă nu cunoşti foarte bine pericolele şi felul în care te poţi proteja rişti în orice moment să fii atacat şi să mori. Din exterior totul pare foarte frumos şi tentant dar abia când pătrunzi în interior descoperi că lucrurile stau cu totul altfel.
De aceasta şi-au dat seama în ultimul timp tot mai mulţi utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii reţelelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
Ce sunt acestea?

Sunt locaţii în care poţi scrie şi împărtăşi cu alţii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te interesează, poţi comunica cu prietenii, familia, cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă, poţi posta poze şi imagini. Poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap fără nici un fel de cenzură, îţi poţi da cu părerea asupra oricărui subiect, poţi face cunoştinţă cu persoane din toate colţurile pământului, pe scurt, poţi comunica fără nici un fel de restricţii impuse de cineva, în afara spaţiului limitat de caractere folosite la scris.

Utilizatorii acestor reţele sociale se numără cu sutele de milioane, semn că oamenii au fost atraşi spre acest fel de comunicare.
Nu puţine însă sunt mărturiile celor ce, după ce s-au implicat în utilizarea acestor reţele sociale, au realizat faptul că, nu numai că nu le sunt de folos, ci chiar le sunt dăunătoare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram şi eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile păreau să fie OK, dar îmi scăpa ceva. Îmi lipsea viaţa mea reală, nu văzusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea soţia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”

Deşi promisiunea acestor reţele sociale este că, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin legăturile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constată că de fapt se produce o înstrăinare faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.

Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adevărată şi te aruncă într-o lume falsă, care atrage la început dar în final se dovedeşte a fi o mare deziluzie.
Aceasta a fost problema omului încă de la început. Adevărul era Dumnezeu şi oamenii trebuiau să comunice cu El, în condiţiile şi termenii stabiliţi de El. Comunicarea cu El era o nevoie reală pentru-că Biblia spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, la început, înainte de căderea în păcat, Dumnezeu cobora în grădină şi vorbea cu Adam, aveau o relaţie foarte apropiată. După căderea în păcat însă şi după izgonirea omului din Eden şi de la faţa lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu.
Dar nevoia de comunicare a rămas. Şi omul a inventat religia, adică un fel de a se închina şi de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul şi apoi au urmat alţii. Dar era o lume falsă care a condus către idolatrie, lume condamnată de Dumnezeu. Văzând dorinţa omului căzut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a iniţiat un nou contact cu omul şi i-a dat repere prin care această comunicare să se poată realiza în termenii lui Dumnezeu şi să fie eficace. De-a lungul timpului însă lupta s-a dus pe această direcţie a falsei şi a adevăratei comunicări. Prima aducea omului dezastru şi nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.

Idolatria este atât de tare condamnată de Dumnezeu pentru-că duce omul într-o direcţie greşită, într-o lume falsă, care îl înstrăinează pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc să-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare."

Citeste tot articolul pe Radio Unison

Un slide din predica "Fii revolutionar"

joi, 4 februarie 2010

Dialog cu sufletul tau de Luigi Mitoi



"Nu-mi spune nimic, iti cunosc mizeria,necazurile, luptele si ispitele sufletului tau.
Insa asa cum esti da-Mi inima ta, daca astepti sa devii mai bun ca un inger pentru ca sa mi te daruiesti si sa-Mi daruiesti iubirea ta, atunci vei ajunge sa nu ma iubesti niciodata!

Chiar daca esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea sfinteniei, chiar daca ai sa cazi in acele pacate pe care nu ai mai vrea sa le mai faci, nu-ti dau voie sa nu ma iubesti! Iubeste-Ma asa cum esti!

In orice moment si in orice situatie te vei afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in apatie, iubeste-Ma asa cum esti!

Vreau sa ma iubesti din putina si saraca ta inima, daca ai astepti pana sa ajungi desavarsit n-ai sa ma iubesti niciodata, pentru ca niciodata nu vei ajunge desavarsit.
N-as putea face EU oare din fiecare fir de nisip un serafim, un inger care sa straluceasca de lumina si de dragoste?
Nu Sunt Eu Domnul Dumnezeul care am creat toate si pot totul?
Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit tu din iubire pentru cineva?
Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc?
Fiul meu, lasa-Ma sa te iubesc!

As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar esti tu pregatit sa umblii in umilinta?
Nu incerca sa-mi platesti iubirea cu nimic.
Nu mai sta departe de Mine, iti lipseste nu sfintenia pe care numai Eu ti-o pot da ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.

Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si Adevaratul Imparat si Domn, Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-mi deschizi prin smerenia, nu mai aduce motiv saracia si intinaciunea ta, daca ti le-ai cunoaste cu adevarat si pe deplin a-i muri de durere, dar ceea ce m-ar durea pe Mine ar fi ca tu sa te indoiesti in continuare de Dragostea ce ti-o port.

Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic, fara mine doar sa pacatuiesti, atat poti fara ajutorul Meu. Nu te increde in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las sa cazi in masura in care te apreciezi singur si te umpli de mandrie.
Nu te framanta ca nu ai virtuti, iti voi da Sfintenia si Neprihanirea Mea, deschide-ti inima prin pocainta si primeste-ma in potirul sufletului tau.
Lasa ca Sangele Meu sa curga in sangele tau, si inima Mea sa bata in inima ta.
Eu iti vreau inima care este locasul meu,desigur, cu timpul te voi transforma, insa pana atunci IUBESTE-MA asa cum esti acum !

Fiindca vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima, din adancul neputintei si murdariei tale.
Eu te iubesc si atunci cand esti slab si necurat nu pentru a-ti incuraja necuratia ci pentru a-ti da sansa sa ajungi la curatie.

Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria virtutilor tale, ci dintr-o inima smerita pe care o pot curatii oricand.
N-am nevoie de virtutiile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta, vreau doar sa ma iubesti si s lucri din dragoste cu dragoste pentru Mine.

Nu doresc virtutiile tale, esti atat slab si mandru incat daca ti le-as da nu as face decat sa hranesc amorul propriu si in final nu mai cinsti pe Mine, deci ele sa nu fie un motiv din care sa ma cauti si sa stai departe de Mine.
Apropie-te cu dragoste, Iubeste-Ma deci iar pacatele iti vor fii spalate si tu vei fii fericit, insa iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat- asta ar fii din nou mandrie pentru tine ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta."

Luigi Mitoi

marți, 2 februarie 2010

The Soviet Story - film documentar



“The Soviet Story”, în regia lui Edvins Snore. „Povestea sovietelor” – povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale: comunismul şi nazismul.

Povestea unor experimente sociale diabolice, cu milioane şi milioane de victime nevinovate aruncate în gropi comune, care n-au avut nici măcar dreptul la memorie. Orice rezistenţă era pedepsită. Filmul începe cu genocidul înfometării din Ucraina (din cadrul URSS), ordonat de Stalin: a exterminat 7 milioane de oameni numai în iarna anilor 1932-1933 – şi n-a protestat nimeni din Occident, deşi se cunoştea situaţia.

Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”. Marx vorbea de „holocaustul revoluţionar”, el e creatorul genocidului politic, el a scris primul despre necesitatea exterminării rasiale, subliniază filmul. Lenin i-a desăvârşit opera. Hitler a învăţat multe de la marxism, nazismul era naţional-socialist (comunismul era internaţional-socialist). Uciderea în masă era justificată nu numai ca o necesitate ideologică scelerată, ci şi ca o „selecţie naturală” (paraziţii din societate, care nu produceau, trebuiau lichidaţi; până şi dramaturgul George Bernard Shaw, premiat Nobel, a fost un susţinător al acestor epurări).

Nimeni nu a pedepsit crimele de război, nici crimele politice postbelice ale URSS, cu zeci de milioanele de victime, Europa civilizată tace şi azi, fiindcă Europa depinde de gazul şi petrolul rusesc. Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Un film zguduitor.

Interviurile cu foşti ofiţeri de informaţii evidenţiază detalii şocante. “The Soviet Story” s-a filmat în mai mult de doi ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Regatul Unit, Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de regizor timp de mai bine de zece ani.

Mai multe informatii in Jurnalul de Vrancea

luni, 1 februarie 2010

Conferinta"Levitic" cu Beniamin Faragau


Vineri si Sambata, 5-6 februarie, va invitam la o prezentare a cartii Levitic, sustinuta de Beniamin Faragau. Conferinta va avea loc la Biserica Baptista din Curtici, judetul Arad.

Sursa: Istoria Binecuvantarii

Care este teologia ta?