"Eu si feţele mele" de Verne Becker

Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain
-Casting Crowns "Stained Glass Masquerade"

Eu şi feţele mele
de Verne Becker


DE FAPT EU NU SUNT EU.
Ci ALTCINEVA.
Când ceilalţi mă privesc şi îmi vorbesc, ei se adreseaza unui strain, nu MIE.
Eu sunt ascuns la loc sigur, departe de orice descoperire sau atac,
în spatele cortinei măştilor mele,
în fiecare zi.
Câteodată ştiind, alteori nu.
Când îmi cercetez dulapul şi îmi aleg hainele pe care le voi purta,
caut de asemenea prin menajeria măştilor mele mentale
selecţionând cu grija imaginea ce doresc să o proiectez.


Asemenea unui actor am învaţat să joc multe roluri,
multe feţe,
multe stări.
Şi folosesc măşti diferite pentru fiecare.
Fiecare mască reprezintă ceva despre mine,
despre ceea ce AŞ DORI SĂ FIU.
Îmi pun masca unui om de societate pentru că îmi doresc prieteni cu care să mă distrez.
Masca autosuficienţei pentru că în mod real vreau să-mi iau viaţa în stăpânire.
ŞTIU că aceste ţeluri merită atinse.
Şi văd măştile ca pe un mijloc care mă poate ajuta
Să realizez păşind cu dreptul.

TOTUŞI se întâmplă ceva ciudat:
Pentru că eu continui să port aceste măşti, ele încep
Să devină prea comode.
Naturale.
Necesare.
Pot trăi săptămâni întregi fară să le scot.
Ca şi cum ar fi lentile de contact care necesită doar o curăţire ocazională.
Obişnuindu-mă cu măştile mele, încep să CRED că
ele sunt cu adevarat EU, nu doar o faţadă.
În acelaşi timp ADEVĂRATUL SINE dormitează în mine.
Izolat.
Uitat.


AŞA CĂ
In loc să mă apropie de ţelurile mele, măştile mă ÎNSTRĂINEAZĂ de ele.
Ca un zid de carămidă ele mă îngrădesc.
Mă izolează.
Mă ascund de alţi oameni.
Nu trece mult timp şi realizez că nu sunt ceea ce măştile spun că sunt ci exact CONTRARIUL.
Când îmbrac masca conformismului, identificându-mă cu un anumit grup, transmit de fapt propria mea lipsa de identitate, incertitudinea a cine sunt;
sau
Când port masca încrederii refuzând să-mi admit greselile, slăbiciunile sau rănile, telegrafiez propria mea nesiguranţă.


Posed şi alte măşti pe care le păstrez pentru a le folosi la momentul potrivit:
Masca SUPERIORITĂŢII
pentru a privi de sus sentimentele de inferioritate pe care le detectez în alţii
şi în mine;
Masca APARENŢEI
pentru a-mi spori atractivitatea faţă de alţii – astfel încât să uit ce urât cred de fapt că sunt;

Măştile de CLOVN sau SCANDALAGIU
pentru a câştiga atenţia pe care altfel nu aş primi-o;
Masca de PERSOANA INTEGRA
pentru a-mi ascunde brutalitatea;
masca DRAGOSTEI
pentru a acoperi o relaţie egoistă;
ba chiar masca SPIRITUALITAŢII
pentru a reduce la tăcere toate întrebările despre
statutul meu în faţa lui Dumnezeu.

CE SĂ MĂ FAC CU TOATE ACESTE MĂŞTI ???
Admit că m-am izolat nu numai de alţii
ci şi de mine.
Dacă întradevăr vreau să fiu eu însumi,nu altcineva,
trebuie să-mi scot măştile,
să le decojesc,
să le înlătur ca pe un plasture vechi.
Voi zdrobi unele din măştile fără valoare.
Altele le voi expune pe peretele dormitorului pentru
a-mi aminti de CEL care-mi doresc să ajung dar nu sunt înca.

Mă pot îndrepta deschis spre ţelurile pe care le reprezintă aceste măşti,
deoarece
A FI NATURAL nu înseamna a renunţa la domeniile
în care trebuie să mă schimb.
Nici că sunt mulţumit de mine însumi.
Ci pur şi simplu înseamnă că ACCEPT felul meu de acum,
şi recunosc în mod cinstit că mă străduiesc să-mi rezolv problemele.


ÎN FINAL NU VOI MAI AVEA NEVOIE DE MĂŞTI
ci,
voi arăta celorlalti OMUL VIU din spatele lor.
Nu un strain, ci
O FIINŢA SPECIALĂ, UNICĂ,
AUTENTICĂ -
cineva care nu este perfect, dar vrea să crească.
Doar când mă voi deschide altor oameni mă voi vedea limpede.
Şi doar când îmi voi scoate măştile voi fi cu adevarat liber.

Recomand si articolul primit " Cu masca sau fara masca"