miercuri, 28 mai 2008

Eu si fetele mele















Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain
Eu şi feţele mele
de Verne Becker


DE FAPT EU NU SUNT EU.
Ci ALTCINEVA.
Când ceilalţi mă privesc şi îmi vorbesc, ei se adreseaza unui strain, nu MIE.
Eu sunt ascuns la loc sigur, departe de orice descoperire sau atac,
în spatele cortinei măştilor mele,
în fiecare zi.
Câteodată ştiind, alteori nu.
Când îmi cercetez dulapul şi îmi aleg hainele pe care le voi purta,
caut de asemenea prin menajeria măştilor mele mentale
selecţionând cu grija imaginea ce doresc să o proiectez.


Asemenea unui actor am învaţat să joc multe roluri,
multe feţe,
multe stări.
Şi folosesc măşti diferite pentru fiecare.
Fiecare mască reprezintă ceva despre mine,
despre ceea ce AŞ DORI SĂ FIU.
Îmi pun masca unui om de societate pentru că îmi doresc prieteni cu care să mă distrez.
Masca autosuficienţei pentru că în mod real vreau să-mi iau viaţa în stăpânire.
ŞTIU că aceste ţeluri merită atinse.
Şi văd măştile ca pe un mijloc care mă poate ajuta
Să realizez păşind cu dreptul.

TOTUŞI se întâmplă ceva ciudat:
Pentru că eu continui să port aceste măşti, ele încep
Să devină prea comode.
Naturale.
Necesare.
Pot trăi săptămâni întregi fară să le scot.
Ca şi cum ar fi lentile de contact care necesită doar o curăţire ocazională.
Obişnuindu-mă cu măştile mele, încep să CRED că
ele sunt cu adevarat EU, nu doar o faţadă.
În acelaşi timp ADEVĂRATUL SINE dormitează în mine.
Izolat.
Uitat.


AŞA CĂ
In loc să mă apropie de ţelurile mele, măştile mă ÎNSTRĂINEAZĂ de ele.
Ca un zid de carămidă ele mă îngrădesc.
Mă izolează.
Mă ascund de alţi oameni.
Nu trece mult timp şi realizez că nu sunt ceea ce măştile spun că sunt ci exact CONTRARIUL.
Când îmbrac masca conformismului, identificându-mă cu un anumit grup, transmit de fapt propria mea lipsa de identitate, incertitudinea a cine sunt;
sau
Când port masca încrederii refuzând să-mi admit greselile, slăbiciunile sau rănile, telegrafiez propria mea nesiguranţă.


Posed şi alte măşti pe care le păstrez pentru a le folosi la momentul potrivit:
Masca SUPERIORITĂŢII
pentru a privi de sus sentimentele de inferioritate pe care le detectez în alţii
şi în mine;
Masca APARENŢEI
pentru a-mi spori atractivitatea faţă de alţii – astfel încât să uit ce urât cred de fapt că sunt;

Măştile de CLOVN sau SCANDALAGIU
pentru a câştiga atenţia pe care altfel nu aş primi-o;
Masca de PERSOANA INTEGRA
pentru a-mi ascunde brutalitatea;
masca DRAGOSTEI
pentru a acoperi o relaţie egoistă;
ba chiar masca SPIRITUALITAŢII
pentru a reduce la tăcere toate întrebările despre
statutul meu în faţa lui Dumnezeu.

CE SĂ MĂ FAC CU TOATE ACESTE MĂŞTI ???
Admit că m-am izolat nu numai de alţii
ci şi de mine.
Dacă întradevăr vreau să fiu eu însumi,nu altcineva,
trebuie să-mi scot măştile,
să le decojesc,
să le înlătur ca pe un plasture vechi.
Voi zdrobi unele din măştile fără valoare.
Altele le voi expune pe peretele dormitorului pentru
a-mi aminti de CEL care-mi doresc să ajung dar nu sunt înca.

Mă pot îndrepta deschis spre ţelurile pe care le reprezintă aceste măşti,
deoarece
A FI NATURAL nu înseamna a renunţa la domeniile
în care trebuie să mă schimb.
Nici că sunt mulţumit de mine însumi.
Ci pur şi simplu înseamnă că ACCEPT felul meu de acum,
şi recunosc în mod cinstit că mă străduiesc să-mi rezolv problemele.


ÎN FINAL NU VOI MAI AVEA NEVOIE DE MĂŞTI
ci,
voi arăta celorlalti OMUL VIU din spatele lor.
Nu un strain, ci
O FIINŢA SPECIALĂ, UNICĂ,
AUTENTICĂ -
cineva care nu este perfect, dar vrea să crească.
Doar când mă voi deschide altor oameni mă voi vedea limpede.
Şi doar când îmi voi scoate măştile voi fi cu adevarat liber.

marți, 27 mai 2008

Cearta parintilor afecteaza copiii














Este bine ca cei mici sa asiste la un model de discutie civilizata intre adulti, astfel vor intelege ca si oamenii care se iubesc pot avea momente in care nu cad de acord, dar de aici pana a desfasura un adevarat show de tipete in fata micutului tau este distanta lunga!
Certurile din familie in fata copiilor au devenit din ce in ce mai frecvente in ultima vreme. Copiii care traiesc intr-un mediu violent din familie au cel mai mult de suferit. Riscul depresiilor infantile, al sentimentului de culpabilitate, al anxietatii de abandon este foarte crescut.
De multe ori noi credem ca cei mici nu aud sau nu inteleg discutiile in contradictoriu pe care le avem cu partenerul nostru de viata. Intr-o cearta, adultii unt atat de absorbiti de starea lor, de furie, de iritare incat nu se gandesc nicio clipa unde este copilul, ce face, ce aude, cat de tare il afecteaza. Altii trimit copilul la el in camera sau amana discutia pentru mai tarziu cand copilul va dormi.
Copiii devin foarte speriati de perspectiva divortului parintilor atunci cand ii vad pe acestia certandu-se, se gandesc ca poate ei sunt de vina cand parintii nu se inteleg. Astfel de copii vor fi nesiguri in stabilirea relatiilor interumane, iar singuratatea din copilarie se va prelungi si la maturitate. Ulterior, o astfel de situatie genereaza un comportament agresiv asemanator cu cel din familia in care copilul a crescut.

















Starea pe care o incercau cand erau mici - spaima, nesiguranta, neincrederea in ei insisi si in adultii de langa ei, tristetea, neputinta in fata celor mari si a gesturilor lor - se reflecta in personalitatea lor de adulti.
Atunci cand parintii se cearta, copiii aud plansete, reprosuri, tipete, isi dau seama de emotiile parintilor din tonul vocii lor si sunt ingroziti de ele. Desi nu inteleg cuvintele, nu le stiu sensul, acestea raman in memorie si revin cu timpul.
Exista persoane care sustin este mai bine ca cel mic sa stie ce se intampla si chiar il implica, copilul fiind pus chiar sa aleaga intre mama si tatal sau. ( insa acest lucru nu este intelept - si creeaza favoritisme si sistem preferential).
Sunt copii care pleaca de acasa cand parintii se cearta, altii se baga in cearta lor, altii profita de ostilitatea dintre parinti si cer unuia ceea ce celalat le-a refuzat, unii se ascund de frica, altii tipa si altii amutesc de frica.
Cand vad scenele de cearta dintre parinti copiii simt teama, abandon, revolta, tristete, durere si disperare. Este important pentru copii sa invete cum sa-si exprime nemultumirile verbal, nu prin violenta. Copiii pot capata un caracter coleric, iar discutiile pe care le vor purta cu parintii lor se vor transforma in certuri.


el socotea ocara lui Christos o bogatie mai mare

Evrei 11:24-26


24. Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

25. ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.












Traim intr-o lume in care oamenii apreciaza ceea ce Dumnezeu condamna. Pocaitii ajung sa fie pus in "gruparea batjocoritilor" , insa aceasta este gruparea credinciosilor autentici. Isus a afirmat clar in Evanghelii " Daca nu va pocaiti toti veti pieri". Azi pocainta este o rusine considerata de smekerii lumii, dar este o cinste in ochii lui Dumnezeu.

Fetele crestine sunt ridiculizate pentru ca sunt virtuoase si asculta de principiile Bibliei.

Azi m-am gandit la moise, un exemplu graitor din care putem trage invatatura cu totii.

Cine experimenteaza azi ocara lui Christos va experimenta si Slava lui Christos.

Daca nu te batjocoreste nimeni pentru crezul tau e un semnal grav.
Daca nu ai impotrivire in vestirea si trairea Evangheliei,
Daca nu simti lupta spirituala
Daca nu te ridiculizeaza si dispretuieste nimeni inseamna ca prea mult te identifici cu filosofia lumii.

Amintesc din nou ca satan nu este impotriva standardelor morale inalte - ci el este impotriva lui Isus Christos , aceasta este adevarata lui tinta. nu regulile noastre de conduita , comportament si vocabular.

Standardele morale - fara Dumnezeu devin doar o chestiune de opinie.


Inchinare si distractie - A.W. Tozer





Craiova
"Castelul Fermecat"














Realitatea crudă, tragică este că eforturile multora de a aduce închinare nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Fără călăuzirea Duhului Sfânt nu poate avea loc o adevărată închinare. Acesta este un gând solemn. Este greu să mă odihnesc în linişte noaptea când ştiu că milioane de oameni religioşi, educaţi, nu fac altceva decât să ducă mai departe tradiţii şi obiceiuri religioase, fără să ajungă nicidecum la Dumnezeu.

Modul în care mulţi creştini moderni văd închinarea mă face să nu mă simt în largul meu. Oare adevărata închinare poate fi proiectată şi manevrată? Prevedeţi şi voi, împreună cu mine, vremea când bisericile îl vor numi pe pastor “inginer spiritual”?

Nu te închini lui Dumnezeu aşa cum ar trebui, dacă ţi-ai compartimentat viaţa astfel încât unele zone ale tale se închină, în timp ce altele, nu. Aceasta poate fi o mare amăgire, şi anume faptul că închinarea se practică numai la biserică sau în mijlocul unei furtuni periculoase sau în faţa unor neobişnuite şi sublime frumuseţi ale naturii. M-am aflat odată în prezenţa unor indivizi care au devenit brusc foarte spirituali când au ajuns să stea pe marginea impresionantă a unei stânci de pe un munte abrupt! Veghează ca nu cumva să existe un punct, o oră, un loc sau o zi care să nu fie consacrate şi date lui Dumnezeu. Atunci te vei închina lui Dumnezeu - şi El va primi închinarea ta!

Este imposibil să ne închinăm lui Dumnezeu fără ajutorul Duhului Sfânt. Acţiunea Duhului Sfânt în interiorul nostru este cea care ne face în stare să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod plăcut, prin acea Persoană pe care o numim Isus Cristos şi care este El Însuşi Dumnezeu. Aşadar, închinarea îşi are originea în Dumnezeu şi ajunge la noi, de unde apoi se reflectă ca într-o oglindă. Dumnezeu nu acceptă nici un altfel de închinare.

Se poate vedea cât de gol şi de fără sens este serviciul religios dintr-o biserică obişnuită de astăzi. Toate formele exterioare sunt prezente; singura slăbiciune, prevestitoare de rău, este absenţa puterii Duhului. Forma de evlavie este prezentă, ba chiar adeseori această formă este perfecţionată până devine un triumf estetic. Muzică şi poezie, artă şi oratorie, veşminte speciale şi tonalităti solemne se unesc pentru a fermeca mintea închinătorului, dar mult prea des inspiraţia divină nu este prezentă. Puterea de sus nu este cunoscută, nici dorită de pastor sau de enoriaşi. Acest lucru este într-adevăr tragic, şi asta cu atât mai mult cu cât se petrece în în domeniul religiei, unde este vorba de destinul veşnic al oamenilor.

E posibil să ne închinăm lui Dumnezeu cu buzele noastre, dar să nu ne închinăm şi cu vieţile noastre. Însă vreau să accentuez că dacă viaţa ta nu se închină lui Dumnezeu, nici buzele tale nu o fac. Viaţa în totalitate, omul întreg, trebuie să I se închine lui Dumnezeu. Credinţa, dragostea, ascultarea, loialitatea, comportamentul, viaţa – toate acestea trebuie să se închine lui Dumnezeu. Dacă este în tine ceva care nu se închină lui Dumnezeu, atunci nu există nimic în tine care se închină Lui foarte bine. Dacă laşi ca unele părţi din tine să se închine lui Dumnezeu, dar altele nu, atunci nu te închini Lui aşa cum ar trebui.

Nu orice închinare este primită de Dumnezeu. În societatea noastră cultivată este multă închinare pe care Dumnezeu nu o va primi niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare. Există experienţe religioase pe care Dumnezeu nu le acceptă. Există sentimente calde, de prietenie între oamenii religioşi. Sunt prezente sunetul pianului şi frumuseţea cântărilor. Dar fără adevăr şi fără Duhul Sfânt, nu este închinare autentică.

Nu te poţi închina după bunul plac. Acesta este unul dintre şiretlicurile diavolului şi o practică favorită a poeţilor neconvertiţi – în general a oamenilor neconvertiţi – care cunosc atingerea sublimului în mintea lor, dar nu sunt născuţi din nou. Ei spun că nu trebuie decât să ne închinăm lui Dumnezeu, indiferent în ce mod, şi totul va fi bine. Este întru totul posibil să ai experienţe religioase autentice şi să nu fii creştin, să nu fii convertit, ci să te afli pe drumul spre iadul cel veşnic. Vă amintiţi că şi Cain a avut o experienţă religioasă autentică: a vorbit cu Dumnezeu şi Dumnezeu a vorbit cu el. Este posibil a avea experienţe cu Dumnezeu şi totuşi, să nu ai o experienţă mântuitoare cu Dumnezeu. Este posibil să te închini şi totuşi, să nu te închini bine.

Se poate stabili următoarea axiomă: dacă nu ne închinăm, nici nu putem face o lucrare eficientă. Duhul Sfânt poate lucra numai prin intermediul unei inimi închinătoare, şi nu altfel. Noi putem alerga încoace şi încolo, autoamăgindu-ne cu activitatea noastră religioasă, dar prin aceasta nu facem decât să ne expunem unei deziluzii puternice în ziua cea mare. Nu încape îndoială că accentul în învăţătura creştină de azi ar trebui să fie pe închinare. Însă e puţin probabil să devenim doar închinători, neglijând implicaţiile practice ale Evangheliei. Oricine se închină lui Dumnezeu în Duh şi în adevăr, nu se poate împotrivi chemării la slujire sfântă. Părtăşia cu Dumnezeu duce direct la ascultare şi fapte bune. Aceasta este ordinea divină şi ea nu poate fi inversată.


(“Închinare şi distracţie” – A.W. Tozer)

luni, 26 mai 2008

regenerarea si lepadarea de sine - Paul Washer



Wherefore, my beloved, as ye have always obeyed, not as in my presence only, but now much more in my absence, work out your own salvation with fear and trembling.
(Philippians 2:12)

Do not be deceived: God cannot be mocked. A man reaps what he sows. The one who sows to please his sinful nature, from that nature will reap destruction; the one who sows to please the Spirit, from the Spirit will reap eternal life. (Galatians 6:7-8)

Not every one that saith unto me, Lord, Lord, shall enter into the kingdom of heaven; but he that doeth the will of my Father which is in heaven. (Matthew 7:21)

joi, 22 mai 2008

Si sa-L cunosc pe El





















Tabara de mijlocire si rugaciune
Vlahita- Harghita
22-25 mai
Slujire : Mesaj " 10 caracteristici ale vremurilor din urma"

Nu pretui lucrarea ..ci doreste- l pe Dumnezeu











Tabara Evanghelica in Petresti ( Sebes) - Alba. 15-18 mai.
pe unde am fost prin tara ..saptamana trecuta.
Slujire: ajutor de bucatar

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti















Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

ma doare




ma doare zilnic nepasarea adanca in inimi de granit inimi surde la chemarea Parintelui din infinit

miercuri, 21 mai 2008

the measure of a man


The measure of a man's real character is what he would do if he knew he never would be found out.


The true measure of a man is how he treats someone who can do him absolutely no good. - Samuel Johnson





Not - "How did he die?"

But - "How did he live?"

Not - "What did he gain?"

But - "What did he give?.

These are units.

To measure the worth

Of a man, as a man

Regardless of Birth.

Not - "What was his station?"

But - "Had he a heart?"

And - "How did he playHis God-given part?

Was he ever ready With a word of good cheer

To bring back a smile

To banish a tear?"

Not - "What was his church?"

Not - "What was his creed?"

But - "Had he befriended

Those really in need?"

Not - "What did the sketch in the newspaper say?"

But - "How many were sorry when he passed away?"

De regula - apreciem o persoana dupa ce nu mai este printre noi.

Apreciati-va si iubiti-va familia, prietenii si vecinii cat timp ii aveti printre voi.

Faceti istorie....

In care sa se vada El si sa se faca auzit El - Domnul Dumnezeu.

Mult har de sus.

"asta-i taticul meu" 1

Când Dumnezeu l-a creat pe TATI
de …Erma Bombeck







Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:
- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".
Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta…
Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:

- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie… În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.
Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre
picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala! Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:

- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.
Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat? Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi… În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta… Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?
Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori… În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile.
Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:
- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.
Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.

joi, 15 mai 2008

gand prietenos















Cand cineva intreaba : de ce citesti toate aceste carti ? de ce urmaresti intelepciunea " raspund : acum e vremea adunarii caramizilor, vremea inaltarii edificiului nu a sosit inca"
- Monica-

Multumesc de incurajare.

Luna mai -se Implinesc 75 de ani -10 mai 1933 - Rugul Cartilor















In noaptea de 10 mai 1933 mii de carti deveneau cenusa, un moment dureros alaturi de altele de acelasi fel in istorie. In prima parte a romanului "Don Quijote" exista o scena in care doua personaje ard o mare parte din cartile care l-au transformat pe ruinatul nobil in Cavalerul Tristei

Figuri, intr-un rug improvizat, unde ajung ceasloavele invechite si rupte,
ca intr-un ritual de purificare. Comentariile pretorului exprima dispretul
pentru cartile de acest fel, considerandu-le o prostie atunci cand erau
luate in serios si o pierdere de vreme, cand erau citite in locul altora,
mult mai folositoare.

In "451 Fahrenheit", capodopera lui Ray Bradbury, cartile din intreaga
lume sunt cautate si arse de echipe speciale de pompieri, care nu mai
sting flacarile, ci le aprind pentru a distruge memoria umanitatii.
Bradbury avea sa declare mai tarziu ca scrisese cartea inspirat de arderea
cartilor de catre nazisti, 451 de grade Fahrenheit fiind temperatura la
care arde hartia.

In "1984", utopia infricosatoare a lui George Orwell, nu doar cartile sunt
distruse, ci orice sursa de informare, iar trecutul este rescris la
nesfarsit, dupa cum dicteaza puterea necorporala, dar omniprezenta.

In mai multe dintre cartile lui Paul Goma tema arderii cartilor de catre
regimul comunist este prezenta. In "Sabina" viitorul scriitor incearca in
perioada in care era elev sa salveze de la ardere "fondul Blaga", crezand
ca sunt cartile filosofului (erau de fapt cele ale unui negustor cu numele
Blaga). Sunt doar cateva exemple din lunga istorie a arderii cartilor,
care incepe din antichitate si continua si astazi, volumele ajungand in
flacari din motive diverse - sociale, religioase, politice - si fiind
distruse pentru totdeauna.

Dar poate cel mai cunoscut si cel mai mediatizat eveniment din aceasta
istorie dureroasa este celebra campanie organizata de regimul nazist, de
excludere si distrugere a cartilor considerate "decadente".

La putin timp dupa cucerirea puterii si dupa o propaganda inversunata in
aceasta directie, pe 10 mai 1933, in cadrul unei manifestatii studentesti,
la Berlin sunt arse peste 20.000 de volume, considerate reprezentative
pentru "decadenta" anumitor autori, evrei sau cunoscuti pentru pozitia lor
anti-nazista. Chiar daca poetul Heinrich Heine avertizase in trecut ca
dupa arderea cartilor urmeaza cea a oamenilor
Acolo unde se ard carti se vor arde, pana la urma, si oamenii

( a fost ca o profetie spusa cu 100 de ani inainte )
in acea zi volumele sunt
arse simbolic pe ruguri, cu o seriozitate ritualica. Cu toate eforturile
planul nu a fost un succes perfect. O buna parte din ruguri nu au putut fi
aprinse din cauza vremii nefavorabile, asa ca incendierile din alte orase,
care ar fi trebuit sa aiba loc simultan, sunt amanate pentru zilele
urmatoare.

In noaptea de 10 mai, in timp ce miile de volume se transformau in cenusa, studentii au marsaluit la lumina flacarilor, cerand eliminarea
"elementelor si spiritului evreiesc" din cultura germana. Se canta si se
striga diverse lozinci ale vremii, iar in 34 de centre universitare
germane proiectul se dovedeste un succes. O a doua incendiere masiva,
desfasurata pe 21 iunie, nu mai are acelasi impact de public, era deja
ceva "obisnuit". O buna parte dintre scriitorii vizati alesesera deja
exilul, altii o vor face dupa aceea.
Inca de a doua zi, cand initiativa devine stire transmisa de principalele
agentii, intreaga lume explodeaza, chiar daca nu putine sunt vocile care
aproba ideea si cer transpunerea ei in alte tari.

Pe lista autorilor ale caror carti au fost arse se numarau : Bertolt
Brecht, Max Brod, John Dos Passos, Theodore Dreiser, Friedrich Engels,
Sigmund Freud, Ernest Hemingway, Erich Kastner, Paul Klee, Vladimir Lenin, Jack London, Heinrich Mann, Thomas Mann, Karl Marx, Erich Maria Remarque, H G Wells, Stefan Zweig si multi altii.

Aceasta forma de cenzura nu era in nici un caz ceva nou si nici nu avea sa
fie ultimul exemplu. Cea mai simpla forma de control a ideilor este
distrugerea suportului acestora, iar aceasta sacrificare a cartilor
dateaza din cele mai vechi timpuri si pare ca va continua.

Scrisorile lui Belerofon - este noua carte a pastorului Vladimir Pustan




















Lumea fără cărţi e lumea fără Dumnezeu, pentru că cerul a hotărât să ni se descopere printr-o Carte. O carte neobişnuită, singura care poate transforma omul, cea mai răspândită carte, cea mai iubită, cea mai hulită şi persecutată.” (Scrisorile lui Belerofon de Vladimir Pustan).

Lumea fără cărţi ar fi o lume de cifre, de carduri, de formule, de abacuri, de beton şi sticlă, fără răsărituri şi nisip de mare, fără rouă sub picioarele desculţe, fără cai şi plete în vânt, fără durere şi disperare, fără mioriţe şi căprioare împuşcate, fără mistreţi cu colţi de argint, fără codri de aramă.


Lumea fără cărţi ar fi o lume fără rădăcini pentru că fără ele nu avem răspunsuri. Cât de disperat trebuie să fi fost John Fowles când a scris: „Nimeni din familia mea n-a avut vreun interes sau talent pentru literatură. Se pare că vin de nicăieri...” (Vladimir Pustan)

miercuri, 14 mai 2008

Marturia lui Isus in Dan Gale

I'd rather have Jesus!



I’d Rather Have Jesus – The History
I’d Rather Have Jesus is a song written by Rhea F. Miller with the tune written by George Beverly Shea. This poem, written in 1922, was left on a piano in the Shea home by Bev Shea who wanted her son to find it and change the course of his life.

I’d Rather Have Jesus – The Lyrics
I’d rather have Jesus than silver or gold;
I’d rather be His than have riches untold;
I’d rather have Jesus than houses or lands,
I’d rather be led by His nail pierced hand.

Than to be a king of a vast domain
Or be held in sin’s dread sway,
I’d rather have Jesus than anything
This world affords today.


I’d rather have Jesus than men’s applause;
I’d rather be faithful to His dear cause;
I’d rather have Jesus than world-wide fame,
I’d rather be true to His holy name.

He’s fairer than lilies of rarest bloom;
He’s sweeter than honey from out of the comb;
He’s all that my hungering spirit needs,
I’d rather have Jesus and let Him lead.

marți, 13 mai 2008

Samson- un inceput bun- si un sfarsit tragic



Atunci cand nu mai privim la Gloria Lui Dumnezeu , diavolul prinde ocazia prielnica si ne fura privirea sa nu mai vedem Frumusetea lui Dumnezeu.

CE s-a intamplat cu Samson nu a fost o poveste, mit sau basm. Ci o realitate dovedita si de istorie.
Istoria se repeta si azi, Satan asteapta sa ne pierdem focalizarea de la Dumnezeu si sa nu ne mai bazam pe Puterea Lui - adevarata noastra sursa de Putere- si secretul nostru.

Samson - si-a pierdut vederea pentru ca a uitat perspectiva promisiunilor lui Dumnezeu.
Atunci toata vointa lui a fost slabita iar cel rau l-a invartit pe degete cum a vrut , sa munceasca la o rasnita.

Aceeasi metoda de ispita o foloseste Diavolul si azi.

Samson este omul care ar fi putut sa fie un eliberator pentru poporul Israel.

De ce Samson azi este amintit in 2008 ?

Influenta celui Rau in lume este puternica si influenta si azi, prin mentalitatea stricata, prin pofte si pacat, o natura centrata pe sine si ispita imoralitatii sexuale. ( senzualitatea, pornografia)

Care a fost cel mai puternic om din Biblie si lume ? - Samson
Care a fost cea mai mare slabiciune a lui ? -femeia - Dalida

Care a fost cel mai intelept om din Biblie ? Solomon
Care a fost cea mai mare slabiciune a lui ? femeile

Marius Cruceru aminteste in "Criza barbatiei si Criza feminitatii " ca azi si reclamele cu excavatoare se fac cu femei goale, la vopsea auto, la drujba. Azi se creeaza modelul feminin gen : buldozerista, agresiva, violenta.

Sa facem acum un exercitiu spiritual imaginativ :
- Ne intoarcem in timp cu 3000 de ani, in Israel era numita perioada Judecatorilor, aceasta urmeaza dupa perioada Patriarhilor - Avraam, Isaac si Iacov, dupa conducatorii poporului Moise si Iosua, dar inaintea regilor Saul, David si Solomon.

Era o perioada intunecata spiritual " " cand fiecare facea ce era placut in OCHII lui"
- " perioada de apatie spirituala".

Scriptura spune " Daca il iubim pe Dumnezeu - pazim poruncile Lui"
Diavolul ne fura prin influenta lumii si pacat - TINERETEA! ce mai bun capital pe care il avem si il putem pune la dispozitia lui Dumnezeu.

Eclesiast 11: 9 " Bucura-te tinere in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata".


Exista o disciplina si o dreptate a cerului si anume:
" Ceea ce semanam in viata - aceea culegem" ! ( inclusiv eu). culegem la plural.

Intreaga viata a lui Samson a fost o serie de miracole si de esecuri.
Insa in Evrei ne este amintit, ca fiind un erou al credintei.

Evrei 11:32-33
Si ce vom mai zice? Caci nu mi-ar ajunge vremea sa vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samson si despre prooroci,
Prin credinta au cucerit imparatii, au facut dreptate, au primit promisiuni, au inchis gurile leilor.


Aseara la tineret in Sibiu am primit la intrare un mesaj scurt pe un biletel amintire
" Marile realizari sunt atinse nu prin putere ci prin perseverenta" Samuel Johnson.

Asta doreste Domnul sa vada de la noi, stabilitate, perseverenta.
Ca insistam sa fim Placuti Lui, nu chipului veacului acestuia.

Asculta ma atent !
Nu conteaza abilitatile tale, capacitatiile tale, talanti, merite, performante, nici macar disponibilitatea ta, ci ceea ce are valoare este dependenta ta, alipirea ta de Dumnezeu.

Dumnezeu nu se uita la rezultate- ci la caracterul tau.
Cum se schimba in ritmul Cerut de El .

Doamne ajuta ne sa traim Precum vrei TU- nu precum vrei noi.
Tu doresti oameni curati nu oameni perfecti.

Samson a fost puternic.
Insa si noi suntem .
Cu o conditie. Daca stim cine suntem si ne afirmam zilnic identitatea in Dumnezeu.

La ce este bun un barbat in lumea asta?
Ca sa il reprezinte pe Dumnezeu.
Sunt pe pamant ca sa il arat pe Isus Christos prin inima mea, atitudinea mea, intentia mea, motivatia mea, fapta mea, gandul meu , privirea mea, vocea mea.

Nu exista teren neutru in lupta spirituala. Nu exista cale de mijloc in lupta spirituala impotriva dusmanului viclean si siret.
Nu exista o "elvetie spirituala" care sa fie neutra si in care sa fugim pentru a fi in siguranta.

Cea mai mare pacaleala pe care Diavolul o face noua oamenilor este aceasta :
De a ne face sa credem ca el nu exista.

Galateni 6: 1-18 - ne invata Duhul lui Dumnezeu ca pacatul, societatea, valorile, cultura vremii, ne distrug inima!
Cat de mult te-ai rugat pentru sufletul tau saptamana aceasta sa fie curatit ?
Cand a fost ultima data cand ai spus unui homosexual ca practica lui este nebiblica?
Cand a fost ultima data cand ai oprit un avort ?
Cata atentie ii acorzi zilnic lui Dumnezeu?
Cat de mult cunosti calea Duhului cel sfant?
De cate ori ai ajuns zilele acestea acolo unde te-a directionat vantul Duhului sau si Cuvantul Sau?
De cate ori ai iubit ca Domnul Isus in aceasta saptamana un om?
Cand a fost ultima data cand ai iertat pe cineva?
Cand a fost ultima data cand ai implinit Roada Duhului Sfant?

Ca si Samson, suntem toti chemati sa fim separati si pusi de o parte pentru Dumnezeu si lucrarile Sale.
Haide-ti sa ne ridicam si sa fim noi acea generatie de tineri care stau la picioarele Crucii lui Isus Christos.

Sa nu ne laudam ca suntem in Imparatia lui Dumnezeu dar sa nu facem nimic concret pentru Slava Sa!!
Da. Suntem in Imparatia sa inca de pe pamant , ne aflam in " Atelierul de reparatii"al sufletului nostru si Domnul ne slefuieste, ne indreapta , ne corecteaza cu blandete, ne mustra cu gingasie, ne pedepseste iubitor , ne modeleaza sa ne asemanam tot mai mult cu Domnul ISus , si daca va fi nevoie va folosi si suferinta pentru reconstructia si regenerarea noastra spirituala.

Sunt doua Imparatii. Doi Imparati. Doi Stapani. Doi Rivali.
Alege sa faci parte din echipa si armata invingatoare a Domnului ISus.

Esti ceea ce iubesti zilnic sa privesti.
Esti ceea ce consumi si gandesti.
Esti ceea ce admiri in taina inimii tale .
Esti ceea ce adori in ascuns.

Satan nu este impotriva standardelor inalte, el este impotriva lui Isus Christos.

"Diavolul se bucura de oamenii morali " radu yobediah

Doamne vrem sa iti apartinem Tie.
Pentru pururi doar ai Tai.

In aceasta saptamana in care am intrat sa facem mai multa bucurie cerului decat pamantului.
Cum poate locui Belial si Dumnezeu in inima noastra?
Daca vom trai astfel ...va fi grav.

NU VOM FI SATISFACUTI NICI DE LUME SI NICI DE DUMNEZEU!


Dumnezeu nu a daruit o dogma, o religie, o predica, standarde morale inalte, o telogie, o solutie biblica . DUMNEZEU a daruit pe FIUL SAU ISUS HRISTOS .
Iar acest Fiu pe pamant a ascultat de Voia Sfanta a lui Dumnezeu.
Si astfel noi am primit harul in Jertfa Lui si iertarea de pacate.
CE har.

Alege-L zilnic pe El - cel Puternic si Cel Intelept si vei lua si tu parte la Intelepciunea si puterea Sa in viata ta. Si vei dobandi un Dumnezeu puternic.

Fii mult binecuvantat de Prezenta Lui.

In His Service

mai mult ....mai mult ..dar din CINE si CE ?








Se pare că
cineva vrea să ne spună ceva…
Iată-te aici. Aici şi acum. Citind revista asta. O altă secundă se duce. Un alt moment din viaţă. Clic şi s-a dus. Hopa... Mai vine unul. Se scurg secunde şi minute. O oră. O zi. O săptămână. Un an. Azi e, mâine nu mai e. Iată-te aici. Undeva pe planeta Pământ. La ce te gândeşti…ACUM? La nimic?Sau la ceva de genul „Vreau mai mult“? Mai mult ce? Note bune?

Prieteni? Petreceri? Întâlniri? Bani? CD-uri? Haine? Mai mult şi atât?

Aminteşte-ţi cum a fost când ai primit ce ai vrut, sau te-ai întâlnit până la urmă cu persoana cu care ai vrut să-ţi dai întâlnire…îţi aminteşti ce sentiment ai avut după? Nu era ceva de genul “Asta nu mi-a schimbat prea mult viaţa, aşa cum m-am gândit eu...” şi-atunci ce faci? Te-ntorci la jucăriile tale? Poate experienţa sau lucrul după care tânjeai nu era ceea ce căutai tu de fapt. Sau poate ai nevoie de MAI MULTE experienţe sau lucruri de genul acela. Mai multe haine. Mai multe CD-uri. Mai multe întâlniri. Mai multe petreceri. Dar chiar şi atunci rămâi cu sentimentul, cu gândul care nu-ţi dă pace: „Vreau şi mai mult.“

Mai mult din ceva anume? Deci vrei mai mult. Mai mult din ceva anume. Dar nu eşti sigur ce e acel ceva. Este un fel de dorinţă care te macină tot timpul. Sentimentul că lipseşte ceva. Sentimentul că poţi avea ceva mai mult ÎN viaţă şi DE LA viaţă. Că poţi să profiţi mai mult de ea. Te gândeşti „Ce mai caut şi eu pe-aici? Parcă nu-s la locul potrivit. Care-i până la urmă problema mea?“ Rămâne apoi dorinţa care te macină şi experienţele de până acum nu au reuşit nici măcar s-o potolească. Bineînţeles că nu vorbeşti despre asta cu prietenii tăi. Dacă ar şti ei la ce te gândeşti, cu siguranţă ar spune „Uau, omul ăsta ia viaţa MULT PREA în serios.“Dar poate şi pe ei îi chinuie aceeaşi dorinţă. Poate au aceleaşi gânduri ca şi tine. Poate fac parte dintr-o conspiraţie a tăcerii: „Nu vreau să ştie nimeni ce cred de fapt despre viaţă.“ Dincolo de dimensiunea noastră? Te-ai gândit vreodată că dorinţa asta care te macină are de-a face cu Dumnezeu? Dumnezeu este pretutindeni în jurul nostru, fără a fi însă vizibil. Însă Dumnezeu există şi în sfere ce o depăşesc pe aceea în care se desfăşoară existenţa noastră. şi poate aici e dilema. Acel ceva de care avem nevoie, care poate să ne astâmpere dorinţa, nu face parte din sfera noastră. Ce-ai zice dacă viaţa ta ar fi proiectată astfel încât nimic din sfera aceasta să nu te poată satisface pe deplin, nici măcar lucruri cum ar fi o universitate de prestigiu, o carieră de succes, prieteni buni? Poate şi lucrurile acestea îţi lasă un gol în suflet. Nici măcar ele nu-ţi potolesc dorinţa. De ce? Pentru că fac parte din sfera noastră. şi pentru că viaţa ta poate fi împlinită de altceva, ceva ce depăşeşte sfera noastră. Poate Dumnezeu te-a „proiectat“ cu această dorinţă de a-L căuta pe El. Să ne gândim un pic. Dacă am putea obţine din lumea în care trăim tot ceea ce ne-am dorit vreodată, sau toate lucrurile de care avem nevoie, atunci pe Dumnezeu nu ni L-am dori. N-am simţi această nevoie de El. şi poate că El crede că Persoana Lui e prea importantă pentru a fi trecută cu vederea. Deci iată-te aici. Aici şi acum. Ai nevoie de mai mult. Îţi doreşti mai mult. şi dacă acel „mai mult“ pecare-l vrei nu-l poţi găsi în lumea aceasta? Ce faci atunci? Încotro te îndrepţi?

Cel mai bun cadou pe care il poti scrie cuiva de ziua lui de nastere, Ilie, un prieten de al meu m-a invatat recent, sa scriu prietenilor mei mesajul acesta cand mai mergem la onomastica cuiva . Mesajul acesta il poti lasa pe cadoul tau, carte sau un mic tablou crestin.

Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)

Cu alte cuvinte- nu suntem aici statornici.
Exista o realitate mult mai frumoasa decat realitatea fizica.
Este realitatea Imparatiei Cerului.
Sa traim aceasta viata pe pamant pregatindu-ne pentru adevarata Viata Vesnica.
Pentru asta avem nevoie de har si Duhul lui Christos in noi.
Asta te poate umple cu adevarat.

Pentru detalii mergi si intreaba orice pocait din biserica.
Iti va spune acelasi lucru

"Doar IUBIREA TA M-a implinit"

Renuntand la gandurile mele

Renuntând la gândurile mele,
Concentrând atentia-asupra Ta,
Meditând în sfânta Ta prezenta,
Nelasând ca frica sa mai stea;

Întrebari ce am le-aduc la Tine
Si le pun, Isus, ‘naintea Ta.
Stând curat, în sfânta Ta prezenta
Ma închin si Te voi lauda.

Privesc la Tin’, Cel ce-mi dai viata,
Tu începi si duci la bun sfârsit,
Tu-mi inspiri fiinta si lucrarea,
Doar iubirea Ta m-a împlinit.



Condu-Ma Tu, Doamne




















Condu Pasii Mei


Condu paşii mei
Să nu mai rătătcesc
Condu paşii mei
Să pot să Te urmez (2x)

Inima-mi strigă spre Tine
Rămâi lângă mine mereu
O, Domnul meu
Condu paşii mei

Multumesc de poza si cantare Monica.


P.S. Don't ask God to guide your footsteps
if you are not willing to move your feet.

" dreptatea si pacea se saruta "















Psalmul 85:7-10
7 Arata-ne, Doamne, bunatatea Ta, si da-ne mantuirea Ta! 8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: caci El vorbeste de pace poporului Sau si iubitilor Lui, numai, ei sa nu cada iarasi in nebunie. 9 Da, mantuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca in tara noastra sa locuiasca slava. 10 Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta.

Credinta este in Domnul Isus Christos nu in slujbe sau traditie

MARTURIE- - UN FOST PREOT SE POCAESTE ( 1 )

MARTURIE- - UN FOST PREOT CARE SA POCAIT ( 2)

MARTURIE- - UN FOST PREOT CARE SA POCAIT ( 3)

MARTURIE- - UN FOST PREOT CARE SA POCAIT ( 4)

MARTURIE- - UN FOST PREOT CARE SA POCAIT ( 5)

MUZICA CRESTINA- - UN FOST PREOT CARE SA POCAIT ( 6 )

ochii sunt usa sufletului





















The beauty of a woman is not in the clothes she
wears, the figure that she carries, or the way she
combs her hair. The beauty of a woman must be
seen from in her eyes, because that is the doorway
to the heart, the place where love resides.
[ Audrey Hepburn ]


Matei 6:19-23

19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

20. ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

22. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!


"It's beauty that captures your attention; personality which captures your heart " - anonim.


luni, 12 mai 2008

Cand ma casatoresc si cu cine? Luigii Mitoi

Din rubrica" adevaratele relatii nu se bazeaza pe felul cum arata oamenii"

Sa nu iubim cu vorba, ci cu fapta si cu adevarul

Diferenta dintre dragoste si pasiune
De ce te-ai indragostit de ea?
Instabilitate in dragoste
Este rationala dragostea mea pentru ea?
Dragostea - metoda de evanghelizare?
Verifica motivatia iubirii tale.



Prietenia adevarata si care este sanatoasa , este cea care are scopul cunosterii in perspectiva casatoriei -Luigi Mitoi
-fetelor, sa nu va imprieteniti cu un baiat care intra pe usa inainea voastra :))
- sa nu te casatoresti cu o persoana pe care nu o cunosti.
dragostea adevarata este atunci cand cunosti omul din interior.
Nu-ti vinde sufletul si inima pe o relatie de care nu esti sigur

Dragostea- este Dumnezeu
Dragostea este un lucru personal si decizional
Dragostea este implinirea unei porunci
Dragostea se cultiva !
( in sfarsit un om care stie ce spune)

Dragostea nu este un sentiment
Dragostea este o alegere
Dragostea este o decizie
Dragostea este un angajament.
Dragostea nu este o Emotie.


Man's Search for Meaning- by Victor Frankl

Omul caută înainte de orice să-si gaseasca sensul vieţii lui. ( iar acest sens il poate descoperi doar in Persoana lui Dumnezeu )














Am citit in limba engleza aceasta carte " Man's Search for Meaning" o carte profunda despre experientele din lagar.

Dr. Viktor Emil Frankl (1905-1997)

Despre autor:

Dr. Viktor Frankl, născut la 26 martie 1905, decedat în 1997 la Viena, în Austria a fost medic psihiatru şi doctor în filozofie.

Este întemeietorul celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului.

A fost directorul departamentului de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, apoi la Policlinica din Viena şi profesor de neurologie şi de psihiatrie la facultatea de medicină a Universităţii din Viena.

A fost invitat de către mai mult de două sute de colegii şi universităţi pentru a ţine conferinţe în patruzeci de ţări de pe toate continentele.

A scris douăzeci şi opt de cărţi, traduse în douăzeci şi două de limbi. În plus, cincizeci şi patru de lucrări de logoterapie au fost publicate în cincisprezece limbi şi o sută douăzeci de teze de doctorat au fost susţinute pe această temă.

A fost doctor honoris causa a douăzeci şi una de universităţi.

În lagărul de concentrare de la Auschwitz, Viktor Frankl a ales convingerea pentru sine însusi şi s-a străduit să o comunice şi tovarăşilor lui de captivitate. În 1945, fiind eliberat de către americani, a revenit acasă, pentru a afla că mama, tatăl, fratele şi tânăra sa soţie, toţi deportaţi, au dispărut.

Atunci, în nouă zile, a scris cartea despre experientele trãite în lagãr care l-au condus spre logoterapie, Man ’s Search for Meaning, o carte care a devenit best-seller. O carte ce trateazã despre preocupãrile actuale si despre modul de a spune "da vietii" în ciuda tuturor aspectelor ei tragice.

Freud s-a interesat de impulsurile persoanei, Jung de simbolizare, Adler de putere iar Frankl de transcendenţa persoanei.

Cautã sã umple vidul existenţial la pacienţii săi şi sã răspundã nevoii celei mai profunde a omului: a da un sens vieţii lui.

În aceasta rezidă aportul capital adus timpului nostru de către Viktor Frankl.

Fragmente din cartea
Decouvrir un sens a sa vie

...
PSIHOTERAPIA PRIZONIERILOR

Evident că posibilităţile de a practica, în mod deschis, în lagăr o psihoterapie colectivă nu erau prea frecvente. A da un bun exemplu era mai eficace decât a răspândi simple cuvinte. Supraveghetorul barăcii noastre care nu se dăduse de partea autorităţilor, avea mii de ocazii să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor aflaţi în jurisdicţia lui, dacă comportamentul său era echitabil şi încurajator. Influenţa imediată pe care o poate avea un comportament este întotdeauna mai eficace decât cea a cuvântului. În schimb, atunci când unele circumstanţe externe ascuţeau sensibilitatea prizonierilor, un cuvânt avea un efect deosebit. Într-o zi, în urma a unui incident care mărise sensibilitatea deţinuţilor, s-a ivit ocazia de a practica o psihoterapie generală asupra ocupanţilor unei barăci.

Petrecuserăm o zi foarte grea. Am răspuns la apel, pe terenul de muncă, apoi am fost anunţaţi că unele practici vor fi considerate de acum drept acte de sabotaj şi că vor fi pedepsite cu moartea prin spânzurare. Astfel, decuparea unor bucăţi de stofă dintr-o cuvertură veche, pentru a ne înfăşura gleznele, sau comiterea de „furturi” minore erau pasibile de pedeapsa capitală. Cu câteva zile înainte, un prizonier înfometat intrase prin efracţie într-o magazie cu rezerve alimentare, pentru a fura probabil nişte cartofi. Furtul a fost descoperit şi unii prizonieri îl cunoşteau desigur pe „spărgător”. Când autorităţile au descoperit furtul, au ordonat ca vinovatul să le fie predat, altfel urma ca toţi prizonierii lagărului fie privaţi de hrană pentru o zi întreagă. Două mii cinci sute de prizonieri au ales, bineînţeles, să postească!

În seara acestei zile de post, ne odihneam în baraca noastră din pământ bătut. Eram descurajaţi, deprimaţi, închişi în noi înşine. Dacă schimbam un cuvânt cu un camarad o făceam pe un ton tăios. Deodată, pentru ca descurajarea noastră să ajungă la culme, s-a stins si lumina. Moralul nostru a ajuns atunci la nivelul cel mai de jos. Atunci, supraveghetorul barăcii noastre, care avea multă înţelepciune, a început să ne vorbească. Ni i-a amintit pe camarazii noştri care au sucombat bolii ori s-au sinucis, în cursul ultimelor zile. Ne-a explicat că, după părerea lui, aceste decese se datorau altor cauze decât boala sau foamea. El a numit această cauză; era pierderea speranţei. Şi a afirmat că trebuie să existe mijloace pentru a împiedica pe mulţi nenorociţi să ajungă în această stare extremă. Apoi mi-a cerut să vin în ajutorul camarazilor mei.


VORBESC CAMARAZILOR MEI PRIZONIERI

Dumnezeu ştie că nu aveam dispoziţia de a da explicaţii de natură psihologică, nici de a compune predici, pe scurt de a arăta camarazilor mei cum să aibă grijă de sufletul lor. Îmi era foame şi frig, eram epuizat, iritabil. Totuşi, ştiam că trebuie să surmontez nemulţumirea mea şi să profit de această ocazie unică. A le oferi încurajări celor din jurul meu a devenit mai imperios ca oricând.

Am început prin a le spune lucruri banale legate de starea lor. Le-am spus că în această a şasea iarnă al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, situaţia noastră nu era chiar atât de rea cum părea. Le-am cerut să se întrebe cu privire la nenorocirile lor, să se întrebe ce pierderi ireparabile au suportat până atunci. Le-am explicat, celor mai mulţi dintre ei, că pierderile lor nu erau atât de considerabile şi că nu aveau dreptul să dispere. Nu erau ei totuşi în viaţă? A regăsi lucruri ca sănătatea, familia, fericirea, posibilitatea de a-ţi practica meseria, de a-ţi consolida averea şi poziţia socială; era posibil oricărui prizonier. Nu eram noi totuşi în viaţă şi relativ sănătoşi ? Încercările noastre nu ne-au făcut mai puternici? Într-o zi toate acestea se vor întoarce în favoarea noastră. Apoi am citat o frază din Nietzsche: „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic.”

Pe urmă le-am vorbit despre viitor. Era adevărat că, dacă priveam la rece, situaţia noastră nu ne oferea prea multă speranţă. Trebuia totuşi să admitem că şansele noastre de supravieţuire nu erau prea mari. Le-am spus că desi n-a fost niciodată epidemie de tifos în lagăr, estimam că nu aveam şanse de supravieţuire mai mari de una la douăzeci. Apoi le-am declarat că eu, cu toate acestea, refuz să pierd speranţa şi că nu intenţionez să abandonez lupta. Pentru că nici un om nu ştie ce-i rezervă viitorul, nici măcar următoarele ore. Chiar dacă nu ne puteam aştepta la un eveniment senzaţional, în situaţia militară de pe front, în următoarele zile , experienţa noastră din lagăr ne-a învăţat că uneori se ivesc ocazii unice. Un prizonier putea de exemplu să fie repartizat unui grup special care se bucura de condiţii de lucru excepţionale. Iată unde se găseau şansele lui de supravieţuire. Dar nu m-am mărginit la e le vorbi doar despre viitor şi despre vălul apăsător care-l întuneca. Am vorbit şi despre trecut, despre toate bucuriile lui care iluminau prezentul nostru sumbru. Am citat un alt poet – nu voiam să trec drept predicator! – care a scris: „Ceea ce ai trăit nu poate nimeni să-ţi răpească.” Nu doar experienţele noastre, ci şi acţiunile pe care le-am iniţiat , gândurile bune pe care le-am avut nu ne pot fi luate. Chiar dacă aceste lucruri vor face parte din trecut, ele nu vor fi pierdute, pentru că noi le-am provocat. Trecutul este la fel de prezent ca şi prezentul dacă nu mai mult.

Am vorbit apoi despre numeroasele ocazii datorită cărora ne-a fost dat să dăm un sens vieţii noastre. Le vorbeam camarazilor mei, care mă ascultau nemişcaţi, culcaţi în aşternuturile lor, şi pe care uneori îi auzeam suspinând adânc din când în când, că viaţa omenească nu încetează niciodată să aibă un sens, oricare ar fi împrejurările, şi că acest sens infinit justifica privaţiunile, suferinţa şi moartea. Le-am cerut sărmanilor oameni care ascultau cu atenţie cuvintele mele, în obscuritatea barăcii, să facă faţă gravităţii situaţiei lor. Nu trebuia să dispere ci să-şi păstreze curajul pentru că lupta noastră, deşi părea adesea fără speranţă, era impregnată de demnitate şi dădea un sens vieţii noastre. Am adăugat că trebuia să acţioneze, în momentele dificile, ca şi cum cineva îi privea – un prieten, o soţie, o persoană moartă sau în viaţă, sau un Dumnezeu. Această persoană nu voia să fie dezamăgită. Ea voia să suferim cu mândrie, nu mizerabil iar, dacă ar fi fost necesar, să murim cu demnitate.

Şi în sfârşit, am vorbit despre sacrificiul nostru care, în toate ocaziile avea un sens. Era normal ca acest sacrificiu să pară inutil în ochii lumii, a succesului material. Dar sacrificiul nostru, în realitate, avea un sens. Aceia dintre noi care încă aveau credinţa, am adăugat eu, înţeleg fără dificultate. Le-am povestit despre un camarad care, la sosirea în lagăr, a făcut un pact cu cerul. Potrivit pactului lui, suferinţa şi moartea lui ar salva fiinţa pe care o iubea de la un sfârşit dureros. Pentru acest om, suferinţa şi moartea aveau un sens, şi sacrificiul lui o semnificaţie profundă. El nu murea în zadar. Nimeni nu vrea să moară în zadar.

Scopul acestui mic discurs a fost de a încerca să găsim un sens vieţilor noastre, în timpul sedintei, în această baracă şi în pofida situaţiei noastre disperate. Eforturile mele au fost recompensate. Când s-a aprins lumina, am zărit siluetele demne de milă ale colegilor mei îndreptându-se şonticãind spre mine. Voiau să-mi mulţumească; unii dintre ei aveau lacrimi în ochi. Trebuie să mărturisesc totuşi că nu de multe ori mi s-a întâmplat, în lagãre, sã am suficientã fortã pentru a veni în ajutorul celor care sufereau si cã am neglijat mai multe ocazii de a mã achita de aceastã datorie.





















Sfanta Scriptura ma invata astfel

Matei 10:28

" Nu va temeti de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeti-va mai degraba de CEL care poata si piarda si sufletul si trupul vostru".

Care este teologia ta?