Cuvantul lui Dumnezeu vazut de A.W.Tozer

"Un om onest, care tine Biblia deschisa pe birou si are la indemana o hartie si un creion, va afla imediat ce este in neregula cu el" A.W.Tozer

Examine Your Heart

by Dumitru Duduman...
"Many are those who sit neglectful loving the world and the things of the world. Many seek the life of the earth, but they do not prepare themselves to meet the Holy One. Jesus is coming! Do not be lazy! Terror and great pain is coming upon the earth. The devil will take upon himself power, and he will attempt to make war with the holy. But Christ the victorious one will come and will save His people.

Proud men; all those who pretend to be teachers, yet never living the life; all those who say they worship Me, yet their hearts are far from Me," says the Lord, "I will make them part of the suffering, torment, and terror so they will call upon Me. But I will not answer. Those that today humble themselves and seek Me with a clean heart, in that day, the hard day, will be glad and will rejoice. The power of the devil will increase greatly in this country,(Usa) and many Christians will fall in it's chains, because they have dishonored Me with their lives - in their pride, their arrogance and their vanity; thinking they are holy and worshiping me, yet NEVER REALLY worshiping Me."

"The winds and the storms that will begin against the Christians in this country will take many. Those who remain standing will be very few. Humble yourselves. Be holy. Seek Me more than ever, kneeling before Me often, that in the hard days I may save you," says the Lord.

Examinare personala - Paul Washer

Trenul vietii

Psalmul 8

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul! Slava Ta se înaltã mai presus de ceruri.

Din gura copiilor si a celor ce sug la tâtã, Ti-ai scos o întãriturã de apãrare împotriva potrivnicilor tãi, ca sã astupi gura vrãjmasului si omului cu dor de rãzbunare.

Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai fãcut,

îmi zic: “Ce este omul, ca sã Te gândesti la el? Si fiul omului, ca sã-l bagi în seamã?

L-ai fãcut cu putin mai prejos decât Dumnezeu, si l-ai încununat cu slavã si cu cinste.

I-ai dat stãpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

oile si boii laolaltã, fiarele câmpului,
pãsãrile cerului si pestii mãrii, tot ce strãbate cãrãrile mãrilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul!

"Sunt un om trecator, calator, chirias si dator, temporar, pasager, sunt un abur, un fum ce piere dar am in mine duhul sau nemuritor. Sunt un om trecator, pregatit sa nu mai mor" A.J.

TRENUL VIETII- de Balasanu C-tin

Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară,
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.

Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.

Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.

Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.

Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.

Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.

Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,

Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.

Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.

Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!

Si sa-L cunosc pe El

Tabara de mijlocire si rugaciune
Vlahita- Harghita
22-25 mai
Slujire : Mesaj " 10 caracteristici ale vremurilor din urma"

Ganduri care te pun pe ganduri

Niciodata nu suntem atat de sus ca atunci cand suntem jos pe genunchi.

· Influenta unui om in lume poate fi masurata nu prin elocventa sau zelul lui, nu prin justetea religiei lui sau energia lui, ci prin rugaciunile lui.

· Satana rade de truda noastra, isi bate joc de intelepciunea noastra, dar… tremura atunci cand ne rugam.

· Cel mai mare lucru pe care il putem face pentru Dumnezeu si pentru om este acela de a ne ruga.

· Secretul infrangerii noastre este ca… noi vedem si credem mai degraba pe oameni decat pe Dumnezeu.

· A ierta este cel mai important lucru pentru cel puternic, iar razbunarea este semnalul primitiv al celui slab.

· Lucrurile mai importante nu trebuie lasate in voia celor mai putin importante.

· Am hotarat sa nu fac niciodata ceea ce mi s-ar parea demn de dispret sau de condamnat la altul.

· Nimic nu contribuie atat de mult la linistea mintii ca un scop bine stabilit – un punct asupra caruia sufletul sa-si poata atinti ochiul intelectual.

· Cel mai trist este ca uneori inima ti-o ia tocmai cine are nevoie mai putin de ea.

· Nu poti opri valurile, dar poti invata sa faci surf.

· Tinteste spre luna! Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele. Cine nu-si doreste nimic sigur va esua.

· Tragedia vietii nu este ca se termina asa de repede, ci ca asteptam atat de mult sa o incepem.

· Cine judeca oamenii nu mai are timp sa-i iubeasca.

· Sanatatea nu este totul dar… fara sanatate totul este nimic.

· Dupa ce am facut tot ce se putea mai bine, trebuie sa asteptam linistiti rezultatul.

· Fericit nu este cel care beneficiaza de un anumit set de circumstante, ci – mai degraba, cel care are un anumit set de atitudini.

· Disciplineaza-ti sufletul, redu-ti nevoile, traieste in dragoste crestineasca, alatura-te comunitatii crestine, asculta de legi si increde-te in Providenta lui Dumnezeu

Nevoia de semnificatie este satisfacuta doar de Isus

Marturie Ionut Popsea Recapata-ti Rasuflarea Salem 2008

Nu te vinde pe gunoaie

Nu te vinde pe gunoaie amagit de lucruri sfinte
Viata ta e mult mai scumpa decat ciorbele de linte
Si nu-L vinde nici pe Domnul care te-a rascumparat
Caci sangele Lui este pretul tau adevarat

Unge-ti ochii frate draga cu cereasca alifie
Caci de ei atarna viata-ti si intreaga vesticie
Eva a privit intruna fructul neingaduit
Si-a pierdut gradina Sfanta a Edenului dorit

Dima predica scriptura si mergea chiar si-n misiune
Dar privea si la vitrina cu pacatele nebune
Tot uitandu-se un pic....
A pierdut coroana vietii pentru lucruri de nimic

Iar femeia eleganta, harnica lui Lot sotie
Oare nu-i scapase viata din Sodoma de urgie???
Dar in clipa ce-a nefasta ochii i-au privit inapoi
Si s-a prefacut in sare inghetata intr-un sloi

Iuda ... n-a vandut pe Domnul
Iuda s-a vadut pe sine , si ispititorul vine cu argintii  si la tine
Cand il vezi ca da tarcoale
Striga TARE, RASPICAT
AM FOST CUMPARAT DE ISUS TARGUL ESTE INCHEIAT.

Batalia pe care nu o putem "vedea"

EFESENI 6:13

"De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sa va impotriviti in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit toate."

Stefan, inainte de a muri ca martir, a vazut pe Domnul Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata sa-1 primeasca in slava. Domnul nostru este in picioare si noi soldatii Lui trebuie sa fim in picioare. Aceasta este pozitia credinciosului luptator, desi suntem "asezati in locurile ceresti, in Hristos."

Cand vrajmasul se arunca asupra noastra, cand lupta este grea, sa ramanem in picioare in Domnul Hristos, sa nu ne clatinam, sa nu ne temem de nimic si sa nu ne rotim privirile in jurul nostru cu ingrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea sa ne vada in picioare in duh, fermi in Domnul Isus, intariti de puterea Lui biruitoare si imbracati cu armatura Lui, infruntand pe vrajmas si ducand lupta dupa poruncile date.

Cand in rugaciune, Dumnezeu ne pune pe inima un suflet incercat, obiect al asalturilor vrajmasului, sa ne tinem in picioare pentru el si intariti in Domnul, in numele Biruitorului, sa rezistam vrajmasului, luptand pentru acel suflet; "Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile Diavolului." (1 loan 3:8); sa invocam aceasta fagaduinta! Ca si Moise alta data, sa ne ridicam mainile inaintea tronului, sa respingem orice infrangere si prin rugaciunile noastre sa inconjuram cu un zid protector pe aceia care lupta.

Pentru ca Domnul ne spune: "impotriviti-va!", s-o facem. Domnul Hristos vrea sa intensifice lupta noastra impotriva vrajmasului, caci "ziua cea rea" este aproape. in ciuda oboselii luptei si desi suntem tinta vrajmasului, vom ramine in picioare, neatinsi si biruind totul datorita armaturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fara-ndoiala insa ca lupta noastra, lupta credintei este in permanenta insotita de harul lui Dumnezeu si biruinta este deci datorita aceluias HAR. Sa nu uitam ca Omul Isus Hristos a avut o lupta mult mai grea decat noi, tot timpul vietii Lui pe pamant si a biruit totul fiind intr-o permanenta si neintrerupta legatura cu Tatal Sau, izvorul nesecat al oricarui har. Numai un credincios devotat poate sa spuna cat este de grea lupta pe care o are de dus: impotriva lui Satan si a hoardelor lui, impotriva lumii si impotriva lui insusi. Unui astfel de credincios Cuvintul ii spune ca avem un Mare Preot care a fost ispitit in toate, ca si noi, dar fara pacat... : "Sa ne apropiem,dar de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa aflam har ca sa fim ajutati la vreme de nevoie." (Evr. 5:16)

Dumnezeu traieste si trezeste !

AntiChristul curand va forma o singura religie mondiala.
O alta taina scapata hermenasilor este asta: " Fiara poarta masca " ECUMENISMULUI".
AntiChristul va aduce Noua Ordine Mondiala.
Apoi Satan va lucra prin Biserica Ecumenica ( si daca este nevoie si prin cea baptista...o va folosi si pe aceasta daca participa la intrunirile, procesiunile si manifestarile ecumenismului).

Crestinii ! vor fi persecutati pentru credinta lor de catre Biserica Ecumenica!
Satan va instaura un centru de inchinare ( Matei 24:15)

Apoi "Toleranta" este inselarea Diavolului.
Toleranta- Fiecare este liber sa se inchine la cine si ce vrea.
Ecumenismul il puteti citi in apocalipsa 17
Globalizarea ( Sistemul unic monetar mondial)- in Apocalipsa 18.

Dupa ce studiati aceste doua texte.
Ascultati acesta prezentare.
Nu mai avem nevoie despre definitii noi ale crestinismului ci de DEMONSTRATII vii.

Oamenii nu se vor mai pocai la conferintele evanghelice! ( punct)
Nici un om nu se mai converteste la cuvinte!!! Elocventa...oratorie.
Sufletele oamenilor mai au rezonanta doar la PUTEREA DUHULUI Sfant!.( care ii convinge pe oameni de starea lor inaintea lui Dumnezeu).

1 Corinteni 4:20
Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

Teologul azi vorbeste despre Dumnezeu.
Copii Lui traiesc cu Dumnezeu .
Sa nu fim oameni ce vorbim despre un Dumnezeu.
Sa traim supusi in ascultare de Voia si Cuvantul sau.
In relatie cu Cuvantul sau viu si lucrator.

Fratii mei lumea se desacralizeaza sub ochii nostrii.
Din lipsa de audienta, Cuvantul sfant a devenit mai mult ca oricand vocea care striga in pustiul istoriei. CA si inteleptii atenieni odinioara, omul de pe strada resinge astazi orice cuvant din Gura lui Dumnezeu si raspund" Asupra acestor cuvinte te vom asculta altadata" ( avem cariere de construit, afaceri de administrat, prioritati si ambitii personale, placeri de explorat) .

Azi OMUL care nu mai este miscat de Duhul sfant, constituie o specie, o umanitate aparte.

Materialismul striga catre inima muritorilor si amageste astfel:

"DATI OMULUI ACEASTA LUME
SI NEVOIA DE CEALALTA LUME VA DISPAREA".

Filosofia existentialista a lui Heideger exprima acelasi lucru " Omul este un dumnezeu neputincios".
Insa pentru crestinii Noului Legamant ..ce cred in lucrarea lui ISUS de pe cruce, Christos cel inviat este cel care inaugureaza vesnicia!

SLAVIT SA FIE BIRUITORUL NOSTRU.
EL este adevarul pentru care vom fi gata sa murim.
Nu ne dorim surogate...si predici minunate.
Vrem oamenii care il iubesc pe ISUS.
Care sunt indragostiti de Prezenta Lui.
Crestini care isi citesc Sfanta Scriptura si memoreaza capitole din Cuvant.
Crestini care nu vorbesc despre Dumnezeu ci oameni ce umbla...traiesc si asculta de El.
Transmit mesajul dragostei mai departe celorlalti.

Asculta Imnul TREZIRII SPIRITUALE.
Un indragostit, un pasionat de obiectul sau de arta ar spune " PENTRU MINE, EL este totul! este viata mea! in afara de pasiunea mea nu e nimic, restul nu mai conteaza, e inexistent"!

Conceptele azi creeaza imagini false despre Dumnezeu.
Doar uimirea poate sesiza ceva.

Cel mai minunat lucru astazi care se poate intampla intre Dumnezeu si sufletul omului este acela de a iubi si de a fi iubit.
Dumnezeu se daruieste oamenilor dupa setea lor:
" unora care nu pot bea mai mult nu le da decat o picatura; dar ar dori sa le dea valuri intregi, crestinii sa poata adapa intreaga lume".

Oamenii nu mai au nevoie azi de (Afirmatii cunoscute de ei" Domnul ISuS te iubeste" - sau truisme ( adevaruri evidente, banalitati) ci de oameni reali care il poarta pe Dumnezeu, dragostea lui, intelepciunea lui, sfintenia lui, frumusetea Lui, puterea lui in inimile lor.

Fiti binecuvantati de Cunoasterea si Sfintenia lui Dumnezeu si azi ca si "Crestini moderni".
Dumnezeu este in continuare Rugul Aprins, Este Focul mistuitor al "CELUI SINGUR SFANT" si El doreste sa se descopere in continuare ca fiind "CU TOTUL ALTUL".

Lui Dumnezeu Glorie si Pretuire in veci.
Urmareste predicile si imnul trezirii.
Citeste textele recomandate din cuvant.
Apoi cauta-ti genunchii .
Si spune-i sa iti vorbeasca.
Sigur o va face.
ASta daca nu esti un "mort emotional si spiritual".
Dumnezeu este viu.
AMIN!

Locul cu 1000 de puncte

Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat intr-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe frontispiciul portii scria: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Ingerul l-a intrebat:
- Ce ai facut in viata?
- Eu? Am fost credincios Domnului intreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Inca un punct.

- Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu insumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.
- Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus ingerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adanc si a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus ingerul. 997 de puncte!

omul cazut....in groapa

Un om a căzut într-o canalizare şi nu putea ieşi afară de acolo. Pe lângă el au trecut o mulţime de oameni, fiecare gândind, vorbind şi acţionândîn felul lui:

SUBIECTIVUL:
Simt că tu ai căzut acolo.

OBIECTIVUL:
Era logic că cineva trebuia să cadă acolo.

FARISEUL:
Numai oamenii răi cad în canalizare.

ZIARISTUL:
Vreau exclusivitatea asupra relatării ştirii.

CONFUCIUS:
Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în canalizare.

BUDDHA:
Canalizarea ta este doar o stare a minţii.

REALISTUL:
Aceasta este o canalizare.

SAVANTUL:
Hai să calculez forţa necesară ca să ieşi din canalizare.

GEOLOGUL:
Hai să te învăţ să apreciezi straturile geologice din groapă.

PERCEPTORUL:
Ai plătit impozitul să locuieşti în canalizare?

OMUL DE LA CONSILIU:
Ai permisie să locuieşti aici?

EVAZIVUL:
E mai bine să evit subiectul.

CARISMATICUL:
Mărturiseşte că nu eşti într-o canalizare!

OPTIMISTUL:
Lucrurile ar putea merge mai rău.

PESIMISTUL:
Lucrurile vor merge mai rău.

ISUS
Văzând omul, l-a apucat simplu de mână şi l-a scos din canalizare.

Elemente care inabusa Vox Dei- 1. New Age

1. NEW AGE

Miscarea New Age (Noua Era) este un curent modern si umanist ce sustine o viziune comuna a unei noi ere a iluminarii, a cunoasterii si a armoniei. Aceasta miscare se intemeiaza pe MONISM (TOTUL ESTE UNA) si pe PANTEISM (TOTUL ESTE DUMNEZEU). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie sa devii oficial membrul unui grup sau sa marturisesti crezuri riguroase. Miscarea este extrem de diversificata. Din acest motiv, nu poate fi categorisita ca cultic-ritualista, ca si bisericile clasice, si nici nu se poate defini ca secta. Nimeni nu poate vorbi in numele intregii comunitati. In timpul anilor 50 si pâna la mijlocul anilor 60, miscarea era asemenea unui aisberg gigantic, cu peste 90% din masa lui aflata înca sub apa. Incetul cu încetul, acesta a iesit tot mai mult la suprafata, in tendinta perfect justificabila de cautare si de gasire a unor raspunsuri la intrebari vechi, neelucidate de restul religiilor anacronicizate.

FACTORI CARE AU FACILITAT APARITIA MISCARII NEW AGE

Transcedentalismul Unul dintre primii si cei mai importanti factori a fost Transcedentalismul secolului 19. Exponentul cel mai insemnat al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson si transcedentalistii au fost cei ce au pus bazele aparitiei si formarii miscarii New Age. Intuitia este mai presus decât simturile, in descoperirea adevarului, iar Dumnezeu se poate revela omului prin intuitia sa. Scopul religiei este o unire constienta a umanitatii cu Dumnezeu.TeozofiaUn al doilea factor a fost Teozofia. La aceasta si-a adus o majora contributie Societatea Teozofica fondata de Helena P.Blavatsky in anul 1875. Termenul Teozofie inseamna "intelepciune divina". Urmatoarele idei ale New Age-ului au fost sustinute teozofic: - Maestrii iluminati ghideaza evolutia spirrituala a omenirii. Acestia sunt persoane care in trecut si-au incheiat evolutiile lor pamântesti prin reincarnari repetate, iar acum isi continua evolutia pe un plan superior al existentei lor (printre acestia se numara Lao-Tze, Buddha, Hermes Trismegistos, Pitagora, Zoroastru, Moise, Isus, Mohamed si altii). - In timp ce Maestrii iluminati isi continuua propria lor evolutie spre TOT CEEA CE ESTE (spre Dumnezeire), ei ajuta periodic in mod voluntar fiinte umane, mai putin luminate, sa ajunga la nivelul maestrilor. De asemenea, ei ofera revelatii acelor fiinte umane ce sunt acordate spiritual. - H.P.Blavatsky a primit revelatiile ei de la Maestrii iluminati si aceste comunicari din cealalta lume sunt cele ce au marcat inceputul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

Antropozofia

Ramura a Teozofiei, ea a fost infiintata in anul 1912 de catre Rudolf Steiner. Termenul Antropozofie inseamna "întelepciunea omului" si a fost propus pentru a reaminti oamenilor ca poseda intregul adevar si intreaga intelepciune universala in sinea lor. R.Steiner a sustinut ca acest adevar launtric se poate descoperi folosind stiinte aparte, care il pot face pe om sa cunoasca o perceptie hipersensibila fata de lumile spirituale, imperceptibile organelor de simt omenesti sau aparatelor moderne. Scoala Arcana Scoala Arcana, o alta ramura a Teozofiei, a fost fondata in anul 1923 de catre Alice si Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei scoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le si pe cele privitoare la Maestrii iluminati. Alice Bailey a fost purtatoarea de cuvânt a unui Maestru cu numele de "Tibetanul". In acest rol, ea a scris 19 carti dictate de catre acest Maestru. Doua dintre cele mai bune carti sunt "The Externalisation of the Hierarchy" ("Exteriorizarea Ierarhiei") si "The Reappearance of Christ" ("Reaparitia lui Cristos").

Miscarea Eu Sunt

Miscarea Eu sunt, tot o ramura a Teozofiei, a fost fondata prin anii 30 ai secolului 20 de catre Guy si Edna Ballard. Scopul revelatiilor primite de ei este de a pregati omenirea in vederea venirii Epocii lui Acvarius si a raspândirii la scara planetara a Constiintei lui Cristos. Spiritismul Spiritismul se poate defini ca fiind practica de incercare a stabilirii comunicarii cu spirite umane plecate din aceasta viata, sau cu spirite inteligente imateriale (niciodata incarnate pe pamânt), prin intermediul unui medium omenesc, cu scopul de a obtine informatii despre alte sfere de existenta imateriale.

TRASATURILE MISCARII NEW AGE

Sincretismul religios

Miscarea New Age este sincretista, adica combina si sintetizeaza invataturi si principii religioase valoroase si plauzibile. Culege din invataturile tuturor religiilor lumii ceea ce e bun, adevarat si valoros, si le redefineste sub forma unei noi conceptii despre lume si viata: "Noi onoram adevarul si frumusetea tuturor religiilor lumii si credem ca fiecare din ele contine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevarului care sa ne uneasca pe toti". New Age nu ofera un devotament exclusiv unei forte supranaturale invizibile si inaccesibile, unui invatator sau unei invataturi anume. Dimpotriva, cred ca TOT CEEA CE ESTE (DUMNEZEU) s-a revelat pe sine (printre altii) in Isus, dar si in multi alti maestrii înaltati, cum ar fi Lao-Tze, Buddha, Hermes Trismegistos, Pitagora, Zoroastru, Moise, Mohammed, ISus Christos etc. Prin urmare, Biblia nu poate face nici o pretentie de a fi singura revelatie a lui Dumnezeu facuta omenirii, ci numai una din multele sale revelatii.

Divinizarea umanitatii

Afirmatia fundamentala, extrem de pozitiva, a New Age este divinizarea reala a omului, a tuturor creatiilor din univers. Daca TOTUL ESTE UNA (MONISM) si TOTUL ESTE DUMNEZEU (PANTEISM), atunci si noi oamenii, precum si toate creatiilor materiale ale giganticului Univers, sunt in ultima instanta parti intrinsece ale lui Dumnezeu, sunt Dumnezeu. Odata ce noi incepem sa pricepem ca toti suntem Dumnezeu, ca toti avem atributele sale, intreg scopul vietii devine redescoperirea maretiei divine din noi, a iubirii, a intelepciunii, a intelegerii si a inteligentei perfecte.

Transformarea

Doua aspecte ale transformarii se remarca in New Age: transformarea personala si transformarea planetara. Transformarea personala reprezinta corespondentul nasterii din nou din crestinism, bazându-se pe recunoasterea personala a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea, cu universul. Aceasta recunoastere este descrisa ca iluminare, armonizare, acordare, realizarea sinelui, realizarea lui Dumnezeu sau actualizarea de sine. Este absolut nevoie de o asemenea iluminare, deoarece noi, oamenii, am acceptat minciuna (sau am cedat iluziei) limitarii omenesti si marginirii omului. Pentru ca am uitat in cursul evolutiei multimilenare, nu totdeauna fericita, adevarata noastra identitate divina. Doar printr-o transformare a constiintei noastre putem scapa de aceasta minciuna si putem redescoperi adevaratul nostru potential minunat divin.Transfomarea planetara se spera a se realiza prin atingerea unei mase critice suficiente de oameni, ce au fost ei insisi personal transformati, si care isi asuma raspunderea socio-politica pentru intreaga umanitate. Unitatea guvernariiIdea politica a New Age este bazata pe increderea optimista si generoasa avuta in potentialul uman si nu in dependenta omenirii de calauzirea unui Dumnezeu personal inexistent, aflat inafara propriilor sale creatii. Omniprezentul Cristos cosmic este cel ce-l umple pe om cu acest potential. Cristosul cosmic a operat in multe din perioadele istorice trecute in vietile diferitelor personalitati religioase si prin intermediul lor s-au produs schimbari deosebit de spectaculoase si pozitive in lumea noastra (mutatii genetice psihologice la scara de masa). Masele trebuie sa invete sa nu se mai vada ca indivizi izolati si neajutorati, ci ca parte a unui intreg mai mare, a unui grup, a unei comunitati, a planetei, a universului.

INFLUENTA MISCARII ASUPRA PSIHOLOGIEI

Preocuparea fata de potentialul uman

Miscarea potentialului uman este rezultanta naturala a conceptiei New Age, indeosebi aceea a ideii ca TOTUL ESTE UNA si ca Dumnezeu este TOTUL, sau ca intreaga omenire este divina. Seminariile potentialului uman invata ca, "Tu esti propriul tau Dumnezeu" si ca, "Tu iti creezi in fiecare clipa propria ta realitate".Puterile mintii si potentialul uman Imputernicirea este un secret care le ofera oamenilor capacitatea de a-si crea propria lor realitate prin intermediul puterii mintii. Aceasta se poate atinge prin utilizarea efectiva a afirmatiilor (deci, nu a negatiilor), a formarii unei exprimari strict pozitive si vizualizare (formarea mintala a imaginilor lucrurile pe care doresti sa le creezi).

INFLUENTA MISCARII ASUPRA MORALEI

1.Privitor la deosebirile dintre bine si rau

Pentru ca TOTUL ESTE UNA nu exista nici o deosebire intre bine si rau. Nu exista nici un fel de absoluturi morale. Totul este relativ. Morala miscarii New Age nu este bazata pe un concept dualist de bine si de rau. Pâna ce umanitatea nu intelege ca in adevar nu exista nici un bine, sau nici un rau, nu va fi pace.

2.Implicatiile morale ale crezului ca omul este divin

Fiindca fiintele omenesti sunt Dumnezeu ele isi creeaza in fiecare moment propria lor realitate. Lucrul acesta inseamna ca oamenii traiesc intr-o lume faurita de ei insisi, o lume care include tot ceea ce-si fac singuri, cât si ceea ce li se face lor de catre altii. Daca oamenii divinizati isi creeaza propria lor realitate, atunci ei nu pot sa-i condamne pe cei ce le fac rau altora. Faptele lui Stalin si Hitler nu pot fi condamnate ca fiind gresite din punct de vedere moral, devreme ce ei au fost doar o parte a realitatii pe care oamenii insisi, intr-o anumita etapa istorica, au creat-o. 3. Privitor la reincarcare si karmaReincarnarea reprezinta procesul de nasteri continue, pâna ce sufletul atinge o stare de perfectiune si se contopeste din nou cu sursa lui (Dumnezeu, Sufletul Universal). Karma se refera la datoria acumulata de un suflet datorita faptelor comise in timpul vietii actuale sau a vietilor trecute. O karma buna va conduce la reincarnare intr-o stare mai fericita, iar o karma rea va conduce la reincarnare intr-o stare mai nefericita. Astfel, multi oameni explica si infrunta existenta raului din lume strict in lumina karmei. Nu ar trebui sa emitem o judecata atunci când oamenii sufera, deoarece noi nu stim ce anume se vindeca prin karma in aceste suferinte.

INFLUENTA MISCARII ASUPRA EDUCATIEI

1.Programa scolara

In programa educationala a New Age-ului se pune accentul pe starile modificate de constiinta, pe meditatie, relaxare, yoga si biofeedback. Programa educationala a New Age-ului pune de asemenea un accent deosebit asupra autonomiei personale a individului. De exemplu, copiii sunt invatati sa se opuna intr-un mod cuvenit-limitat impotriva principiilor marginite sau invechite ale parintilor. Uneori lucrul acesta inseamna a indemna la o rebeliune sanatoasa, potrivita, nu la conformism daunator.

2.Educatia transpersonala

Educatia transpersonala se concentreaza pe ceea ce este dincolo de tarâmul realitatii obiective. Invatarea cu partea dreapta a creierului guverneaza capacitatile umane creative si intuitive. Printre aceste tehnici ale invatarii cu partea dreapta a creierului se numara yoga, meditatia, invocarile si vizualizarea. Prin includerea acestor tehnici ale invatarii cu partea dreapta a creierului in programele scolare, spera sa se ajunga la invatarea integrala a creierului, spre deosebire de invatarea stricta numai cu partea stânga a creierului, ca pâna acum. Imaginatia stimulata (vizualizarea) este adesea recomandata pentru a se descoperi ajutorul interior, ghidul spiritual ("îngerul pazitor" al religiilor clasice) sau Eul Suprem. Educatia confluenta (teorie inradacinata in conceptia panteista despre lume) cauta sa-i faca pe oameni in stare sa-si recunoasca divinitatea launtrica si sa actioneze conform ei. Un aspect-cheie al meditatiei reprezinta capacitatea sporita de a contacta si de a invata, de la sursa intelepciunii, dragostei si inteligentei din noi (sinele suprem, Dumnezeu, spirit intelept universal, constiinta). Clarificarea valorilor cauta sa-i ajute pe oameni sa-si descopere propriile lor valori. Ideea de plecare presupune ca valorile si caracterele individuale ale fiecarui om nu pot fi impuse din afara (cum ar fi, din Biblie sau de catre parinti), ci trebuie descoperite interior. Educatia globala consta in educarea oamenilor sa gândeasca si sa actioneze ca cetateni planetari. Educatia globala raspândeste notiuni ca ecumenismul, fratia omului, sincretismul religios si conducerea unica mondiala. New Age ii invata pe oameni o serie de notiuni extrem de valoroase, cum ar fi:

- Tu esti propriul tau Dumnezeu.

- Tu iti creezi propria ta realitate.

- Tu ai un potential nelimitat.

Examinare personala - Paul Washer

de ce nu mai este iubire?

“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfranaţi, neîmblanziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngamfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

2 Timotei 3: 2 - 5

ce ne poate desparti de Dragostea lui Cristos?

Isus a absorbit mania Tatalui din dragoste pentru noi

Capitolul 1
Pentru a absorbi mânia lui Dumnezeu
Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” Galateni 3:13
Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a Lui Dumnezeu. Romani 3:25
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1Ioan 4:10
Dacă Dumnezeu nu ar fi drept, nu ar fi fost nici o cerinţă ca Fiul Său să sufere şi să moară. Şi dacă Dumnezeu nu ar fi fost iubitor, atunci nu ar fi binevoit ca Fiul Său să sufere şi să moară. Dar Dumnezeu este şi drept şi iubitor. De aceea, dragostea Lui binevoieşte să împlinească cerinţele dreptăţii Sale.
Legea lui Dumnezeu cerea: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). Dar noi toţi am iubit mai mult alte lucruri. Asta înseamnă păcat – a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri mai mult decât pe El şi a acţiona în conformitate cu aceste preferinţe. De aceea, Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”(Romani 3:23). Noi slăvim lucrul de care ne bucurăm cel mai mult. Şi acesta nu este Dumnezeu.
Prin urmare, păcatul nu este mic, pentru că nu este săvârşit împotriva unui Suveran mic. Seriozitatea unei insulte este scoasă la iveală de demnitatea celui insultat. Creatorul universului este nespus de vrednic de respect, admiraţie şi loialitate. De aceea, eşecul nostru de a-L iubi pe El, nu este neînsemnat – este trădare. Acest eşec Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea omului.
Fiindcă Dumnezeu este drept, El nu mătură aceste păcate sub „preşul universului”. Dumnezeu îşi dezlănţuie o mânie sfântă împotriva acestor păcate. Pentru că ele merită să fie pedepsite. Iar Dumnezeu a făcut acest lucru cât se poate de clar. „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (Ezechiel 18:4).
Există un blestem sfânt care stă să cadă asupra oricărui păcat. A nu pedepsi păcatul, ar fi nedrept. Coborârea lui Dumnezeu, în mânia Sa, este îndreptăţită. Dacă El nu ar face acest lucru, atunci, la baza realităţii ar domni o minciună. De aceea Dumnezeu spune: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în Cartea Legii ca să le facă” (Galateni 3:10; Deuteronom 27:26).
Dar dragostea lui Dumnezeu nu se odihneşte atâta timp cât blestemul atârnă asupra întregii omeniri păcătoase. Şi El nu este mulţumit doar să-Şi arate mânia, indiferent cât de sfântă este aceasta. De aceea, Dumnezeu Îl trimite pe singurul Său Fiu pentru a absorbi mânia Sa şi pentru a îndura blestemul pentru toţi cei ce se încred în El. „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13).
Acesta este înţelesul cuvântului „jertfă de ispăşire” din textul citat mai sus (Romani 3:25). Se referă la îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu prin oferirea unui înlocuitor. Iar înlocuitorul este pregătit de Dumnezeu Însuşi. Înlocuitorul, Isus Cristos, nu doar ridică mânia; El o deviază de la noi înspre El şi o absoarbe. Mânia lui Dumnezeu este dreaptă şi a fost consumată, nu doar îndepărtată.
Haideţi să nu ne jucăm cu Dumnezeu şi să nu-i banalizăm dragostea. Nu vom fi niciodată uimiţi de dragostea lui Dumnezeu, dacă nu recunoaştem seriozitatea păcatului nostru şi dreptatea mâniei Lui împotriva noastră. Dar când, prin har, ne vom trezi şi ne vom vedea nevrednicia, atunci, vom putea privi la suferinţele şi la moartea Domnului Cristos, şi vom putea spune: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca [absorbitor al mâniei] jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10).

Ingenunchiem si marturisim ( mai este aceasta o practica crestina?)

Iov a trecut de la o religie la o relatie.

A invatat sa il iubeasca pe Dumnezeu dezinteresat de ceea ce ii ofera material.

A acumulat un bagaj de invatatura si principii din Valea Plangerii.

A invatat ca Dumnezeu are dreptul sa cerceteze inimile oamenilor, deoarece El este Creatorul, Suveranul.

Iov a invatat sa isi alimenteze cunoasterea din Izvorul limpede al lui Dumnezeu. ( Cuvantul sau).

Iov a invatat sa depinda de Dumnezeu si sa nadajduiasca in El cand nu a mai putut.

sa trecem acum la mine.

Care este omul acela care imi cunoaste marimea durerii mele?

Nimeni.

Doar Dumnezeu cunoaste inima omului, fiecare fibra si artera si tot ce simti si traiesti.

Cui poti explica suferinta ta cel mai bine?

Nimanui.

Tot Dumnezeu este cel care te intelege deplin si cu adevarat.

Azi cea mai mare durere : ESTE ca CERUL sa doreasca sa intre in inima mea si eu sa nu ii deschid inima.

Mai gasesc eu azi prioritate in relatia mea cu Dumnezeu?

Mai gasesc motive de bucurie si in necaz?

Iov exprima aceste ganduri in dialog deschis si direct cu Dumnezeu.

Iov 6:24 Fa-ma sa inteleg in ce si unde am pacatuit.

Asta sa ne dorim cu totii.

Sa nu adormim in casele noastre ghiftuiti si bine hraniti si modelati de gandirea lumii ci sa avem aceasta dorinta in noi :

" Eu vreau sa aflu adevarul din gura lui Dumnezeu".

Sa imi spuna in fata cum stau lucrurile cu privire la viata mea, umblarea mea.

Vreau sa fiu sincer si direct cu Dumnezeu si Dansul sa imi spuna negru pe alb.

Pentru crestini forma suferintei poate fi o straja divina, o forma de smerenie, de dependenta de El.

Proverbe spune la cap. 30:7-9

7Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de moarte!
8Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos;

nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi panea care-mi trebuie.
9Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. -

Iov s-a pocait si a recunoscut puterea lui Dumnezeu de cercetare.

Este un har sa mai fii cercetat azi de Cuvantul sau.

Sa ramai un om sensibil 'chiar si cand mentalitatea stricata te invata ca asta ar fi un semn de slabiciune. Eu iti spun curat ca nu este.

Iov a invatat in valea Plangerii

1. Are Dumnezeu "dreptul" sa se intereseze de mine? Iov 7:17

2.Are Dumnezeu "dreptul" sa-i ceara socoteala omului in toate diminetiile? Iov 7:18

3.Are Dumnezeu "dreptul" sa-si urmareasca necontenit creatia? Iov 7:19

4. Cu ce drept pedepseste Dumnezeu pacatul Iov 7:20-21

Puterea lui Dumnezeu si astazi ne este data in masura ascultarii de El.

Altfel putem avea o "Evlavie fara putere"

Am un Dumnezeu ffff interesant.

El nu judeca dupa scara noastra de valori.

Cum fain spunea si Alin Vrancila " Dumnezeu este ALTFEL".

Eu trebuie sa ma schimb dupa Domnul ISus Christos pentru ca El este altfel.

Am un Dumnezeu al paradoxurilor

ex. - Isus a apreciat pe vaduva saraca ce a oferit cei doi banuti nu conturile grase ale afaceristilor.

- In Luca 15 - tatal isi asteapta fiul si alearga spre el sa il stranga in brate si sa ii sara la grumaz. Avem un Dumnezeu iubitor si iertator. Drept si plin de Dragoste. Bun Judecator.

- Punctul culminant insa il reprezinta Lucrarea Maiastra A Fiului sau ISUS la cruce

" REGELE PLATESTE PENTRU PACATELE SLUJITORILOR".

Un alta personalitate biblica influentata de puterea harului lui Dumnezeu a fost David.

cititi cu atentie si respect Cuvantul lui Dumnezeu . Psalmul 139:1 " TU ma cercetezi" - apoi incheierea este o dorinta si pasiune a lui David vs. 23 " Cerceteaza-ma Dumnnezeule".

Inainte de orice lucrare o facem pentru Dumnezeu, inainte de cantare, rugaciune, studiu, predicare, incurajare, milostivire, darnicie Dumnezeu ne doreste mai intai sfinti si curati. Apoi isi poate lua slava din vietile noastre.

Dumnezeu este cel care te-a modelat si pe tine.

El te-a plamadit cu Mana Sa tare si buna.

El este creatorul tau.

Cu siguranta are si dreptul sa te cerceteze.

Aplicatie personala

1) Ii dau lui Dumnezeu "dreptul" ( oricum il are) sa-mi cerceteze viata?

Accept gandul ca Este dreptul lui Dumnezeu de a ma cerceta.

2) Ii dau lui Dumnezeu ocazia sa imi cerceteze viata, umblarea, privirea, vorbirea, gandirea? ( inima).

Cand te-ai rugat ultima data " Doamne cerceteaza-mi si inima mea".

Liderul meu de tineret Florian spune" Noua de multe ori ne place adevarul,,dar atata timp cat are de a face cu adevarul despre altii, nu despre noi insine".

A) Dumnezeu iti da zilnic sansa de a te cerceta tu mai intai.

Cand ai fost ultima data cercetat de Dumnezeu?

Astazi?Ieri ?Acum 3 luni?Un an?

Daca asa este ..atunci Biblia spune ca Dumnezeu s-ar putea sa te fi lasat in voia mintii tale blestemate.

Ajuta-ma Doamne sa ma las transformat de Adevarul Cuvantului tau.

Multumesc ca mi-l descoperi si mie.

Ajuta-ma ca in relatiile cu cei din jur sa se vada ca sunt cercetat de tine si ca dau voie altora sa se intereseze de mine. Da-mi harul sa ma cercetez si judec singur ..apoi Analizeaza Tu mai corect ..Cerceteaza-ma si mustra-ma cu blandetea ta ...apoi du-ma pe Calea Vesniciei .spre Poarta vesnicei scapari si a intalnirii cu tine, Domnul meu.

"We bow down

And Confess

You are Lord

In this place"

Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat

„Pentru mine a trăi este Hristos...”
(Filipeni 1.21)

Stăm faţă în faţă cu una dintre cele mai sublime şi mai măreţe afirmaţii făcute vreodată de însuşi apostolul Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Pavel. Oricine ajunge faţă în faţă cu acest verset trebuie să ştie că se află pe un pământ foarte sfânt. Sunt gata să admit că mi s-ar părea un sacrilegiu să mă apropii de un verset ca acesta într-un mod nevrednic. Avem aici nu doar o afirmaţie a unei experienţe adevărate, a unei realităţi, ci, în acelaşi timp, ne găsim confruntaţi cu un standard de gândire. Orice experienţă care este de la Dumnezeu este sacră şi ar fi nepotrivit cu spiritul Noului Testament să ne apropiem de o afirmaţie ca aceasta într-un mod pur obiectiv sau să o mânuim cu mâinile noastre grosolane, să o criticăm sau să o disecăm.

E ceva atât de sublim în privinţa acestei afirmaţii, atât de delicat şi de pur, încât oricine este confruntat cu ea are următoarea dilemă. Pe de-o parte, ne este frică să ne ocupăm de ea într-un mod detaşat – în aşa zisul mod ştiinţific, pe de altă parte există de asemenea pericolul ca, dacă nu o analizăm până la un anumit punct, nu reuşim să-i înţelegem esenţa şi scopul adevărat. Suntem obligaţi să facem ambele lucruri – să o analizăm şi să încercăm să o înţelegem, având permanent în minte faptul că este o experienţă de viaţă şi o stare de fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Îl avem acum în faţă pe Pavel care-i mângâie pe filipenii care erau îngrijoraţi pentru el. Le-a spus că prizonieratul lui a lucrat mai degrabă la înaintarea Evangheliei şi că aştepta şi nădăjduia că nu va fi dat de ruşine cu nimic, ci că, acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin moartea lui (Fil 1:20). Acesta este contextul afirmaţiei despre care vorbim. Pavel vrea să spună că, în ceea ce-l priveşte, îi este indiferent dacă va fi dat la moarte sau dacă va continua să trăiască; în faţa lui sunt două posibilităţi, iar el nu ştie care se va întâmpla, însă, el spune: „E ok. Va fi bine aşa cum va fi”. El nu este îngrijorat şi nici filipenii nu trebuie să fie îngrijoraţi, deoarece Pavel spune: „pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”. Apoi continuă spunând că dacă ar fi să-şi exprime preferinţa, atunci aceasta ar fi să plece, să fie mutat în slavă, totuşi, de dragul lor este mai bine pentru ei să rămână. Ne vom ocupa în continuare de acest punct al afirmaţiei lui Pavel pe care el o face cu privire la viaţă şi la sensul vieţii.
Cuvintele acestei afirmaţii ne confruntă cu cele mai importante întrebări care ni se pot pune vreodată: Ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Şi ce înseamnă asta pentru mine? Despre ce este vorba la urma urmei? Aceasta cea mai mare tragedie – că între toate grijile noastre de viaţă, în toată activitatea noastră intelectuală, în toate discuţiile noastre, singurul lucru de care oamenii nu sunt niciodată preocupaţi este, de fapt, lucrul cel mai important şi mai evident dintre toate – şi anume, viaţa însăşi şi trăirea. Iar aceasta nu este doar o întrebare importantă în sine, ci voi merge mai departe evidenţiînd că aici suntem confruntaţi cu cel mai dur test al mărturisirii credinţei creştine pe care-l putem întâlni. Pentru că, bineînţeles, acesta este un cuvânt mai mult sau mai puţin lipsit de sens pentru cineva care nu este creştin. Acest cuvânt vorbeşte în special celor care spun că sunt creştini şi, de aceea, sunt atât de nerăbdător să mă ocup de această problemă într-un mod subiectiv.
Bineînţeles că există tentaţia de a privi aceasta ca fiind doar o „experienţă” de-a lui Pavel, însă, dragii mei prieteni, acum vorbim despre noi, nu doar despre Pavel. Această afirmaţie este adevărată în cazul lui Pavel mai întâi şi mai întâi, dar ce e adevărat în cazul lui Pavel trebuie să fie adevărat pentru orice alt creştin. Apostolul Pavel n-a spus niciodată că este vreo diferenţă între el şi orice alt creştin. Niciodată n-a spus că există un fel de creştinism care se aplică lui şi un alt fel care se aplică celorlalţi. Pentru mine, unul dintre cele mai subtile pericole cu care suntem confruntaţi majoritatea este că, deşi avem 400 ani de protestantism, încă mai facem acele false diferenţe pe care le fac şi romano-catolicii între creştini şi necreştini. Se ştie că ei fac o diferenţiere puternică între sfinţi şi creştini obişnuiţi. Ei spun că sfinţii sunt oameni speciali sau „creştini spirituali” foarte diferiţi de „creştinii lumeşti”. Dar aceasta este o distincţie care nu se întâlneşte în Noul Testament.
Recunoaştem, bineînţeles, că există diferenţe în daruri şi slujbe, vedem aceasta în 1 Corinteni 12 şi Efeseni 4 şi în multe alte locuri din Scriptură. Dar în timp ce există diferenţe în slujbele care sunt date creştinilor de Duhul Sfânt prin Isus Hristos, noi toţi nu ne diferim cu nimic, iar vieţile noastre trebuie să arate asta. De aceea, apostolul vorbeşte atât de des despre „noi”. Ce este adevărat despre el, este adevărat şi despre alţii, şi aici, în această afirmaţie suntem confruntaţi cu unul din cele mai răscolitoare şi dure teste la care am putea fi supuşi. Putem noi spune în mod onest împreună cu acest om că pentru noi a trăi este Hristos? Este această afirmaţie adevărată în privinţa noastră? Nu am nici măcar un dubiu că cel mai măreţ lucru care se poate întâmpla în Biserică şi deci, şi în lumea de astăzi, este ca oamenii creştini să fie în stare să spună acest lucru din toată inima. Doar atunci când vor vorbi în felul acesta vor putea face ceva care să conteze în lumea asta; doar atunci când vor fi mistuiţi de această pasiune pentru Domnul lor, vieţile lor vor radia şi întreaga lume va şti că li s-a întâmplat ceva.

Deci, să privim spre acest cuvânt mai întâi în termenii experienţei apostolului, şi apoi haideţi să le găsim aplicarea şi în vieţile noastre. Pavel era în închisoare şi ridică această problemă : „ S-ar putea să mai trăiesc încă vreo 20 de ani” sau „Se poate să fiu dat la moarte mâine”. Dar ştiţi, mă găsesc într-o asemenea stare încât toată această chestiune îmi este indiferentă pentru că dacă voi mai trăi încă 20 de ani aceasta pentru mine înseamnă Hristos, iar dacă voi fi dat la moarte, asta înseamnă tot Hristos pentru mine; oricare din acestea două se va întâmpla, pentru mine se rezumă la acest lucru: „Hristos înseamnă viaţă, viaţa înseamnă Hristos”. Repet, întrebarea vitală care ni se pune tuturor este dacă putem spune acelaşi lucru şi noi. Pavel face aici o distincţie esenţială între cei care sunt creştini şi cei care nu sunt, iar lucrul care-i caracterizează pe creştini este că pentru ei, viaţa înseamnă Hristos.
Dar ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Cred că cea mai bună modalitate de a putea răspunde la această întrebare este să analizăm răspunsurile care au fost date acestei întrebări. Există, bineînţeles, foarte mulţi oameni care nu se gândesc niciodată la sensul vieţii. Pentru ei, viaţa înseamnă doar existenţă, un fel de condiţie animală sau o stare asemănătoare cu cea a unei flori sau plante. Există mulţi oameni care nu au o filozofie anume de viaţă. Ei pur şi simplu s-au trezit în lucrul acesta uimitor numit viaţă; li s-a oferit acest dar uluitor de a exista şi totuşi, trec prin existenţă fără a o contempla. Ei nu se opresc niciodată pentru a se întreba ce înseamnă ea la urma urmei, şi pur şi simplu trăiesc zi după zi mâncând şi bând fără a fi măcinaţi de asemenea gânduri.
Apoi, există oamenii care îşi trăiesc viaţa din perspectiva epicuriană, perspectivă ce poate fi sintetizată cel mai bine prin fraza: „Să mâncăm, să bem şi să ne veselim”. Atitudinea epicuriana faţă de viaţă era des întâlnită pe vremea lui Pavel ca şi în vremea de azi. Se centrează mai mult pe ideea de existenţă decât pe viaţă; pentru ei viaţa înseamnă plăcere: să mănânce, să bea, să danseze sau orice ar mai putea face. Aceasta e o filozofie de viaţă foarte bine pusă la punct care acaparează întreaga viaţă a unui om şi există mulţi oameni care chiar îmbrăţişează acest stil. Nu vreau să întârzii cu aceste consideraţii preliminare, dar e uimitor să vedem că, dacă ar fi să răspundă onest, mase mari de oameni ar recunoaşte că pentru ei asta înseamnă viaţa: un cerc de plăceri. E tragic, dar e adevărat. De câte ori nu auzim de oameni care pleacă din sate şi se duc să trăiască în oraşele mari pentru că vor să vadă „viaţa”. Îi compătimesc pe cei pe care îi lasă în urmă deoarece pentru ei viaţa înseamnă ocazie pentru plăcere.
O altă perspectivă asupra vieţii este cea a stoicilor. Este mai inteligentă decât cea a epicurienilor şi spune că viaţa este ceva ce trebuie îndurat. Omul stoic nu are tot timpul un zâmbet pe faţă şi nu spune: „Nu-i aşa că totul e minunat?”. El e suficient de inteligent să vadă că această afirmaţie e departe de adevăr. El a ajuns să-şi dea seama că lumea asta poate fi deseori umplută de lacrimi, el vede duritatea şi mizeria, suferinţa şi chinul şi ajunge la concluzia că a trăi înseamnă să înduri totul, să mergi mai departe, să te iei de mână cu viaţa şi să continui indiferent de ce s-ar întâmpla. Există, de asemenea, şi foarte mulţi oameni pe care, dacă i-ai întreba la ce se rezumă viaţa ar răspunde că este o bătălie care depinde de împrejurări şi noroc şi că trebuie să stai în picioare în mijlocul suliţelor şi săgeţilor care vin din partea norocului – adică o luptă continuă şi nesfârşită.
Urmează apoi perspectiva cinicului – perspectivă ce apare întotdeauna când viaţa este dificilă. Probabil că una dintre cele mai potrivite fraze pentru a exprima acest punct este discursul pe care Shakespeare îl pune pe buzele lui Macbeth:
„Opreşte-te! Stai! Lumânare ce ai viaţa scurtă! Viaţa nu este decât o umbră ce se mişcă; un actor sărman Care se fuduleşte şi îşi împopoţonează numărul pe scenă, Iar apoi e dat uitării; viaţa e un basm spus de un idiot Cu mult zgomot şi furie, un basm ce n-are nici un sens.”
Asta vreau să spun prin perspectiva cinicului. Atât de mulţi îmbrăţişează acest fel de gândire azi! Astăzi, când idealurile sunt falsificate, iar atâtea şi atâtea speranţe au fost trântite la pământ, această perspectivă vine ca o tentaţie ciudată. Comentariul clişeic al oamenilor de azi este: „Ce rost au toate lucrurile? Ce înseamnă?... Nimic.
Apoi, ca să mergem mai departe, există punctul de vedere mistic asupra vieţii. E important să înţelegem acest punct deoarece deseori perspectiva creştină asupra vieţii este înţeleasă ca perspectivă mistică. Există, bineînţeles, un asemenea lucru ca misticism creştin şi e foarte important să spunem misticism Creştin pentru ca lucrurile să fie clare. Perspectiva tipică a misticilor spune că viaţa şi toate relele ei există, în ultimă instanţă, din cauza cărnii şi că salvarea poate fi atinsă numai prin ieşirea din carne şi prin a nu te identifica cu ea. Prin urmare, misticul îşi petrece timpul încercând să mortifice carnea; el încearcă să trăiască într-un mod pasiv, nepermiţând lumii să-l influenţeze sau să-l afecteze în vreun fel. În felul acesta trăieşte el – încercând să moară faţă de lume şi să adopte o atitudine pur pasivă.
Daţi-mi voie să merg mai departe expunând perspectiva îmbrăţişată de oamenii obişnuiţi şi aici este punctul în care cuvintele apostolului ne testează atât de profund. Mă adresez acum creştinilor, membrilor bisericilor creştine: Dacă ai fi întrebat: „Ce înseamnă a trăi pentru tine? Ce este viaţa pentru tine, de fapt? Care este cel mai important lucru de care te ţii?” Nu-i aşa că mulţi dintre noi ar trebui să recunoaştem şi să mărturisim faptul că viaţa, pentru noi, înseamnă familiile noastre, casele noastre, slujba, ocupaţiile sau activităţile din viaţa noastră? Oare viaţa nu înseamnă pentru noi compania şi iubirea celor dragi, viaţa de familie şi cercul nostru în care ne învârtim? Ce lucruri preţioase sunt acestea, dar de multe ori ele devin esenţa, lucrul cel mai important în viaţă, iar atunci când acestea ne sunt luate din viaţa, lumea noastră se prăbuşeşte şi nu ne mai rămâne nimic. Mi s-a părut întotdeauna un lucru foarte greu să scrii o scrisoare de compasiune unei familii necreştine căreia i-a murit un membru. Într-o familie ca aceasta pot fi oameni buni, oameni de treabă care-şi trăiesc viaţa într-un mod moral şi fericit, însă atunci când unul dintre ei moare ştii sigur că întreaga temelie a vieţii lor dispare.
Daţi-mi voie să mai continui puţin. Există şi perspectiva umanistă. Pentru un umanist, a trăi înseamnă a avea ocazii de a face bine, de a îmbunătăţi lumea şi de a ridica starea morală a societăţii. În această categorie se găsesc aceia care au această perspectivă idealistă asupra vieţii. Şi dacă îi întrebi ce înseamnă pentru ei a trăi, îţi vor spune: „Este o oportunitate de a schimba şi a îmbunătăţii viaţa omenirii”.
Haideţi să continuăm acum cu ceea ce am putea numi perspectiva religioasă şi spun „religioasă” pentru a o putea diferenţia de perspectiva creştină. Există unii oameni, pe care dacă-i întrebi „Ce este viaţa?” îţi vor spune că înseamnă să fii religios şi să împlineşti slujbe religioase. Haideţi să ne cercetăm pe noi înşine, dragii mei prieteni. Unul dintre cele mai mari pericole cu care sunt confruntaţi predicatorii este pericolul de a trăi având în centru activităţile în care sunt implicaţi: să vorbească, să predice, să fie angajaţi în slujba din biserică, să fie activi în religia pe care o au. Există pericolul de a trăi cu toate astea până la un punct, când dintr-o dată, întreaga lor activitate se duce şi sunt lăsaţi cu mâinile goale. Pentru mine, aceasta este una din cele mai mari tragedii ale vieţii. Uneori, trebuie să vorbesc cu bărbaţi sau femei care au avut o viaţă foarte activă în anturajul bisericii şi cărora, atunci când s-au îmbolnăvit foarte rău (de exemplu), nu le-a mai rămas nimic. Ei au trăit având în centru propriile activităţi şi interese, dar e un mare pericol în a înlocui lucrul despre care vorbeşte Pavel cu aceste lucruri.
Voi merge mai departe spunând că pentru un creştin, a trăi nu înseamnă nici măcar Dumnezeu. Vi se pare dus la extrem sau lipsă de respect faţă de Dumnezeu? Vi se pare că această afirmaţie e prea de tot? Eu zic că nu este. Un evreu sau un musulman poate spune foarte sincer că pentru el viaţa înseamnă Dumnezeu şi sunt mulţi în lumea aceasta care ar putea spune că Dumnezeu este în centrul vieţii lor. Prin urmare ceea ce este important în afirmaţia lui Pavel este că avem de a face cu marca distinctivă a unui creştin: „Pentru mine, a trăi este” – ce? – „HRISTOS”.
Este Hristos, nu Dumnezeu, nu Dumnezeu Tatăl, ci Hristos Fiul; nu interesele mele religioase, nu activităţile mele religioase, nici măcar unul din aceste lucruri pe care le-am menţionat mai sus; „pentru mine”, spune Pavel, „a trăi este Hristos”.
Dar la ce se referă când spune „viaţă”? Pentru el, viaţa înseamnă dragoste! Pavel se referă la lucrul suprem în viaţă, la lucrul pentru care şi prin care trăieşte, la lucrul fără de care viaţa pentru el ar fi fără scop şi fără sens; se referă la lucrul care controlează întreaga lui viaţă. Cred că cel mai simplu mod de a explica ce vreau să spun este următorul. Pavel spune despre el că este îndrăgostit de Hristos. Îl iubeşte pe Hristos şi, aşa cum se întâmplă întotdeauna în dragoste, această dragoste îi domină şi îi controlează viaţa. „Pentru asta trăiesc eu”, spune el, „acesta este scopul vieţii mele”...

Acum, daţi-mi voie să mai continui puţin pentru a putea înţelege şi mai bine ce vrea Pavel să spună când zice că Hristos controlează întreaga lui viaţă. Ce este viaţa? Mai întâi, voi răspunde prin a afirma că viaţa constă în ceea ce facem. Imaginaţi-vi-l pe Pavel în închisoare spunându-şi: „S-ar putea să mai trăiesc încă 20 de ani; şi dacă mai trăiesc, ce? Ce va însemna asta? Ce voi face în cursul acestor 20 de ani? Înaintea noastră ar putea fi 10, 20, 30 sau 40 de ani, dar ce vom face cu ei? Ce înseamnă viaţa pentru noi? Ce voi face? Acesta este primul lucru în care constă viaţa, iar acesta poate fi, la rândul său, divizat: viaţa constă în ceea ce gândesc şi domeniul intereselor mele. Viaţa nu înseamnă doar mâncare, băutură, dormit, sculat sau împlinirea slujbei. Pavel nu la asta se referă când spune viaţă. El se referă la un ţel în viaţă, la lucrurile care îi dau un real sens. Se referă la felul în care îmi petrec mare parte din timpul liber, la ce citesc şi la ce mă gândesc. Acesta este un test foarte bun. O caracteristică a dragostei este că se gândeşte întotdeauna la obiectul dragostei sale şi, fie că ne place sau nu, acest lucru ni se întâmplă fiecăruie dintre noi. De aceea, acest test este un test atât de puternic – „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. (Matei 6.21). La ce mă gândesc? Care sunt interesele mele de fapt? Care este lucrul faţă de care sunt din ce în ce mai nerăbdător? Pentru Pavel, lucrul acesta era Hristos: Hristos era întotdeauna în centru.
Voi merge mai departe: dragostea, viaţa constă în a-ţi exprima sentimentele, în a-ţi exprima emoţiile, în a da frâu liber dorinţelor pe care le avem în noi. Vă amintiţi că Pavel ne spune foarte clar că dorinţa lui unică era să-L cunoască pe Hristos mai bine şi să-L iubească mai mult. Acesta, ne spune el în capitolul 3, este lucrul pe care şi-l doreşte, lucrul după care tânjeşte: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” şi aceasta mai presus de toate. Pavel are acest sentiment, acest impuls, această emoţie şi este toată centrată pe Hristos. „Pentru mine a trăi” – în centrul emoţiilor şi sentimentelor mele – „este Hristos”. Apoi dragostea, viaţa înseamnă activitate, acţiune. Şi în privinţa asta, Pavel ne spune ce înseamnă pentru el acest fapt: el şi-a petrecut timpul vestind slava Domnului Hristos, pentru ca El să fie propovăduit, fie prin el, fie prin altcineva. De aceea doreşte să rămână cu filipenii – pentru a le putea spune mai mult despre Hristos. „Dacă mai rămân pe pământ încă 20 de ani”, spune el „ce voi face?” În ceea ce mă priveşte, eu doar îl voi propovădui pe Hristos. Le voi spune oamenilor despre El şi voi încerca să-i fac să creadă în El; voi face orice pentru a face numele Lui mărit şi slăvit. A trăi înseamnă activitate, din acest punct de vedere.

Un alt lucru adevărat cu privire la viaţă este faptul că în timpul vieţii ni se întâmplă tot felul de lucruri. Dacă voi mai trăi încă 20 de ani, voi face anumite lucruri şi anumite lucruri mi se vor întâmpla. Şi aici Pavel spune că pentru el viaţa înseamnă Hristos. Dar nu tot acest lucru l-a spus şi până acum? Nu asta a spus şi în versetele de la 12 la 30? Aceşti oameni încearcă să mai adauge un necaz la lanţurile mele prin faptul că îl propovăduiesc pe Hristos din pizmă, dar nu-i nimic! Pentru mine Hristos acoperă şi această suferinţă! Pavel priveşte chiar un asemenea lucru în termenii lui Hristos şi în lumina lui Hristos. Ce vrea el să spună este că, în Hristos, el a fost eliberat de sclavia lucrurilor care se întâmplă. El nu mai este o victimă a circumstanţelor sau a norocului. În capitolul 4, continuă spunând: „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”. Hristos l-a eliberat de tirania lucrurilor care ar putea să i se întâmple.
Celălalt lucru adevărat este că în viaţă dorim cu toţii satisfacţie. Există anumite lucruri pe care le aştept de la viaţă. Există anumite lucruri pe care le caut. Caut pace şi bucurie, caut fericire, iar Hristos îl împlineşte, îl satisface pe Pavel în mod complet în această privinţă. Am intelect: Hristos mi-l satisface, spune Pavel; am sentimente şi dorinţe care necesită împlinire: Hristos îmi este totul în tot. Orice aşteptare pe care o am de la viaţă este mai mult decât împlinită în Hristos. Asta vrea să spună atunci când zice că pentru el a trăi este Hristos. Acţiunea sau reacţiunea, dacă vreţi, la lucrurile care se întâmplă şi toate nevoile personalităţii şi felului său de a fi sunt complet împlinite. Dragul meu prieten, poţi să spui şi tu acelaşi lucru? Sunt tentat să mă opresc aici şi să continui punând aceiaşi întrebare. Pentru mine aici se găseşte esenţa poziţiei creştine. Lucrul care face ca un om să fie creştin este Hristos. Hristos este întotdeauna centrul, El este totul pentru mine. Pentru Pavel, „a trăi” însemna Hristos în totalitate (în mod deplin). Daţi-mi voie să mai pun o întrebare. Ce anume l-a făcut pe Pavel să simtă asta? Cred că putem găsi răspunsul în diversele epistole pe care le-a scris. Sunt sigur că motivul principal care l-a făcut să simtă asta a fost gloria Persoanei Domnului Isus. În Fapte 9 citim istoria de pe drumul Damascului, când Pavel sufla ameninţarea şi uciderea. Pavel şi-a zis că trebuie să facă multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Nu-L cunoscuse până atunci, dar atunci când L-a vazut, Pavel s-a îndrăgostit de Hristos şi nu i-a mai uitat niciodată înfăţişarea. Odată ce L-a văzut, toate celelalte lucruri au trecut în umbră. Toate celelalte lucruri au devenit nesemnificative în comparaţie cu chipul lui Hristos, cu gloria acestei Persoane, cu gloria celui binecuvântat. O! Dacă L-am vedea o singură dată, chiar şi cu ochiul credinţei, atunci am fi mistuiţi (consumaţi) de această pasiune! Pavel L-a văzut şi, inevitabil, s-a îndrăgostit de El. Vă amintiţi că Toma L-a văzut, dar aduceţi-vă aminte ce i-a zis Domnul: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut”. S-ar putea să spui: „Dacă aş avea şi eu vedenia pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, poate aş fi şi eu în stare să spun că Îl iubesc la fel de mult ca Pavel, însă eu nu L-am văzut niciodată”. Dar asta e o mare înşelăciune – Petru spune: „voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut”. Citiţi marile imnuri, citiţi vieţile sfinţilor – ei L-au iubit. Ei L-au văzut cu ochiul credinţei şi avem mărturiile lor. Slava persoanei Domnului Isus trebuie să fie cauza principală a dragostei noastre. Tragedia este că ne oprim atât de mult la beneficiile vieţii creştine. Suntem atât de nerăbdători să primim binecuvântări încât Îl uităm pe Cel care le dă. Pavel nu L-a uitat; El a realizat că Cel binecuvântat Şi-a dat chiar viaţa şi a mers la cruce pentru păcatele lui – „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit” – chiar şi pe mine – „şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” E vorba de slava şi minunea crucii. El şi-a dat sângele pentru un păcătos aşa de nenorocit.
Acum, Pavel a ajuns să vadă că despărţit de Hristos nu există viaţă adevărată. În capitolul 3, foloseşte acea expresie atât de dură: „şi le socotesc ca un gunoi” – refuză, toate celelalte nu merită. Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat – cu El este singura existenţă reală!
În sfârşit, Pavel a simţit şi a spus aceste lucruri datorită noii perspective asupra vieţii care i se descoperise. Pavel a înţeles că viaţa în această lume este doar o pregătire pentru minunata viaţă care urmează. Asta nu înseamnă că trebuie să depreciem această lume şi nu înseamnă nici scepticism sau misticism. Dacă a existat vreodată cineva care a trăit o viaţă activă, atunci acesta a fost Pavel: nu! (el nu a murit într-o stare pasivă faţă de lume) moartea lui nu a fost faţă de lume, moartea lui a fost faţă de păcatul care este în lume. Şi asta pentru că Pavel a înţeles că lumea este într-un mare conflict cu Împărăţia Cerurilor. El ştia că va veni o zi când Regele se va întoarce şi va mătura forţele răului pentru a-şi instaura Împărăţia. Pavel spune iarăşi acum: „Poate că voi mai trăi încă 20 de ani în această lume, dar mă gândesc la slava care mă aşteaptă, mă gândesc la viaţa care urmează, la adevărata viaţă când Regele va împărăţi iar eu voi fi cu El! Şi acest lucru l-a făcut să trăiască pentru Hristos!
Întreb acum din nou: „Pentru tine a trăi ce înseamnă? Înseamnă Hristos?” Oare putem şi noi să spunem ce a spus Contele Zinzendorf, conducătorul moravian care l-a ajutat pe John Wesley înainte şi după convertirea sa? El nu a avut niciodată descoperirea pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, dar şi pentru el Hristos era în centru. Putem să facem şi noi din această afirmaţie moto-ul vieţii noastre? „Am o singură pasiune – este El şi numai El!” „Pentru mine, a trăi este Hristos”. O! Dacă am avea cu toţii această pasiune. Cred că am putea să transformăm lumea asta într-o zi, cred că o mare trezire s-ar naşte, numai dacă am avea această pasiune! El şi numai El! Haideţi să rămânem concentraţi asupra Lui! Haideţi să medităm la El! Haideţi să cerem ca Duhul Sfânt să ni-L descopere pe El. Haideţi să ne rugăm pentru asta; haideţi să ne petrecem timpul cu aceasta, să ne lăsăm absorbiţi de asta; să-L lăsăm pe El să ia locul central; haideţi să facem tot ce putem pentru a-L cunoaşte pe El mai bine, pentru că a-L cunoaşte înseamnă a-L iubi!...
Am o singură pasiune – EL ŞI NUMAI EL!

Scris de
Martyn Lloyd Jones

Poti Fi Mantuit si sa stii acest lucru!

In 2 Petru 1:3,4- "Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti".

Doris, spunea "Noi suntem doar manusa.Duhul Sfant este mana care se potriveste in ea, care ii da puterea si care o face sa functioneze. Fara El suntem pierduti!". Si adevarat si graitor este asta. Fara Dumnezeu nu am respira. Fara Dumnezeu nu am pasi pe pamant zi de zi, Fara El nu am avea viata.". Da. frumos gand.

Aseara la adunare am citit cu bucurie din Scripturi din 1 Ioan 2:15-17

Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal, ci este din lume. Insa lumea si pofta ei TRECE...dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac".

Am citit undeva ca pe mormantul lui Tozer si lui Moody- stau scrise aceste versete "dar cine face Voia lui Dumnezeu ramane in veac" . Si eu imi doresc realitatea aceasta spirituala personala. Sa traiesc de pe pamant cu Domnul ISUS si apoi sa il intalnesc in Glorii sus in Cerul pregatit pentru cei rascumparati de El.

Ce am invatat din Epistola Iubirii - 1 Ioan?
POTI FI MANTUIT SI SA STII ACEST LUCRU!
1 Ioan 5:13

V-am scris aceste lucruri voua care credeti in Numele
Fiului lui Dumnezeu ca sa stiti ca aveti viata vesnica.

Daca iti deschizi individual Biblia, descoperi o Dorinta - Cuvantul lui Dumnezeu devine pentru tine o samanta- care mai tarziu incepe sa incolteasca ..sa se dezvolte si sa creasca( apoi prin fapte, actiuni - da nastere la roade, fructe "vrednice de pocainta"), Cuvantul este Apa, este asemeni unui Ciocan ce sfarma bulgarii si stanciile indiferentei, incapatanarii, mandriei, Cuvantul este asemeni unui Foc- dezgheata o inima rece. Apoi Dumnezeu prin Cuvantul sau deschide aceste inimi pentru a primi Cuvantul si pe Fiul Sau ISUS Christos.

Dumnezeu este Glorificat atunci cand ne pocaim si ne lasam transformati si schimbati de Puterea Cuvantului sau.
Scopul intreg al cartii 1 Ioan este acela ca orice barbat, femeie, chiar si copil sa o citeasca personal, sa se roage asupra a ceea ce citeste si sa ajunga la cunostinta:
DACA SUNT CU ADEVARAT in CREDINTA!
DACA SUNT CU ADEVARAT MANTUIT!
DACA IL CUNOSC PE DOMNUL ISUS.

Pot fi si multi membrii din biserica noastra azi, ce sunt pierduti. Unii desigur vin duminica la adunare, dar sunt salbatici in timpul saptamanii ( Sunt tot firesti, carnali, lumesti). Iar in timpul saptamanii sa nu mai stiu nimic de Dumnezeu, sa nu ascult de Cuvantul sau si sa il citesc si sa nu ma tem de Dumnezeu.

Altii sunt foarte sinceri, crezand ca fac lucrarile lui Dumnezeu, ( activitati religioase) "lucrurile ce tin de Imparatie". Dar evidenta ca il cunosti pe Christos nu inseamna doar Activitate bisericeasca ( te rogi, canti in cor, la instrumente, frecventezi o biserica, predici chiar) sau chiar o viata morala.
Evidenta este gasita in 1 ioan 1:5-7Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o vestim este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este nicidecum intuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric, mintim si nu implinim adevarul. Dar daca umblam in lumina dupa cum El insusi este in lumina avem PARTASIE unii cu altii; si sangele lui ISUS CHRISTOS ne curata de orice pacat.

a) Adevaratul crestin traieste, umbla si vorbeste in Lumina lui Dumnezeu.- pentru a reflecta si arata caracterul lui Dumnezeu . Matei 5:16

"Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea OAMENILOR!, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa-L slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri."

Tot ceea ce facem trebuie sa ii aduca Glorie Lui Dumnezeu. Si dupa ce am scris asta ..imi dau seama cat de radicala si grea este aceasta afirmatie. Nu eu trebuie sa fiu apreciat- laudat de oameni - ci Dumnezeu . Lui i se transfera toata admiratia .

Este lucrul acesta o realitate in viata ta?
Te poate schimba Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea Sa?
De ce spun asta, pentru ca un crestin adevarat este sensibil la pacat. Iar apoi Duhul Sfant din el il ajuta sa constientizeze care este acel pacat si sa il pronunte in rugaciune inaintea lui Dumnezeu si fratilor sai de incredere.
Un alt test gasit este in 1 Ioan 2:15.
Exista aceasta tendinta si inclinatie si azi si anume:
" SA fii un crestin bun/ dar care arde in el o dragoste o ambitie si o dorinta , pasiune mare pentru lumea aceasta si pentru lucrurile din lume".
Am sa citesc Matei 7:13-20 - pentru a asculta afirmatia Domnului ISUS

13. Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

15. Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?

17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

19. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.

20. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Lumea intelege azi crestinismul astfel:

Intru pe poarta cea stramta si apoi ma plimb pe boulevard.

Intru pe poarta cea stramta si apoi ma plimb pe autostrada lumii.

Dar Nu ! nu. Nu doar ca este o poarta stramta, este si o cale ingusta . Este o cale ingusta si stramta ,insa aceasta este precisa de Cuvantul lui Dumnezeu, Legile lui Dumnezeu, Intelepciunea lui Dumnezeu, iar lumea nu este gasita in aceasta cale ( pentru ca putini sunt cei ce merg pe ea).Noi mai suntem pe ea?
Eu mai sunt pe ea? " pe calea cea ingusta si stramta a Domnului ISUS". Este o cale a echilibrului, nu a extremismului. de a merge alaturi de ISUS in viata, o carare plina de binecuvantari din plin dar care nu este ocolita si de suferinta.

vs 15- "Nu iubiti lumea"- Dar ce este lumea?

Orice este parte din acest sistem cazut, format din gandurile, mentalitatea si actiunile oamenilor. Tot ceea ce este pe pamant si nu recunoaste Domnia lui Christos, nu recunoaste pe Dumnezeu ca Stapan, orice este din lume si nu este promovat pentru a-i aduce Slava si Glorie Lui Dumnezeu.

- orice lucru ce vine de la oameni influentati de Diavol.

-orice lucru din lume ce contrazice Voia lui Dumnezeu

-si tot ce contrazice Profetiile, Cuvantul, Revelatia si Voia Lui Dumnezeu

Uitati-va in jurul vostru pentru o clipa. Innotam prin aceasta lume si noi, traim in aceasta lume...dar:) dar ni se spune sa nu traim ca si ea!!

UN CRESTIN ADEVARAT - nu va trai dupa mersul lumii acesteia. El il va iubi pe Dumnezeu si pe oameni. El insa va uri lucrurile pe care le uraste si Dumnezeu ( avort, homosexualitate, necuratie, minciuna, idolatrie, pacat).

1 Ioan este o carte de Ghidare spirituala- ne este data sa ne invete perspectiva lui Dumnezeu - ne invata ce uraste Dumnezeu si ne invata ceea ce iubeste Dumnezeu , ce ii place. Sunt lucruri mentionate in Biblie care ni se cere sa le iubim din toata inima, cugetul, cu toata puterea si taria -/- dar sunt si lucruri scrise in Sfanta Scriptura asupra carora noi ca si copii de Dumnezeu ar trebui sa le intoarcem spatele, sa fugim de ele, sa ne ferim de orice ni se pare rau, sa fugim de pacat si de pofte=
CONSIDERANDU-LE NEVREDNICE DE CHEMAREA NOASTRA.
, nevrednice de un copil de Dumnezeu, si cu toate acestea vedem "crestini" in jurul nostru infipti in aceasta lume si prin radacini pentru acest sol muritor. vs 15.

Imi predic mie aceste cuvinte prima data. iar Dumnezeu mi le adreaza cu blandete si mie. Imi doresc sa fac o diferenta in aceasta lume si sa nu am de a face cu "critica altor pocaiti". Insa pot simti si pulsul ..temperatura ..si starea spirituala a vietii mele. Aceasta cercetare este cea mai importanta, caci vine din harul lui Dumnezeu.

Tanjesti dupa aceea zi cand TOATE profetiile se vor implini
si desavarsi in Persoana Domnului ISUS?





















Sau tanjesesc si caut si eu aceleasi lucruri pe care le cauta si lumea?
- interesele noastre - nu mai sunt INTERESELE Lui Dumnezeu
-dorintele noastre - nu mai sunt dorintele lui Dumnezeu.

Suntem chemati sa fim separati in aceasta lume. Nu se mai predica de separare prea des ( spune si paul washer) despre Lume- valorile din lume, despre lucrurile din lume placerile ei, tentatiile ei ispitele satanei, si satisfactia de scurta durata a pacatului (insa ele vor avea ecou in viata mai tarziu...vom suporta consecintele pacatului in timp.). Tot ce faci azi are ecou in eternitate. Fie bun - Fie rau.

Pacatul stiu ca ofera O PLACERE TEMPORARA INFERIOARA..dar
DOMNUL ISUS- ofera O PLACERE ETERNA SUPERIOARA. De un pacat te bucuri putin timp. Alege viata, binecuvantarea si Lumina Lui ISUS caci sunt vesnice si iti vor salva sufletul de la moartea vesnica spirituala.
Aici este cheia " separarea" . Pentru ca multi crestini imi spun " Eu nu ma mai simt folosit de Dumnezeu". Clar ! cum poti sa fii folositor pentru Imparatia lui Dumnezeu cand inca nu esti separat, pus de o parte si sfintit pentru Dumnezeu. vs" atunci-" Dragostea Tatalui nu mai este in el".

Cum poti sa iubesti aceleasi lucruri pentru care Domnul ISUS Christos a fost batut, scuipat, batjocorit, jignit, si crucificat pe o cruce?
- mai poti iubi azi piroanele?
-mai poti iubi si binecuvanta Ciocanul ?
-mai poti saruta mainile celui ce i-a pus pe cap o coroana de spini?
Pentru ca atunci cand spui " IL CUNOSC PE ISUS" - "Il iubesc si ascult pe ISUS" si esti si un ucenic al sau -/- dar IUBESTI LUMEA - faci toate aceste lucruri.
IMBRATISEZI CU DRAG LUCRURILE PENTRU CARE A MURIT DOMNUL ISUS!
Noi suntem separati in aceasta lume de Dumneze. Pusi deoparte, si sfintiti pentru a face VOIA LUI DUMNEZEU. Scriptura ne avertizeaza :
" Cine NU ESTE separat azi..acum! va fi separat atunci in ziua dreptatii si Judecatii lui Dumnezeu - cand "caprele vor fi despartite de oi" - matei 25. Si isi vor gasi sfarsitul si locul de veci in IAD.

vs 16. " Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal ci este din lume"
ORICE DORINTA-ce o am eu - si nu este conforma Voii lui Dumnezeu vine din pofta firii pamantesti- sau a ambitilor mele personale.
Sa trecem la un alt nivel - nu doar sa avem o minte teologica ( o minte duhovniceasca, sau o minte biblica) ..
Aplicatia practica din Cuvant
- Orice lucru pe care il vad zi de zi
-Orice lucru pe care mi-l doresc . si le poftesc ma pot indeparta de Imparatia lui Dumnezeu.

Sa iubim Cuvantul lui Dumnezeu si sa il traim.
Sa practicam ceea ce ne spunem unii altora.
Sa umplam in lumina Sa si sa avem partasie unii cu altii atunci cand ne intalnim ( caci nu exista partasii virtuale).
Sa spunem adevarul si sa il traim prin viata noastra ( comportament, limbaj, purtare) La sfarsitul vietii acestea vor vorbi despre noi cel mai mult.

Si sa fim constienti ca viata noastra trece ca un abur. Azi ai 12 ani, apoi 18, 25, 30,40,50 si 75 pentru cei tari. Dar ceea ce va ramane , ceea ce este permanent in dimensiunea spirituala a vietii eterne este :
- ceea ce am facut pentru Numele Sfant al lui Dumnezeu
-ascultarea noastra de Domnul ISUS

SI nu uita ...poate si la mormantul tau ai vrea sa se auda aceste cuvinte.....
"El a facut Voia Lui Dumnezeu si va ramane in veci " .Aceasta sa fie confirmarea si precizarea lui Dumnezeu pentru tine.! EL te cunoaste si te iubeste pe nume.
In His Service,
amin!