Sursa: David Jonathan
Zilele acestea am urmărit aceasta poză și mă gândeam că "Dumnezeu, nu
banii ar trebui să ne conducă, controleze vietile." Ne putem verifica
fiecare ce ne animă în fiecare zi, discuțiile despre bani sau despre Impărăția
Cerurilor, ce ne motivează cel mai mult.
Isus Christos nu a condamnat bogăția ci modul
in care ne folosim de ea, de resurse, de bunurile primite, de finanțe. Banii
sunt pur si simplu un amplificator. Dar dacă sunt un amplificator, ce amplifică
ei? Tot ce este in inima ta!
Posesiunile au tendinta de a ne poseda.Grija noastra pentru
bunurile material face mai dificila preocuparea noastra pentru ceea ce ii pasa
cu adevarat lui Dumnezeu.
Utilizarea buna sau gresita a banilor sunt un
indicator spiritual. Ea ne poate indica in ce directie ne indreptam dupa ce
murim!
Duminica 25 ianuarie ora
18.00 fr. Marius Cruceru va sustine un mesaj pe tema "Lacomia Si
Generozitate". Din prologul mesajului poti citi:
"Lăcomia așa cum
credem că o știm noi, vulgară, grasă, vorbăreață, prost crescută, jegoasă și
unsuroasă este doar copila mai mică a Poftei, soră bună cu Voracitatea și
Avariția.
Lăcomia își schimbă
hainele și măștile. Stă la masă, îndopîndu-se, dar poate sta și la tejghea,
umblă printre rafturile magazinelor, dar își poate lua și haine de lucru. Pare
chiar cumsecade și poate da impresia de înfrînare și cumpătare, ascunzîndu-se
sub varii forme de pseudo-spiritualitate.
Lăcomia este
pluriformă, este ca o caracatiță cu multe brațe și fiecare dintre acestea este
colorat altfel, unele fiind subtile și ascunse.
Lăcomia, precum
celelalte vicii, își are originea în Paradis, în porunca dată lui Adam și Evei
să crească, să cultive, să lărgească, să se bucure de înmulțire, multiplicare
și de grădina dată în posesie. Lăcomia este rămășița pervertită a instinctului
așezat de creator în cultivatorul grădinii paradisiace.
Din această pricină
există lăcomii și lacomi de toate tipurile. Există lacomi de postiri lungi. Vă
puteți imagina așa ceva? Oameni care nu pot fi opriți din post și le trebuie canon
să se oprească. Există lacomie de kilometri alergați, de ore de sală, din
pricina endorfinelor, există lăcomia cultivării mușchilor, deși aceasta
presupune privări și frustrare.
Lăcomia de bani, arghirofilia sau
avariția, este doar o formă minoră de manifestare a poftei inițiale. Este însă
mult mai înșelătoare, pentru că banul, respectînd regulile jocului semiotic
(înlocuiește ceva prin altceva – Umberto Eco), poate reprezenta orice. Din
această pricină ne spune Apostolul că iubirea de bani este rădăcina tuturor
relelor. Iubirea de bani înseamnă o patologie a semioticii, a modului de
resemnificare. Iubim banii pentru că aceștia, precum piatra aceea din jocul de
Remi sau păcăliciul din jocul de cărți, poate deveni orice. Banii sînt
duhulețul nostru din lampa lui Aladin. Le cerem orice și ne dăruiesc tot ce le
cerem, mai mult, mai divers, mai colorat.
Este rău să facem bani? Om de afaceri creștin
este cumva un oximoron? Nicidecum. Nu banii, avuțiile sînt marea problemă, ci
modul în care iubirile noastre își mută obiectul de focalizare. Nu banii, ci
iubirea de bani. Nu proprietățile, ci plăcerea de stăpîni. Nu afacerile, ci
desfătarea narcisistică pe care negocierea ți-o procură. Problema fundamentală
rămîne EUL, EGO-ul căzut în păcat."
Restul pe mariuscruceru.ro
