“Îmi ridic ochii spre munti…de unde Îmi va veni ajutorul?
Ajutorul Îmi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamântul. El nu va lasa sa ti se clatine piciorul; Cel care te pazeste nu va dormita” (PsalmuI 121.1-3).
Psalmistul se uita la munti în maiestatea si grandoarea lor, si apoi pune o Întrebare “De unde îmi va veni ajutorul?” El nu se asteapta ca ajutorul sa-i vina de la munti. Totusi, ei slujesc prin faptul ca îi reamintesc de Cel care a creat muntii si marile si Întreg pamântul. El îsi da seama ca acest Creator este si Ajutorul Sau. Marimea si grandoarea creatiei vizibile îi ofera un standard prin care poate sa masoare resursele divine care stau la dispozitia lui personala.
Din când în când avem si noi nevoie sa contemplam puterea si minunatia creatiei si sa ne aplicam noua însine lectia psalmistului. Creatorul nostru este si Pazitorul nostru. Zi si noapte El vegheaza asupra noastra si ne sustine. El nu adoarme niciodata.
Odata am privit un baietel care era purtat în brate de catre tatal sau, si am observat cât de strâns se agatase de reverul hainei acestuia. Totusi, dupa un timp, el a adormit si mâna i-a alunecat de pe rever. Cu toate acestea, tatal sau a continuat sa-l tina la fel de strâns. Siguranta baiatului nu depindea de faptul ca el se tinea de tatal sau, ci numai de faptul ca tatal sau îl tinea pe el.
La fel stau hicrurile si În relatia noastra cu Dumnezeu. Uneori simtim ca daca nu ne tinem destul de strâns de Dumnezeu, vom cadea. Dar realitatea este ca Dumnezeu continua sa ne tina pe noi, chiar daca noi îi dam drumul. Este posibil ca noi sa adormim, dar El nu face niciodata acest lucru.
Raspunsul credintei:
Fie ca sunt slab sau puternic, treaz sau adormit, îti multumesc Tie Doamne, ca ma vei sprijini la fel.
