Loc pentru sentimente
"functie importanta de curatare"
"toti avem un suflet indiferent ca suntem femeie sau barbat"Deci si barbatii plang cateodata :-).
Deseori consiliatul este coplesit de multe sentimente diferite, chiar si de sentimente, care sunt numite cateodata "Negative" cum ar fi : rautatea, agresivitatea, mania, amaraciunea, ura, invidia si gelozia. IN procesul de consiliere trebuie sa li se ofere spatiu de manifestare chiar si acestor sentimente.
Ele exista si nu pot fi negate sau oprimate. Una dintre marile responsabilitati atunci cand auzi si asculti aceste sentimente este puterea de a face fata, de a le aborda si suporta.
Intotdeauna exista o sursa a acestor sentimente, trairi si experiente. Cu toate ca nu intotdeauna putem identifica aceste legaturi, sentimentele trebuie abordate si prelucrate. Scoaterea la iveala a sentimentelor si discutarea lor poate fi foarte amenintatoare si dureroasa. Dumnezeu ingaduie sentimentele noastre si nu exista nici un motiv sa ne fie rusine de ele.Toti avem o viata sentimentala . Cand consiliatul este coplesit de sentimentele sale, ele pot fi incredintate Domnului care a promis ca ne va lua poverile si ne va da in schimb odihna (matei 11:28 ).
Procesul de prelucrare a sentimentelor poate lua timp, dar duce in cele din urma la vindecare si eliberare.
De asemenea trebuie sa existe loc pentru plans. PLANSUL are intotdeauna un mesaj. De aceeea, este important sa-l asculti. Plansul poate deschide calea si astfel poti ajunge acolo unde cuvintele nu au acces. Plansul are o importanta functie de curatare; el este " masina de spalat a sufletului".
Binenteles ca in cultura noastra nu exista loc pentru plans. Exista legi culturale nescrise care ne conduc poate mai mult decat banuim noi. A nu plange in diferite imprejurari ale vietii inseamna PUTERE si ISTETIME. In societatea noastra plansul este ceva privat si deseori este ascuns cu multa grija. Multi oameni afirma ca nu pot plange, cu toate ca vor sa o faca.
Este interesant sa aruncam o privire inapoi in istorie asupra PLANSULUI, in partea noastra de lume, in Europa. Plansul nu a fost intotdeauna asa cum il percepem noi astazi. Oamenii evului mediu erau obisnuiti cu sentimente puternice. Toti plangeau , atat femeile, cat si barbatii, indiferent de pozitia lor sociala. Lacrimile erau ceva frumos si edificator.
IMPOSIBILITATEA de a plange era considerata drept tulburare psihica. Chiar si in anii 1500-1600 era normal sa iti arati in public sentimentele. In parlamentul suedez, deseori se auzea un plans zgomotos.
Lacrimile erau permise tuturor indiferent de pozitie, varsta sau sex. Aceasta deschidere a continuat pana prin anii 1700. O frumoasa " cultura" a plansului se dezvoltase. Plansul era privit ca ceva NOBIL.
La inceputul anilor 1800- s-a produs o schimbare. Plansul a disparut; ceea ce era public s-a personalizat, pe deasupra s-a feminizat. Acum era nepotrivit ca un barbat sa planga. In a doua jumatate a anilor 1800 plansul era considerat deja caraghios, ceva ce era intalnit doar la femei si copii. Nu era indicat sa iti arati in public sentimentele puternice.
Plansul indica slabiciune si sentimentalism.
merci Yobediah de poza!
In anii 1900, mentalitatea a ramas aproape aceeasi .
Plansul insa este folositor pentru OM. Daca pierdem plansul devenim mai saraci. Plansul face bine intregului trup. Cand omul plange se elibereaza hormonul numit acetilcolina. Acesta ajuta la relaxarea muschilor incordati. Dupa ce plangi te simti minunat, experimentezi o oboseala placuta si trupul se relaxeaza.
Consilierea trebuie sa fie un refugiu pentru sentimente cum este plansul. A-ti arata in vreun fel sentimentele este cu totul firesc.
Plansul apartine vietii insasi.
Un gand filtrat de mine " Plansul nu este un semn de slabiciune, ci este Puterea lui Dumnezeu declansata prin manifestarea Duhului Sfant in inima credinciosului"
In His Service,
Tarie si Onoare Lui ISUS!
"functie importanta de curatare"
"toti avem un suflet indiferent ca suntem femeie sau barbat"Deci si barbatii plang cateodata :-).
Deseori consiliatul este coplesit de multe sentimente diferite, chiar si de sentimente, care sunt numite cateodata "Negative" cum ar fi : rautatea, agresivitatea, mania, amaraciunea, ura, invidia si gelozia. IN procesul de consiliere trebuie sa li se ofere spatiu de manifestare chiar si acestor sentimente.
Ele exista si nu pot fi negate sau oprimate. Una dintre marile responsabilitati atunci cand auzi si asculti aceste sentimente este puterea de a face fata, de a le aborda si suporta.
Intotdeauna exista o sursa a acestor sentimente, trairi si experiente. Cu toate ca nu intotdeauna putem identifica aceste legaturi, sentimentele trebuie abordate si prelucrate. Scoaterea la iveala a sentimentelor si discutarea lor poate fi foarte amenintatoare si dureroasa. Dumnezeu ingaduie sentimentele noastre si nu exista nici un motiv sa ne fie rusine de ele.Toti avem o viata sentimentala . Cand consiliatul este coplesit de sentimentele sale, ele pot fi incredintate Domnului care a promis ca ne va lua poverile si ne va da in schimb odihna (matei 11:28 ).
Procesul de prelucrare a sentimentelor poate lua timp, dar duce in cele din urma la vindecare si eliberare.
De asemenea trebuie sa existe loc pentru plans. PLANSUL are intotdeauna un mesaj. De aceeea, este important sa-l asculti. Plansul poate deschide calea si astfel poti ajunge acolo unde cuvintele nu au acces. Plansul are o importanta functie de curatare; el este " masina de spalat a sufletului".
Binenteles ca in cultura noastra nu exista loc pentru plans. Exista legi culturale nescrise care ne conduc poate mai mult decat banuim noi. A nu plange in diferite imprejurari ale vietii inseamna PUTERE si ISTETIME. In societatea noastra plansul este ceva privat si deseori este ascuns cu multa grija. Multi oameni afirma ca nu pot plange, cu toate ca vor sa o faca.
Este interesant sa aruncam o privire inapoi in istorie asupra PLANSULUI, in partea noastra de lume, in Europa. Plansul nu a fost intotdeauna asa cum il percepem noi astazi. Oamenii evului mediu erau obisnuiti cu sentimente puternice. Toti plangeau , atat femeile, cat si barbatii, indiferent de pozitia lor sociala. Lacrimile erau ceva frumos si edificator.
IMPOSIBILITATEA de a plange era considerata drept tulburare psihica. Chiar si in anii 1500-1600 era normal sa iti arati in public sentimentele. In parlamentul suedez, deseori se auzea un plans zgomotos.
Lacrimile erau permise tuturor indiferent de pozitie, varsta sau sex. Aceasta deschidere a continuat pana prin anii 1700. O frumoasa " cultura" a plansului se dezvoltase. Plansul era privit ca ceva NOBIL.
La inceputul anilor 1800- s-a produs o schimbare. Plansul a disparut; ceea ce era public s-a personalizat, pe deasupra s-a feminizat. Acum era nepotrivit ca un barbat sa planga. In a doua jumatate a anilor 1800 plansul era considerat deja caraghios, ceva ce era intalnit doar la femei si copii. Nu era indicat sa iti arati in public sentimentele puternice.
Plansul indica slabiciune si sentimentalism.
merci Yobediah de poza!
In anii 1900, mentalitatea a ramas aproape aceeasi .
Plansul insa este folositor pentru OM. Daca pierdem plansul devenim mai saraci. Plansul face bine intregului trup. Cand omul plange se elibereaza hormonul numit acetilcolina. Acesta ajuta la relaxarea muschilor incordati. Dupa ce plangi te simti minunat, experimentezi o oboseala placuta si trupul se relaxeaza.
Consilierea trebuie sa fie un refugiu pentru sentimente cum este plansul. A-ti arata in vreun fel sentimentele este cu totul firesc.
Plansul apartine vietii insasi.
Un gand filtrat de mine " Plansul nu este un semn de slabiciune, ci este Puterea lui Dumnezeu declansata prin manifestarea Duhului Sfant in inima credinciosului"
In His Service,
Tarie si Onoare Lui ISUS!
