luni, 17 decembrie 2007

Demisie oficiala...



















"Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi , cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor" matei 18:3

Subsemnatul T.I.A. va aduc la cunostinta decizia mea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin abuziv:

  1. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de 6 ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat de multa vreme cu prea mare usurinta;
  2. Vreau sa fiu mandru de cariocile mele si de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze asigurarea pe anul viitor.
  3. Vreau sa cred sincer ca bomboanele TIC-Tac sunt mai bune decat banii,pentru ca le poti manca.
  4. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada mea atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
  5. Vreau sa stau la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
  6. Vreau sa ma duc sa ii fac curat in dulap la mama;
  7. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la sapte culori, patru poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
  8. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa cat de putine lucruri stiam pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam
  9. Vreau inapoi, atunci cand tot ceea ce mi se cerea era sa spun sarut-mana matusii Nina, care venea in vizita cu bomboane pentru mine, lipite de hartia pungii, si cand tot ce imi doream era un pistol cu apa si un caiet cu foi albe pe care sa desenez masini si flori.
  10. Vreau sa cred ca odinioara, ca totul in viata este asa cum iti doresti, ca toti oamenii sunt buni si ca lumea abia asteapta ca eu sa ma fac mare pentru a ma rassplati cand voi ajunge sa scriu fara greseala o scrisoare verisoarei mele din Tulcea;
  11. Vreau sa cred ca totul pe lumea asta este sa fie gratuit; fie se poate cumpara la pretul unei inghetate la pahar.
  12. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am facut baiat mare. A fost un abuz regretabil si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, compromisuri, droguri in licee, toleranta,prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti pentru eurobani, ura, barfa, materialism nedialectic si mame denaturate care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
  13. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor, ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printesele castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ceea ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Iulian repetentul ,atunci cand jucam fotbal in spatele gradinitei, cei din grupa mare cu cei din clasa intai?
  14. Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si desene cu alba ca zapada, stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit, fara teleshoping, fara reclame la chiloti si detergenti, violenta implicita la fiecare 10 secunde. Vreau desene animante cu Tom si Jerry., cu Donald, peripetiile echipajului din "Toate panzele sus" ( mai tineti minte cu Ismail) si pe mama citindu mi povesti cu Scufita Rosie si Capra cu trei iezi.
  15. Ce bine era in naivitatea mea, crezand ca toata lumea din jurul meu era fericita, deoarece eu eram fericit! Promit solemn ca imediat ce imi reiau atributiunile de copil o sa imi petrec dupa-amiezele catarandu ma in copaci, calarind bicicleta vecinului meu polonez eduard si mirosind florile de smokin din fata blocului.
  16. Ce bine era cand stiam sa zic Saru Mana la toti din bloc ..fara sa imi pese ca trebuie sa diferentiez doamne de domni ..cu Buna ziua la masculi si Sarut mana la vecine.
  17. Ma simteam in al 7 lea cer cand eram la Tip Top minitop si puteam spune cu voce tare .."ca am emotii" fara sa imi fie rusine de ce gandeste o sala intreaga.
  18. Imi iau angajamentul ca nu ma mai stresez si agit de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu, TV, si internet, asigurari masini, asigurari de sanatate, taxele anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si de faptula ca masina a inceput sa vrea la mecanic,
  19. Va asigur ca nu o sa mai fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat" Dar Ce-o sa te faci cand o sa te cresti mare?", deoarece acum stiu: VREAU SA FIU COPIL. Gata cu plecatul la facultate si la biblioteca cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, despre penticostali ce isi ucid nevestele, de asasinate de pisici in scara blocului, de jaf armat in hunedoara, bombe si caderi de avioane, gata cu barfele anturajului care vad ca nu dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, gata cu prostata iubitoare, par grizonant, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti facuti de portelan;
  20. Gata, Stop, Cedez! sunt liber. Demisionez din functia de adult. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, in nobletea vorbelor, in puterea caracterului, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a OMULUI dupa Chipul SI Asemanarea lui DUMNEZEU.
  21. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui ISUS....
  22. Fiti voi mari si importanti si ocupati si ingrijorati .! Eu vreau sa cresc...mic.

mediocritatea din fotoliile iernii...




















passivity on Christmas.....

...ok, now I am done with the decoration,
the old man said,
the only thing remaining is the Christmas dinner....


Un cercetător, pe nume Pavlov, a făcut un experiment cu un câine pe care l-a pus într-o încăpere şi a dat dispoziţie celor care trebuiau să îi dea să mănânce, ca de fiecare dată când îi vor duce hrana să aprindă lumina în încăpere, indiferent dacă era ziuă sau noapte. După câteva zile în care a fost hrănit la ore regulate, respectându-se detaliul cu aprinderea luminii, Pavlov a intrat în încăpere la o oră diferită de orele regulate de masă, a aprins lumina şi a observat căţelul: acesta saliva; îşi aştepta osul. Pavlov a numit aceasta reflex condiţionat.
Reacţia omului la anumite evenimente ciclice din viaţă nu este, de cele mai multe ori, diferită de cea a căţeluşului din experiment. Asociem, fără să ne gândim prea mult, plăcerile noastre, confortul pe care ni-l dorim, stările sufleteşti de care avem nevoie de evenimente, de sărbători, de serviciu, de cumpărături, de mersul la biserică, de orice se întîmplă periodic şi invariabil în vieţile noastre şi am ajuns de mult timp, nici nu mai ştim de cât timp, am ajuns să trăim un creştinism din reflex fără reflecţie. Mare nenorocire! Ne-am născut în popor creştinizat cu vreo două mii de ani în urmă, aşa că toţi ne considerăm creştini, dar prezenţa la biserica mamă este doar un reflex condiţionat de o sărbătoare oarecare. O şi mai mare nenorocire este că te-ai născut într-o familie de adevăraţi credincioşi, dar exemplul de credinţă aplicată a părinţilor tăi, în loc să declanşeze în inima ta setea după Hristos, nu a făcut decât să-ţi condiţioneze un reflex de a merge şi tu la biserică. Mai grav, însă, este faptul că într-o zi, tu personal, te-ai întâlnit cu Isus, într-o zi, El s-a născut în inima ta şi viaţa ta a fost înnobilată strălucitor, dumnezeiesc de strălucitor, dar timpul a trecut, uitarea s-a aşternut peste momentul acela, iar în viaţa ta de creştin, banalitatea şi mediocritatea s-au instalat regeşte în fotolii largi garnisite de comoditate şi reflex condiţionat.
Te trezeşti că încă o dată e duminică aşa că, din reflex, mergi la biserică, din reflex paşii te duc la biserica la care te-ai obişnuit chiar dacă, odată ajuns acolo nu găseşti nimic altceva decât reflex. Îl vezi pe Păstorescu Reflexivici la anvon şi deja ştii că o să vorbească de batic, televizor, cravată sau bătutul din palme la programul tinerilor pentru că el însuşi urcă la anvon doar din reflex şi nu-i capabil să-ţi zdruncine deloc închinarea fără de cuget, de frică să nu piardă contribuţia ta reflexivă la colecta duminicală, aşa că îţi cântă pe struna conştiinţei adormite şi în mod tragic tu continui să te rogi din reflex, cânţi din reflex, te închini din reflex şi trăieşti drama unui creştinism purtat pe drugii pasivităţii şi ai lipsei de acţiune pentru că nu te interesează să scormoneşti în profunzimea lucrurilor, să ajungi la esenţă, ci te mulţumeşti să netezeşti scoarţa comodităţii groasă cât banchiza polară.
Crusta tradiţiei creştine s-a îngroşat milenar şi peste sărbătoarea naşterii Mântuitorului nostru. Cârnaţi afumaţi, sarmale cu smântână, prăjituri pline de colesterol, colinzi tradiţionale cântate lăutăreşte cu sticla de murfatlar bine ridicată, vizite îmbuibătoare, urmate de spitalizări de urgenţă şi evident groaza în şeptelul de porcine, iată, în mare, atmosfera declanşată de sărbătoarea celei mai importante naşteri din istoria omenirii.
Ştefan Hruşcă are în repertoriul lui o colindă ce spune: „Scoală gazdă din pătuţ...” şi de fiecare dată când o aud îmi imaginez un om foarte plictisit, tolănit într-un fotoliu în faţa unui foc îmbietor la trândăveală şi foarte deranjat de tulburarea pe care i-o face sosirea colindătorilor, care vestesc naşterea lui Cristos. Acum când se apropie vremea colinzilor ar fi bine să te scuturi puţin de obişnuinţa cu care întâmpini această sărbătoare şi să te laşi tulburat de întrebarea: ce trebuie să însemne, în mod concret, naşterea lui Isus?
Dacă ai intrat în sfera banalului şi a reflexului condiţionat, fie ca această întrebare să te motiveze ca să te ridici din „pătuţul” în care te-a încleştat nepăsarea şi să laşi ca Isus să renască în inima ta. Te aşteaptă, cu El, o viaţă adevărată, ieşită din obişnuit, o închinare plină de conţinut, un creştinism incisiv şi contagios.


Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică