Nu va mai incredeti dar in om

,,Nu va mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?”

( Isaia 2.22)

Ce verset important este acesta pentru un creştinism care a înălţat omul mult mai mult decât trebuia! Dar este un verset important chiar pentru noi înşine, căci de atâtea ori privim spre noi înşine...,,Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare!” Unii cercetători ai Bibliei spun că aceste cuvinte pot fi spuse şi în felul următor: ,,Nu vă mai încredeţi dar în om, căci omul nu este decât o fiinţă ce respiră”. Indiferent de momentul istoric, chiar şi cea mai importantă persoană, chiar şi cel mai spiritual om dintre noi nu este decât o fiinţă ce respiră şi singurul lucru în care se poate încrede un om este doar propria respiraţie...Iar când această suflare îi este luată, dacă este separat de puterea şi harul lui Dumnezeu, nu mai are nici măcar o singură speranţă pentru a mai putea respira vreodată. De aceea intreabă Domnul:,,ce preţ are el?”, ,,ce preţ are el?”. Cel mai mare om din punct de vedere politic care a trăit vreodată, cel mai mare om din punct de vedere economic, chiar şi cel mai mare om din punct de vedere spiritual, indiferent de momentul la care ne referim nu este decât o fiinţă ce respiră, nu este decât suflare...Cât aer putem noi să reţinem în nas? Nu prea mult! Doar atât este cel mai mare om dacă este separat de harul lui Dumnezeu, iar când dă drumul acestei suflări pe care încearcă să o reţină, nu mai are nici o siguranţă, nici o garanţie a unei a doua suflări. Uitaţi ce creatură fragilă este omul! Oare n-ar trebui ca acest lucru să ne facă să VREM să trăim pentru veşnicie? Oare n-ar trebui ca acest lucru să ne facă să ne preocupăm de moartea noastră, de felul în care ne petrecem fiecare moment, pentru că momentul de acum poate fi ultimul moment pe care îl trăim.

,,Nu vă mai încredeţi dar în om!!” E o poruncă! În Scriptură citim de asemenea, şi versetul: ,, Nu vă mai temeţi de om!” În om nu trebuie sa te încrezi, de om nu trebuie să te temi. Să vă spun eu de ce trebuie să ne temem: nu de cel care ne poate distruge trupul, ci de cel care poate distruge totul şi acesta este iadul! De iad trebuie să ne temem!

,,Nu vă mai încredeţi dar în om!!” Dacă privim în cartea Psalmilor sau în Habacuc, observăm că oamenii tindeau să se încreadă în alţi oameni păcătoşi, care prosperau. Dar Biblia ne spune să nu facem asta! Căci ziua lor se apropie. Şi nu e vorba doar de oameni păcătoşi, dar chiar şi ,,oameni lumeşti” care au înfăptuit multe şi au obţinut multe pe lumea asta. Nu vă încredeţi în ei! Noi nu vom plânge la comemorarea morţii lui George Washington; e adevărat că niciunul dintre noi nu va fi mai mare sau mai faimos decât el, dar chiar dacă măreţia lui ne impresionează, nu vom plânge la moartea lui. Oamenii mari vin şi pleacă, întocmai ca o suflare. ,,Nu vă mai încredeţi dar în om!” şi nu vă mai încredeţi în lucrurile oamenilor. Oamenii lumeşti care câştigă lucruri mari pe lumea asta, nu câştigă nimic. Nu vă încredeţi în oamenii lumeşti care obţin faimă, putere, care cunosc literatură, care sunt experţi în vreo ştiinţă, în vreun sport, căci ei nu vor ajunge nimic altceva decât un morman de praf. Nu priviţi spre ei! Nu-i ţineţi în braţe! Şi nu mă refer doar la aşa-zişii oameni lumeşti; nu vă încredeţi nici măcar în oamenii spirituali. Căci ce îi face pe aceştia diferiţi de cei păcătoşi? Şi cine face vreo diferenţă între ei şi cei păcătoşi? Ce lucru au ei pe care să nu-l fi primit, şi dacă l-au primit, de ce se fălesc cu el ca şi cum nu l-au primit? Nu vă mai încredeţi în om! Nici măcar în omul spiritual.

Un cântec de-al lui Rich Mollens (un cântăreţ creştin contemporan) care îmi place foarte mult spune aşa:

,,Nu-l voi dispreţui pe fratele meu pentru neputinţa lui

Dar nici nu mă voi încrede în el datorită puterii lui.”

Dacă e slab, e la fel de slab cum suntem cu toţii în starea noastră de despărţire de harul lui Dumnezeu; iar dacă e puternic, este datorită suveranităţii harului lui Dumnezeu care lucrează în viaţa lui. Atunci, ce motiv avem să ne încredem într-un om? DOMNUL este cel în care trebuie să ne încredem. Toate lucrurile bune, toate lucrurile vieţii se revarsă din inima lui Dumnezeu. Toate! Tot ce ai, tot ce este bun, tot ce este perfect, orice lucru cu care poţi să te făleşti a venit de la Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu, prin crucea Domnului Hristos.

Aşa că nu vă mai încredeţi în om! Încredeţi-vă în Dumnezeu care dă daruri bune oamenilor. Încredeţi-vă în El!

În traducerea din limba engleză, acest verset este pus sub forma unui imperativ, sub forma unei porunci: Nu vă mai încredeţi în om!! Isaia nu avertizează oamenii spunând:,,Fiţi atenţi! În viaţă, va apărea posibilitatea ca voi să vă încredeţi în om, dar trebuie să evitaţi această tentaţie.” Nu!, nu spune aşa! Noi suntem robiţi de încrederea în oameni, de aceea, Isaia vine şi porunceşte: ,,Opriţi-vă!” Tu şi eu avem tendinţa să ne încredem mai mult în oameni decât în Dumnezeu, avem tendinţa să ne adorăm pe noi înşine mai mult decât pe Dumnezeu. Nici o persoană nu a reuşit vreodată să evite acest păcat. Şi trebuie să ne dăm seama că este un păcat îngrozitor să înălţăm omul pe un piedestal, pentru că asta înseamnă o negare a puterii lui Dumnezeu, o negare a harului lui Dunmezeu şi o negare a nevoii noastre după Dumnezeu.

,,Nu vă mai încredeţi dar în om!” Tu eşti în mod constant înclinat să priveşti spre om şi să te încrezi în el, şi la fel sunt şi eu... Dar trebuie să ne oprim. Pur şi simpu, să ne oprim!

,,Ce preţ are omul?” Ce preţ? Puteţi să-mi daţi oricâte exemple vreţi de calităţi dosebite de-ale oamenilor,dar eu voi putea să repet iar şi iar aceiaşi întrebare: ,,Ce preţ are omul?” Poate veţi spune: ,,Acesta e un om dedicat rugăciunii.”, dar cine l-a făcut aşa?, sau ,, Acest om cunoaşte Cuvantul foarte bine şi predică cu putere.”, dar cine i-a dat înţelepciune?, sau ,,El e un bun alergător.”, dar cine i-a dat picioare? Citiţi ultimele capitole din Iov(de la 37 la 42) şi vă veţi da seama că Domnul este Cel ce ţine toate lucrurile. Din cauza aceasta mi se pare atât de patetic să urmăreşti programe difuzate de Discovery sau să asculţi oameni vorbind despre ceea ce ,,natura” a făcut. Aceşti oameni se raportează la natură ca şi cum ea s-a creat singură şi nu-şi dau seama cât de ilogic, cât de absurd este ceea ce spun ei. ,,Natura” nu este ceva care poate gândi, în saptele naturii există ceva, există cineva! Este Dumnezeu! Şi în El trebuie să ne încredem! În orice situaţie, în El trebuie să ne încredem.

Cunosc oameni care vorbesc despre Moise în felul următor: ,, A fost un timp când oamenii erau ţinuţi în mâna lui Moise, când Dumnezeu i-a spus lui Moise că El va face o naţiune din el, iar Moise a mediat între popor şi Domnul. A fost un timp în care poporul era ţinut de mâna lui Moise.” Dar mâna lui Moise a cui era? Da, poporul era în mâna lui, aşa este!, dar Moise era în mâna lui Dumnezeu! Nu omiteţi asta!

,,Nu vă mai încredeţi dar în om!”, ,,Nu vă mai încredeţi dar în om!” Totuşi, există un om în care ne putem încrede! Este Omul! Omul care a existat pentru noi, singurul om care a fost Mielul lui Dumnezeu, slujitorul tuturor. Dacă vreţi să vă încredeţi într-un om, atunci încredeţi-vă în acest Om! Căci numai El este vrednic de încredere. Este foarte important ca atunci când vedem că Dumnezeu foloseşte un om sau atunci când vezi un om în care Dumnzeu şi-a lucrat asemănarea cu Sine, să ştii care e secretul lor! Dar noi mereu ne întrebăm: ,,Care e secretul lor? Care e secretul lor?” Este harul lui Dunmezeu! Întotdeauna harul lui Dumnezeu!

Scris de

Paul Washer