Intr-una din pildele sale Soren Kierkegard (scriitor,teolog,filosof
danez) vorbește despre o biserică frecventată de un cârd de gâște sălbatice.
In fiecare duminică gâștele veneau
legănându-se și-l ascultau pe predicator vorbind despre miracolele zborului.
„ NU suntem obligați să umblăm pe pământ”-începea
gâscanul să îndemne gâștele.
„Putem să ne înălțăm în aer și
să zburam spre zone mai îndepărtate, unde clima este mai binecuvântată”.
„PUTEM ZBURA”.!!!!
După terminarea predicii- gâștele măcăneau”AMIN”! ieșeau pe ușa și se îndreptau legănându-se spre propriile probleme.
NU AR FI TREBUIT DECÂT SĂ DEA DIN ARIPI Și SĂ SE ÎNALȚE.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
De multe ori așa ne comportăm și noi. Auzim pe câte unu :”ce fain
a predicat X,Y, la biserică, ce bine a argumentat, ce clar a vorbit, ce mesaj tare” și după o
săptămână nu vezi că intipărește acele principii în viața lui. Nu e totuna cu
predica auzită recent.
Auzim o predică bună, profundă,punctată cu soluții din Cuvânt și
noi continuăm să ne vedem de treaba noastră, să ne ducem viața noastră
linistită cu obiceiurile noastre, atitudini nepotrivite, confortabili si cu
păcate găunoase și secrete, lucruri tainice nerezolvate, fisuri in caracter.
Dar la finalul predicii toți în cor cântăm cu entuziasm AMIN.
Această scurtă parabolă ilustrează perfect ideea următoare: credința și
informațiile pe care le avem despre Dumnezeu – nu au nici un sens și nici un
rost dacă nu le punem în acțiune, practică.
Oridecâte ori plecăm din biserică spre casele noastre, ar trebui să plecăm transformați în gândire și gata să schimbăm ceva în lume.
Oridecâte ori plecăm din biserică spre casele noastre, ar trebui să plecăm transformați în gândire și gata să schimbăm ceva în lume.
Epistola lui Iacov transmite același semnal: să nu fim niște pacienți, clienți ai bisericilor, niste spectatori uituci, consumatori pasivi…care ascultă doar cu urechile. Când avem un astfel de comportament –mai direct spus ne pierdem acea oră și jumătate din timpul nostru…dacă venim clătinați precum acele gâște și plecăm la fel cum am intrat.
Sunt nerăbdător să cunosc ce solutii vedeti voi la parabola lui
Kierkegard?
Sursa photo by