luni, 16 februarie 2015

Ne-a plăcut predica... bun dar ce facem cu ea?


Intr-una din pildele sale Soren Kierkegard (scriitor,teolog,filosof danez) vorbește despre o biserică frecventată de un cârd de gâște sălbatice.

In fiecare duminică gâștele veneau legănându-se și-l ascultau pe predicator vorbind despre miracolele zborului.
„ NU suntem obligați să umblăm pe pământ”-începea gâscanul să îndemne gâștele.

„Putem să ne înălțăm în aer și să zburam spre zone mai îndepărtate, unde clima este mai binecuvântată”.

„PUTEM ZBURA”.!!!!

După terminarea predicii- gâștele măcăneau”AMIN”! ieșeau pe ușa și se îndreptau legănându-se spre propriile probleme.

NU AR FI TREBUIT DECÂT SĂ DEA DIN ARIPI Și SĂ SE ÎNALȚE.
..........................................................................................................................

De multe ori așa ne comportăm și noi. Auzim pe câte unu :”ce fain a predicat X,Y, la biserică, ce bine a argumentat, ce clar a vorbit, ce mesaj tare” și după o săptămână nu vezi că intipărește acele principii în viața lui. Nu e totuna cu predica auzită recent.

Auzim o predică bună, profundă,punctată cu soluții din Cuvânt și noi continuăm să ne vedem de treaba noastră, să ne ducem viața noastră linistită cu obiceiurile noastre, atitudini nepotrivite, confortabili si cu păcate găunoase și secrete, lucruri tainice nerezolvate, fisuri in caracter.

Dar la finalul predicii toți în cor cântăm cu entuziasm AMIN.

Această scurtă parabolă ilustrează perfect ideea următoare: credința și informațiile pe care le avem despre Dumnezeu – nu au nici un sens și nici un rost dacă nu le punem în acțiune, practică.

Oridecâte ori plecăm din biserică spre casele noastre, ar trebui să plecăm transformați în gândire și gata să schimbăm ceva în lume.

Epistola lui Iacov transmite același semnal: să nu fim niște pacienți, clienți ai bisericilor, niste spectatori uituci, consumatori pasivi…care ascultă doar cu urechile. Când avem un astfel de comportament –mai direct spus ne pierdem acea oră și jumătate din timpul nostru…dacă venim clătinați precum acele gâște și plecăm la fel cum am intrat.

Sunt nerăbdător să cunosc ce solutii vedeti voi la parabola lui Kierkegard?

Sursa photo by

2 comentarii:

  1. Primul pas spre solutie (solutie la comunitate nu la indivizi): "gascanul" sa zboare primul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit-o de 3 ori pana am aplicat latura pozitiva la gandul tau. Asa este. E foarte corect.Doar prin puterea exemplului personal, lucrurile se misca, comunitatile sunt atinse de lucrarea lui Dumnezeu. Altfel ..putem spune milioane de ganduri, sfaturi,predici..si noi nici sa nu ridicam un deget din toate prelegerile si teoretizarile noastre indreptate catre altii.

    Sunt unii care doresc sa zboare gascanu din biserica. Dar asta e alta asteptare nelegitima si ilegala din partea unei comunitati.

    Mi-a placut mult gandul tau...deci sa practicam ce predicam.

    RăspundețiȘtergere

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică