duminică, 27 februarie 2011

In asteptarea Mirelui- vremurile din urma

1. Ma gandesc la teologul care nu il mai asteapta pe Dumnezeu pentru ca il are inchis intr-o doctrina.
2. Ma gandesc la cel care studiaza Biblia, care nu il mai asteapta pe Dumnezeu pentru ca il are inchis intr-o carte.
3.Ma gandesc la credinciosul care nu il mai asteapta pe Dumnezeu pentru ca il are inchis in cercul propriei sale experiente.
4.Ma gandesc la omul bisericii care nu il mai asteapta pe Dumnezeu fiindca il are inchis intr-o institutie.

Ganduri gasite in cartea "Cutremurarea temeliilor" de Paul Tilllich.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazuri


Imi place textul din poza asta pentru ca este atasat langa fila din Romani 5.

Romani 5

1. Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare,
4. rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea.
5. Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.
6. Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti.
7. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara.
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
9. Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
10. Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.


miercuri, 23 februarie 2011

Seminar cu tema "Mentor si ucenic"

Obiectivul unui mentor este foarte simplu: sa directioneze un om ( sau cati mai multi oameni) inspre relatia vitala cu Dumnezeu, cel care poate schimba inima, transforma mintea si mantui viata unui om.
“Cine sunt oamenii care v-au ajutat sa deveniti ceea ce sunteti astazi”? Care au fost mentorii tai? Care a fost contributia lor in viata voastra?
Mentorul este un om care PRIMESTE SI TRANSMITE mai departe.
Mentorii sunt cei care au devenit vulnerabili, sinceri si onesti, care urasc ipocrizia si isi impart inima si viata generatiei urmatoare, isi impartasesc cele mai marcante experiente de viata, daruiesc nu doar povestile lor de succes, ci si insuccesele lor, falimentele si esecurile spirituale, dezamagiri si descurajari, greseli si defecte, slabiciuni, pacate care sunt greu de observat si niciodata nu vor oferi altora RETETELE lor de succes si formulele lor prestabilite.
Cine are un astfel de mentor realizeaza cat de bogat este sufletul sau pentru ca cea mai mare dovada de dragoste a unui prieten este sa iti spuna Adevarul. Acest lucru necesita comunicare si curaj.
Un mentor nu are dreptul sa corecteze atitudinile gresite ale unei persoane dupa ambitiile sau dorintele personale ci il include pe Dumnezeu in acest proces de transformare launtrica intreband direct:
” Ce parere are Dumnezeu de modul in care ii tratezi pe ceilalti?”
sau “Ce spui tu, Domnului ii place ceea ce vede la tine?”. Astfel omul cercetat si sensibilizat de Cuvant va proceda corect indreptandu-si viata dupa voia lui Dumnezeu, nu dupa voia oamenilor.
Un mentor nu este cineva care sa iti dea mereu sfaturi si solutii, ci o persoana care stie cum sa te apropie de cea mai importanta Persoana din Univers- Dumnezeu. Este omul pus la dispozitia Lui si care slujeste oamenilor fara ca sa le creeze dependenta de el ci de Creator. Aici invatam cu totii o lectie importanta, tendinta de a iesi in evidenta este diabolica iar pericolul il constituie mandria.
Cea mai mare bucurie a unui mentor spiritual este sa vada tineri care asculta, urmeaza si aplica principiile si Cuvantul lui Dumnezeu pentru viata lor.Dumnezeu vrea si in aceasta generatie de credinciosi sa lucreze in noi si prin noi spre binele celorlalti oameni.
Cerceteaza-te si descopera care au fost oamenii care au lucrat,slujit si s-au sacrificat pentru tine si fara de care nu ai fi ajuns vreodata un urmas credincios al lui Isus Cristos.
In slujba lui Christos
Ioan Alexandru Tantar

luni, 21 februarie 2011

Ce trebuie să fac dacă oamenii cred lucruri negative despre mine?

Va propun spre citire un eseu scris de John Piper intitulat :

What If Your Reputation Is Unjustly Bad?

Imi place cum acest om a directionat totul catre Dumnezeu.
El sa obtina toata slava din vietile noastre.
El sa fie in centrul tuturor actiunilor noastre.
Caci:"Din El, prin El si pentru El sunt
toate lucrurile"

O carte 8 Ron, un meniu de McDonalds 10 Ron

Poposesc des in librariile din tara si observ cum unele carti referitoare la caracter, slujire, Domnia lui Christos, Suveranitatea lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu, atributele si natura Lui sunt mai ieftine la pret decat cele cu privire la formule prestabilite pentru succes,afaceri, fericire, cariera reusita, 5 pasi cum sa ai o casnicie binecuvantata, Trepte pentru realizarea de sine, Cum sa invingi stresul si ingrijorarea la locul de munca, gandirea pozitiva si dezvoltarea personala ce sunt mai scumpe.

Una din aceste carti ieftine pe care o recomand tuturor celor ce imi vizitati blogul este "De ce intarzie trezirea?" de Leonard Ravenhill. Initial am cunoscut prima varianta in limba romana a acestei carti sub forma unei reviste.Acum este intr-o editie speciala si merita sa fie studiata si citita. Dorinta lui Dumnezeu nu este asa de mult cum cred puritanii si reformatorii trezirii intr-o trezire sporadica si temporara a poporului Sau, cat intr-o ascultare constanta si continua fata de Cuvantul Sau.
Avem insa nevoie disperata sa cunoastem starea spirituala in care ne aflam, lipsa de foame si sete dupa neprihanire sunt unele cauze care conduc la apostazie, raceala si indiferenta spirituala.

Urmatoarea data cand mai faci o vizita intr-o librarie intereseaza-te de lucrurile de sus, valorile,principiile cu adevarat importante si vesnice si pune pret pe Cuvantul si Persoana lui Dumnezeu care sunt neschimbatoare si eterne.
Redau mai jos un text care sper sa te motiveze sa citesti mai multe articole scrise de Leonard Ravenhill si alte carti ce le gasesti la Perla Suferintei.

"Să nu mai căutăm tapi ispăsitori! Cauza căderii în imoralitate nu este nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru căderea si coruptia mondială de astăzi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un tepuș în coasta lumii fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în timpuri de prigoană.
De ce întârzie trezirea? Răspunsul este destul de simplu: fiindcă evanghelismul este astăzi mult prea comercializat. Bănutii văduvei si ai săracilor sunt cheltuiți de multi evanghelisti în huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor si ale primarilor, etc. sunt ridicate în slăvi. Toate au scopul să atragă publicitate …. si bani. Săracul se înseală când crede că îsi aduce ofranda în “slujba lui Dumnezeu”, când de fapt tot ce face este să ajute pe un predicator sau altul să îsi păstreze reputația sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.
Predicatori care au case si cabane lângă lac, un iaht pe lac si un cont puternic în bancă au îndrăzneala să mai ceară. Cu asa oameni de jupuială credeti că va aduce Duhul Sfânt trezirea? Acesti băietasi-predicatori, drăgălasii de ei, nu-si mai schimbă costumele o dată pe zi, ci de două sau trei ori. Îl predică pe Hristos din iesle dar ei trăiesc în hoteluri extravagante. Ca să-si facă poftele, storc audiența de bani până la sânge, în numele Celui care a trebuit să împrumute un ban ca să-si poată ilustra predica. Se ospătează la mese nesfârșite în amintirea Celui care a postit singur în pustie. Azi evanghelistii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar si de avantaje bancare. Ce înfricosătoare vor fi toate acestea în ziua judecătii!
Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio ci si în biserici. Am pus sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval. Închipuiti-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvăli de măruntisuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-as aștepta ca o broască să cânte la pian sonata lunii de Beethoven decât să îi văd pe acesti predicatori luciosi de azi ca aduc pocăinta în sufletele oamenilor. Evanghelistii de azi sunt pregătiti să facă orice pentru oricine doar să atragă lumea, să vină în fată, să capete niste broșuri. Fac apeluri răgusite: cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire! Un așa creștinism usor, fără pocăintă și reverentă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar.Trebuie schimbată definitia altarelor, căci altarul este locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească pretul, să-l lase în pace!
La ce renunti saptamana asta?
Mai investesti in industria McDonalds (sau a lumii) sau investesti si pentru sufletul tau Cuvantul lui Dumnezeu care este o adevarata hrana?
Decizia ta te poate indeparta sau apropia de Dumnezeu.
Ce meniu iti alegi?

sâmbătă, 19 februarie 2011

Poem de John Wesley


Un legamant cu Dumnezeu
de John Wesley

Eu nu mai sunt al meu ci al Tau.
Fa-ma ce vrei Tu,randuieste-ma cu cine vrei Tu:
fa-ma sa lucrez,
fa-ma sa sufar;
lasa-ma sa fiu folosit pentru Tine,
sau pus deoparte pentru Tine.
inaltat pentru Tine,
sau coborat pentru Tine;
fa-ma sa fiu plin,
fa-ma sa fiu golit,
fa-ma sa am toate lucrurile,
fa-ma sa nu am nimic:
liber si din toata inima Iti dau toate lucrurile
pentru placerea si la dispozitia Ta.
Si acum,Slavit si Binecuvantat Dumnezeu,
Tata,Fiu si Duhule Sfant,
Tu esti al meu si eu sunt al Tau.

miercuri, 9 februarie 2011

Manipularea intelectuala a predicatorilor vs Adevarata Convertire

Manipularea intelectuala a predicatorilor  versus Adevarata convertire realizata de Duhul Sfant
                                   de A.W.Pink
"A preacher may induce a man to believe what Scripture says about his lost condition, persuade him to bow to the divine verdict, and then accept Christ as his personal Saviour. No man wants to go to Hell, and if he is assured intellectually that Christ stands ready as a fire escape, on the sole condition that he jump into His arms (“rest on His finished work”), thousands will do so.

 But a hundred preachers are unable to make an unregenerate person realize the dreadful nature of sin, or show him that he has been a lifelong rebel against God, or change his heart so that he now hates himself and longs to please God and serve Christ. Only the Spirit can bring man to the place where he is willing to forsake every idol, cut off a hindering right hand, or pluck out an offending right eye (see Matthew 5:27-30)." ~A. W. Pink

vineri, 4 februarie 2011

Intelepciunea si frumusetea, pe care o cauti intai?

Pastorul Iosif Anca ne propune sa analizam frumusetea si intelepciunea din perspectiva  Cuvantului lui Dumnezeu.Meditatia este inspirata din cartea Proverbe.
 
Înţeleptul Solomon a observat nu numai ceea ce vede oricine, partea fizică, exterioară, ci şi cea spirituală, interioară. Totodată el a arătat valoarea acestor două valenţe ale existenţei umane.
Să începem cu ceea ce-i vizibil, mai întâi inelul – frumuseţea, căutată în special la femei. În vremea noastră, când globalizarea prin tehnologizare permite vizualizarea pe ecrane sau alte mijloace, valoarea efemeră a frumuseţii feminine este gustul apetisant industrializat, dar şi dezonorant al umanităţii. Merită apreciată iscusinţa cu care surprinde Solomon, din păcate după ce a gustat din „carnea” animalului necurat, imaginea femeii frumoase (dar lipsite de valori sfinte): un inel de aur pus în râtul unui porc.
Ce „soartă” tristă şi ingrată are un asemenea „inel” datorită unirii lui cu animalul care-l va purta prin toate mizeriile lumii, datorită caracterului său care nu cunoaşte căile înţelepciunii şi astfel frumuseţea îşi pierde valoarea.
Ce nefericire
să te căsătoreşti cu o astfel de „miss”, care de pe podiumul frumuseţii ce nu are valoare în lume decât la tinereţe, îl coboară în „şanţurile” păcatului pe cel ce s-a abătut de pe drumul înţelepciunii. Dar aşa se va întâmpla cu toţi tineri care spun ca Samson: „Ia-mi-o, căci îmi place” (Judecători 14:3). N-a avut puternicul bărbat nici o săptămână bună cu ea, căci au înjugat-o alţii şi apoi a ajuns a altuia, cu care el era prieten (Judecători 14:10-20).

O adevărată vedere a lucrurilor trebuie făcută din interior către exterior, căci altfel este mai grav, ca şi cum ai aprecia calul după şa. O femeie cu minte (şi cuminte în tinereţea ei) este mai mult decât un inel de aur. „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea” (Proverbe 8:11). Deci în faţa căsătoriei trebuie făcută diferenţa categorică dintre câteva grame de aur (inelul frumuseţii) şi valoarea minţii (mult mai valoroasă decât mult aur) dată de înţelepciunea ce poate fi îmbogăţită de Dumnezeu printr-o viaţă de umblare în sfinţire.
O astfel de femeie înţeleaptă îşi zideşte casa şi o îmbogăţeşte (Proverbe 31), dar cea fără minte, chiar dacă este frumoasă, o dărâmă (Proverbe 14:1).
Poate că toţi
şi-ar dori idealul: frumoasă şi înţeleaptă, deşi corect se scrie: înţeleaptă şi frumoasă. Aşa era Abigail, care întâi s-a dovedit a fi înţeleaptă, ea „era o femeie cu judecată (care a ştiut cum să vorbească şi cu un soţ nebun şi cu un bărbat nervos) şi \"frumoasă la chip” (1 Samuel 25:3). Ce diferită a fost situaţia cu Bat-Şeba, despre care scrie doar că „era foarte frumoasă la chip” (2 Samuel 11:2), dar fără minte, de altfel ca toate care procedează ca ea. În curând a trebuit să se cureţe de necurăţia ei (fizică), dar a rămas multă mizerie şi durere din „porcăria aceasta”. O, câtă murdărie naşte frumuseţea fără minte! Eclipsă de înţelepciune a fost şi la ea şi la David.


În concluzie
, recomand, dar porunceşte şi Dumnezeu: „…fiilor, ascultaţi-mă...” (Proverbe 7:24), observaţi natura animalului şi apreciaţi mai degrabă o oiţă blândă decât o căprioară sprintenă, ca să nu zic o măgăriţă sălbatică.

Referinţa nominalizează femeia pe drept, căci frumuseţea ei este ispititoare, iar lipsa minţii nu poate fi sesizată de „un băiat fără minte” (Proverbe 7:7). Totuşi şi frumuseţea ca valoare ce izbeşte, dar este înşelătoare, alături de bogăţie şi altele din aceeaşi categorie secundară se poate observa şi la bărbaţi, caz în care absenţa minţii este o mai mare pagubă.

Aşadar, preţuiţi şi urmăriţi valorile spirituale, începând cu înţelepciunea şi cu siguranţă veţi aprecia şi frumuseţea, ca o valoare expusă, dar aflată într-o grădină închisa.

joi, 3 februarie 2011

Cum ar trebui un crestin sa raspunda persecutiilor?

There's no doubt that persecution is a stark reality of living the Christian life. The apostle Paul warned us that "everyone who wants to live a godly life in Christ Jesus will be persecuted" (2 Timothy 3:12). Jesus told us to expect persecution from the world because if they persecuted Him, they will persecute His followers also. Jesus has made it very clear to us that those of the world will hate us because they hate Him. If Christians were like the world—vain, earthly, sensual, and given to pleasure, wealth, and ambition—the world would not oppose us. But Christians do not belong to the world which is why they hate and persecute us (John 15:18-19). Christians are, or should be, influenced by different principles from those of the world. We are motivated by the love of God and holiness, while the world is driven by the love of sin. It is our very separation from the world that arouses the world's animosity toward us. The world would prefer that we were like them; since we are not, they hate us (1 Peter 4:3-4).

As faithful Christians, we must learn to recognize the value of persecution and even to rejoice in it, not in an ostentatious way, but quietly and humbly because persecution has great spiritual value. First, persecution allows us to share in a unique fellowship with our Lord. In his letter to the Philippians, Paul outlined a number of things he surrendered for the cause of Christ. Such losses, however, he viewed as "rubbish" (Philippians 3:8), or "dung" (KJV), that he might share in the "fellowship of [Christ's] sufferings" (Philippians 3:10). The noble apostle even counted his chains as a grace (favor) which God had bestowed upon him (Philippians 1:7).

Second, in all truth, persecution is good for us. James argues that trials test our faith, work or develop (endurance) in our lives, and help develop maturity (James 1:2-4). For as steel is tempered in the flames of the forge, trials and persecution serve to hone down those rough edges that tarnish our character. Yielding graciously to persecution allows one to demonstrate that he is of a superior quality than his adversaries. It's easy to be hateful, but an ugly disposition throws a light upon our human weakness. It is much more Christ-like to remain calm and to respond in kindness in the face of evil opposition. Without question this is a tremendous challenge, but we have the power of the Holy Spirit within us and the wonderful example of the Lord to encourage us. Peter says of Jesus, "When they hurled their insults at Him, He did not retaliate; when He suffered, He made no threats. Instead, He entrusted Himself to Him who judges justly" (1 Peter 2:23).

Third, persecution enables us to value the support of true friends. Conflict sometimes brings faithful children of God together in an encouraging and supportive way they might not have known otherwise. Hardship can stimulate the Lord's people toward a greater resolve to love and comfort one another and lift one another to the throne of grace in prayer. There's nothing like an unpleasant incident to help the more mature rise toward a greater level of brotherly love.

So, when we think about it seriously, we can move ourselves forward, even in the face of antagonism, whether from the world or within the church, and press on. We can thank God for His grace and for His patience with us. We can express gratitude for those whom we love in the Lord and who stand with us in times of distress. And we can pray for those who would accuse, misuse, or abuse us (2 Corinthians 11:24; Romans 10:1).
Sursa :Un videoclip youtube

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică