duminică, 12 aprilie 2009

Alegerea si predestinarea - de R.C. Sproul


O incercare de a raspunde la aceasta intrebare intr-un format atat de scurt aproape ca ar face mai mult rau decat bine. As putea face aici o mica reclama unei carti pe care am scris-o, publicata de Editura Tyndale House si intitulata Chosen by God [Ales de Dumnezeu], care e dedicata in intregime studierii acestei foarte dificile doctrine biblice a alegerii.

Atunci cand discutam despre alegere, cunoscuta mai bine sub numele de predestinare, adesea acest cuvant este asociat cu teologia presbiteriana sau cu calvinismul. Apostolul Pavel ne spune in Efeseni ca noi am fost ziditi in Hristos sa fim lucrarea Lui, urmarind indeaproape aceasta tema si in epistola catre Romani. Deci, ca si crestini, noi trebuie sa ne luptam cu acest concept al alegerii divine suverane.

Inca o data, cred ca trebuie sa intelegem aceasta idee de baza a alegerii - Dumnezeu priveste la rasa umana decazuta si ne vede pe toti intr-o stare de razvratire impotriva Lui. Daca ar trebui sa-Si exercite dreptatea in totalitate si complet impotriva intregii lumi, atunci cu siguranta am pieri cu totii. Scriptura ne spune ca in starea noastra naturala decazuta noi suntem intr-o stare de sclavie morala.

Avem inca abilitatea sa facem alegeri, dar acele alegeri urmaresc dorintele inimilor noastre, iar ce ne lipseste ca fiinte decazute este dorinta interioara dupa Dumnezeu.
Isus a spus, de exemplu, "Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu." Cred ca alegerea se rezuma la faptul ca Dumnezeu, in suveranitatea si in mila Sa, pune dorinta dupa Hristos in cei pe care-i cheama din aceasta lume. Dificultatea si marele mister stau in faptul ca dupa cate se pare El nu face acest lucru pentru toata lumea. El Isi pastreaza dreptul, asa cum i-a spus lui Moise si cum repeta Pavel in Noul Testament, sa aiba mila de cine vrea - la fel cum l-a ales pe Avraam si nu pe Hammurabi, la fel cum Hristos i s-a aratat lui Pavel pe drumul Damascului intr-un mod in care nu i s-a aratat lui Pilat din Pont. Putem spune ca Dumnezeu nu ii trateaza pe toti la fel. El nu nedreptateste pe nimeni. Unii primesc dreptatea iar altii primesc indurarea, Dumnezeu rezervandu-Si in eternitate dreptul sa Isi acorde clementa executiva, daca vreti, celor pe care El ii alege. Asa cum stiti, exista o mare dezbatere in aceasta privinta, dar eu cred ca alegerea pe care o face Dumnezeu nu se bazeaza pe neprihanirea mea sau pe neprihanirea ta, ci se bazeaza pe harul Sau.

Felul in care eu inteleg doctrina predestinarii este ca:

omul firesc Il va accepta pe Hristos doar daca Dumnezeu planteaza aceasta dorinta in inima lui.
Daca Dumnezeu nu planteaza aceasta dorinta, e drept ca acea persoana sa fie pierduta pentru vesnicie?
As putea spune ca omul firesc are nevoie de ceva mai mult decat de dorinta plantata de Dumnezeu in inima lui, inainte sa vina la Hristos. Cred ca Dumnezeu trebuie sa aduca acea dorinta pana la stadiul de rodire inainte ca o persoana sa Il aleaga pe Hristos. Dumnezeu nu se rezuma sa planteze samanta. El o ingrijeste si o face sa aduca roade. Isus a spus ca "Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu." Ce a vrut sa spuna prin aceste cuvinte?
Cu siguranta, fiintele umane au o vointa, avem capacitatea sa alegem ceea ce dorim. Cred ca...
..Isus a vrut sa spuna pur si simplu ca, lasati in voia lor, oamenii nu au dorinta sa vina la Hristos. Ei nu au dorinta sa se pocaiasca, nu au dorinta sa primeasca lucrurile lui Dumnezeu.
La aceasta se refera Biblia atunci cand spune ca suntem sclavii pacatului nostru si, prin natura noastra, suntem morti in greselile si in pacatele noastre. Daca Dumnezeu nu ne invie pentru El, nu vom avea niciodata dorinta dupa Hristos.

Sa presupunem ca Dumnezeu priveste la intreaga rasa umana care nu are nici un fel de dorinta pentru El, si El stie ca daca nu face ceva sa intervina in vietile lor, ca sa-i aduca la viata din moartea lor spirituala, ei nu vor asculta niciodata chemarea Sa, nu vor raspunde niciodata invitatiei Sale, pentru ca pur si simplu nu vor sa o faca. Insasi libertatea lor e cea care ii tine departe de Hristos. Ei au libertatea sa aleaga ce doresc si sa refuze ce nu doresc, si sunt neclintiti in refuzul lor de a veni la Hristos. De aceea Dumnezeu hotaraste ca pentru unii din acesti oameni El va face o lucrare speciala a harului. Le va schimba dispozitia inimilor. Cred ca exact asa se intampla. Cred ca Dumnezeu infrange impotrivirea mea si lipsa mea de dorinta pentru El, apoi face mai mult decat sa planteze o dorinta pentru El. Imi da dorinta dupa Hristos, astfel incat ce mai inainte mi se parea vrednic de dispret si respingator acum e fermecator si luminos, si de-abia astept sa Il primesc pe Hristos. Cred ca asa se intampla. Aceasta e marturia fiecarei inimi crestine.

.....

Domnul doreste ca nici unul sa nu piara ci TOTI sa vina la pocainta, Toti sunt alesi in Harul lui din Golgota, insa cei mantuiti vor fi doar cei ce au raspuns chemarii Sale ( si astfel vor intra in numarul celor alesi).

Intrebari?

Care este teologia ta?