„Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi. Cineva care s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru a-i călăuzi şi pe alţii pe ea. Este înălţat într-un loc în care primeşte dragoste şi stimă printre cei evlavioşi şi aceasta îl promovează între oameni. Şi apoi? Vine inspita de a avea grijă să îşi păstreze poziţia pe care şi-a câştigat-o şi să nu facă nimic care să o pericliteze. Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se compromite cu lumea şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. Primeşte lauda celor raţionali; însă el, de fapt, a trecut de partea duşmanului. Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte acum în favoarea taberei greşite... Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a lupta neîncetat…”
Charles Haddon Spurgeon -Citat din Sabia şi Mistria, 1888, 620
