”Tu trebuie sa decizi…”, “Ai de facut o alegere…”,”Depinde de vointa ta…”, sunt doar cateva din aschiile LIMBAJULUI DE LEMN care s-a raspandit in lumea evanghelica in ultimele decenii ale sec XX si azi este ascultat ca “norma” si crezut ca Adevar. Nu putem trece peste faptul ca acest limbaj este strain Noului Testament, absolut neintalnit in paginile “Legamantului mai bun” si nici peste faptul ca limbajul este din ce in ce mai indragit de “clerul evanghelic”. Acest scurt articol se vrea o CRITICA SEVERA a acestei, sa-i zicem de acum “teologii a deciziei sau a deciderii” sau mai bine zis, se doreste un SEMNAL DE ALARMA pentru cei ingrijorati de starea CALDICICA a locurilor ceresti..
1.Teologia deciziei nu este scrisa in Noul Testament.
S-a dezvoltat un CONFLICT intre intensitatea cu care aceasta teologie este propagata si IMPOSIBILITATEA de a fi dovedita cu “Cuvantul lui Hristos”. In acest articol doresc sa strabat (in folosul celor cu adevarat calauziti de Duhul lui Dumnezeu) cauzele si efectele acestui conflict cu implicatiile sale in viata Societatilor Evanghelice. Pentru aceasta am nevoie de termeni noi, nefamiliari mediului obisnuit crestin ca: “cler evanghelic”,”societate evanghelica”,”parghie teologica”,”limbaj de lemn” si chiar “teologia deciziei”.
2.Cauze ale dezvoltarii Teologiei deciziei
Principala cauza a dezvoltarii acestei teologii printre evanghelici consider ca este NECESITATEA clerului evanghelic de a avea o PARGHIE psihologica necesara conducerii societatii evanghelice, adeziunea la Spiritul si Litera Scripturii fiind vazuta in mod tacit ca o PIEDICA in exercitarea rolului de LIDER. O alta cauza este imposibiliatatea de a intelege alegerea noastra in Hristos facuta de Dumnezeu mai dinainte de intemeierea lumii. Teologia deciziei a venit ca un PETEC perfect care sa acopere GOLUL lasat de parasirea Cuvantului lui Hristos cu privire la alegere: ”Nu voi m-ati ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Majoritatea (Slava Domnului ca exista si o minoritate, o ramasita) a Clericilor Evanghelici incearca sa ne convinga ca nu mai e asa, ci cam invers, ceva de genul:”Nu Eu v-am ales pe voi, ci voi m-ati ales pe Mine”, cu alte cuvinte si mai departe in viata, tot voi trebuie sa alegeti. Prin “Teologia deciziei” liderii de grupuri incearca sa-i faca pe supusi sa creada ca fiecare pas al vietii este crucial si poate fi gresht si doar prin ascultarea de oracolele lor pot fi evitate aceste greseli, si deci prin aceste tactici psihologice inoculeaza FRICA care le va face grupul si mai fidel. Acesta este mecanismul de implementare al teologiei deciziei , scopul poate neconstientizat de multi lideri crestini fiind doar acela de a-si fideliza grupul prin inocularea atat a FRICII de a nu gresi cat si a unei cai false de evitare a greselii. Aceasta este o capacana, o cursa, un lat. Toate predicile acestor lideri au degenerat, mai ales in cursul ultimilor decenii intr-o repetare obsesiva a cuvantului magic: DECIZIE. Prin Cuvantul lui Dumnezeu care este viu si care ramane am fost avertizati cu privire la “siretenia lor in uneltirea ratacirii”. Teologia deciziei este deci in acelasi timp o cale facila de a explica geneza salvarii fiind simultan o veritabila parghie pentru manipularea pihologica a maselor. Cat de ieftin le pare unora Adevarul.
3.Efecte raspandirii Teologiei deciziei.
Efectele propagarii acestei minciuni au fost si raman DEVASTATOARE. Inlocuirea sau mai bine zis confundarea credintzei care vine de sus si este darul lui Dumnezeu cu vointa omului robit pacatului, a carui gandire este vrasmasa cu Dumnezeu si nici nu se poate supune lui Dumnezeu a produs un rationament de genul: totul depinde de mine, cand ma hotarasc eu, CLICK… si Dumnezeu actzioneaza, fara mine Dumnezeu nu poate face nimic, eu DECID cand va lucra Dumnezeu. Dumnezeu e un fel de robot al meu care asteapta un fel de “CLICK HERE” al deciziei mele, ca doar El”sta la usa si bate”. (Rastalmacirea acestui verset(Apoc. 3:20) adresat bisericii (dar prin rastalmacire aplicat individului) impreuna cu intrepretarea eronata al lui Ioan 3:16 au creat (cei doi stalpi ai casei lui Dagon) cele doua fundamente subrede ale unei teologii care a devenit o puternica unealta de inselare). Vicleana gandire omeneasca. Iata un efect , iata cum judeca cei care cred minciuna asta:”.. asteapta Doamne pana o sa am timp”, “de fapt Tu nu ai altceva de facut”, “la urma urmei eu iti fac planul”,”sti Doamne, acum sunt ocupat” ,”mai incolo ma decid sa-ti fiu mai fidel”, “o sa iau o decizie pentru tine , stiu ca tu ma iubesti, nu mi-e frica deloc de tine, Tu esti dragoste”. Acesta ar fi unul din mai putin gravele efecte ale acestei teologii. Alt efect mai grav este insa sentimentul INCREDERII IN SINE ramas intact in ascultatorii “onorabili” ai acestor minciuni. Adevarata VESTE BUNA zdruncina in om increderea in sine, il face sa-si vada starea si ii indoaie genunchii. Aceasta Teologie a deciziei insa nu se atinge de imaginea nobila pe care o are omul despre el insusi. Nu vorbeste despre mania lui Dumnezeu, nu-l face pe om sa se ingrozeasca de starea lui de neputinta. Prin simplul apel la vointa se face apel la ratiune(voia mintii lor), deci IMPLICIT se considera ca in om capacitatea de discernamant este valabila si de necondamnat. Deci DECIZIA fiind un act al ratiunii si spunandu-i omului ca poate decide implicit ii transmiti si ca are cu ce, cu alte cuvinte ca are o gandire buna, ceea ce calca Cuvantul lui Dumnezeu care ne reveleaza ca noi eram “Vrasmasi cu Dumnezeu in gandirea noastra” si “faceam faptele voite si gandite de carne”. Cum sa-I spui acum ca are o gandire vrasmasa cu Dumnezeu si apoi cu aceiasi gandire sa-I ceri sa-L aleaga pe Dumnezeu? Teologia deciziei mai are ca si efect injosirea termenului de “calauzire a Duhului Sfant” pentru om fiind mai onorabil sa se simta “factor de decizie” decat sa fie calauzit, condus sau manat.
4.Adevarul
Adevarul este insa cel smerit, care ne pune pe fiecare din cei ai Domnului in starea de supus, ascultator, Cel care Decide fiind Altul. “El va va calauzi in tot Adevarul” daca ar fi singura jumatate de verset din Noul Testament care sa vorbeasca despre calauzire si ar anula toate pretentiile omului ca trebuie el sa decida, dar sunt Slava lui Dumnezeu multe alte zeci, poate sute de locuri. “Doamne iarta-i ca nu shtiu ce fac” “Inapoia mea Satan-o” “Nu shtia ce spune” “Va ratacitzi” “Grozav va mai ratacitzi” sunt cateva din versetele care ne fac sa vedem ca “oamenii se pierd singuri in CEEA CE STIU DIN FIRE” subliniez IN CEEA CE STIU, deci nu prin ignoranta ci prin increderea in ceea ce cunosc.
Cu consideratie si ruga.
Cu permisiunea: Vestea Buna
