vineri, 20 februarie 2009

Un timp de pregatire









“Fiecare fata se ducea la randul ei la imparatul Ahasveros, dupa ce timp de 12 luni implinea ce era poruncit femeilor. In timpul acesta, aveau grija sa se gateasca, ungandu-se sase luni cu untdelemn de mirt, si sase luni cu miresme de mirozne femeiesti. Asa se ducea fiecare fata la imparat. Si, cand trecea din casa femeilor in casa imparatului, o lasau sa ia cu ea tot ce voia.” (Estera 2:12,13)

Totdeauna am fost uimita de felul in care Dumnezeu a pregatit-o pe Estera, inainte ca ea sa-l intalneasca pe imparatul Ahasveros. Ar vrea cineva sa treaca prin 12 luni de pregatire, insotite de un tratament de infrumusetare inainte de a intalni barbatul visurilor sale? Probabil nu, dar ia imagineaza-ti posibilitatea? Un an intreg pus de o parte pentru un singur scop: sa dai tot ce ai pentru acela pe care-l iubesti cel mai mult. Un timp necesar pentru a-ti cultiva frumusetea, pentru a face investitii in educatie, pentru a intari virtutile si pentru a-ti construi caracterul. Pregatirea Esterei imi aduce aminte de acel timp pretios, situat intre dorinta care apare in inima unei femei de a-si gasi perechea, si momentul in care, cei doi, pasesc impreuna pe interval. Pentru multi, aceasta perioada de pregatire, nu inseamna nimic altceva decat risipa, pierdere de vreme.

Femeile necasatorite se vad adesea ca fiind undeva, pe o banca de rezerva, in timp ce altii joaca jocul. Ele nu realizeaza ca isi risipesc cea mai importanta perioada din viata lor,

işi răpesc bucuria şi răsplata, răpesc viitorilor lor soţi posibilitatea de a avea o soţie deosebită si-I răpesc lui Dumnezeu posibilitatea de a avea o ucenică prin care şi cu care ar putea să facă lucruri mari.
Asa cum Estera a trebuit sa fie pregatita, inainte ca ea sa fie imparateasa peste un tinut intreg, tot la fel si femeia trebuie sa fie pregatita, inainte de a imbratisa cele mai imporante si dificile chemari ale vietii: casatoria si maternitatea. Trebuia sa invete cararile regatului caruia ii apartinea, trebuia sa invete manierele vietii de la curte, dar si provocarile intelectuale, emotionale si spirituale cerute de o pozitie asa de inalta. Mai simplu spus, Estera trebuia sa fie transformata dintr-o tanara domnisoara, cum era, intr-o imparateasa care sa poarte coroana si sa-si indeplineasca rolul menit. Tot astfel si femeia crestina necasatorita trebuie sa invete caile imparatiei lui Dumnezeu, inainte ca ea sa fie unita cu acela pe care l-a randuit Dumnezeu. Trebuie sa fie pregatita intelectual, emotional si spiritual,
dar nu de slujitori de la curte, intr-un templu pagan, ci de Dumnezeu Insusi, de Cuvantul Sau si de alte femei evlavioase care au fost pregatite de Dumnezeu mai inainte.
Singuratatea nu este o pierdere de vreme sau o sedere pe tusa, ci un timp special pe care Dumnezeu l-a pus de o parte ca sa o transforme in ceea ce El vrea sa fie si sa o foloseasca in felul in care ar fi imposibil dupa casatorie. De asemenea este un timp in care, femeia trebuie sa-si cultive caracterul, ce corespunde unei femei spirituale, asa incat sa poata oferi viitorului sot ceva mai mult decat o fatza frumoasa.

Aminteste-ti ca tu nu esti singura singura(necasatorita), sotul tau trecand si el prin acelasi proces ca si tine. N-ar fi un lucru ingrozitor sa descoperi, ca barbatul care ti-a fost destinat tie, si-a folosit singuratatea sa-L slujeasca pe Dumnezeu si sa se pregateasca pentru a-ti fi tie un sot bun, pe cand tu, nici nu L-ai slujit pe Dumnezeu, nici nu ai facut uz de avantajele pe care El ti le-a oferit spre binele tau? N-ar fi un lucru grav sa realizezi ca sotul tau si-a petrecut timpul rugandu-se in fiecare zi pentru tine, pentru nevoile tale si pentru lucrarea lui Dumnezeu care se face in viata ta, in timp ce tu nici nu te-ai rugat si nici nu ai raspuns harului lui Dumnezeu care ti-a fost daruit ca rezultat al rugaciunilor lui?

Este un lucru minunat cand Dumnezeu binecuvinteaza o femeie cu un sot. Este vorba de acel cineva, pregatit special, care se potriveste perfect cu ea, pentru a fi una. Este o asa mare bucurie pentru o femeie sa priveasca in urma si sa-si aminteasca felul in care, Dumnezeu a ajutat-o sa astepte si cum El Si-a pastrat credinciosia. Dar este o bucurie si mai mare, sa stie ca in acest timp de singuratate L-a cautat pe Dumnezeu si i-a fost credincioasa Lui si scopului Sau. Nici macar pentru un moment, ea nu a dorit sa evadeze din aceasta stare, ci a dorit sa se increada in El si sa-L astepte in suveranitatea Sa. In nici un caz, nu este o tragedie pentru o femeie crestina sa fie necasatorita, dar felul lumesc s-a infiltrat si in crestinism cu ideea falsa ca este. Una dintre cele mai mari minciuni este aceea ca daca nu ai pe cineva sau nu arati destul de bine, este ceva in neregula. Alte minciuni inventate de cel rau, ar fi ca ea (femeia) trebuie sa aiba o serie de intalniri pentru cunoastere si pentru experienta. Draga mea prietena, este o minciuna si un afront adus lui Dumnezeu sa spui ca experienta ta este cel mai bun profesor, chiar daca motto-ul lumii este \”traieste si invata\” , sfatul Bibliei este \” invata si traieste\”.

Tu nu trebuie sa fii experimentat, tu trebuie numai sa cunosti si sa asculti ceea ce Dumnezeu a spus, si nu trebuie sa-ti alegi tu sotul, ci sa-L lasi pe Dumnezeu sa aleaga pentru tine.
Si cand el va veni, nu experientele din trecut vor ajuta casnicia ta sa mearga bine, ci evlavia, puritatea si curatia din trecut.

Dumnezeu stie exact de ce ai tu nevoie, si cunoaste dorintele pe care le ai in inima, chiar mai mult decat tine. Stii, lui Dumnezeu Ii plac surprizele. El nu vrea ca tu sa-ti cauti sotul, Dumnezeu vrea sa il aduca pe el la tine si probabil in momentul in care te astepti cel mai putin. Dacă nesocotesti acest sfat, asa cum multe alte femei au facut-o inaintea ta, si pornesti singura in cautarea unui partener, s-ar putea sa il gasesti, dar nu este cel potrivit. Ca si femei, natura noastra doreste parteneriatul unui barbat. Aceasta este de la Dumnezeu si este un lucru bun, dar in acelasi timp gresim, daca credem ca moartea ar fi rezultatul acestei nevoi neimplinite. Necesitatea unui partener nu este egala cu respiratia. Adica, tu poti supravietui si fara un tovaras, cel putin pana cand Dumnezeu Si-a desavarsit lucrarea in tine. Aminteste-ti versetul de la 1Cor. 10:13.

Am descoperit ca sunt doua motive esentiale pentru care cineva cauta cu disperare partenerul. Primul este din cauza ca ei nu-L cunosc pe Dumnezeu asa cum ar trebui. Nu este El Dumnezeul oricarei mangaieri? Nu este El Hristos, Domnul inaltat care umple toate lucrurile? Atunci de ce ne plangem ca suntem goi si singuri? Aceasta poate fi pentru ca Dumnezeu lungeste prea mult perioada de singuratate, asa incat noi sa ne regasim in El si sa invatam sa fim totul in El. Dacă noi cautam sa ne casatorim, crezand ca un sot va umple, va completa viata noastra, vom fi foarte dezamagite in casatorie.

Niciodata, nici un om, oricat de spiritual ar fi, nu poate sa ia locul lui Dumnezeu in viata cuiva
. Sa crezi astfel de lucruri ar fi adevarata idolatrie. Daca nu esti umplut de Dumnezeu acum, si complet in Hristos in present, atunci nici chiar o casatorie facuta in cer, nu va putea umple golul din inima noastra.

Al doilea motiv, pentru o nevoie disperata, de a avea pe cineva este egoism pe faţă. Cand noi avem nevoie de cineva ca sa ne simtim iubiti sau cand avem nevoie de o persoana, asa incat sentimentele noastre de singuratate sa fie risipite, atunci dorim casatoria din motive gresite. Aceasta nu trebuie privita ca o oportunitate de a-ti satisface nevoile, ci o oportunitate de a implini nevoile celuilalt. Daca nu am invatat sa aducem nevoile noastre inaintea lui Dumnezeu, atunci, probabil, vom coplesi sotul cu nevoile noastre si vom fi inconstienti de ale lui. Dar de ce ar trebui Dumnezeu sa aduca un om spiritual unei femei care este absorbita de ea si propriile ei probleme si nu isi foloseste libertatea singuratatii sa-L slujeasca pe El si sa-si pregateasca viata pentru scopul Sau? O astfel de femeie nu ar avea prea mult de oferit sotului sau.

Dragul meu prieten, fie ca esti casatorit sau necasatorit, trebuie sa consideri acest timp special si placut in providenta lui Dumnezeu. In nici un caz nu ar trebui vazut ca o simpla circumstanta sau o cursa din care, cu disperare, incerci sa iesi. Fiind singur, este un timp in care poti sa inveti despre Dumnezeu, cine suntem noi in Hristos si cum sa crestem in cunoasterea Lui. Un timp in care, tu sa fii zelos pentru fapte bune si implicat in diferite slujbe. Statutul de necasatorit isi are farmecul lui si de care trebuie sa ne bucuram, deoarece odata trecut, nu se mai intoarce inapoi. Nu e nimic mai trist decat sa vezi o femeie casatorita care regreta ce ar fi putut sa fie, sau ce ar fi putut face cu viata sa cand era singura. Totul a fost pierdut de dragul grabei, fara a lua in seama planul lui Dumnezeu. Fiecare “sezon” al vietii isi are farmecul lui. Rugaciunea mea, pentru femeile crestine singure, este ca ele sa se poata bucura de aceasta perioada, in ciuda minciunilor acestei lumi. Ma rog, ca ele sa astepte in rabdare pe Dumnezeu care este datatorul oricarui bun si oricarui dar.

Fie ca ele sa fie ca Estera, folosind orice timp pe care Dumnezeu il considera necesar,pentru ca ele sa fie frumoase in interior dar si in afara.

Autor : Charo Washer

Capitalismul ajunge la final

(Noua Piramidă Capitalistă)

Le capitalisme touche a sa fin - de Immanuel Wallerstein

traducere integrala a textului original din ziarul LE MONDE

Reporter:
Semnatar al manifestului Forumului Social de la Porto Alegre ( "12 propuneri pentru o alta lume posibila") din 2005 sunteti considerat drept unul dintre cei care au inspirat miscarea "Altermondialista". Ati fondat si dirijat Centrul" Fernand Broudel" pentru studiul economiei sistemelor istorice si al civilizatiilor de la Universitatea de Stat din New York.
Intrebare reporter : "Cum plasati criza economica globala si financiara actuala in "timpul lung al istoriei capitalismului..." ?
Raspuns :" Ferdinand Broudel ( 1902-1985) distingea timpul " duratei lungi" care vede succedandu-se in istoria umana sisteme care dirijeaza raporturile omului cu mediul material si in interiorul acestor faze timpul ciclurilor conjuncturale lungi descrise de economisti precum Nicolas Controtief ( 1882-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950).
Suntem azi in mod evident intr-o faza B a unui ciclu a lui Controtief (1947-1975) care a inceput acum 30-35 de ani dupa o faza A care a fost cea mai lunga, de 500 de ani de istorie a sistemului capitalist. Intr-o faza A profitul este generat de productia materiala, industriala sau alta. Intr-o faza B capitalismul trebuie, pentru a continua sa genereze profit sa devina financiar si sa se refugieze in speculatii ( ex. Bursa). De mai bine de 30 de ani, intreprinderea sau societatea, statul, si menajele ( locuintele) se indatoreaza in mod masiv.!

Suntem azi in ultima parte a fazei B a lui Controtief cand declinul virtual devine real creand bube financiare. Falimentele se multiplica, concentrarea de capital creste, somajul creste si el iar economia cunoaste o situatie de reala deflatie. Dar astazi acest moment al ciclului conjunctural coincide cu ( si in consecinta agraveaza) o perioada de tranzitie intre doua sisteme de lunga durata. Cred defapt ca am intrat de cca 30 de ani in faza terminala a sistemului capitalist.
Ceea ce diferentiaza in mod fundamental aceasta faza de succesiune neintrerupta a ciclurilor conjuncturale anterioare este ca ( CAPITALISMUL) - nu mai reuseste sa "faca sistem" in sensul pe care il intelege fizicianul si chimistul Ilia Prigagiu ( 1917-2003). Cand un sistem biologic, chimic sau social, deviaza prea mult si prea des de la situatia sa de stabilitate el nu mai reuseste echilibrul si atunci asistam la o bifurcare.

Situatia devine haotica, incontrolabila pentru fortele care o dominau pana atunci si vedem o lupta care se naste si care nu mai este intre cei care tin la sistem si adversarii lor, ci intre toti actorii pentru a determina ce il va inlocui. Reverv utilizarea cuvantului " criza" acestui tip de perioada. Ei bine suntem in criza. Capitalismul ajunge la final.

Intrebare reporter: De ce nu ar fi vorba mai degraba de o noua mutatie a capitalismului care a cunoscut in fond trecerea de la capitalismul de piata la capitalismul industrial, apoi de la Capitalismul industrial la cel financiar.?
Raspuns Immanuel Wallerstein : Capitalismul este omnivor, el capteaza profitul acolo unde el este cel mai important la un moment dat: el nu se multumeste cu profituri mici marginale, din contra el le maximizeaza constituind monopoluri- a mai incercat ultima data sa o faca in biotehnologii si tehnologii de informatii. Dar cred ca posibilitatile de acumulare reala ale sistemului si-au atins limitele. Capitalismul, de la nasterea sa in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se hraneste din diferenta de bogatie intre centru unde converg profiturile si periferii (nu neaparat geografice) din ce in ce mai saracite.
IN aceasta privinta recuperarea economica a Asiei de Est a Indiei si Americii Latine, constituie o provocare de netrecut pentru "economia- lume" creata de Occident care nu mai reuseste sa controleze costurile de acumulare. Cele trei curbe mondiale de preturi ale fortei de munca, ale materiilor prime si ale impozitelor sunt peste tot in puternica crestere de decenii intregi.

Scurta perioada neoliberala care este pe punctul de a se incheia nu a inversat decat in mod provizoriu tendinta la sfarsitul anilor *90 aceste costuri erau ce-i drept mai putin ridicate decat in 1945. De fapt ultima perioada de acumulare reala-" cei 30 ani gloriosi" - pentru statele Keyneziene si-au pus fortele in serviciul capitalului dar si acolo limita a fost atinsa.

Intrebare reporter : Exista precedente ale fazei ( crizei) actuale asa cum o descrieti?
Raspuns: Au fost multe in istoria umanitatii, contrar la ceea ce trimite reprezentarea creata la mijlocul secolului al XIX-lea al unui progres continuu si inevitabil inclusiv in versiunea sa marxista. Prefer sa ma fixez pe teze posibilitatii sale. In mod cert, capitalismul care a stiut sa produca intr-un mod extraordinar si remarcabil cele mai multe lucruri si bogatii. Dar trebuie sa vedem de asemenea si suma pierderilor pentru mediu, pentru societati carora le-a dat nastere. Singurul bun este acela care permite sa obtina pentru cei mai multi o viata rationala si inteligenta.

Acestea fiind spuse criza cea mai recenta similara cu cea de azi e cea a prabusirii sistemului feudal in Europa Occidentala intre jumatatile sec. XV-XVI, si inlocuirea lui cu sistemul capitalist. Aceasta perioada care culmineaza cu razboaiele religiilor, vede prabusindu-se dominatia autoritatilor regale, senioriale si religioase, pe cele mai bogate, ! apoi taranesti si pe orase.

Acolo se construiesc prin incarcari succesive si intr-un mod inconstient solutii neasteptate al caror succes va sfarsi prin " a face sistem" extinzandu-se putin cate putin sub forma capitalismului.

Intrebare reporter: " Cat timp tranzitia actuala ar trebui sa dureze si spre ce ar putea ca sa dea (sa convearga)?
Raspuns: " Perioada de distrugere de valoare care inchide faza B a unui ciclu Controtief dureaza in general intre 2-5 ani inainte ca conditiile de intrare intr-o faza A, cand un profit real poate fi din nou scos din noi productii materiale descrise de Schumpeter, sa fie reunite.

Dar faptul ca aceasta faza corespunde cu o criza a sistemului ne-a facut sa intram intr-o perioada de haos politic in timpul careia actorii dominanti, la conducerea intreprinderilor si a statelor occidentale vor face tot ce este tehnic posibil pentru a regasi echilibrul, dar este foarte probabil ca nu vor reusi. Cei mai inteligenti au inteles deja ca trebuie organizat ceva cu totul nou. Dar actorii multipli actioneaza deja intr-un mod dezordonat si inconstient pentru a face sa rasara noi solutii fara sa stim inca ce sistem va iesi din aceste tatonari. Suntem intr-o perioada destul de noua in care criza si impotenta celor puternici lasa locul liberului arbitru al fiecaruia. Exista astazi o perioada de timp in care avem fiecare posibilitatea sa influentam viitorul prin actiunea noastra individuala. Dar cum acest viitor va fi suma incalculabila al acestor actiuni, este absolut imposibil sa prevezi care model se va impune in final. In 10 ani vom vedea poate mai clar, in 30-40 ani un nou sistem va fi luat fiinta.

Cred ca este la fel de posibil instalandu-se un sistem de exploatare, din nefericire, mai violent decat capitalismul sau sa vedem din contra organizandu-se un model mai egalitar si redistributiv.
Intrebare reporter: Mutatiile anterioare ale capitalismului au dat deja inspre o deplasare a centrului " economiei-lumi" de exemplu din bazinul mediteranean spre coasta atlantica a Europei apoi inspre cea a S.U.A. Sistemul care va veni va fi cel centrat pe China?
Raspuns : Criza pe care o traim corespunde si sfarsitului unui ciclu politic, cel al hegemoniei americane inceputa de asemenea in anii ' 70. S.U.A. va ramane un actor important dar nu vor mai putea niciodata sa-si recucereasca pozitia dominanta in fata multiplicarii centrelor de putere in Europa Occidentala, China, Brazilia, si India.

O noua putere hegemonica, daca ne referim la timpul lung Brandelian, poate sa ia inca 50 de ani pentru a se impune. Dar nu cunosc care va fi acela. Asteptand consecintele politice ale crizei actuale vor fi enorme in masura in care stapanii sistemului vor incerca sa gaseasca tapi ispasitori pentru prabusirea hegemoniei lor.
Cred ca jumatate din poporul american nu va accepta ceea ce este pe cale sa se petreaca. Conflictele interne se vor exacerba deci in S.U.A. care este pe punctul de a deveni tara cea mai instabila politic din lume: Si nu uitati ca noi americanii suntem toti inarmati.

Immanuel Wallerstein

"Le capitalisme touche à sa fin" -pag.1

"Le capitalisme touche à sa fin" -pag.2

Acest articol a fost tradus de catre Ioan Alexandru Ţânţar, absolvent SPRI, licenţiat in Studii de Securitate. Nu se permite reproducerea fără permisiunea traducătorului. Anumite pasaje sau porţiuni pot fi folosite dacă inseraţi si sursa articolului.

Care este teologia ta?