Isus a absorbit mania Tatalui din dragoste pentru noi

Capitolul 1
Pentru a absorbi mânia lui Dumnezeu
Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” Galateni 3:13
Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a Lui Dumnezeu. Romani 3:25
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1Ioan 4:10
Dacă Dumnezeu nu ar fi drept, nu ar fi fost nici o cerinţă ca Fiul Său să sufere şi să moară. Şi dacă Dumnezeu nu ar fi fost iubitor, atunci nu ar fi binevoit ca Fiul Său să sufere şi să moară. Dar Dumnezeu este şi drept şi iubitor. De aceea, dragostea Lui binevoieşte să împlinească cerinţele dreptăţii Sale.
Legea lui Dumnezeu cerea: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). Dar noi toţi am iubit mai mult alte lucruri. Asta înseamnă păcat – a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri mai mult decât pe El şi a acţiona în conformitate cu aceste preferinţe. De aceea, Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”(Romani 3:23). Noi slăvim lucrul de care ne bucurăm cel mai mult. Şi acesta nu este Dumnezeu.
Prin urmare, păcatul nu este mic, pentru că nu este săvârşit împotriva unui Suveran mic. Seriozitatea unei insulte este scoasă la iveală de demnitatea celui insultat. Creatorul universului este nespus de vrednic de respect, admiraţie şi loialitate. De aceea, eşecul nostru de a-L iubi pe El, nu este neînsemnat – este trădare. Acest eşec Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea omului.
Fiindcă Dumnezeu este drept, El nu mătură aceste păcate sub „preşul universului”. Dumnezeu îşi dezlănţuie o mânie sfântă împotriva acestor păcate. Pentru că ele merită să fie pedepsite. Iar Dumnezeu a făcut acest lucru cât se poate de clar. „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (Ezechiel 18:4).
Există un blestem sfânt care stă să cadă asupra oricărui păcat. A nu pedepsi păcatul, ar fi nedrept. Coborârea lui Dumnezeu, în mânia Sa, este îndreptăţită. Dacă El nu ar face acest lucru, atunci, la baza realităţii ar domni o minciună. De aceea Dumnezeu spune: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în Cartea Legii ca să le facă” (Galateni 3:10; Deuteronom 27:26).
Dar dragostea lui Dumnezeu nu se odihneşte atâta timp cât blestemul atârnă asupra întregii omeniri păcătoase. Şi El nu este mulţumit doar să-Şi arate mânia, indiferent cât de sfântă este aceasta. De aceea, Dumnezeu Îl trimite pe singurul Său Fiu pentru a absorbi mânia Sa şi pentru a îndura blestemul pentru toţi cei ce se încred în El. „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13).
Acesta este înţelesul cuvântului „jertfă de ispăşire” din textul citat mai sus (Romani 3:25). Se referă la îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu prin oferirea unui înlocuitor. Iar înlocuitorul este pregătit de Dumnezeu Însuşi. Înlocuitorul, Isus Cristos, nu doar ridică mânia; El o deviază de la noi înspre El şi o absoarbe. Mânia lui Dumnezeu este dreaptă şi a fost consumată, nu doar îndepărtată.
Haideţi să nu ne jucăm cu Dumnezeu şi să nu-i banalizăm dragostea. Nu vom fi niciodată uimiţi de dragostea lui Dumnezeu, dacă nu recunoaştem seriozitatea păcatului nostru şi dreptatea mâniei Lui împotriva noastră. Dar când, prin har, ne vom trezi şi ne vom vedea nevrednicia, atunci, vom putea privi la suferinţele şi la moartea Domnului Cristos, şi vom putea spune: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca [absorbitor al mâniei] jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10).