Maretie incomparabila - Art Azurdia

Manifest pentru pocainta -3-

UN SFAT *BIBLIC ÎMPOTRIVA APOSTAZIEI

-ghid,solutie,indemn
Ascult cu mare plăcere mărturiile voastre, si alte solutii biblice pe care le-ati aplicat(practicat, trăit in viaţa voastră personală).

Din partea Domnului Isus Hristos:

„te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“ (Apocalipsa 3:18-22)...

„Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
Ferice de cine îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porti în cetate.
Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună.” (Apocalipsa 22:12-15)

Din partea apostolului Pavel: „Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.

De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.

Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.“ (2 Timotei 3:10-17)

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă;

ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)

Din partea apostolului Ioan: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.“ (1 Ioan 3:7-10)

De la profetului Daniel: „Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit…!
Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” (Daniel 9:16-19)

Din partea autorului manifestului:

• Scapă de televizor. ( pacatul este interior prin gandire, inima, mental,vizual, sau modern prin internet).
  

• Limitează activitatea la computer pentru temele de la şcoală, la muncă sau în scop decercetare.
  

• Aruncă toate dvd-urile, revistele, CD-urile, posterele cu conţinut sexy, pornografic,violent, ocult, incluzând toată muzica rock sau heavy metal, creştină sau necreştină.
  

• Fii la zi cu ce se întâmplă în jurul tău şi în lume, din publicaţiile creştine sau ştirile nepoluate de pe internet.
  

• Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să te întorci la El şi să te umple de Duhul Sfânt.

• Asigură-te că citeşti zilnic din Biblie şi te rogi.

• Cere-i lui Dumnezeu să-ţi descopere planul Său pentru tine şi implică-te în el imediat.

• Stai aproape doar de creştini evlavioşi.

• Scapă de toate hainele indecente.

• Dacă ai o familie pune-o pe primul loc, după Dumnezeu.

• Citeşte cărţi devoţionale de autori celebri, precum: C.H. Spurgeon, John Piper, John McArthur, Chuck Smith, etc.

TREI ATITUDINI CU PRIVIRE LA ACEST MANIFEST PENTRU TREZIRE SPIRITUALĂ.

1. Dacă eşti un creştin treaz, te bucuri la citirea acestui manifest şi îl vei trimite şi altor creştini.
2. Dacă eşti un creştin căldicel, probabil că te-ai simţit ofensat la început, dar ai realizat pe parcurs că este timpul să te trezeşti.
3. Dacă eşti un apostat, te vei revolta după citirea acestui manifest, dar dacă te vei pocăi cu adevărat, Dumnezeu va face din tine un credincios adevărat.
Manifest scris de Paul Dan

Manifest pentru pocainta "evanghelicilor"

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)

CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:
Te-ai întrebat de ce acum 60 de ani, Biserica nu se confrunta cu aşa multă imoralitate, materialism, divorţuri, probleme cu adolescenţii, droguri, pornografie, cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…

De ce în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a
nenumăratelor resurse pentru viaţă creştină, în multe situaţii, nu este nici o diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?

Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii. Unde este mărturia noastră?
UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii pop în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală.

Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor şi a morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)
Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou.

Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.
O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).

DESCRIEREA APOSTAZIEI:

„…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)
„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1 Ioan 2:18)

MĂRTURISIRE:

Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: “O Doamne mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O Doamne, dreptatea îţi aparţine, iar nouă ruşinea: conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine; fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine.

Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva, şi nu ne-a mai păsat dacă te ofensam pe Tine; am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism, şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi cea din sânul Bisericii; ne-am făcut ca obiectiv principal să fim relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţine mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…

(Mărturisire făcută pe baza Daniel cap.9)

Scris de pastor Paul Dan

De ce urasc religia ? - Mark Driscoll

Cum sa-Ti multumesc

Cum să-Ţi multumesc pentru tot ce mi-ai dăruit

Eu n-am meritat ca să mă iubeşti aşa de mult

Tot cerul n-ar putea să spună deplin recunoştinţa mea

Că tot ce sunt şi ce voi fi de-a pururi

E darul Tău divin

.

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

Slăvit fie Domnul pentru tot ce mi-a dat

.

Aş vrea să-Ţi fiu pe plac

Cu viaţa mea, cu tot ce am

Şi gândul meu, ruga mea

S-o înalţ mereu spre Golgota

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

.

Slăvit fie Domnul, pentru tot ce mi-a dat

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

Pentru ce mi-a dat

Cine sunt eu?
Alex...

1.Creat de Dumnezeu ( din vesnicie in Inima si Gandul Sau) pe pamant din august 1983
2.Alterat de pacat ( nascut in pacat)
3.Rascumparat de Isus Christos - Fiul lui Dumnezeu . aprilie 2000

Cand iti cunosti ORIGINEA in viata iti cunosti si DESTINATIA.

Ce s-a intamplat ? la intrebarea asta raspunde Istoria...
Acum 2000 de ani cel Nevinovat a fost considerat Vinovatul numarul 1 al Omenirii si a murit in locul meu, in locul tau pentru pacatele noastre ca sa fim impacati cu Dumnezeu.

Cum s-a intamplat? la intrebarea asta raspunde stiinta...
Noi ne-am pocait atunci cand ne-am intalnit cu ISus pe calea vietii.

dar cea mai frumoasa intrebare este ...

De ce s-a intamplat? la intrebarea asta raspunde Dumnezeu .
Pentru ca "fara varsare de sange nu este iertare".
Iar viata mea provine din Viata Lui.

De ce s-a intamplat ?
Pentru ca Dumnezeu este DRAGOSTE.
Si cand toate celelalte trec, Dragostea lui ramane.
Caci ce este al Lui - "ramane in veci"

Pot spune si eu in unisonul coristilor
"SLAVIT FIE DOMNUL PENTRU TOT CE MI-A DAT"



A TA FIE GLORIA
pentru Dragostea TA:)

Cat de bun trebuie sa fi ca sa ajungi in cer?

Putem crede azi ca daca facem fapte BUNE si frumoase le vom compensa pe cele rele.
Biblia spune ca nu prin eforturi personale ajungem in Imparatia Sa, nu prin virtuti fortate, sau prin performante notabile publice, sau acte carismatice.

Efeseni 2:8-9 " Caci prin Har sunteti mantuiti, prin credinta, Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, Nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni".

Demonstratia harului si dragostei divine, aratata prin Cristos. in fata Lui, dosarul nostru cu fapte bune, merite...atributii, este NUL. zero. Tot ce valoram este doar Dragostea lui de la Cruce pentru noi.

Un om intelept a exprimat aceasta atitudine prin aceste cuvinte:

Cand m-am apropiat de cruce am crezut ca eu trebuie sa fac totul iar cand am plecat de la cruce am realizat ca altcineva a facut TOTUL pentru mine.

INTELEPCIUNEA : Aplicarea este cheia

In seara asta la grupa, tatal lui Radu a citit si daruit principii intelepte din Cartea Proverbe.
Am studiat cu totii impreuna primul capitol.
Sper sa iti fie si tie de folos daca citesti aici.
Slavit fie Domnul pentru Cuvantul Sau accesibil si noua.
Cuvant plin de dragoste si intelepciune.
Supunerea si ascultarea noastra fata de Domnul ne va ocroti si pazi inimile , viata, sufletul si trupul.

Capitolul 1

1. Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

2. pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;

3. pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;

4. ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă, –

5. să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –

6. pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.

7. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

8. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

9. Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gâtul tău.

10. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!

11. Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;

12. haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

13. vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umple casele cu pradă;

14. vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –

15. fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!

16. Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sânge.

17. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;

18. căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.

19. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

20. Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:

21. strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

22. „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?

23. Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…

24. Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni ia seama,

25. fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,

26. de aceea şi eu, voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,

27. când vă va apuca groaza ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.

28. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

29. Pentru că au urât ştiinţa, şi n-au ales frica Domnului,

30. pentru că n-au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.

31. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.

32. Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;

33. dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani

Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

Esti chipul Sau in lume

Odata, pe o plaja se plimba un copil. In urma refluxului pe plaja ramasesera citeva mii de stele de mare, care desigur se uscau si mureau la soare. Copilul le stringea si le arunca inapoi in mare, una cate una , disperat ca nu va izbuti sa le salveze pe toate.

Cei din jur, mirati de eforturile lui , au incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca , oricum e in zadar, ca nu mai conteaza...

Un trecator l-a vazut si ii spune:"-Ce te chinui, oricum nu o sa schimbi nimic. Aici sunt mii de stelute, tu singur nu o sa ai nici un efect de importanta majora. Nu conteaza ca tu arunci cateva stelute inapoi in mare..."

Atunci indraznet copilul ia o steluta de mare de jos, privind la steluta pe care o avea in palma, se uita la trecator si ii spune: "Pentru steluta asta conteaza..." si o arunca in mare...

Dumnezeu are o mare placere sa conteze si pe tine in aceasta viata.

Si tu contezi pentru El si Dragostea Lui.

Ce valoare mai mare vrei sa ai in viata...

...decat ca a murit Isus - Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru tine?

alte argumente...solide....concepte apologetice nu am.

Sa fim recunoscatori de Iubirea Sa vesnica pentru noi.

Sa o aratam si altora prin viata noastra.

Harul este Totul Si Totul este Har.

in acest fel dispare pricina de lauda.

Pentru Dumnezeu tu contezi:)!

El poate conta pe tine?

"asta-i taticul meu" 1

Când Dumnezeu l-a creat pe TATI

de …Erma Bombeck

Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:
- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".
Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta…
Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:

- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie… În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.
Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre

picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala! Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:

- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.
Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat? Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi… În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta… Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?
Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori… În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile.
Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:
- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.
Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.

Marturia lui Isus in Dan Gale

mai mult ....mai mult ..dar din CINE si CE ?

Se pare că cineva vrea să ne spună ceva…
Iată-te aici. Aici şi acum. Citind revista asta. O altă secundă se duce. Un alt moment din viaţă. Clic şi s-a dus. Hopa... Mai vine unul. Se scurg secunde şi minute. O oră. O zi. O săptămână. Un an. Azi e, mâine nu mai e. Iată-te aici. Undeva pe planeta Pământ. La ce te gândeşti…ACUM? La nimic?Sau la ceva de genul „Vreau mai mult“? Mai mult ce? Note bune?

Prieteni? Petreceri? Întâlniri? Bani? CD-uri? Haine? Mai mult şi atât?

Aminteşte-ţi cum a fost când ai primit ce ai vrut, sau te-ai întâlnit până la urmă cu persoana cu care ai vrut să-ţi dai întâlnire…îţi aminteşti ce sentiment ai avut după? Nu era ceva de genul “Asta nu mi-a schimbat prea mult viaţa, aşa cum m-am gândit eu...” şi-atunci ce faci? Te-ntorci la jucăriile tale? Poate experienţa sau lucrul după care tânjeai nu era ceea ce căutai tu de fapt. Sau poate ai nevoie de MAI MULTE experienţe sau lucruri de genul acela. Mai multe haine. Mai multe CD-uri. Mai multe întâlniri. Mai multe petreceri. Dar chiar şi atunci rămâi cu sentimentul, cu gândul care nu-ţi dă pace: „Vreau şi mai mult.“

Mai mult din ceva anume? Deci vrei mai mult. Mai mult din ceva anume. Dar nu eşti sigur ce e acel ceva. Este un fel de dorinţă care te macină tot timpul. Sentimentul că lipseşte ceva. Sentimentul că poţi avea ceva mai mult ÎN viaţă şi DE LA viaţă. Că poţi să profiţi mai mult de ea. Te gândeşti „Ce mai caut şi eu pe-aici? Parcă nu-s la locul potrivit. Care-i până la urmă problema mea?“ Rămâne apoi dorinţa care te macină şi experienţele de până acum nu au reuşit nici măcar s-o potolească. Bineînţeles că nu vorbeşti despre asta cu prietenii tăi. Dacă ar şti ei la ce te gândeşti, cu siguranţă ar spune „Uau, omul ăsta ia viaţa MULT PREA în serios.“Dar poate şi pe ei îi chinuie aceeaşi dorinţă. Poate au aceleaşi gânduri ca şi tine. Poate fac parte dintr-o conspiraţie a tăcerii: „Nu vreau să ştie nimeni ce cred de fapt despre viaţă.“ Dincolo de dimensiunea noastră? Te-ai gândit vreodată că dorinţa asta care te macină are de-a face cu Dumnezeu? Dumnezeu este pretutindeni în jurul nostru, fără a fi însă vizibil. Însă Dumnezeu există şi în sfere ce o depăşesc pe aceea în care se desfăşoară existenţa noastră. şi poate aici e dilema. Acel ceva de care avem nevoie, care poate să ne astâmpere dorinţa, nu face parte din sfera noastră. Ce-ai zice dacă viaţa ta ar fi proiectată astfel încât nimic din sfera aceasta să nu te poată satisface pe deplin, nici măcar lucruri cum ar fi o universitate de prestigiu, o carieră de succes, prieteni buni? Poate şi lucrurile acestea îţi lasă un gol în suflet. Nici măcar ele nu-ţi potolesc dorinţa. De ce? Pentru că fac parte din sfera noastră. şi pentru că viaţa ta poate fi împlinită de altceva, ceva ce depăşeşte sfera noastră. Poate Dumnezeu te-a „proiectat“ cu această dorinţă de a-L căuta pe El. Să ne gândim un pic. Dacă am putea obţine din lumea în care trăim tot ceea ce ne-am dorit vreodată, sau toate lucrurile de care avem nevoie, atunci pe Dumnezeu nu ni L-am dori. N-am simţi această nevoie de El. şi poate că El crede că Persoana Lui e prea importantă pentru a fi trecută cu vederea. Deci iată-te aici. Aici şi acum. Ai nevoie de mai mult. Îţi doreşti mai mult. şi dacă acel „mai mult“ pecare-l vrei nu-l poţi găsi în lumea aceasta? Ce faci atunci? Încotro te îndrepţi?

Cel mai bun cadou pe care il poti scrie cuiva de ziua lui de nastere, Ilie, un prieten de al meu m-a invatat recent, sa scriu prietenilor mei mesajul acesta cand mai mergem la onomastica cuiva . Mesajul acesta il poti lasa pe cadoul tau, carte sau un mic tablou crestin.

Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)

Cu alte cuvinte- nu suntem aici statornici.
Exista o realitate mult mai frumoasa decat realitatea fizica.
Este realitatea Imparatiei Cerului.
Sa traim aceasta viata pe pamant pregatindu-ne pentru adevarata Viata Vesnica.
Pentru asta avem nevoie de har si Duhul lui Christos in noi.
Asta te poate umple cu adevarat.

Pentru detalii mergi si intreaba orice pocait din biserica.
Iti va spune acelasi lucru

"Doar IUBIREA TA M-a implinit"

Renuntand la gandurile mele

Renuntând la gândurile mele,
Concentrând atentia-asupra Ta,
Meditând în sfânta Ta prezenta,
Nelasând ca frica sa mai stea;

Întrebari ce am le-aduc la Tine
Si le pun, Isus, ‘naintea Ta.
Stând curat, în sfânta Ta prezenta
Ma închin si Te voi lauda.

Privesc la Tin’, Cel ce-mi dai viata,
Tu începi si duci la bun sfârsit,
Tu-mi inspiri fiinta si lucrarea,
Doar iubirea Ta m-a împlinit.

Man's Search for Meaning- by Victor Frankl

Omul caută înainte de orice să-si gaseasca sensul vieţii lui. ( iar acest sens il poate descoperi doar in Persoana lui Dumnezeu )

Am citit in limba engleza aceasta carte " Man's Search for Meaning" o carte profunda despre experientele din lagar.

Dr. Viktor Emil Frankl (1905-1997)

Despre autor:

Dr. Viktor Frankl, născut la 26 martie 1905, decedat în 1997 la Viena, în Austria a fost medic psihiatru şi doctor în filozofie.

Este întemeietorul celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului.

A fost directorul departamentului de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, apoi la Policlinica din Viena şi profesor de neurologie şi de psihiatrie la facultatea de medicină a Universităţii din Viena.

A fost invitat de către mai mult de două sute de colegii şi universităţi pentru a ţine conferinţe în patruzeci de ţări de pe toate continentele.

A scris douăzeci şi opt de cărţi, traduse în douăzeci şi două de limbi. În plus, cincizeci şi patru de lucrări de logoterapie au fost publicate în cincisprezece limbi şi o sută douăzeci de teze de doctorat au fost susţinute pe această temă.

A fost doctor honoris causa a douăzeci şi una de universităţi.

În lagărul de concentrare de la Auschwitz, Viktor Frankl a ales convingerea pentru sine însusi şi s-a străduit să o comunice şi tovarăşilor lui de captivitate. În 1945, fiind eliberat de către americani, a revenit acasă, pentru a afla că mama, tatăl, fratele şi tânăra sa soţie, toţi deportaţi, au dispărut.

Atunci, în nouă zile, a scris cartea despre experientele trãite în lagãr care l-au condus spre logoterapie, Man ’s Search for Meaning, o carte care a devenit best-seller. O carte ce trateazã despre preocupãrile actuale si despre modul de a spune "da vietii" în ciuda tuturor aspectelor ei tragice.

Freud s-a interesat de impulsurile persoanei, Jung de simbolizare, Adler de putere iar Frankl de transcendenţa persoanei.

Cautã sã umple vidul existenţial la pacienţii săi şi sã răspundã nevoii celei mai profunde a omului: a da un sens vieţii lui.

În aceasta rezidă aportul capital adus timpului nostru de către Viktor Frankl.

Fragmente din cartea
Decouvrir un sens a sa vie

...
PSIHOTERAPIA PRIZONIERILOR

Evident că posibilităţile de a practica, în mod deschis, în lagăr o psihoterapie colectivă nu erau prea frecvente. A da un bun exemplu era mai eficace decât a răspândi simple cuvinte. Supraveghetorul barăcii noastre care nu se dăduse de partea autorităţilor, avea mii de ocazii să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor aflaţi în jurisdicţia lui, dacă comportamentul său era echitabil şi încurajator. Influenţa imediată pe care o poate avea un comportament este întotdeauna mai eficace decât cea a cuvântului. În schimb, atunci când unele circumstanţe externe ascuţeau sensibilitatea prizonierilor, un cuvânt avea un efect deosebit. Într-o zi, în urma a unui incident care mărise sensibilitatea deţinuţilor, s-a ivit ocazia de a practica o psihoterapie generală asupra ocupanţilor unei barăci.

Petrecuserăm o zi foarte grea. Am răspuns la apel, pe terenul de muncă, apoi am fost anunţaţi că unele practici vor fi considerate de acum drept acte de sabotaj şi că vor fi pedepsite cu moartea prin spânzurare. Astfel, decuparea unor bucăţi de stofă dintr-o cuvertură veche, pentru a ne înfăşura gleznele, sau comiterea de „furturi” minore erau pasibile de pedeapsa capitală. Cu câteva zile înainte, un prizonier înfometat intrase prin efracţie într-o magazie cu rezerve alimentare, pentru a fura probabil nişte cartofi. Furtul a fost descoperit şi unii prizonieri îl cunoşteau desigur pe „spărgător”. Când autorităţile au descoperit furtul, au ordonat ca vinovatul să le fie predat, altfel urma ca toţi prizonierii lagărului fie privaţi de hrană pentru o zi întreagă. Două mii cinci sute de prizonieri au ales, bineînţeles, să postească!

În seara acestei zile de post, ne odihneam în baraca noastră din pământ bătut. Eram descurajaţi, deprimaţi, închişi în noi înşine. Dacă schimbam un cuvânt cu un camarad o făceam pe un ton tăios. Deodată, pentru ca descurajarea noastră să ajungă la culme, s-a stins si lumina. Moralul nostru a ajuns atunci la nivelul cel mai de jos. Atunci, supraveghetorul barăcii noastre, care avea multă înţelepciune, a început să ne vorbească. Ni i-a amintit pe camarazii noştri care au sucombat bolii ori s-au sinucis, în cursul ultimelor zile. Ne-a explicat că, după părerea lui, aceste decese se datorau altor cauze decât boala sau foamea. El a numit această cauză; era pierderea speranţei. Şi a afirmat că trebuie să existe mijloace pentru a împiedica pe mulţi nenorociţi să ajungă în această stare extremă. Apoi mi-a cerut să vin în ajutorul camarazilor mei.

VORBESC CAMARAZILOR MEI PRIZONIERI

Dumnezeu ştie că nu aveam dispoziţia de a da explicaţii de natură psihologică, nici de a compune predici, pe scurt de a arăta camarazilor mei cum să aibă grijă de sufletul lor. Îmi era foame şi frig, eram epuizat, iritabil. Totuşi, ştiam că trebuie să surmontez nemulţumirea mea şi să profit de această ocazie unică. A le oferi încurajări celor din jurul meu a devenit mai imperios ca oricând.

Am început prin a le spune lucruri banale legate de starea lor. Le-am spus că în această a şasea iarnă al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, situaţia noastră nu era chiar atât de rea cum părea. Le-am cerut să se întrebe cu privire la nenorocirile lor, să se întrebe ce pierderi ireparabile au suportat până atunci. Le-am explicat, celor mai mulţi dintre ei, că pierderile lor nu erau atât de considerabile şi că nu aveau dreptul să dispere. Nu erau ei totuşi în viaţă? A regăsi lucruri ca sănătatea, familia, fericirea, posibilitatea de a-ţi practica meseria, de a-ţi consolida averea şi poziţia socială; era posibil oricărui prizonier. Nu eram noi totuşi în viaţă şi relativ sănătoşi ? Încercările noastre nu ne-au făcut mai puternici? Într-o zi toate acestea se vor întoarce în favoarea noastră. Apoi am citat o frază din Nietzsche: „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic.”

Pe urmă le-am vorbit despre viitor. Era adevărat că, dacă priveam la rece, situaţia noastră nu ne oferea prea multă speranţă. Trebuia totuşi să admitem că şansele noastre de supravieţuire nu erau prea mari. Le-am spus că desi n-a fost niciodată epidemie de tifos în lagăr, estimam că nu aveam şanse de supravieţuire mai mari de una la douăzeci. Apoi le-am declarat că eu, cu toate acestea, refuz să pierd speranţa şi că nu intenţionez să abandonez lupta. Pentru că nici un om nu ştie ce-i rezervă viitorul, nici măcar următoarele ore. Chiar dacă nu ne puteam aştepta la un eveniment senzaţional, în situaţia militară de pe front, în următoarele zile , experienţa noastră din lagăr ne-a învăţat că uneori se ivesc ocazii unice. Un prizonier putea de exemplu să fie repartizat unui grup special care se bucura de condiţii de lucru excepţionale. Iată unde se găseau şansele lui de supravieţuire. Dar nu m-am mărginit la e le vorbi doar despre viitor şi despre vălul apăsător care-l întuneca. Am vorbit şi despre trecut, despre toate bucuriile lui care iluminau prezentul nostru sumbru. Am citat un alt poet – nu voiam să trec drept predicator! – care a scris: „Ceea ce ai trăit nu poate nimeni să-ţi răpească.” Nu doar experienţele noastre, ci şi acţiunile pe care le-am iniţiat , gândurile bune pe care le-am avut nu ne pot fi luate. Chiar dacă aceste lucruri vor face parte din trecut, ele nu vor fi pierdute, pentru că noi le-am provocat. Trecutul este la fel de prezent ca şi prezentul dacă nu mai mult.

Am vorbit apoi despre numeroasele ocazii datorită cărora ne-a fost dat să dăm un sens vieţii noastre. Le vorbeam camarazilor mei, care mă ascultau nemişcaţi, culcaţi în aşternuturile lor, şi pe care uneori îi auzeam suspinând adânc din când în când, că viaţa omenească nu încetează niciodată să aibă un sens, oricare ar fi împrejurările, şi că acest sens infinit justifica privaţiunile, suferinţa şi moartea. Le-am cerut sărmanilor oameni care ascultau cu atenţie cuvintele mele, în obscuritatea barăcii, să facă faţă gravităţii situaţiei lor. Nu trebuia să dispere ci să-şi păstreze curajul pentru că lupta noastră, deşi părea adesea fără speranţă, era impregnată de demnitate şi dădea un sens vieţii noastre. Am adăugat că trebuia să acţioneze, în momentele dificile, ca şi cum cineva îi privea – un prieten, o soţie, o persoană moartă sau în viaţă, sau un Dumnezeu. Această persoană nu voia să fie dezamăgită. Ea voia să suferim cu mândrie, nu mizerabil iar, dacă ar fi fost necesar, să murim cu demnitate.

Şi în sfârşit, am vorbit despre sacrificiul nostru care, în toate ocaziile avea un sens. Era normal ca acest sacrificiu să pară inutil în ochii lumii, a succesului material. Dar sacrificiul nostru, în realitate, avea un sens. Aceia dintre noi care încă aveau credinţa, am adăugat eu, înţeleg fără dificultate. Le-am povestit despre un camarad care, la sosirea în lagăr, a făcut un pact cu cerul. Potrivit pactului lui, suferinţa şi moartea lui ar salva fiinţa pe care o iubea de la un sfârşit dureros. Pentru acest om, suferinţa şi moartea aveau un sens, şi sacrificiul lui o semnificaţie profundă. El nu murea în zadar. Nimeni nu vrea să moară în zadar.

Scopul acestui mic discurs a fost de a încerca să găsim un sens vieţilor noastre, în timpul sedintei, în această baracă şi în pofida situaţiei noastre disperate. Eforturile mele au fost recompensate. Când s-a aprins lumina, am zărit siluetele demne de milă ale colegilor mei îndreptându-se şonticãind spre mine. Voiau să-mi mulţumească; unii dintre ei aveau lacrimi în ochi. Trebuie să mărturisesc totuşi că nu de multe ori mi s-a întâmplat, în lagãre, sã am suficientã fortã pentru a veni în ajutorul celor care sufereau si cã am neglijat mai multe ocazii de a mã achita de aceastã datorie.

Sfanta Scriptura ma invata astfel

Matei 10:28

" Nu va temeti de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeti-va mai degraba de CEL care poata si piarda si sufletul si trupul vostru".

Louie Giglio - Laminin

Ai fost creat doar pentru Dumnezeu si pentru Slava Sa ( nu pentru oameni).
Si doar El te poate satisface deplin.
Am ascultat azi mesajul acesta.
Si Biologia si Anatomia aduc un argument Sustinerii vietii prin Crucea Lui Isus Christos.

Toate se tin prin Domnul nostru.
Prin El au fost facute cerurile, pamantul si inimile oamenilor.

Toate trebuie sa se intoarca spre El si sa il mareasca pentru Dragostea Sa.

Coloseni 1:15-20

15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea.

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

18. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

19. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,

20. şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.

Isuse culme minunata

Aleg cantarile pentru maine la adunare si ma uimesc de puterea cuvintelor din ele.
Dumnezeu merita lauda si cinstea.
Isuse, culme minunatã

1. Isuse, culme minunatã de unde-L vãd pe Dumnezeu,
/: Ce viatã minunatã
Adus-ai sufletului meu! :/

2. E-atâta bunãtate-n Tine, Stãpâne-atât de scump si bun,
/: Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am sã pot sã spun! :/

3. Atâta milã si iubire, Isuse,-n Tine am aflat,
/: Cât n-o sã poatã niciodatã
Sã spunã-un pãcãtos iertat! :/

4. Atâta dragoste si pace eu aflu-n Tine zi de zi,
/: Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui! :/

5. Cu ce cuvinte-Ti voi da slavã când Tu mã faci acum sã am
/: Atâta har cât altãdatã
Nici sã-mi închipui nu-ndrãzneam! :/

6. Cum, cand in tot ce pot Isuse
Eu sunt atat de slab si mic
/Si-n neputinta mea, mai vrednic
De Tine n-am nimic, nimic /

7. Primeste jertfa unor lacrimi si darul cântecului smuls
/: Din taina unei inimi care
Ti-ar da, dar n-are ce mai mult! :

Tu nu pleci niciodata de la mine

Tu nu pleci niciodata de la mine
Si nici o clipa singur nu ma lasi,
/ Tu esti mereu puterea ce ma tine
Din cel dintai la cei din urma pasi /

Au fost odata rauri de pacate
Dar sangele Salvarii a scris : NU
/Oricate-au fost eu le-am uitat pe toate
Si bine stiu ca le-ai uitat si Tu/

Sunt fericit chiar daca vrei sa sufar
Cand valuri vin si vanturi grele bat;
/Plutesc pe ape ca un fir de nufar
Pe care Tu-l pastrezi mereu curat /

Tu nu m-arunci Isuse , ca pe-o zdreanta
Ci esti mereu in mine ca o stea.
/Mi-ai pus in suflet, Doamne, o speranta
Ce nu e nimeni sa mi-o poata lua /

Iti multumesc ca esti cu mine-n lume,
Iti multumesc ca ma iubesti mereu,
/ Iti multumesc ca Tu mi-ai dat un nume
Ca-n Tine sunt si Tu esti Dumnezeu/

Nevoia de semnificatie este satisfacuta doar de Isus

Marturie Ionut Popsea Recapata-ti Rasuflarea Salem 2008

Ce inseamna sa "Fi imbracat cu Isus Christos"?

Galateni 3:27 spune astfel : " Toti care ati fost botezati pentru Christos, v-ati imbracat cu Christos".

1. Clothed in Christ


2.Clothed in Christ


3. Clothed in Christ


4. Clothed in Christ


5. "imbracati cu Christos"

eu mor, tu mori ..EL vine

Astept o sfanta dimineata cand
Vreau s-aud cu-adevarat
Pe toti spunand cu bucurie
Christos a inviat

Ioan Alexandru

Isus traieste, este Viu, Vorbeste, si Lucreaza in noi

Andrei - un prieten fain il prezinta pe Domnul Vietii, pe ISus Christos, datatorul iertarii si rascumpararii noastre. Casa de Cultura din Mioveni ( jud. Arges).
Domnul ii promite un viitor si o nadejde, atunci cand esti predat in Mana lui Dumnezeu.

Ramane-ti in Cuvantul Sau lucrator.
Mult Har si pace in inima voastra.
Pe curand.
alex