Jurnalul lui C.H.Spurgeon

"Nu trebuie sa-ti construiesti singur crucea,desi necredinta este un tamplar foarte bun.Nici nu ti se permite sa alegi singur crucea,desi egoismul ar fi bucuros sa fie stapan.Crucea este pregatita si adusa de dragostea divina, si tu trebuie s-o accepti bucuros.Trebuie sa-ti iei crucea si s-o porti ca pe o povara care ti se cuvine,nu sa stai si sa te plangi.Crucea nu este facuta din puf si nu este invelita in catifea.Este grea si impovareaza umerii,dar nu este o cruce de fier,desi temerile ti-au pictat-o in culorile fierului. Este o cruce de lemn si omul o poate duce,fiindca Omul Durerii a purtat-o cel dintai.Ia-ti crucea si,prin puterea Duhului Sfant,o vei iubi atat de mult in curand incat, asemeni lui Moise, nu vei schimba "ocara lui Hristos" pentru "toate comorile Egiptului". (Spurgeon)

Louie Giglio - Laminin

Ai fost creat doar pentru Dumnezeu si pentru Slava Sa ( nu pentru oameni).
Si doar El te poate satisface deplin.
Am ascultat azi mesajul acesta.
Si Biologia si Anatomia aduc un argument Sustinerii vietii prin Crucea Lui Isus Christos.

Toate se tin prin Domnul nostru.
Prin El au fost facute cerurile, pamantul si inimile oamenilor.

Toate trebuie sa se intoarca spre El si sa il mareasca pentru Dragostea Sa.

Coloseni 1:15-20

15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea.

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

18. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

19. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,

20. şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.

Isuse culme minunata

Aleg cantarile pentru maine la adunare si ma uimesc de puterea cuvintelor din ele.
Dumnezeu merita lauda si cinstea.
Isuse, culme minunatã

1. Isuse, culme minunatã de unde-L vãd pe Dumnezeu,
/: Ce viatã minunatã
Adus-ai sufletului meu! :/

2. E-atâta bunãtate-n Tine, Stãpâne-atât de scump si bun,
/: Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am sã pot sã spun! :/

3. Atâta milã si iubire, Isuse,-n Tine am aflat,
/: Cât n-o sã poatã niciodatã
Sã spunã-un pãcãtos iertat! :/

4. Atâta dragoste si pace eu aflu-n Tine zi de zi,
/: Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui! :/

5. Cu ce cuvinte-Ti voi da slavã când Tu mã faci acum sã am
/: Atâta har cât altãdatã
Nici sã-mi închipui nu-ndrãzneam! :/

6. Cum, cand in tot ce pot Isuse
Eu sunt atat de slab si mic
/Si-n neputinta mea, mai vrednic
De Tine n-am nimic, nimic /

7. Primeste jertfa unor lacrimi si darul cântecului smuls
/: Din taina unei inimi care
Ti-ar da, dar n-are ce mai mult! :

Imobilizat pe cruce si inviat cu ISUS

CRUCEA VECHE - CRUCEA NOUA

Neanunţată şi prea puţin detectată, în cercurile evanghelice populare s-a strecurat o nouă cruce. Seamănă cu vechea cruce, dar este diferită. Asemănările sunt superficiale; deosebirile sunt fundamentale.
Din această cruce nouă a izvorât o nouă filosofie a vieţii creştine, iar aceasta a produs o nouă tehnică de evanghelizare – un nou tip de servicii divine şi un nou tip de predicare. Noul evanghelism foloseşte acelaşi limbaj ca şi cel vechi, dar conţinutul lui nu mai este acelaşi, iar accentele sunt altele. Crucea veche nu avea alianţe cu lumea. Pentru inima firească şi mândră a lui Adam ea însemna sfârşitul călătoriei. Ea producea efectul sentinţei impusă de legea de pe Sinai. Crucea nouă nu este opusă rasei umane; din contră, este un prieten amabil şi, înţeleasă corect, ea este izvorul pentru un ocean de distracţie şi plăcere inocentă. Ea îi permite lui Adam să trăiască fără deranj.
Motivaţia vieţii lui rămâne neschimbată; el trăieşte tot pentru propria lui plăcere, numai că acum se desfată cântând coruri şi privind filme religioase în loc de a cânta cântece sălbatice şi de a bea vodcă. Accentul este tot pe plăcere, deşi distracţia este acum la un nivel mai înalt, moral, dacă nu intelectual. Noua cruce încurajează o abordare nouă şi complet diferită a lucrării misionare. Evanghelistul nu cere lepădarea vieţii celei vechi înainte ca cea nouă să poată fi primită. El nu predică contraste, ci similitudini. El caută să atingă coarda interesului public, arătând că noua credinţă nu are pretenţii neplăcute; din contră, ea oferă tot ceea ce oferă lumea, doar la un nivel mai ridicat. Exact lucrurile după care aleargă o lume înnebunită de păcat sunt prezentate cu iscusinţă a fi exact lucrurile pe care le oferă evanghelia, doar că produsul religios este de o calitate mai bună.
Noua cruce nu îl sfâşie pe păcătos, ea doar îl redirecţionează. Ea îl călăuzeşte spre un mod de viaţă mai curat şi mai satisfăcător, salvându-i respectul de sine. Tipului declarativ ea îi spune: "Vino şi exprimă-te de partea lui Hristos." Egoistului îi spune: "Vino şi laudă-te în Domnul." Căutătorului de distracţii şi emoţii îi spune: "Vino şi bucură-te de satisfacţiile părtăşiei creştine." Solia este împinsă în direcţia curentului la modă pentru a putea fi acceptată de public. Filosofia din spatele acestui gen de evanghelie poate fi sinceră, dar sinceritatea nu o poate salva de a fi falsă. Este falsă deoarece este oarbă. Ea pierde complet sensul crucii.
Crucea veche este simbolul morţii. Ea reprezintă sfârşitul abrupt, violent, al fiinţei umane. Omul din timpul Romei care îşi lua crucea şi pornea pe drumul ei spusese deja la revedere prietenilor lui. El nu se mai întorcea acasă. Pleca pe un drum fără întoarcere. Crucea nu cunoştea compromisuri, nu modifica nimic, nu excludea nimic; ea omora complet şi pentru totdeauna. Ea nu încerca să păstreze relaţii bune cu victima. Ea lovea cu forţă şi cruzime, iar când îşi termina treaba, omul nu mai era. Rasa lui Adam este sub sentinţa de moarte. Nu există înţelegere sau evadare. Dumnezeu nu poate accepta roadele păcatului, oricât de inocente sau frumoase ar părea ele în ochii omului.
Dumnezeu salveză individul lichidându-l şi apoi înviindu-l la o viaţă nouă. Evanghelia care trasează paralele între căile lui Dumnezeu şi căile oamenilor este falsă conform Bibliei şi crudă pentru sufletele ascultătorilor. Credinţa lui Hristos nu merge paralel cu lumea, ci o intersectează. Venind la Hristos, noi nu aducem vechea viaţă la un nivel mai înalt, ci o lăsăm la cruce. Bobul de grâu trebuie să cadă în pământ şi să moară. Noi, cei care predicăm evanghelia, nu trebuie să ne privim ca fiind agenţi de relaţii publice trimişi să aducă înţelegere între Hristos şi lume. Nu trebuie să ne imaginăm însărcinaţi să-L facem pe Hristos acceptabil lumii de afaceri, presei, sportului sau educaţiei moderne. Noi nu suntem diplomaţi, ci profeţi, iar mesajul nostru nu este un compromis, ci un ultimatum. Să predicăm vechea cruce, şi vom avea vechea putere!
(autor: A.W. Tozer)