Cum arată un prezbiter?

CONDUCEREA BIBLICĂ A BISERICII 

 ALEXANDER STRAUCH pag 36

Alexander Strauch

“Dl. Strauch a adus o contribuţie deosebită la subiectul conducerii prin prezbiteri. Sunt sigur că va fi de ajutor multora” - John MacArthur, Jr. 

"Urmând modelul biblic, prezbiterii nu trebuie să se folosească “cu o mână de fier” de autoritatea care le este dată. Ei nu trebuie să folosească tactici de manipulare, nu trebuie să se joace de-a puterea, ori să fie aroganţi şi distanţi. Ei nu trebuie să se gândească că nu trebuie să dea socoteală niciodată faţă de fraţii lor sau înaintea lui Dumnezeu. 

Prezbiterii nu trebuie să fie autoritari, lucru care ar fi incompatibil cu modelul de slujire în smerenie. Dacă ne uităm la exemplul lui Pavel şi la cel al Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să fim de acord că prezbiterii biblici nu trebuie să dicteze altora ce să facă, ci ei trebuie să ofere călăuzire. 

Adevăraţii prezbiteri nu poruncesc conştiinţelor fraţilor lor de credinţă, ci apelează la aceştia, îndemnându-i să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioşie. 

Fiind motivaţi de dragoste, prezbiterii adevăraţi suferă şi îndură atacurile din partea oamenilor dificili astfel încât mieluşeii turmei să nu fie răniţi. Prezbiterii se comportă cu atenţie în cazul neînţelegerilor şi păcatelor celorlalte persoane astfel încât adunarea să trăiască în pace. Ei au parte de nopţi nedormite, pentru ca alţii să doarmă în pace. Ei fac mari sacrificii personale de timp şi energie spre binele celorlalţi. Ei se consideră pe sine ca şi cum ar fi oameni puşi sub autoritate. Ei depind de Dumnezeu în ce priveşte înţelepciunea şi ajutorul de care au nevoie, nu de puterea şi isteţimea proprie. Ei înfruntă atacurile feroce ale învăţătorilor falşi. Ei păzesc libertatea în Hristos a congregaţiei lor astfel încât sfinţii să fie încurajaţi să îşi pună la lucru darurile, să se maturizeze şi să se slujească unii pe alţii. 

 Pe scurt, dacă am folosi capitolul lui Pavel referitor la dragoste, am putea spune că un prezbiter slujitor este “îndelung răbdător…plin de bunătate...nu pizmuieşte…nu se laudă...nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios...nu caută folosul său...nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1Cor. 13:4-7)