Sa crezi ce spui, dar mai mult sa ai curajul sa spui ce crezi ..multi te vor blama pentru asta pentru ca ei au un zambet de pretext, putini te vor aprecia dar aceeia sunt oamenii de valoare , specie pe cale de disparitie, daca vrei sa placi ambelor categorii te minti si te inseli singur...
Nu ma mira foarte tare ca traim in nereguli strigatoare la cer la nivel de biserici si la nivel individual, dar ma mira ca sunt destui aparatori ai acestei stari. Aparatori cu care in nici un caz nu am de gand sa ma contrazic pentru ca daca ai ajuns sa aperi mizeria si mediocritatea cu siguranta ca nu ai cum sa accepti un bob de adevar, vei lua piatra, vei arunca cu ea in Stefan pana il vei face praf si vei crede ca ai facut slujba Domnului, l-ai scapat pe Dumnezeu de un revolutionar care nu isi stie locul.
De cate ori cineva isi exprima revolta fata de neregulile din sistemul nostru bisericesc, primeste binecunoscuta replica « nu este bine sa ii vorbim de rau, ei sunt alesii Domnului » « nu este bine sa critici, toti suntem copiii Domnului, trebuie sa ne mangaiem pe crestet, sa fim pasnici, calmi, blanzi, impaciuitori. Dumnezeu nu vrea nervi, stres si ne vrea linistiti si daca se poate asa intr-o stare de visare continua indiferent cum arata realitatea din jur » La fel aici pe blog mi s-a spus de cateva ori sa fiu mai calma, sa nu fiu disperata, sa tratez cu liniste subiectele care te fac sa ti se ridice tensiunea.
Pe moment replicile astea chiar te fac sa te simti vinovat, vai am indraznit sa ridic tonul, am indraznit sa vorbesc pe sleau, sa spun lucrurilor pe nume cand se putea sa vorbesc cu perdea, sa folosesc metafore placute auzului sau vazului.
Ma intreb oare ce criza existentiala o fi avut Isus cand ajuns in templu a dat in stanga si dreapta cu biciul, a rasturnat tot ce a intalnit in cale, ba in alte situatii le-a spus fariseilor (conducatorilor spirituali ai vremii) ceva de genul: « pentru ce ma ispititi fatarnicilor ? »(Matei 22 :18) « Vai de voi povatuitori orbi…nebuni si orbi » (Matei 23 :16-17) serpi, pui de naparci (Matei 23 :32) Doar cateva exemple din care ne dam seama care a fost atitudinea lui Isus fata de cei religiosi, fata de cei care predicau despre Dumnnezeu dar care nu umblau in dreptate,dragoste, mila si credinciosie, a caror credinta era fara fapte.
A fost Isus deplasat ? Ar fi trebuit sa ii respecte pe « reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant », ar fi trebuit sa incerce cu vorba buna, sa nu foloseasca violenta si vorbe nu tocmai placute?
Da, trebuie sa fim oameni pasnici, blanzi, impaciuitori atunci cand are rost sa fim asa, dar sunt unele situatii care l-au starnit pe Isus la manie, la vorbe grele, jignitoare pentru noi sensibilii. Isus nu a imbracat pacatul in haine decente, a spus lucrurilor pe nume si putin i-a pasat ca urechile delicate ale fariseilor nu ar fi suportat asemenea insulte.
Prin curtoazia Trandafirului din desert
Cred ca trebuie sa traiesti chiar in mod independent de parerile celor din jur si sa ai"mania sfanta" si curajul de a dori sa schimbi ceva.
RăspundețiȘtergerechiar am vazut ca sunt oameni 'deranjati"daca le spui ca ceva nu merge bine in biserica sau ca ai alta viziune.....
da....dincolo de"cravata de duminica"ce ascundem?
Sa ne ajute Domnul sa ne sfintim si sa ne umplem de El chiar daca presupune si o lupta mai mare
Dincolo de (cravata de duminica) putem avea "o inima pagana, o minte bolnava, un cuget nebun si ochi perversi".
RăspundețiȘtergereMultumesc de ganduri si de ce ai impartasit.
So, let us fight with each other!
RăspundețiȘtergereCand scoţi anumite texte din contextul general al Scripturii poţi dovedi aproape orice. Chiar şi bataia, chiar şi scandalurile...şi câte altele din care de fapt are de câştigat numai Diavolul. Ieremia 2:33
Biserica este a Domnului şi cred că el are modalităţile lui de a o apăra. De ce ar trebui cineva să intre sub incidenţa vaiului rostit de Domnul când spunea "Vai de cel prin care vine prilejul de păcătuire?"