Zgarciti la incurajare

Suntem zgarciti, saraci, anemici in a ne mangaia unii pe altii, sau a ne incuraja si aprecia. In a spune cuiva "Dumnezeu are o placere sa conteze pe tine in viata asta". Si multe alte cuvinte bune...alese de El de sus , care apoi ti le transmite tie sa le spui celui de langa tine, sau celui in nevoie.
La radio am auzit ieri ...ca :

Frumusetea se afla in ochii privitorului

Si da cred ca are dreptate. Monica mi-a raspuns...
"Un ochi curat vede ce-i frumos".

Inca un material adevarat si ziditor de pe roseinthedesert

"Am auzit din folclorul bisericesc ca nu este bine sa ne laudam unii pe altii, ca ar fi periculos, dam de mancare mandriei. O teorie care vad ca se pune in practica de multi pocaiti in special cei trecuti de prima tinerete dar care din pacate transmit acest obicei celor mai tineri. Ca sa smulgi o incurajare din partea cuiva in anumite comunitati de pocaiti trebuie sa traiesti mult, daca ti se intampla sa mori tanar s-ar putea sa nu o auzi, probabil cine stie ce se intampla cu unii daca isi exprima apreciarea pentru lucrurile bune pe care altcineva le face.

Pavel ne spune sa nu ne laudam cu unii impotriva altora, nu sa nu ne laudam unii pe altii. Si cand spun « sa ne laudam » ma refer la incurajarea pe care o poti face spunandu-i cuiva ca a facut un lucru bun, ca prin acel ceva a cladit ceva pozitiv si ca a fost de folos. Toti avem nevoie de asta, stiu ca unii « campioni » ai smereniei vor spune ca ei nu au nevoie de asta, dar ma indoiesc. Suntem creati de Dumnezeu ca sa ne incurajam unii pe altii, sa ne recunoastem unii altora calitatile si sa ne bucuram unii pe altii. Dumnezeu ne permite sa ne tratam unii pe altii in felul acesta si fiecare dintre noi este in stare sa lucreze la propriul caracter, sa invete sa primeasca aprecierile in smerenie. Adevarul trebuie spus mai ales cand este vorba despre lucruri pozitive. Cum reactionezi cand altcineva iti spune ca ai facut un lucru bun, ca de pe urma actiunii tale s-a cladit ceva, ca ai fost de mare folos altcuiva? Chiar si eu in trecut de multe ori am reactionat aiurea impinsa fiind de traditia aceasta omeneasca de a refuza incurajarile, “laudele” si mi-am dat seama ca de fapt anulam ceea ce Dumnezeu a facut prin mine cu binecunoscuta replica: ” ooo, nu, lasa, nu trebuia sa spui asta”!!! O reactie logica, normala care sa te bucure si pe tine si pe cel care te incurajeaza si pe Dumnezeu ar fi : “Slava Domnului, ma bucur ca m-a ajutat sa fac asta”!!

Toata Biblia este plina de laude pe care Dumnezeu ni le adreseaza, ne numeste preoti, sfinti, neprihaniti, ne mai spune ca suntem atat de buni ca rezultat al jertfei lui Isus incat meritam cerul.

Sfatul care vine din folclor este la fel de nebiblic ca multe alte docme care ii fac pe pocaiti sa devina cam nesuferiti pentru cei din lume. Va asigur pe cei care nu stiti sau nu vreti sa ii incurajati pe cei din jur, ca nu se moare din asta, daca veti incepe sa puneti umarul la incurajarea si motivarea celor din jur sigur nu o sa se intample nimic negativ cu voi, nu o sa plesneasca nici o vena, nu o sa faceti infarct, totul va fi ok. La fel si cei care nu sunteti in stare sa va cereti iertare, va asigur ca nu o sa muriti daca va cereti iertare, garantat!!!!

Cateva propozitii cu care ati putea verifica garantiile de care am vorbit mai sus.

- esti un om minunat

- ai facut un lucru bun

- m-ai ajutat mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine

- Domnul a pus in tine daruri minunate

- esti un om important

- imi place felul in care ai actionat

- wow ce bine ca existi

- Slava Domnului pentru tine

etc etc etc etc…… si alte zeci si zeci de etc"