In dialog cu Paul Washer

Pericole care il pandesc pe predicator (2)

de A.W.Tozer

6.O alta cursa in care predicatorul e in primejdie de a cadea este aceea ca el sa faca ceea ce nu implica efort, sa ia lucrurile usor. Stiu cat de delicat este acest subiect, si desi s-ar putea ca ceea ce scriu sa nu-mi aduca prieteni, sper sa ii poata influenta pe oameni in directia cea buna. Este usor pentru un pastor sa se transforme intr-un trandav privilegiat, un parazit social cu palma deschisa si privirea plina de asteptari. El nu are nici un sef prin apropiere; nu i se cere deseori sa respecte un program regulat, asa incat isi poate fauri un mod confortabil de viata, care sa ii permita sa trandaveasca, sa piarda vremea, sa se joace, sa dormiteze si sa umble incoace si incolo dupa cum ii place. Si multi fac tocmai asta.

Pentru a evita acest pericol,slujitorul ar trebui mai departe

Pericole care il pandesc pe predicator (1)

de A.W.Tozer

Ura diavolului fata de slujitorul umplut cu Duhul este inferioara doar aceleia pe care o are fata de Cristos Insusi. Nu este greu a descoperi sursa urii lui. Un slujitor consacrat al lui Cristos constituie o neplacere constanta pentru diavol, o amenintare la adresa imparatiei si stapanirii lui, o replica la cele mai bune argumente ale lui si o necurmata aducere aminte a apropiatei lui nimiciri. Nu este de mirare ca il uraste.

Satan stie ca doborarea unui profet al lui Dumnezeu este o victorie strategica pentru el, de aceea, zi si noapte, fara nici un ragaz, pune la cale tot felul de piedici si capcane ascunse pentru slujitor. Poate ca o figura de stil mai buna ar fi sageata otravitoare care numai isi paralizeaza victima,caci eu cred ca pe Satan il intereseaza mai putin omorarea fizica a predicatorului. Un slujitor ineficient, doar pe jumatate viu, este o reclama mai buna pentru iad decat un om bun mort. Astfel, pericolele care il pandesc pe predicator sunt mai degraba de ordin spiritual decat fizic, desi uneori vrajmasul actioneaza prin intermediul slabiciunii fizice pentru a ajunge la sufletul predicatorului.

Sunt intr-adevar, unele pericole foarte reale, din categoria celor grosolane, de care predicatorul trebuie sa se fereasca, si anume dragostea de bani si de femei. Dar pericolele mortale sunt cu mult mai subtile decat acestea. Sa ne concentram atentia asupra lor:

1.Printre altele, exista pericolul ca slujitorul sa gandeasca despre sine ca apartine unei clase privilegiate. Societatea noastra “crestina” tinde sa sporeasca acest pericol acordand slujitorului amvonului reduceri de preturi si alte favoruri; biserica insasi ii face un deserviciu omului lui Dumnezeu acordandu-i diferite titluri onorifice bombastice, in functie de cum le privesti.

2. Un alt pericol este acela de a-si forma o atitudine de superficialitate in infaptuirea lucrarii Domnului. Obisnuinta poate da nastere la indiferenta, si asta chiar la altarul lui Dumnezeu. Ce lucru de temut este pentru un predicator atunci cand el ajunge sa fie obisnuit cu lucrarea lui, cand nu mai este patruns de un sentiment de veneratie, cand se obisnuieste cu lucrurile neobisnuite,cand isi pierde teama sfanta in prezenta Celui Preainalt si Sfant; cand, spus pe sleau, e putin plictisit de Dumnezeu si de lucrurile ceresti.

3. Exista de asemenea, pericolul ca predicatorul sau pastorul sa ajunga la o instrainare de starea spirituala reala a oamenilor. Aceasta ia nastere din natura crestinismului institutionalizat. Predicatorul se intalneste aproape in exclusivitate cu oameni religiosi, care isi controleaza purtarea cand sunt in prezenta lui. Ei au tendinta sa treaca peste ceea ce gandesc si sa fie, pe moment, genul de persoane pe care isi inchipuie ca el ii doreste a fi, in loc de a fi ceea ce sunt in realitate. Acest lucru creeaza o lume falsa, unde nimeni nu este el insusi, dar predicatorul traieste in ea deja de atata timp, incat o accepta ca reala.

4. Exista apoi intotdeauna pericolul ca slujitorul sa isi piarda intelegerea fata de oameni; atitudinea lui devine abstracta si academica, astfel incat el iubeste omenirea fara sa-i iubeasca pe oameni. Cristos a fost tocmai la polul opus: El i-a iubit pe copilasi, pe vamesi, pe femeile stricate, pe bolnavi si i-a iubit in mod natural si individual. Omul care pretinde ca-l urmeaza pe Cristos nu ar trebui sa procedeze altfel.

5.Un alt pericol care il poate pandi pe predicator este ca acesta sa ajunga sa iubeasca mai degraba ideile religioase si filantropice decat pe sfinti si pacatosi. Este intru totul posibil sa simta pentru oamenii pierduti acelasi gen de afectiune detasata pe care naturalistul Fabre, de exemplu, a simtit-o pentru un stup de albine sau un musuroi de furnici negre. Ei sunt ceva de studiat, ceva de unde poti invata anumite lucruri, poate ceva pentru care e nevoie sa-ti oferi ajutorul, dar nu ceva pentru care sa te manhnesti, sa plangi sau sa mori.

Citeste mai departe intreg articolul si explicatiile la fiecare punct pe blogul A.W.Tozer Romania

De ce nu avem curajul sa spunem adevarul imbracat in dragoste?

"Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu" (Galateni 6:1).

Astăzi un adolescent in drum spre casă imi spunea ca noi ca tineri si biserica nu stim cum sa ne comportam fata de o persoana care a cazut de la credinta, sau care a pacatuit si acum are o relatie stricata cu Dumnezeu, iar pacatul a creeat un zid de despartire intre el si Dumnezeu. Nu stim sa ii aratam dragostea si harul lui Dumnezeu, sa ii intindem o mana, sa ne doara pentru el, sa il ridicam sa ne rugam pentru el deoarece am devenit legalisti, insensibili, fara mila.

Observ si eu acelasi lucru, de aceea imi propun sa raspund la intrebarea din titlu:
- poate pentru ca noi nu avem dragoste destula pentru cel pe care vrem sa-l indreptam;
- pentru ca noi insine nu suntem ceea ce spunem ca suntem;
-pentru ca ne temem ca nu cumva spunand cuiva adevarul despre el, si celalalt sa ne reproseze un lucru pentru care nu suntem pregatiti sa-l schimbam;
-poate nu avem intelepciune suficienta ca sa spunem adevarul fara a ofensa persoana in cauza;
-poate este mai mult un fel de razbunare, o incercare de a-l umili decat de a-l indrepta;
-poate nu sunt persoana aleasa de Dumnezeu pentru slujba aceasta;
- nu stim cum sa ne apropiem de cel pacatos pentru ca noi il subestimam, dispretuim si avem un aer de superioritate fata de el prin imaginea noastra protejata de 'sfant'.
- nu am gustat niciodata iertarea, reabilitarea, regenerarea inimii, acceptarea neconditionata, Harul si bunatatea lui Dumnezeu si nu stim cum sa o acordam si semenului nostru;
-poate nu ne doare destul pentru un suflet care se pierde.

Voi ce cauze mai stiti, recunoasteti,experimentati, traiti si vreti sa impartasiti?

Recenzia cărţii "După cum fierul ascute fierul"

"Dupa cum fierul ascute fierul"
Modelarea caracterului intr-o relatie de mentorat
de: Howard Hendricks , William Hendricks
prezentare de carte: Tantar Ioan Alexandru

Incep aceasta recenzie, intrebandu-te daca ti-ai dori ca la inmormantarea ta, persoanele de fata sa afirme despre tine :" Doar la el s-a gandit!", sau " Numai de el si-a pasat", "Nu i-a inclus si pe altii in inima sa".

Frumusetea Scripturii arata ca cei mai fericiti oameni care au aplicat practic la inima lor principiile si cuvintele Mantuitorului lor iubit, astfel au semanat in caracter cu Domnul Isus Christos. In Romani 14:7 sta scris" In adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine si nici unul nu moare pentru sine". Fiul lui Dumnezeu nu a trait pentru sine, pentru a se sluji pe El insusi, ci a trait in ascultare de Tatal Sau, slujind lui Dumnezeu si oamenilor.

Albert Einsten afirma ca "doar viata ce o traim pentru altii este o viata care merita sa fie traita".

Liderii religiosi contemporani ( pastori, prezbiteri,conducatori de biserici) se framanta si lamenteaza, ca nu mai sunt tineri sclipitori, care ard si stralucesc prin roade si fapte bune pentru Gloria lui Dumnezeu. O cauza majora o reprezinta chiar "Lipsa Mentoratului", necesitatea de a investi in oameni si in Imparatia lui Dumnezeu.

Criza societatii de astazi nu este de combustibil, de energie, de bani ci este o criza de mentori spirituali. Societatea in care respiram este centrata pe sine, egoista, narcisista ( sa fii incantat de tine insuti), autosuficienta, atotcunoscatoare, ce se etaleaza pe sine. Te irita azi atitudinea enervanta de atotstiutor al unei persoane. Dar atunci cand esti preocupat in viata doar cu problemele si dorintele tale, nu vei avea niciodata implinite si satisfacute nevoile tale de catre Dumnezeu.

Cand esti preocupat doar de tine, uiti de altii, te plangi, cartesti si te lamentezi doar de starea ta, nu te mai doare si nu mai plangi, nu mai arati ca iti pasa si de altii. Prin urmare in viata vor fi doar doua categorii de persoane: oameni care atrag la sine si oameni care atrag, directioneaza, indica prin trairea lor spre Isus Christos.

“Deseori îi aud pe bărbaţii mai în vârstă plângându-se de generaţia tânără. Întrebarea mea este însă, ‘Ce faceţi voi ca să influenţaţi un tânăr, într-un mod pozitiv, evlavios?’ Nu puteţi schimba pe toată lumea, dar puteţi influenţa pe cineva. Puteţi fi un bărbat cu influenţă. […] Tinerii vor un mentor. Pe oriunde merg, mă întreabă: ‘Unde pot găsi un îndrumător, un instructor, o figură paternă, un mentor?’ În acelaşi timp, bărbaţi mai în vârstă întreabă: ‘Unde pot găsi o lucrare de slujire? Ce pot face ca să produc o diferenţă pentru Isus Cristos?’ Hmmm.. credeţi că am găsi câteva răspunsuri aici? Desigur că cel mai convingător motiv pentru a vă implica în relaţia de mentorat este dat de faptul că Dumnezeu vă cere s-o faceţi. Proverbe 13:20 spune că ‘cine umblă cu înţelepţii se face înţelept’. Aceasta presupune că cei înţelepţi sunt dispuşi să îngăduie cumva să beneficieze de pe urma înţelepciunii lor.”

Mentoratul este o necesitate. Mentorii sunt foarte iscusiti in a ne hrani sufletele. Ne modeleaza caracterul. Ne indeamna sa devenim desavarsiti, intregi si prin Harul lui Dumnezeu oameni sfinti. Biblia ne spune astfel " Dupa cum fierul ascute fierul tot asa un om ascute pe un altul", proverbe 27:17.

Ai avut pana acum in viata experienta de a fi ascutit, corectat, modelat pe piatra intelepciunii si a caracterului altui om?

Gandeste-te, daca il urmezi si asculti tu insuti pe Isus Christos, Mentorul,Ghidul, Exemplul Suprem, Modelul, Sfatuitorul si Invatatorul desavarsit, spre surprinderea ta, mai devreme sau mai tarziu cineva te va privi ca pe un mentor in propria sa viata.

Valoarea mentoratului deriva din valoarea relatiilor. Arata-mi cei mai apropiati prieteni ai cuiva si voi putea spune cu destul de mare precizie, ce fel de om este acesta, dar si ce fel de om are sanse sa devina. Observati cum oamenii tind sa se modeleze unii pe altii:" dupa cum fierul ascute fierul".

Obiectivul unui mentor este foarte simplu: sa directioneze un om (sau cati mai multi oameni) inspre relatiile vitale care produc si reproduc oameni ai lui Dumnezeu.

"Cine sunt oamenii care v-au ajutat sa deveniti ceea ce sunteti astazi"? Care au fost mentorii tai? Care a fost contributia lor in viata voastra?

Mentorul este un om care PRIMESTE SI TRANSMITE mai departe.

Mentorii sunt cei care au devenit vulnerabili, sinceri si onesti, care urasc ipocrizia si isi impart inima si viata generatiei urmatoare, isi impartasesc cele mai marcante experiente de viata, daruiesc nu doar povestile lor de succes, ci si insuccesele lor, falimentele si esecurile spirituale, dezamagiri si descurajari, greseli si defecte, slabiciuni, pacate care sunt greu de observat si niciodata nu vor oferi altora retetele ( lor de succes din trecut) si formulele lor prestabilite.

Vreau acum sa faceti un exercitiu imaginar si sa va amintiti cu drag de un profesor din scoala generala,liceu sau facultate care a investit in tine, era alaturi de tine si era preocupat de binele tau.

Cum recunoastem azi un mentor in biserica, in Trupul lui Christos?

-Mentorul investeste in relatii.Pana la urma esenta vietii spirituale sunt relatiile. Am fost creati sa avem o relatie vie, autentica cu El si cu cei din jur.

-Mentorul este o persoana care te incurajeaza constant. Nici o lucrare spirituala nu poate fi realizata daca nu avem in spatele nostru oameni care sa ne sustina in rugaciune, sa ne incurajeze constant.

-Mentorul este cel care iti ramane alaturi cand altii nu mai vorbesc cu tine, este singura persoana care mai vine si iti mai bate la usa sau iti da un telefon cand toti te parasesc.

-Mentorul isi face timp sa se roage pentru tine.

-Mentorul iti arata practic ca esti valoros.

In principal un astfel de om este aceea persoana care "adauga valoare" altor vieti Suntem inconjurati azi de aspiratoare, sugative care doresc sa absoarba toata valoarea pentru amorul propriu. Hitler era absorbit de acest sindrom, era excitat la auzirea propriei lui voci in fata multimilor.

In contrast Biblia ne arata semnele distinctive ale unui mentor. El este un indicator catre Dumnezeu. Principalul scop al lui Ioan Botezatorul era sa indice si sa indrepte privirile si inimile oamenilor spre Isus Christos " Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez" Ioan 3:30.

-Mentorul are disponibilitatea de a fi un bun ascultator, plin de empatie, vulnerabil, nu este fals (nu pretinde ca este altcineva, nu se lupta sa para perfect) ci se lupta sa ramana onest si integru. Recent am citit o lucrare a lui Octavian Paler, "Eul detestabil" si m-a miscat aceasta stare de fapt a natiunii romane " Azi nimeni nu vrea sa mai auda pe nimeni,NIMENI nu e dispus sa inteleaga pe nimeni, nimeni nu mai vrea sa fie trezit la realitate, ca fiecare este gata sa-i spuna celuilalt, daca vrei sa tipi ( sa-ti spui durerea) du-te in mijlocul unui pustiu, sau interneaza-te intr-o clinica, nu trebuie sa deranjezi lumea cu durerea ta". Trist dar este adevarat pentru societate dar nu si adevarat pentru Trupul lui Isus Christos, Biserica Vie in care lucreaza Duhul Sfant.

Si este simplu rationamentul lui O.Paler din moment ce oamenii nu mai doresc, nu mai sunt preocupati si nu mai au timp sa asculte, Glasul, Soapta si Vocea lui Dumnezeu din Scriptura...prin aceasta racire oamenii nu vor mai avea timp nici sa il asculte pe semenul lor.

O calitate aparte a mentorului este curajul sau de a iti spune adevarul in fata, insa imbracat in dragoste pentru a nu te dobori, precum afirma Proverbul" Ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui". Cine are un astfel de mentor realizeaza cat de bogat este sufletul sau pentru ca cea mai mare dovada de dragoste a unui prieten este sa iti spuna Adevarul. Acest lucru necesita comunicare si curaj.

Un mentor nu are dreptul sa corecteze atitudinile gresite ale unei persoane dupa ambitiile sau dorintele personale ci il include pe Dumnezeu in acest proces de transformare launtrica intreband direct:

" Ce parere are Dumnezeu de modul in care ii tratezi pe ceilalti?"

sau "Ce spui tu, Domnului ii place ceea ce vede la tine?". Astfel omul cercetat si sensibilizat de Cuvant va proceda corect indreptandu-si viata dupa voia lui Dumnezeu, nu dupa voia oamenilor.

Un mentor nu este cineva care sa iti dea mereu sfaturi si solutii, ci o persoana care stie cum sa te apropie de cea mai importanta Persoana din Univers- Dumnezeu. Este omul pus la dispozitia Lui si care slujeste oamenilor fara ca sa le creeze dependenta de el ci de Creator. Aici invatam cu totii o lectie importanta, tendinta de a iesi in evidenta este diabolica iar pericolul il constituie mandria.

Cea mai mare bucurie a unui mentor spiritual este sa vada tineri care asculta, urmeaza si aplica principiile si Cuvantul lui Dumnezeu pentru viata lor. Dumnezeu vrea si in aceasta generatie de credinciosi sa lucreze in noi si prin noi spre binele celorlalti oameni.
Cerceteaza-te si descopera care au fost oamenii care au lucrat,slujit si s-au sacrificat pentru tine si fara de care nu ai fi ajuns vreodata un urmas credincios al lui Isus Cristos.
Am impartasit cateva aspecte si calitati din viata unor mentori, daca vei citi aceasta carte vei descoperi si care sunt beneficiile de a avea un mentor:
- un mentor stimuleaza cresterea spirituala, un mentor este un model demn de urmat, un mentor te ajuta sa iti atingi scopurile mult mai eficient, un mentor joaca un rol cheie in planul lui Dumnezeu pentru cresterea ta.
Cartea mai ofera explicarea si aplicarea bazelor biblice ale mentoratului prin exemple din Vechiul Testament ( Ietro si Moise, Moise si Iosua, Samuel si David, Ionatan si David, Ilie si Elisei), Noul Testament ( Barnaba si Saul/ Pavel, Pavel si Timotei, Tit), iar in finalul ei poti afla cum sa gasesti un mentor si care sunt responsabilitatile acestuia.

Iti doresc sa il descoperi pe Domnul in inima fratilor tai si sa ramai dornic sa fi corectat, sa accepti si sa primesti intelepciunea celor maturi spirituali, care ascuta fiinta ta prin modelare si slefuire atenta si plina de grija pentru a cladi in tine Chipul Domnului Isus Christos.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa reflectam Inima si Caracterul sau in aceasta lume, lasandu-l pe El sa ne conduca, permitandu-i sa ne calauzeasca si sa se foloseasca de viata noastra ca niste instrumente de folos pentru a transmite si altora mesajul iubirii Sale iar motivatia noastra sa fie Slava Domnului.

Comanda cartea aici

"Eu si feţele mele" de Verne Becker

Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain
-Casting Crowns "Stained Glass Masquerade"

Eu şi feţele mele
de Verne Becker


DE FAPT EU NU SUNT EU.
Ci ALTCINEVA.
Când ceilalţi mă privesc şi îmi vorbesc, ei se adreseaza unui strain, nu MIE.
Eu sunt ascuns la loc sigur, departe de orice descoperire sau atac,
în spatele cortinei măştilor mele,
în fiecare zi.
Câteodată ştiind, alteori nu.
Când îmi cercetez dulapul şi îmi aleg hainele pe care le voi purta,
caut de asemenea prin menajeria măştilor mele mentale
selecţionând cu grija imaginea ce doresc să o proiectez.


Asemenea unui actor am învaţat să joc multe roluri,
multe feţe,
multe stări.
Şi folosesc măşti diferite pentru fiecare.
Fiecare mască reprezintă ceva despre mine,
despre ceea ce AŞ DORI SĂ FIU.
Îmi pun masca unui om de societate pentru că îmi doresc prieteni cu care să mă distrez.
Masca autosuficienţei pentru că în mod real vreau să-mi iau viaţa în stăpânire.
ŞTIU că aceste ţeluri merită atinse.
Şi văd măştile ca pe un mijloc care mă poate ajuta
Să realizez păşind cu dreptul.

TOTUŞI se întâmplă ceva ciudat:
Pentru că eu continui să port aceste măşti, ele încep
Să devină prea comode.
Naturale.
Necesare.
Pot trăi săptămâni întregi fară să le scot.
Ca şi cum ar fi lentile de contact care necesită doar o curăţire ocazională.
Obişnuindu-mă cu măştile mele, încep să CRED că
ele sunt cu adevarat EU, nu doar o faţadă.
În acelaşi timp ADEVĂRATUL SINE dormitează în mine.
Izolat.
Uitat.


AŞA CĂ
In loc să mă apropie de ţelurile mele, măştile mă ÎNSTRĂINEAZĂ de ele.
Ca un zid de carămidă ele mă îngrădesc.
Mă izolează.
Mă ascund de alţi oameni.
Nu trece mult timp şi realizez că nu sunt ceea ce măştile spun că sunt ci exact CONTRARIUL.
Când îmbrac masca conformismului, identificându-mă cu un anumit grup, transmit de fapt propria mea lipsa de identitate, incertitudinea a cine sunt;
sau
Când port masca încrederii refuzând să-mi admit greselile, slăbiciunile sau rănile, telegrafiez propria mea nesiguranţă.


Posed şi alte măşti pe care le păstrez pentru a le folosi la momentul potrivit:
Masca SUPERIORITĂŢII
pentru a privi de sus sentimentele de inferioritate pe care le detectez în alţii
şi în mine;
Masca APARENŢEI
pentru a-mi spori atractivitatea faţă de alţii – astfel încât să uit ce urât cred de fapt că sunt;

Măştile de CLOVN sau SCANDALAGIU
pentru a câştiga atenţia pe care altfel nu aş primi-o;
Masca de PERSOANA INTEGRA
pentru a-mi ascunde brutalitatea;
masca DRAGOSTEI
pentru a acoperi o relaţie egoistă;
ba chiar masca SPIRITUALITAŢII
pentru a reduce la tăcere toate întrebările despre
statutul meu în faţa lui Dumnezeu.

CE SĂ MĂ FAC CU TOATE ACESTE MĂŞTI ???
Admit că m-am izolat nu numai de alţii
ci şi de mine.
Dacă întradevăr vreau să fiu eu însumi,nu altcineva,
trebuie să-mi scot măştile,
să le decojesc,
să le înlătur ca pe un plasture vechi.
Voi zdrobi unele din măştile fără valoare.
Altele le voi expune pe peretele dormitorului pentru
a-mi aminti de CEL care-mi doresc să ajung dar nu sunt înca.

Mă pot îndrepta deschis spre ţelurile pe care le reprezintă aceste măşti,
deoarece
A FI NATURAL nu înseamna a renunţa la domeniile
în care trebuie să mă schimb.
Nici că sunt mulţumit de mine însumi.
Ci pur şi simplu înseamnă că ACCEPT felul meu de acum,
şi recunosc în mod cinstit că mă străduiesc să-mi rezolv problemele.


ÎN FINAL NU VOI MAI AVEA NEVOIE DE MĂŞTI
ci,
voi arăta celorlalti OMUL VIU din spatele lor.
Nu un strain, ci
O FIINŢA SPECIALĂ, UNICĂ,
AUTENTICĂ -
cineva care nu este perfect, dar vrea să crească.
Doar când mă voi deschide altor oameni mă voi vedea limpede.
Şi doar când îmi voi scoate măştile voi fi cu adevarat liber.

Recomand si articolul primit " Cu masca sau fara masca"

Un nou blog in Romania "A.W.Tozer"

awtozero.wordpress.com

Includeti acest link in blogul tau, sau la cele preferate de tine pentru a citi si studia mai multe despre scrierile si meditatiile biblice ale acestui om al lui Dumnezeu.

A.W.Tozer (1897-1963) a scris treizeci de cărţi şi este considerat unul dintre cei mai influenţi evanghelişti americani ai secolului XX.
In timpul vieţii lui de slujire creştină ca pastor, scriitor şi vorbitor la conferinţe, el a atins şi influenţat vieţile multora.

A avut o viaţă profundă de rugăciune. Se spune despre el că „a petrecut mai mult timp pe genunchi decât la biroul lui".

Timp de aproape 50 de ani Tozer a umblat cu Dumnezeu. Deşi e mort, el continuă să vorbească şi azi prin scrierile lui, cu o forţă uimitoare. El ne cheamă să vedem acea lume reală a spiritualului, care se află dincolo de lumea fizică ce ne atrage aşa de uşor; ne cheamă să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să uităm mulţimea, să ne închinăm lui Dumnezeu şi să devenim tot mai mult asemenea Lui. Aşa cum a spus cineva despre el, „omul acesta te face să doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu".

Test de auto-suficienta

"Spune-mi cu ce te lauzi, ca sa-ti spun ce-ti lipseste."

Viata lui Dumnezeu in sufletul omului

O carte noua la Perla Suferintei.

George Whitefield: Nu am înţeles niciodată ce este creştinismul adevărat, până când nu am digerat tratatul lui Scougal.

Martyn Lloyd-Jones: Ce este creştinismul? Ei bine, haideţi să folosim faimosul titlu al vechii cărţi scrisă de Henry Scougal: Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului. Încă o dată, vă recomand să vă apropiaţi de istorie. Ceea ce a declanşat Marea Trezire Evanghelică din secolul XVIII, sursa ei primară, a fost citirea cărţii lui Henry Scougal de către George Whitefield şi de John şi Charles Wesley

"Valoarea şi excelenţa unui suflet se măsoară după obiectul dragostei lui. Cel ce iubeşte lucruri rele şi murdare, devine, prin urmare, rău şi murdar; însă o afecţiune nobilă şi la locul ei creşte şi îmbunătăţeşte duhul spre o asemănare cu desăvârşirile pe care le iubeşte. Chipurile acestora se arată adesea în minte şi, printr-o energie şi forţă tainică se furişează tocmai până în structura sufletului şi îl modelează după asemănarea lor.

Calea adevărată de a ne îmbunătăţi şi înnobila sufletele este de a ne aţinti dragostea spre desăvârşirile divine, astfel încât să le avem mereu înaintea noastră şi să obţinem o întipărire a acestora în noi şi, „privind cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, să fim schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Cel care, cu o ambiţie sfântă şi bogată, şi-a ridicat ochii spre acea frumuseţe şi bunătate necreată şi şi-a aţintit afecţiunile la aceasta, are un altfel de spirit, un spirit de un caracter excelent şi mai eroic (gigant) decât restul lumii şi nu poate decât să respingă mereu toate lucrurile rele şi nevrednice. El nu va avea gânduri josnice şi murdare, care ar putea să-i compromită pretenţiile înalte şi nobile.

Este pur şi simplu imposibil ca Dumnezeu să nu iubească un suflet care este total dedicat Lui şi care nu doreşte nimic mai mult decât să-L slujească şi să-I fie pe plac. El nu poate respinge chipul Său, şi nici inima în care acesta este întipărit; dragostea este singurul tribut pe care I-l poate plăti şi este jertfa pe care El nu o va privi cu dispreţ......

Omul mândru şi arogant este o problemă pentru toţi cei ce au o relaţie cu el, dar cel mai mult este o problemă pentru sine: orice lucru e suficient pentru a-l enerva, însă cu greu se găseşte vreun lucru care să fie suficient pentru a-l mulţumi şi a-l satisface. El e gata să se ciondănească cu tot ce-i iese în cale, ca şi cum el ar fi o persoană atât de importantă încât Dumnezeul cel atotputernic ar trebui să facă orice lucru în aşa fel încât să-l satisfacă pe el, şi toate creaturile din cer şi de pe pământ ar trebui să-l slujească şi să-i împlinească voia. Frunzele copacilor înalţi se scutură la fiecare adiere a vântului, şi fiecare şoaptă, fiecare cuvânt rău va tulbura şi va chinui un om mândru. Însă omul smerit are avantajul că, atunci când este batjocorit, nimeni nu poate gândi într-un mod mai josnic decât el despre sine; prin urmare, el nu este neliniştit, ci poate îndura cu uşurinţă acele reproşuri, care l ar răni pe celălalt până în suflet.....

"Un scriitor evlavios a constatat bine că cea mai profundă şi mai pură smerenie nu vine atât de mult din meditarea asupra eşecurilor şi defectelor noastre, cât dintr-o contemplare liniştită şi în tăcere a purităţii şi bunătăţii divine. Petele noastre nu se văd niciodată mai clar ca atunci când le punem în lumina infinită; şi nu ne vom vedea niciodată mai mici în ochii noştri, ca atunci când ne uităm la noi de sus. Oh, cât de mici şi neînsemnate vor părea toate acele umbre ale desăvârşirii pentru care obişnuim să ne apreciem! Acea smerenie care vine dintr-o observare a păcătoşeniei şi mizeriei noastre este mai tulburătoare şi mai dezlănţuită, însă cealaltă ne lasă împliniţi, dar şi umiliţi şi nu cere nimic altceva decât acea durere şi acel zbucium cu care sufletele noastre pot clocoti, când ele constituie gândurile noastre principale.

Sfinţenia este darul lui Dumnezeu, într adevăr, este cel mai mare dar pe care El ni-l oferă, sau pe care noi îl putem primi; şi El a promis Duhul Său cel Sfânt acelora care-L cer de la El. Prin rugăciune, noi ne putem apropia cel mai mult de Dumnezeu şi stăm deschişi la influenţele cerului. Atunci, Soarele Neprihănirii ne vizitează cu razele Sale cele mai directe, împrăştiind întunericul şi întipărind chipul Lui în sufletele noastre." mai mult

10 motive gresite pentru care oamenii se casatoresc

Marti la Vox Dei in Sibiu pastorul Teodor Dobrin a explicat tinerilor 10 motive gresite in urma carora se casatoresc cei mai multi oameni:

1.Panica, dupa terminarea scolii, a unei facultati- (dorinta inceperii unei alte facultati).
2. Sindromul fetei batrane
3.Teama de singuratate
4. Dorinta de evadare de acasa
5.Sa te casatoresti de ciuda
6.Motiv de refugiu
7. Argumentul " Impartaseste-mi nevoile" ( motivatie egoista)
8. Argumentul "Trebuie, n-am ce face!"
9. Casatoria de mila
10. Casatoria de interes. ( Nu mitui fata cu cadouri ca sa spuna "Da")

In finalul predicii mi-a placut aceasta intrebare pusa de pastor:
Nu uita sa te intrebi: " Doresti sa innobilezi pe cineva sau doresti sa omori pe cineva"?
Casatoria dupa Placul Domnului are la baza 3 piloni:
a) Sa fie facuta in Domnul
b) dupa voia lui Dumnezeu
c) Dragostea

Eu te intreb: "Iubirea ta este corecta?"
Asculta aici alte predici ale pastorului Teodor Dobrin.