vineri, 31 octombrie 2008
joi, 30 octombrie 2008
Scrisoare catre fii mei Gabriel si Nathan Pearl,
Spune-mi ce te face sa razi ca sa-ti spun cum gandesti.
Spune-mi ce te face sa razi ca sa-ti spun cum gandesti.
Ce fel de glume iti plac?
Ce fel de oameni te amuza?
Ce comportament adopti cand iesi cu gasca?
Nu stiu daca te-ai intrebat vreodata serios cat la suta din rasul tau din fiecare zi a luat nastere in urma unei glume proaste la adresa cuiva, sau ca raspuns sfidator intr-o altercatie. Ce unealta periculoasa poate deveni in mana atator persoane! Rasul exprima o infinitate de trairi si defineste o infinitate de caractere: mandrie, superficialitate, sfidare, rautate, ura, razbunare, dar si bucurie, dragoste, eliberare, prietenie si inteligenta.
Din pacate, cele din urma sunt mai putine decat cele dintai, si mult mai rare.
Mi-am dat seama doar de curand ca acest mic dar puternic gest ma defineste in raport cu Dumnezeu si in raport cu ceilalti. Cand rad de fratele meu inseamna ca il sfidez pe Dumnezeu, cand sunt descurajata si rad a neputinta ii spun Domnului" nu pot avea incredere in Tine astazi". Si acum ma intreb: Cand rad pentru ca Domnul e cu mine? Cand rad multumitor pentru toate darurile si dragostea cu care ma inconjoara ? Cand? Raspunsul sincer e " aproape niciodata". De aici concluzia mea: mai mult ucid cu rasul meu decat zidesc.
Educatia adevarata schimba o viata in toate dimensiunile ei. Cum te schimba educatia ta cand vine vorba de ras? E una sa nu mai razi cu voce tare ( ci doar in gand, satisfacut ca ceilalti n-au idee despre ce crezi tu), si una e sa iti creezi un obicei din a nu mai rade decat la ce este cu adevarat moral si dupa voia lui Dumnezeu. Greu lucru. Pentru mine recunosc ca ar insemna sa imi schimb stilul de viata. Asta ma duce cu gandul la o alta intrebare : cat suntem dispusi sa sacrificam din firea noastra ca sa nu-i mai permitem celui rau sa faca din acest dar al lui Dumnezeu - rasul- o arma subtila a satanei pentru distrugerea noastra si a celorlalti?
Cu totii purtam in spinare o tolba intzesata cu sageti otravite- firea noastra. De remarcat la aceste sageti este ca, de fiecare data cand lovesc pe cineva, ricoseaza si ne strapunge adanc. Otrava lor ne face insensibili la Cuvantul lui Dumnezeu si la nevoile celor ce pe care i-am ranit.
Ce face rasul din mine?
Ce face rasul din tine?
Revista de atitudine crestina.
O poti comanda aici " REVISTA IMPULS"
nr.9 Septembrie -Octombrie
Pentru ca sunt un om ca oricare alt om, Doamne ajuta-ma pe MINE ( nu am treaba cu altii), sa nu ranesc prin rasul meu pe cei din jurul meu.Transforma-mi rasul intr-o binecuvantare. Al tau fiu "special".
miercuri, 29 octombrie 2008
Paul Washer 10 acuzatii - impotriva Crestinismului contemporan
In cadrul "Conferinţei de Trezire" din Atlanta, Georgia, mesajul lui Paul Washer din 22 Octombrie a fost impotriva trendului bisericii moderne a secolului 21 din SUA. Cum vremurile sunt globalizatoare, nu putem sa limitam mesajul doar la NordAmerica. El este bun peste tot…sa nu uitam, păcatul a fost primul element globalizator…
Multi vor spune că aşa este contextul american si că nu se pliază, mulează asupra contextului autohton, local-romanesc. Căt se poate de fals. Păcatul este peste tot la fel.
Precum cei din fotbal cand iau bataie, se lamentează si se plâng, se vaicaresc ca nu au reusit sa castige- ziaristii spun "mingea este rotunda". Asa este si influenta pacatului.-peste tot in lume are acelasi efect.
Paul Washer a enuntat 10 capete de acuzare fata de un crestinism contemporan, care pornesc de la o falsa evanghelie pana la o neadevarata perceptie a ceea ce inseamna mântuirea sufletului.
"Daca i-ai dat inima lui Isus- demonstreaza asta prin trupul tau".- Daca i-ai dat inima lui Isus arata-mi cu trupul tau.!
Sunt curios daca te vei plictisi, satura, daca iti vei face timp sa asculti acest mesaj.
1. A PRACTICAL DENIAL OF THE SUFFICIENCY OF SCRIPTURE
2 Timothy 3:15-17
"There's been a battle for the Bible...but there's only one problem. When you come to believe as a people that the Bibie is inspired, you've only fought half the battle. Because the question is not only is the Bible inspired or is it innerant. The major question following that that must be answered: Is the Bible sufficient? Or do we have to bring in every social science and cultural study in order to know how to run a church?
Why is it that evangelism and missions and so-called church growth is more shaped by the anthropologist, the sociologist, and the wall street student who is up on all cultural trends? All the activity in our church must be based on the Word Of God! Everything we do ought to flow from the theologian and the exegete. The man who opens his Bible and only has one question: "What is Thy will oh God?"
A church ought to be seeker-friendly but a church ought to recognize there is only one Seeker: His name is God. And if you want to be friendly to someone, if you want to accomodate someone, accomodate Him and His glory!
Isaiah 8:19
2. AN IGNORANCE OF GOD
Jeremiah 9:23-24
Psalm 50:21-22 "
"Many of you think talking about the attributes of God and theology is all high ivory tower stuff that has no practical application. Listen to yourself speak!...Do you know why all your Christian bookstores are filled with self-help books and five way to do that and six way to be godly and ten ways not to fall? Because people don't know God! So they have to be given all sorts of trivial little devices of the flesh to keep them walking..."
"When was the last time you attended a conference on the attributes of God? When was the last time as a pastor you taught for a solid year on who God is? How much of all the teaching that goes on in America has anything to do with who God is?"
3.A failure to address man’s malady.
4.An ignorance of the gospel of Jesus Christ.
5.An unbiblical gospel invitation.
6.Ignorance regarding the nature of the Church.
7.A lack of loving and compassionate Church discipline.
8. A silence on separation.
-
Aici puteti citi si salva intregul mesaj publicat PDF:
Paul Washer 10 acuzatii - impotriva Crestinismului contemporan
Erori in relatii
Cand vine vorba de relatiile cu oamenii si, mai ales, cu ai nostri prieteni, facem adesea urmatoarele greseli:
1. Asteptarile sunt prea mari: am dori ca ai nostri prieteni sa fie neincetat la dispozitia noastra. Mai mult, sa gandeasca mereu asemeni noua, sa actioneze in situatii similare,etc.
2.Suntem intotdeauna aceiasi: sa nu uitam ca omul este un mare iubitor de diversitate. Atunci cand al nostru prieten ne intuieste cele mai mici reactii, expresia acelorasi plicticoase si fundamentaliste tipare de gandire, e semn ca nu am prea evoluat din punct de vedere uman.
3. Sufocarea celuilalt : e drept ca un anumit grad de interdependenta e binevenit in relatiile dinre prieteni . Dar nimanui nu-i plac telefoanele in noapte tarzie, fara ca ele sa reprezinte urgente, sau vizitele inoportune.
4. Interpretativitatea: va suna cunoscut: " Ce vrei sa spui cu asta?", " ce a insemnat gestul asta?", "de ce nu ai venit la intalnire?". Ale noastre remarci ar putea sa le creasca si mai mult celorlalti doza de autoculpabilitate, motiv pentru care s-ar putea sa ne evite prezenta.
5.Autovictimizarea: discutiile noastre decurg dupa un scenariu tipic: " ce rau imi este!", "cat de multe probleme am" , " cat ma supara scoala, oamenii, catelul, pisica vecinului, gazda"!
6.Dragostea conditionata: " tin la tine daca " ..Oamenii trebuie iubiti asa cum sunt, cu ale lor pacate si virtuti, asa cum suntem iubiti cu totii de Dumnezeu prin Isus.
Scris de Andrei Patrinca - in pliantul Vox Dei -
Isus tu esti cel mai minunat
N-am cuvinte ca sa-ti spun
Cat esti Tu Doamne de bun
Te-ai plecat spre mine m-ai mantuit
Mi-ai luat povara grea
Ai dus-o la Golgota
Si mi-ai dat in schimb pacea Ta
Ref: Tu esti cel mai minunat
Esti al lumii imparat
De aceea eu Iti cant
Slava neincetat
Dai lumina zorilor
Stralucire stelelor
Nimeni in lume nu-i ca Tine
Puternic Dumnezeu
Fericit eu am sa-Ti cant
Cat voi trai pe pamant
De iubirea ce mi-ai aratat
Niciodata singur nu-s
Sunt pe bratul Tau Isus
M-ai luat pe veci in mana Ta
Isuse inaintea Ta
Imi aduc azi inima
Fa de-acum ce vrei Doamne cu ea
Esti izbavitorul meu
Unic fiu de Dumnezeu
Tie vreau sa-Ti cant Doamne pe veci
luni, 27 octombrie 2008
Mircea Badea - Disperatii Dau Navala La Moaste
Inchinarea la bucati de cruci, acuarele pe pereti, sticle aurite, si panzeturi scumpe si la icoane este un pacat.
ASTA ESTE O OFENSA ADUSA INAINTEA LUI DUMNEZEU.
Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune si credinta si El nu doreste sa isi imparta Slava cu nimeni.
Mersul pe jos, in genunchi inconjurand biserici- reprezinta din nou o ofensa adusa lui Dumnezeu -ratiunii si mintii cu care te-a creat si inzestrat.
Mircea....
Daca Domnul te-ar schimba si transforma in predicator ai face o trezire in randul "oaselor traditionale-conservative-legaliste-autosuficiente-truisme-pocaite", ce poate doar sufera de un limbaj pocaism-fanatic dar nu implineste Voia lui Dumnezeu.
Oricum modul lui de exprimare este prea vulgar si chiar nemilos.
Cand comunici un mesaj e important sa fie real - dar sa nu fi crud. " badaran de pipera".
Insa realitatea din material este o lectie de luat in considerare.
"Nu oricine-Mi zice:
" Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor
Ci cel care face voia Tatalui meu care este in ceruri"
Matei 7:21
Ai fi bun.
TRUÍSM, truisme, s.n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.
banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.
De cautat in google : disperati. Mircea Badea, moaste, oase, borcane, sfinti de lemn, sfinti de sticla, sfinti inghetati, statuete, naivitate, penibilitate, control de mase, manipulare, abuz spiritual, conspiratie, minciuna, pseudo-sarbatoare, superstitie, oribil, groaznic, calcari in picioare, despre credinciosii fanatici...
P.S. Nu se arunca noroi in credinta ortodoxa, catolica - sau alta biserica institutionala- istorica.
Este un pamflet ( ironie, satira, sarcasm de bun simt- umor natural si de calitate, rafinat si de bun gust).
SI Isus a avut asa ceva:).
" prietene esti credincios sau superstitios" ?
Aici este momentul de climax al emisiunii, in care fiecare dintre noi ne putem cerceta viata.
Dumnezeu poate descoperi orice taina , secret , nelegiuire ascunsa a inimii si gandurilor noastre.
Fie suntem credinciosi- il credem pe Dumnezeu pe Cuvant si ne Incredem deplin in Persoana Lui si Caracterul sau de nestramutat - fie avem o credinta fara putere, o evlavie fara experiente cu Dumnezeul adevarat, o sfintenie fara rugaciuni ascultate.
Intrebarea asta o voi dezvolta in alt articol.
Excelenta interogatia din emisiune.
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Neverending Story 2008
Scopul cu care Dumnezeu a instituit casatoria a fost mai degraba de a ne face sfinti decat a ne face fericiti. Iar daca vom fi sfinti vom si fi fericiti alaturi de El.
Sa te casatoresti este usor.
Sa iti pastrezi casnicia este o provocare.
Prietenia, nu romantismul sustine unitatea in familie.
Un barbat poate face cadou sotiei o haina de blana, dar un nume bun este cel mai bun dar.
Daruind din timpul tau familiei arati respectul pe care-l ai pentru ea.
Cand frumusetea trece, nu mai ramane decat caracterul.
Dragostea noastra pentru Christos este tot atat de reala cat este dragostea pentru semenul nostru.
Cel mai mare lucru pe care un tata il poate face pentru copiii lui este sa o iubeasca pe mama lor.
Dumnezeu nu se va razgndi in a transforma barbati spre asemanarea cu Christos.
Cand Dumnezeu masoara un om, ii masoara inima nu statura.
Oamenii isi distrug sanatatea pentru a se imbogati, apoi vor cheltui ceea ce au castigat pentru a-si recapata sanatatea.
Un prieten adevarat nu-ti sta niciodata in cale, decat daca o iei in jos.
Dumnezeu este cunoscut ca foloseste lucrurile nesemnificative pentru a realiza lucruri imposibile.
"asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie"
vineri, 24 octombrie 2008
gand fericit
Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod. Nicolae Steinhardt " Jurnalul Fericirii".
Dragoste de tata
Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.
Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.
Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.
Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani
Gandul si versetul zilei
Maturitatea nu vine odata cu varsta,
ci incepe cu acceptarea responsabilitatii.
Maturity does not come with age, but begins with the acceptance of responsability.
Iov 32:6-10
"Eu sunt tanar, si voi sunteti batrani : de aceea m-am temut, si m-am ferit sa va arat gandul meu. Eu imi ziceam : Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea. Dar de fapt, in om duhul, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea . Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea."
joi, 23 octombrie 2008
E minunat sa fii singur
Asculta si dezvolta-ti o teologie buna si corecta despre Singurate.
Ea vine de la Dumnezeu.
E minunat sa fii singur. Atunci cand iti studiezi singur Scriptura si lasi pe Dumnezeu sa iti vorbeasca inimii tale.
( personal si o asculti prin Duhul sfant si o oferi tie insuti)
Scriptura foloseste "singuratea" ca privilegiu. Altiii vad singuratatea ca ceva critic. Este o binecuvantare. Este o oportunitate . Este un dar direct de la Dumnezeu sa fii singur . Sa fii vesel, bucuros si fericit ca il ai pe EL. Sa poti fi singur si sa te bucuri in curatie de asteptarea Credinciosiei Lui.
Am dezvoltat mai demult un gand in blog, cine nu stie sa fie implinit si satisfacut acum cu Dumnezeu si ( ce sa spun cuvinte mari teologice ..mai simplu ) cine nu experimenteaza o relatie Intima cu Dumnezeu si dinamica in traire ( acum in singuratate) ...chiar nu va fi implinit dupa o relatie de prietenie.
Sa reflectam un pic la ce spune A.W.Tozer -despre asta.
Inainte de toate vreau sa ma asigur ca ai parte de toate promisiunile lui DUmnezeu din Cuvantul sau Biblia. Promisiunile lui sunt si pentru tine...cu o conditie....
TREBUIE DOAR SA VREI SA CREZI
asta mi-o spun si mie zilnic.
Sa imi impun o disciplina a citirii Scripturii.
Acum incepem......
I am a choice treasure posesion of Christ.
you?
"Omul este un diamant cu multe fatete menit a recepta si reflecta slava singurului Dumnezeu.
Aceasta adaptabilitate din natura omului il face in stare sa se bucure atat de singuratate, cat si de prezenta altora si in jurul lui. Daca o fiinta umana este normala, ea va avea nevoie si se va bucura de ambele stari. ( Extremele nu sunt bune - ci chiar nocive) va ofer aici exemplul cu lumina care nu trebuie sa fie ascunsa ! * ( nu exista crestinism solitar, izolat)
Domnul ISUS a spus ( si spune si azi) : " INTRA IN CAMARUTA TA" - aceasta e singuratate.
Apostolul Pavel a spus :" Sa nu parasim adunarea noastra" Exista RELATII. desigur aceste cuvinte au fost adresate credinciosilor si este adevarat ca fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa fie in stare sa inteleaga si sa aprecieze atat singuratatea , cat si partasia cu altii si sa se bucure de amandoua. ( aici si eu mizez asupra unui echilibru dinamic, nu static...cel static este foarte periculos). De regula apare sub forma ..." mie doar asa imi place ....."eu doar asa am invatat" un static..fixist...capos si incapatanat.care nu mai este flexibil si adaptabil..!( TOt ce face Dumnezeu este creativ . Caci El este Creatorul. Dumnezeu este ingenios...este instantaneu ..Este imprevizbil ...este natural...este original ..este spontan....cred ca ii iau discursul lui tozer..dar sa continuam cu ce spunea dansul)...
"
ORICE OM normal trebuie sa isi faca timp sa fie singur
Dar retineti ca trebuie avute intotdeauna in vedere ambele fete ale monedei. Asa cum luna descreste intotdeauna dupa ce a crescut si fluxul este urmat intotdeauna de reflux, la fel si omul trebuie sa aiba parte de tovarasia altora, cat si de singuratate.
Dupa o perioada de singuratate, de cercetare a inimii si de comuniune cu Dumnezeu prin Duhul sfant, crestinul trebuie sa caute din nou fata oamenilor.
In aceasta societate binecuvantata ne vom aprecia cu adevarat unii pe altii si vom fi recunoscuti pentru ceea ce suntem in Christos.
Unii sunt dezavantajati de niste particularitati care , poate, nu sunt considerate atragatoare, in timp ce altii nu au o personalitate "cuceritoare". OARE cand vom invata noi, oamenii, ca ne privam de bogatiile multor personalitati deosebite, deoarece nu suntem mai intelepti si nu avem mai mult discernamant?
Dar in acea etapa finala, cand CETATEA lui Dumnezeu va cobori din cer, vom fi cu adevarat capabili sa ne apreciem unii pe altii. Daca nu ar exista efectele intunecate si corosive ale pacatului, sufletul omenesc ar capta si ar reflecta lumina lui Dumnezeu asa cum diamantele capteaza si reflecta lumina soarelui, si ne-am cunoaste unii pe altii, caci fiecare ar vedea in celalalt ceva din natura si frumusetea lui Dumnezeu. Prin puterea Lui Dumnezeu am putea ajunge sa ne cunoastem unii pe altii fara a avea mereu acelasi sentiment : " M-am saturat de el" sau "M-am plictisit de el".
In acele zile ii vom multumi lui Dumnezeu unii pentru altii . Il vom cunoaste pe Dumnezeu mai bine prin intermediul altora,intrucat vom descoperi ca suntem doar niste PRISME si LENTILE prin care STRALUCESTE DUMNEZEU. EL straluceste in multe feluri in UNIVERSUL Lui, dar sunt convins ca cel mai bine straluceste in vietile oamenilor pe care i-a creat si apoi i-a rascumparat. ( asta este intelegerea HARULUI).
Numai pacatul este cel care a spart lentilele si a distorsionat imaginea. Numai pacatul este cel care a distrus vederea si a deteriorat tabloul , astfel incat, atunci cand ne uitam unii la altii, nu vedem adevarata profunzime a potentialului Sau pus in noi.
Cand Domnul nostru s-a uitat la noi, a vazut nu numai ce eram--- ci EL a fost fidel in a vedea ceea ce putem deveni. A indepartat blestemul a ceea ce eram si ne-a dat glorioasa binecuvantare a ceea ce vom deveni.
-------------------------taiem un pic din mesaj -----------------------
"Este imposibil sa vorbesti oamenilor despre binecuvantare, sfintenie si cer fara a vorbi despre PUTEREA Lui Dumnezeu de a realiza o transformare spirituala. Stim cu totii ca exista in intreaga lume forte care accentueaza intr-atata nationalismul, incat individul este complet ignorat. !Dar singura regenerare cunoscuta in lume este regenerarea individului! Se pare ca multe grupari religioase s-au alaturat fortelor reformatoare politice si sociale cu iluzia ca modalitatea eficienta de a realiza o societate perfecta este aceea de aa reforma si rascumpara societatea insasi, cand in realitate e nevoie de rascumpararea fiintelor individuale care alcatuiesc asa - numita societate.
Spusele lui Augustin au devenit clasice " O, Dumnezeule, Tu ne-ai facut pentru TIne si inimile noastre nu sunt satisfacute pana ce nu isi gasesc odihna in TINE" Aceasta expresie a fost preluata ca un ecou si scrisa in cartile de cantari, deoarece este adevarata!
OMUL - se plictiseste pentru ca este prea mare ca sa fie fericit cu ceea ce ii ofera pacatul.
SI nimeni sa nu va insele pacea singuratatii.
SI asteptati cu credinciosie binecuvantarea Lui.
Astfel de asteptare in singuratate ii place Domnului
( 1 imparati 22:5).
" Intreaba acum, te rog cuvantul Domnului"
Tarie si onoare Lui ISUS.
miercuri, 22 octombrie 2008
Meditând la Romani 12
1. De ce-ar trebui să slujim lui Dumnezeu?
„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12:1)
Pentru că am primit milă. Celelalte religii slujesc dumnezeilor lor pentru a primi milă. Dumnezeul nostru lucrează în avans.
„Vă îndemn”, zice Pavel, adică slujirea trebuie să fie voluntară şi asta a înţeles-o cel mai bine Ghedeon când a rămas cu o mână de oameni cu care să se ducă la luptă. Ceilalţi s-au dus la neveste şi la meci.
Tinerii cântă cu mâinile pe sus „Doamne-ţi dau inima”. Sigur, pentru că nu costă nimic. Pavel zice să facem un pas mai departe, adică să ne dăm şi trupurile. Isaac a fost jertfa vie a Vechiului Testament pentru că în inima mamei era deja mort în dimineaţa aceea friguroasă.
Isus e jertfa vie a Noului Testament pentru că umbra crucii i-a fost alături încă de la naşterea-i miraculoasă.
Simbolul creştinismului n-ar trebui să fie numai crucea, ci şi ştergarul. Isus a slujit, lăsând o pildă.
Când privesc ochii bulbucaţi de somn a cucernicilor fraţi în biserică, duminică dimineaţa, sunt ispitit să le spun să-şi aducă şi pijamalele ca să le fie mai comod. Am devenit cu acte în regulă „iubiţi ascultători” care n-avem altă treabă decât să trecem din când în când pe la biserică ca pe la supermarket să vedem dacă n-a apărut ceva nou şi ieftin.
Mântuirea voastră nu s-a realizat cu un Dumnezeu stând tolănit pe un nor pufos, ci cu un Hristos ce dormea puţin, mânca rar, slujea fără orar, predica neîntrerupt, plângea cu cei ce plâng, era acolo prezent, la vamă şi la pescuit, pe munte noaptea singur în agonie.
Şi tot în agonie s-a pus pe cruce cu barba smulsă, cu pielea fâşii, cu coasta străpunsă.
De aia să slujeşti. De dragul Lui...
autor:
V l a d i m i r _ P u s t an
luni, 20 octombrie 2008
Gandul si versetul zilei
Succesul fiecarui barbat este determinat de : constiinta lui,
taria caracterului sau, principiile pe care isi cladeste viata.
Every man's success is determned by: the knowledge in his mind, the strength of his character the principles upon which he is building his life.
Isaia 53:11
Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
...Eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii si de vlaga, ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui.
Mica 3:8
Gand de azi
"Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, va fi al vostru". Este bucuria lui Dumnezeu sa daruiasca; este insa datoria noastra sa cucerim prin credinta. O credinta mica te poate duce in cer, dar una mare poate aduce cerul la tine. (Daniel Branzei)
vineri, 17 octombrie 2008
gand de azi
Intr-o cultura atat de complet dedicata trairii clipei prezente si intr-o biserica imbibata de invataturi cu privire la realizarea personala si la construirea unei vieti mai fericite, nu ne este usor sa dezvoltam o pasiune pentru altceva decat satisfactia noastra imediata. Biserica istorica, in rolul ei de ambasador al unei imparatii straine, i-a invatat pe oameni ca tinta lor suprema trebuie sa fie aceea de a-L glorifica pe Dumnezeu si de a se bucura de prezenta Lui pentru vesnicie; biserica moderna invata prea adesea ca scopul cel mai inalt al lui Dumnezeu este acela de a-i multumi pe oameni (Dr. Larry Crabb)
miercuri, 15 octombrie 2008
Starea de fapt
Pana cand pasiunea noastra de a-L gasi pe Dumnezeu nu va fi mai profunda decat pasiunea pentru orice altceva, noi ne vom aranja viata dupa gustul nostru, si nu dupa voia lui Dumnezeu (Larry Crabb)
Centrul voii lui Dumnezeu este siguranta noastra unica. A umbla in afara Voii lui Dumnezeu inseamna a umbla in nicaieri. Nu exista dezamagiri pentru cei a caror voie este ingropata in voia lui Dumnezeu.
Planul unora de a imbunatati Evanghelia seamana tare mult cu planul unor cârtite de a imbunatati lumina soarelui (Charles H. Spurgeon)
Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred...si se infioara! Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Iacov 2:19-20)
Mânia lui Dumnezeu lipseste aproape complet din prezentarea care se face astazi Evangheliei. Nu este la moda sa vorbesti despre mânia lui Dumnezeu impotriva pacatului sau sa spui oamenilor ca ar trebui sa se teama de Dumnezeu. Prezentarea tipica de astazi porneste exact din partea opusa celei de unde a inceput Pavel [in epistola sa catre romani]. El a scris despre "mânia lui Dumnezeu impotriva oricarei nelegiuiri si nedreptati a oamenilor". Dar evanghelicii moderni incep cu: "Dumnezeu te iubeste si vrea sa te faca fericit" (John F. MacArthur)
Se inseala oamenii aceia al caror obiectiv principal este indreptat spre o existenta fara griji, si care, din acest motiv, au de grija sa nu jigneasca pe oameni, adica pe cei rai mai degraba decat pe cei slabi. Mai mult, cei care nu fac deosebire intre lucruri neutre si rele, comit o dubla greseala. Deoarece ei nu fac aceasta deosebire, nu sovaie sa faca lucruri pe care le-a interzis Dumnezeu doar ca sa placa oamenilor. Dar pacatul lor principal este ca interpreteaza gresit vorba aceea a lui Pavel [1 Corinteni 9:20-23] ca sa faca din aceasta o scuza pentru propria lor ipocrizie ticaloasa. (Calvin)
Granitele simbolice care defineau mai inainte decenta in conceptia protestantilor conservatori si-au pierdut mult din claritate. Multe din deosebirile care desparteau comportarea crestina de cea lumeasca sunt puse la indoiala, atenuate sau complet rasturnate. Chiar si cuvantul "lumesc" si-a pierdut, in cadrul unei generatii, aproape tot intelesul traditional. (Davison Hunter)
"Contextualizarea" Evangheliei a infectat Biserica cu spiritul lumii. Ea a deschis usile Bisericii pentru asemanarea cu lumea, superficialitatea, iar in unele cazuri pt o atmosfera de distractie. Lumea stabileste acum programul pentru Biserica. (John MacArthur)
"In perioade in care domneste credinta nedecisa, confuza, scepticismul si doar niste speculatii ciudate in chestiuni religioase, invatatori de tot felul misuna ca odinioara mustele in Egipt. Cererea creeaza oferta. Ascultatorii cauta si-si formeaza predicatorii dupa placul lor. Iar daca poporul vrea sa se inchine unui vitel, se gaseste repede un cleric facator de vitei". Evanghelia moderna promite cerul fara sfintire. (John F. MacArthur)
Adevarurile spirituale si biblice nu sunt determinate de faptul ca unele "functioneaza", iar altele nu. Noi stim din Scriptura, de exemplu, ca Evanghelia deseori nu produce un raspuns pozitiv (1Cor.1:22-23; 2:14). Pe de alta parte, minciunile si inselaciunea satanica pot fi foarte eficace (Matei24:23-24; 2Cor.4:3-4). Reactia majoritatii nu este o dovada de autenticitate iar prosperitatea nu este o masura pentru veridicitate! (John F. MacArthur)
Oare Il iubeste pe Domnul Sau un asemenea om care poate sa vada linistit ca Isus poarta o coroana de spini, in timp ce el doreste cu ardoare o cununa de lauri? (Charles H. Spurgeon)
Adevarata rugaciune are loc atunci cand dorinta noastra de a ne supune puterii lui Dumnezeu o intrece pe aceea de a exploata aceasta putere (Randy Maxwell)
Intelepciunea cereasca ne zice ca oamenii n-au decat sa ne spuna cum vor, noi trebuie totusi sa facem asa cum ii spune Dumnezeu lui Isaia: "Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov pacatele ei!" - Isaia 58:1 (Thomas Boston)
A face compromis in alegerea liderilor bisericii inseamna, cum ar spune Spurgeon, "actul cel mai sinucigas pe care il poate comite o biserica" (John F. MacArthur)
Comunicarea in familie
Nu ştiu cât de multă importanţă acordăm fiecare din noi comunicării, nu ştiu dacă subiectul propus pentru această temă pare sau nu simplu şi deja cunoscut, în schimb merită să încercăm împreună o reflecţie asupra acestui proces, în speranţa că acest lucru ne va ajuta să îmbunătăţim comunicarea cu ceilalţi şi, de ce nu, cu noi înşine.
Mă întrebam unde ar trebui să caut "rădăcinile" comunicării şi în minte mi-a apărut imaginea albinelor care folosesc un cod foarte ingenios al mişcărilor pe care le descriu în zbor pentru a comunica între ele informaţii despre direcţia, distanţa şi natura hranei. Aceasta înseamnă că, în absenţa comunicării, albinelor le-ar fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-şi satisfacă nevoia de hrană. Rămânând în continuare în lumea necuvântătoarelor, ne putem imagina rolul pe care îl joacă procesul comunicării în satisfacerea nevoii de securitate (spre exemplu, rolul semnalelor de avertizare atunci când se apropie un pericol).
Dar ce rol are comunicarea pentru noi, oamenii? Se ştie că nevoile fiinţei umane sunt complexe. Abraham Maslow vorbea despre nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de afiliere (apartenenţă, acceptare, afecţiune), nevoia de stimă şi statut, nevoia de autorealizare. Într-o anumită măsură acestea au o bază comună cu cele ale animalelor, dar se diferenţiază net prin modelarea lor culturală.
Ar fi interesant în acest moment să ne oprim puţin şi să căutăm răspunsuri la câteva întrebări:
- Cum anume comunic eu celor din jur nevoia mea de apartenenţă sau de acceptare ori de afecţiune?
- Cum folosesc comunicarea pentru a-l ajuta pe cel de lângă mine să-şi satisfacă aceste nevoi?
Aceste întrebări ne vor conduce spre o altă temă de discuţie: care sunt formele comunicării? O clasificare simplă ne va ajuta să distingem comunicarea verbală de cea nonverbală. Pe cale verbală reuşim să comunicăm ideile, să denumim emoţiile şi sentimentele, în vreme ce comunicarea nonverbală îmbogăţeşte capacitatea noastră de expresie prin mimică, gesturi, postură, distanţă şi contact fizic.
Este firesc să ne întrebăm:
- Ce comunicăm cu mai multă uşurinţă, ideile sau emoţiile?
- Dacă în şcoală învăţăm în mod special să comunicăm idei, cine ne învaţă să comunicăm emoţii şi sentimente?
Viaţa în societate înseamnă şi comunicare. De aceea noi exersăm comunicarea în fiecare zi, alternând de fiecare dată cele două roluri: cel de "emiţător" şi cel de "receptor". Am fi tentaţi să credem că situaţia de comunicare e similară cu cea a două vase comunicante în care se transmite pur şi simplu o cantitate (de informaţie) dintr-o parte în alta. În realitate însă, constatăm că există o diferenţă mare între ce doreşte "emiţătorul" să comunice şi ce primeşte "receptorul". Din cauza dificultăţii de a exprima gândurile în cuvinte, ce spune "emiţătorul" va fi mai puţin decât ce doreşte el să spună. Apoi, din cauza "zgomotelor" contextului în care are loc comunicarea, ceea ce aude "receptorul" va fi mai puţin decât a fost emis şi, continuând, ce va înţelege va fi mai puţin decât ce a auzit, ce va reţine mai puţin decât ce a înţeles, iar ceea ce va accepta, mai puţin decât ce a reţinut.
Ţinând cont de existenţa unor "pierderi" semnificative în transmiterea mesajelor, apare firească preocuparea de a îmbunătăţi comunicarea. Cu alte cuvinte, ce putem face pentru a comunica mai eficient? În calitate de "emiţători", va fi important să ne clarificăm în privinţa ideilor pe care dorim să le comunicăm, a emoţiilor pe care dorim să le exprimăm, a felului în care ne utilizăm corpul pentru a comunica ideile şi emoţiile dar şi a modalităţii prin care putem afla dacă celălalt a recepţionat bine mesajul transmis (obţinerea feed-back-ului).
Ca "receptori", vom exersa aşa-numita "ascultare activă", adică îl vom ajuta pe celălalt să observe că suntem atenţi la ceea ce comunică (îl privesc, îmi îndrept corpul spre el, mă apropii, înclin uşor capul în semn de aprobare, îi comunic ce am înţeles din ce mi-a spus, cer precizări dacă este necesar sau repet mesajul său dar cu alte cuvinte).
La fel de important este să descoperim care sunt "barierele comunicării". Odată descoperite, vom fi liberi să alegem dacă le vom mai folosi ori nu. Iată câteva exemple:
- Ameninţările (produc teamă, supunere, resentiment, ostilitate): "Fă aşa, dacă nu..."
- A da ordine (folosirea puterii asupra altuia): "Nu mai întreba de ce, fă-o fiindcă aşa spun eu!"
- Critica (descurajează iniţiativa): "Nu munceşti destul."
- Insulta: "Numai un idiot ar spune asta."
- Etichetarea: "Eşti un leneş."
- Interogarea: "Ce-ai făcut de la 10 la 12? Cât timp ţi-a luat să termini ce aveai de făcut? Ce-ai făcut după? Unde ai fost?"
- Lauda în scopul manipulării: "Dar ţie îţi iese aşa de bine! Nu vrei să-l faci şi pe al meu?"
- Sfat necerut (când persoana nu vrea altceva decât să fie ascultată): "De ce nu faci aşa?"
- Schimbarea subiectului: "Lasă c-o să-ţi treacă... Să-ţi povestesc ce film am văzut aseară."
- Punerea în prim-plan a propriei persoane: "Să mă fi văzut pe mine când mi s-a întâmplat..."
- Refuzul de a accepta problema: "Nu avem ce discuta. Eu nu văd nici o problemă aici."
- Încurajarea prin negarea existenţei problemei: "Nu fi nervos." "Nu te teme, va merge." "Vei fi bine."
În calitate de părinţi şi/sau de educatori, vom constata că avem o mare putere dar şi o mare responsabilitate oferită de... cuvânt. Ceea ce aude un copil despre sine din partea unui părinte sau a unui educator va determina un efect de predicţie care se autoîmplineşte. El va ajunge să fie ceea ce spun şi cred părinţii lui că este ("fără minte", "un mincinos", "un leneş" etc.). Deşi intenţiile părinţilor sunt bune (să prevină un eveniment negativ sau înrăutăţirea unei situaţii), prin mesajele lor ei pot determina efecte contrarii. Câteva exemple:
- "Şi ce dacă am spart geamul; oricum mama şi tata mi-au spus că nu sunt bun de nimic."
- "Eşti ca unchiul Ion." (care e la puşcărie)
- "Ai înnebunit sau ce ai?"
- "Ce leneş eşti."
- "Eşti un egoist."
- "Nu mă mai bate la cap!"
- "Eşti neîndemânatic."
- "Habar nu ai pe ce lume trăieşti."
- "Nu ţii cont de nimic."
- "Întârzii întotdeauna."
- "N-ai minte nici cât o ceapă degerată."
- "Dă-mi lucrul înapoi, obrăznicătură."
- "Eşti ca taică-tău! De ce nu eşti bun cu fratele tău mai mic?"
- "E foarte timidă, nu ştiu ce se va face mai târziu."
- "Nu prea îi merge mintea la şcoală, dar la prostii nu-l întrece nimeni!"
- "Mă înnebuneşti. Mă doare capul din cauza ta. Vrei să mor?"
- "Uite ce-i faci mamei tale."
- "Mai bine nu te năşteai."
Să ne imaginăm aceiaşi părinţi dar care cântăresc greutatea cuvintelor înainte de a le rosti. Ar putea spune:
- "Ştiu că eşti deştept şi că vei face faţă la matematică dacă te va ajuta cineva."
- "Corpul tău se reface repede după boală. Odihneşte-te puţin şi te vei face repede bine."
- "Ai foarte multă energie. Te rog las-o mai încet pentru că eu obosesc mai repede."
- "Ai fost foarte grijuliu cu copilaşii aceia. Chiar te-au plăcut."
- "Băiete, ai multă imaginaţie. Îmi place ce ai făcut."
- "Cânţi extraordinar. Ai o voce deosebită."
- "Îmi place cum ai făcut asta."
- "Te-ai comportat ca un copil mare."
- "Chiar dacă ai greşit, ai învăţat ceva din asta."
- "Tu eşti un copil bun, dar acum ai făcut ceva rău. Acum sunt supărat."
- "Am încredere că tu o să-ţi respecţi promisiunea."
- "Pentru că ai greşit trebuie să plăteşti. Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc."
- "Faptul că ai minţit mă face să am îndoieli în legătură cu ce-mi spui tu, dar eu aş vrea să am încredere în tine."
- "Îţi cer ajutorul pentru că ştii să faci asta foarte bine."
Este evident că aceste expresii transformă comunicarea într-un excelent instrument pe care îl putem folosi în educarea copiilor, ajutându-i pe aceştia să se simtă iubiţi şi acceptaţi.
Cum altfel am putea încheia încercarea noastră de abordare a unei teme atât de vaste şi de generoase decât prin intermediul unei metafore. Anthony De Mello a reuşit să surprindă "greutatea" cuvântului într-o poveste simplă dar plină de tâlc:
Povestea vulturului
Un bărbat a găsit într-o zi un ou de vultur. L-a luat şi l-a pus în cuibul unei găini din ograda sa. Odată cu puii de găină a ieşit şi puiul de vultur, iar acesta a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi găinile de curte, scurmând pământul după viermi şi insecte, gândindu-se că şi el e găină... Într-o zi, văzând o pasăre pe cer, a început să dea din aripi şi chiar a reuşit să zboare câţiva metri în aer. Când au văzut aceasta, păsările din curte au început să râdă spunându-i că degeaba încearcă să imite zborul păsărilor... oricum nu va reuşi pentru că nu este altceva decât o găină... iar găinile nu zboară.
Anii au trecut si vulturul a îmbătrânit. Într-o zi a văzut o pasăre mare şi impunătoare deasupra lui, pe cer. Ea zbura cu măiestrie în bătaia vântului, dând cu forţă din aripile sale puternice şi aurii. Bătrânul vultur s-a uitat în sus cu teamă dar şi cu respect. "Cine e această pasăre?" a întrebat.
"Acesta e vulturul, regele păsărilor", au răspuns păsările de curte. "El aparţine cerului. Noi aparţinem pământului pentru că suntem găini". Astfel, vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta i s-a spus că este.
Comunicarea in familie- Consilier- Cristian Serban.
| |
Darul smerit
O persoana cu bani face daruri scumpe, o persoana sensibila face daruri care ne ating inima. Beni SeicanTot ce ofera si da Dumnezeu reprezinta o prelungire a caracterului Sau.
Ceea ce suntem in noi insine- aceea vom da afara.
Un caracter se observa si prin ce fel de daruri ofera.
Darurile Lui sunt o extensie a Caracterului Lui Dumnezeu.
Daca te intereseaza altfel de daruri - mergi in alta parte.
Dumnezeu nu ne da daruri asa ca oamenii " ca sa ne impresioneze" - ci El ne da daruri - ca sa ii binecuvantam pe altii si sa le impartim cu altii, sa ne bucuram cu altii. Suntem incarcati de Domnul sa fim canale ale binecuvantarii -unii spre altii.
Darurile sunt pe masura Caracterului lui Dumnezeu.
Darurile sunt pe masura nevoilor noastre.
Domnul sa ne ajute sa nu ne manifestam asemeni unor copiii, prin care doar sa ne bucuram de daruri si sa uitam de Datator.
Gandul si versetul zilei
Obedience is God's method of protection for your life.
"But let all those rejoice who put their trust in you; Let them ever shout for joy, because you defend them; Let those also who love Your name be joyful in You". Psalm 5:11.
"Because he has set his love upon Me, therefore I will deliver him, I will set him on high, because he has known My name". Psalms 91:14
"Toti cei ce se incred in Tine, se vor bucura, se vor veseli intotdeauna, caci Tu ii vei ocroti, Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tau" . Psalmul 5:11.
"Fiindca Ma iubeste- zice Domnul- de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu"
Psalmul 91:14
luni, 13 octombrie 2008
Citatele din Depozitar
C. H. Spurgeon
Orice Biserica este in pericolul de a cadea sub dominatia umana a “specialistilor” in lucrurile sfinte. Teologia ii “te-ologeste” pe unii si-i impiedica sa mai paseasca normal printre ceilalti crestini. C.H. Spurgeon
"A woman's heart should be so hidden in Christ that a man has to seek Him first to find her." by Maya Angelou.
Convertirea unui suflet e o minune de moment, formarea unui sfant e o lucrare de o viata..
Fericit eu voi fi cu tine Isus
Ca fericirea depinde de TINE, si nu de lume, de succes, de banii mei sau frumusetea mea.
Fericirea mea nu depinde de ce studii am, ce facultate am terminat, cate mastere reusesc in viata, fericirea nu depinde de bunatatea mea sau de cata inteligenta si intelepciune am, nu depinde de o femeie sau de prietenii mei.
Fericirea mea depinde de increderea in Dumnezeu.
Esti un Dumnezeu fericit care ma fericesti nespus.
25. Pe CINE altul am eu in cer afara de TINE?
Si pe Pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in TINE.
28. Cat pentru mine, Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu
-pe Domnul Dumnezeu il fac locul meu de adapost
ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
Sa il inaltam pe El, ca si El sa ne inalte la cer.
"Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)
"Cata vreme le savarsesc altii [pacatele], te inspaimanta, insa cand le savarsesti tu insuti, ti se par cum nu se poate mai firesti" Elispeth Huxley
Culmea dragostei este tacerea.
Ceea ce altii dispretuiesc Dumnezeu este incantat sa onoreze. Erwin Lutzer
Adevarata frumusete izvoreste din simplitate.
Cand cineva intreaba : de ce citesti toate aceste carti ? de ce urmaresti intelepciunea " raspund : acum e vremea adunarii caramizilor, vremea inaltarii edificiului nu a sosit inca"
yobediah heart
"Dupa ce l-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine." (N.Steinhardt)
"Hristos a trimis nebunia sa prapadeasca intelepciunea, slabiciunea ca sa lege taria, dispretul ca sa stinga mandria. Aceasta este taina cea mare a Evangheliei: El n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca; si aceasta taina trebuie implinita in toti slujitorii Lui, pana la a doua Sa venire." Milton
Adevarul nu se negociaza.
Ne putem face o impresie despre cineva in cateva secunde si o putem pastra toata viata, sau ne putem forma o impresie intr-o viata intreaga si sa o stergem intr-o secunda.
A trai o viata de crestin autentica nu inseamna a cauta fericirea cu orice pret!
"In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar..." George Orwell
Oamenii sunt adesea,neintelegatori,irationali si egoisti..!
Iarta-i oricum!
Daca esti bun,oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...!
Fi bun oricum!
Daca ai succes,poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...!
Cauta succesul oricum!
Daca esti cinstit si sincer,oamenii te pot insela...!
Fi sincer si cinstit,oricum!
Ceea ce construiesti in ani,oamenii pot darama intr-o zi...!
Construieste oricum!
Daca gasesti linistea si fericirea,oamenii pot fi gelosi...!
Fi fericit oricum!
Binele pe care il faci azi,oamenii il vor uita maine..!
Fa bine oricum!
Da-i lumii tot ce ai mai bun,si poate nu va fi niciodata indeajuns...!
Da lumii tot ce ai mai bun ,oricum!!
La urma urmei,totul este intre tine si Dumnezeu...!
N-a fost niciodata intre tine si ei,oricum!!
Fi semnificativ nu in sensul lumii, ci fi semnificativ pentru Isus. newperson4Him.
Daca aduci roada, va trebui sa infrunti greutati. "Vai", vei spune, "dar e o perspectiva teribila". Dar greutatile acestea au asemenea rezultate incat crestinul care sufera trebuie sa se bucure in necazuri, fiindca, cu cat sunt mai multe necazurile, cu atat este mai mare mangaierea sa in Christos Isus. Fii sigur ca, daca esti copilul lui Dumnezeu, nu vei ramane strain de nefericire (Charles H. Spurgeon)
Nimeni nu scrie atat de frumos ca Domnul
“When men come before me in a pulpit and they tell me they want to share with me from their heart, the only thing I want to do is walk out the door. I’m SO TIRED of hearing from men’s hearts and hearing from their minds and hearing from their opinions! What I want is for someone to stand back and preach to me about Jesus Christ! (I want) someone to tell me ‘thus saith the Lord’ and not apologize and preach with the authority of God about the subject they’ve taken.”- Paul Washer
"Rugaciunea si pacatul nu locuiesc niciodata in aceeasi inima. Rugaciunea va arde pacatul sau pacatul va sufoca rugaciunea. Nu pot sa uit acest lucru. Privesc la vietile oamenilor. Cred ca putini se roaga...Spune-mi cum sunt rugaciunile unei persoane si iti voi spune care este starea sufletului sau. Rugaciunea este pulsul spiritual." (J.C.Ryle)
duminică, 12 octombrie 2008
Fiul pastorului
În fiecare duminică după-amiaza, după serviciul de dimineaţă de la biserică, păstorul împreună cu fiul său de 8 ani ieşeau în centrul oraşului să împartă tractate.
Într-o duminică după-amiază, însă, când sosise timpul să meargă pe străzi să împartă tractate, era foarte frig afară şi ploua torenţial. Băiatul s-a îmbrăcat cu hainele lui cele mai călduroase pe care le avea şi a spus:
― Tată, sunt gata.
― Gata pentru ce?, a întrebat tatăl.
― Este timpul să luăm tractatele şi să mergem în stradă.
Tatăl a răspuns:
― Fiule, afară este foarte frig şi toarnă cu găleata.Băiatul a privit surprins la tatăl său şi îl întrebă:
― Dar tată, nu tot în iad se duc oamenii când plouă?Tatăl a răspuns:
― Fiule, eu nu ies afară pe vremea asta.Abătut, băiatul l-a întrebat:
― Tată, pot să mă duc eu? Te rog!Tatăl a ezitat pentru un moment, apoi a spus:
― Poţi să te duci… uite şi tractatele, dar ai grijă, fiule.
― Mulţumesc, tată.Acestea fiind spuse, el ieşi în ploaie. Băiatul de 8 ani a străbătut străzile oraşului, mergând de la uşă la uşă, înmânând tractate cu vestea bună a Evangheliei fiecăruia pe care îl întâlnea pe stradă.
După două ore de mers prin ploaie, ud leoarcă şi îngheţat bocnă, a întins mâna după ULTIMUL TRACTAT. S-a oprit la un colţ de stradă, căutând pe cineva căruia să-i dea tractatul, dar străzile erau complet pustii.
Atunci s-a îndreptat către prima casă pe care a văzut-o, păşind hotărât pe trotuar spre uşa din faţă a casei. A sunat, dar nimeni nu a răspuns. A sunat din nou şi din nou, dar nimeni nu a răspuns. A mai aşteptat, dar nimeni nu a răspuns. În cele din urmă, acest soldat de unsprezece ani s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. S-a întors din nou la uşă a sunat şi a bătut cu putere în uşă. A mai aşteptat, pentru că ceva parcă îl ţinea acolo în veranda de la intrare. A sunat din nou iar uşa s-a deschis încet.
În pragul uşii stătea o bătrânică ce arăta foarte abătută. Ea l-a întrebat încet:
― Cum să te ajut, fiule?Cu ochi zglobii şi un zâmbet contagios pe faţă băiatul i-a spus:
― Bunicuţă, îmi pare rău că vă deranjez, dar voiam să vă spun doar că DOMNUL ISUS VĂ IUBEŞTE CU ADEVĂRAT şi eu am venit să vă ofer ultimul tractat, care vă va spune tot despre Domnul Isus şi marea Lui dragoste pentru oameni. Spunând acestea, el i-a oferit ultimul tractat şi s-a întors să plece.În timp ce se depărta, femeia a strigat din urmă:
― Mulţumesc, fiule! Domnul să te binecuvinteze!Următoarea duminică dimineaţa, la biserică tatăl păstor era la amvon. În prima parte a serviciului divin, el a întrebat:
― Are cineva o mărturie de spus sau vrea să spună cineva ceva?Încet, o bătrânică din ultima bancă a bisericii se ridică în picioare. În timp ce începu să vorbească faţa i-a fost umplută de o strălucire glorioasă:
― Nimeni nu mă cunoaşte din această biserică. Nu am fost niciodată aici. Până duminica trecută eu nu am fost o creştină. Bărbatul meu a murit cu ceva timp în urmă, lăsându-mă singură pe lumea aceasta. Duminica trecută, fiind o zi rece şi ploioasă, atât afară cât şi în inima mea, mi-am pierdut orice speranţă şi dorinţă de viaţă. Aşa că, am luat o funie şi un scaun şi am urcat scările în podul casei. Am legat cu grijă funia de o grindă a acoperişului, am urcat pe scaun şi am legat celălalt capăt al funiei de gâtul meu. Stând pe scaun, înainte să-mi dau drumul mă simţeam atât de singură şi cu inima sfâşiată, când dintr-o dată soneria de la uşa de jos a sunat cu putere şi eu am tresărit. M-am gândit: Aştept un minut şi oricine ar fi cel care sună, va pleca. Am aşteptat şi am aşteptat, dar se părea că soneria de la uşă suna mai tare şi mai tare şi cu mai mare insistenţă, şi apoi persoana care suna a început să bată cu putere. Mă gândeam în sinea mea: Cine ar putea fi? Nimeni niciodată nu a sunat la soneria uşii mele şi nici nu a venit să mă vadă. Am desfăcut funia de la gât şi m-am îndreptat spre uşa de la intrare, în timp ce soneria suna mai tare şi mai tare. Când am deschis uşa şi m-am uitat nu mi-a venit să cred ochilor ce vedeam; acolo în verandă stătea un băieţel cu cea mai radioasă şi angelică faţă pe care am văzut-o în viaţa mea. Zâmbetul lui, oh, n-aş putea vreodată să vi-l descriu! Cuvintele care i-au izvorât de pe buze au făcut ca inima mea moartă pentru mult timp să REÎNVIE LA VIAŢĂ când el a exclamat cu vocea lui de heruvim: Bunicuţă, am venit să vă spun că DOMNUL ISUS VĂ IUBEŞTE CU ADEVĂRAT. Apoi el mi-a dat acest tractat pe care îl ţin acum în mâna mea. Când micuţul înger a dispărut în ploaie şi în frigul zilei, am închis uşa şi am citit cu atenţie fiecare cuvinţel al acestui tractat. Apoi am urcat înapoi în podul casei să dau jos funia şi scaunul, pentru că nu mai aveam nevoie de ele.Vedeţi… acum sunt un copil fericit al Împăratului! Din moment ce adresa bisericii voastre a fost pe spatele acestei broşuri am venit aici personal să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru îngeraşul Lui care a venit tocmai la timp şi astfel mi-a mântuit sufletul de la o veşnicie în iad.
Nu era ochi care să nu fi plâns în biserică. Şi în timp ce biserica răsuna de rugăciuni de laudă şi mulţumire pentru Împăratul, păstorul a coborât de la amvon spre banca din faţă unde micuţul îngeraş stătea aşezat. A strâns pe fiul său în braţe şi a plâns cu sughiţuri ce nu mai conteneau. În acea duminică, probabil că nici o altă biserică nu a avut momente mai înălţătoare!
Sursă, Agenția Kairos
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Gandul si versetul zilei
in masura ascultarii de El.
God's power is released to the
degree of our obedience to Him.
1 If you fully obey the LORD your God and carefully follow all his commands I give you today, the LORD your God will set you high above all the nations on earth. 2 All these blessings will come upon you and accompany you if you obey the LORD your God:
3 You will be blessed in the city and blessed in the country.
1 Daca vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tau, pazind si implinind toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, Domnul, Dumnezeul tau, iti va da intaietate asupra tuturor neamurilor de pe pamant.2 Iata toate binecuvantarile care vor veni peste tine si de care vei avea parte, daca vei asculta de glasul Domnului Dumnezeul tau:
3. Vei fi binecuvantat in cetate si vei fi binecuvantat la camp.
Deuteronom 28:1-3
poveste de cornet
Vasile Armenean a creat Betty Ice, cea mai vândută îngheţată din România. În 1991 vindea îngheţată în staţiile de autobuz din Suceava. Astăzi, businessul condus de Vasile Armenean valorează câteva zeci de milioane de euro.
Vasile Armenean a plecat în Austria înainte de Revoluţie. Avea doar 17 ani. Era fascinat de viaţa din Occident, despre care ştia de la rudele lui din Germania. Hotărât să cunoască o altă realitate decât cea în care era ancorat, în 1985 a fugit în Iugoslavia. După ce a trecut graniţa, s-a predat în “lagăr”, de unde spera să ajungă în ţări ca SUA sau Australia.
“Lagărul era ca un fel de trambulină de unde puteai să pleci mai departe. Singura problemă era numărul limitat de locuri. Când lagărul devenea neîncăpător, unii emigranţi erau trimişi înapoi în ţară. Era ca un fel de loterie, nu existau criterii de selecţie”, îşi aduce aminte suceveanul. A fost deportat, însă a scăpat de închisoare fiind minor. Când a împlinit 18 ani, a încercat din nou şi de data aceasta s-a stabilit la List, în Austria.
Betty este fiica mea. De aici vine Betty Ice
Aici s-a angajat ca tehnician la o fabrică de ochelari. Era de meserie, pentru că făcuse o şcoală tehnică în România comunistă. Zi de zi trecea pe lângă o gelaterie de unde îşi cumpăra câte-o îngheţată. Aşa s-a împrietenit cu personalul de-acolo care, într-o bună zi, a avut nevoie de român.
“Li se stricaseră o maşină de îngheţată. Dacă era să o înlocuiască, i-ar fi costat câteva mii de mărci. Eu, tehnician de meserie, mi-am băgat nasul şi am reparat-o. Răsplata a fost pe măsură: un an de zile aveam voie să mănânc îngheţată gratis de la gelateria lor”, îşi aduce aminte Armenean.
A obţinut astfel un al doilea job, la fabrica de îngheţată de unde a învăţat totul. Cu tehnologia austriacă şi ambiţia românească, Vasile Armenean s-a întors în ţară în 1991 şi şi-a deschis o gelaterie. Îngheţata lui trebuia să aibă un nume, iar cel mai potrivit i s-a părut a fi cel al fiicei sale, Betty. Aşa a apărut Betty Ice.
Mănânc îngheţată în fiecare zi
Se presupune că, dacă eşti brutar, nu mai ai poftă de pâine. Te saturi de la miros. Armenean nu şi-a stricat obiceiul de a mânca o îngheţată în fiecare zi, nici acum, şi cu toate acestea, orice fotomodel ar putea fi invidios pe silueta lui. Până în prezent, Vasile Armenean a investit în fabrica de la Suceava, cea mai modernă din România, peste 32 de milioane de euro.
În fiecare an a reinvestit întregul profit, mulţumindu-se să păstreze doar strictul necesar pentru trai. De aici i s-a dus şi vorba că ar fi zgârcit. “Este adevărat, trăiesc într-un apartament şi conduc o maşină de 20.000 de euro. Cred foarte mult însă în afacerea mea, de aceea reinvestesc tot profitul. În următorii ani, mi-am propus să triplez vânzările care acum se cifrează la 17 milioane de euro”, spune Vasile Armenean.
Sursa: Adevarul
vineri, 10 octombrie 2008
A murit George Emil Palade, singurul roman castigator al premiului Nobel
Omul de stiinta si singurul roman care a castigat un premiu Nobel, George Emil Palade, a murit la varsta de 96 de ani, in Statele Unite ale Americii, informeaza Realitatea TV. Cercetarile sale in biologia celulara au fost rasplatite in 1974, cu premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina.Principalul subiect al cercetarilor lui Palade a fost explicatia mecanismului celular al productiei de proteine. De asemenea, omul de stiinta a mai pus in evidenta particulele celulare la nivelul carora se realizeaza biosinteza proteinelor. Acestea poarta numele de ribozomi sau "corpusculii lui Palade".George Emil Palade s-a nascut in 1912, la Iasi, intr-o familie de intelectuali. In 1930 s-a inscris la Facultatea de Medicina din Bucuresti, iar in 1946 a plecat in America, impreuna cu sotia Irina Malaxa, pentru a-si continua studiile postdoctorale. In 1973 a inceput sa predea biologia celulara la Universitatea Yale, iar in 1983 a devenit asistentul decanului Universitatii.A fost membru al Academiei Americane de Stiinte si a celei de Arte si Stiinte. Alaturi de premiul Nobel, pe care l-a impartit cu Albert Claude si Christian de Duve, Palade a primit numeroase premii in SUA, inclusiv Medalia Nationala pentru Stiinta, in 1986.Pentru activitatea sa, in 2007 presedintele Traian Basescu l-a premiat cu cea mai inalta distinctie a Romaniei, Ordinul Steaua Romaniei in grad de Colan. La vremea respectiva, presedintele Basescu afirma despre Palade ca este "singurul roman in viata care detine aceasta recunoastere".
Sursa: hotnews
Asculta doar Sfatul Lui
