Abuzul verbal

Abuz Verbal – Caracteristici

Abuzul verbal este o boala foarte raspandita care ataca fiecare fiinta umana intr-un moment al vietii; pe unii mai mult decat pe altii. Poate fi o forma foarte devastatoare de abuz cand aceste atacuri se experimenteaza mai des. Abuzul verbal nu poate fi vazut ca lovituta fizica, insa produce pagube emotionale si mintale. Caracteristicile de identificare a abuzului verbal sunt urmatoarele, desi nu se limiteaza la acestea:

- A considera intotdeauna opiniile altora irelevante si gresite.
- A nu tine cont de sentimentele celuilalt.
- A folosi in gluma cuvinte abuzive.
- A refuza sa-i asculti pe ceilalti.
- A folosi acuzatii si critica pentru a-i manipula si controla pe ceilalti.
- A fi critic si judecator cu altii.
- Minimalizarea preocuparilor altora.
- Distrugerea consecventa a increderii in sine a omului.
- Amenintari de lovire fizica.
- Anularea voita a intalnirilor sau a intelegerilor.
- A avea pretentii mari sau imposibile de la ceilalti.
- Negarea comiterii abuzului.
- A-i speria pe oameni prin izbucniri de furie.

Abuzul Verbal – Evitarea depresiei

Uneori oamenii folosesc cu asprime cuvintele, fara sa realizeze cat de dureros suna ele. Un atac zilnic de cuvinte jignitoare duce la depresie, care este foarte obisnuita in situatiile abuzive. Evitarea depresiei poate fi realizata cand urmati pasii pentru alungarea ei. Pasivitatea in astfel de situatie naste depresie. Aici sunt cativa pasi pe care oamenii ii pot urma pentru a contracara efectele depresiei aparute din cauza abuzului verbal.

- Intelege ca nu esti tu de vina pentru abuz.
- Abuzul nu este justificat niciodata.
- Discuta comportamentul inadmisibil cu cel care te abuzeaza.
- Fa-l sa inteleaga cat de mult te ranesc cuvintele aspre.
- Discuta obiceiurile pe care ambele parti le pot schimba pentru a imbunatati relatia.
- Cauta consiliere: indiferent daca veti merge impreuna, separat sau singur.
- Inconjoara-te cu prieteni, un grup din biserica sau familia care sa te sustina.
- Daca abuzul verbal devine fizic, siguranta personala este imperativa.
- Paraseste situatia periculoasa si lasa un timp sa se calmeze.
- Persoana care se confrunta cu depresie datorita abuzului verbal trebuie sa inceteze sa se se invinovateasca pentru aceste probleme.

Atunci cand esti abuzat verbal, nu uita:

- Sa fii calm.
- Nu te agita.
- Sa-l lasi pe cel care te abuzeaza sa-si dea drumul. Isi va pierde energia si poate va intelege ca cealalta persoana refuza sa devina victima a abuzului lui/ei.
- Sa nu-l rasplatesti pe cel care te abuzeaza, reactionand la actiunile/vorbele lui cu raspunsuri aspre. Daca te agiti, il vei ajuta pe abuzator sa stie ca cuvintele lui au avut putere de a afecta sentimentele tale.

Abuzul Verbal – Un exemplu personal

Am avut de-a face cu abuz emotional si verbal din partea sotului meu, care a fost o persoana foarte dificila. Dumnezeu m-a ajutat sa trec prin acestea aducandu-mi versete din Biblie in minte. Atat de mult m-a ajutat acest lucru!

“Intariti-va si imbarbatati-va! Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El Insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa” (Deuteronom 31:6).

“Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta” (2 Timotei 1:7)

“Pot totul in Cristos, care ma intareste” (Filipeni 4:13).
Exemplul lui Isus m-a ajutat cel mai mult. El a suferit mult mai mult decat mine. El a fost judecat, acuzat de infractiuni pe care nu le-a facut si in cele din urma omorat in cel mai umilitor si dureros mod. Daca Isus a dispretuit rusinea pe cruce, atunci pot dispretui si eu rusinea aplicata mie de sotul meu. Pe langa aceasta, continuu sa-l tratez cu respect.

Dumnezeu ma iubeste pe mine; te iubeste si pe tine. Il cunosti pe El? El te poate ajuta sa treci prin toate incercarile.

Prin curtoazia lui Cosmin Pascu

UITĂ ŞI IARTĂ

Nu zice: „Ii voi întoarce eu răul!" Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta.
Proverbe 20.22

Nu te grăbi. Lasă să treacă mânia ta. Nu zice şi nu face nimic pentru a te răzbuna (Rom. 12.17). Sigur că vei lucra fără chibzuinţă, luând băţul pentru a te răzbuna; şi vei fi departe de a arăta astfel Duhul Domnului Isus. Dovedeşti mai multă nobleţe dacă ierţi şi treci cu vederea purtarea rea a aceluia care ţi-a arătat-o. Dacă laşi să curgă ca un venin în tine amintirea unui rău pricinuit, gândindu-te sa-l întorci, înseamnă să păstrezi în inima ta o rană deschisă, care atrage altele. Mai degrabă uită şi iartă.
Dacă vei găsi cu cale că trebuie să faci ceva, căci altfel vei fi în pierdere, atunci urmează sfatul care-ţi este dat aici: „Nădăjduieşte în Domnul şi El te va ajuta!" Acest sfat nu te va costa nici un bănuţ, şi totuşi înaintea Lui are mare valoare. Rămâi liniştit! Aşteaptă-L pe Domnul şi spune-i păsul tău! Deschide înaintea Domnului scrisoarea lui Rabşache (2 Împ. 19); numai aceasta va fi pentru inima ta tulburată, o uşurare. Nu ai făgăduinţa: „El te va ajuta"? El va găsi mijlocul să o împlinească. Cum? Nici tu, nici eu nu putem şti, dar El o va face, fii sigur. Şi dacă Domnul te va ajuta, aceasta-ţi va da mai multă bucurie, ca urâtele certuri în care te-ai putea încurca, acoperindu-te cu ruşine prin cearta cu vrăjmaşul tău. Încetează de a fi întărâtat si razbunator, încredinţează-ţi soarta în mâinile Judecătorului tuturor.

"Mi-a salvat viata"

Stim cu totii ca cei mai buni prieteni ai omului sunt cainii. Ei ne inteleg, ne asculta si ne sunt loiali, iar unii dau dovada de adevarate acte de eroism atunci cand simt ca ne paste un pericol.
Asa s-a intamplat in cazul unei familii din Oklahoma, Statele Unite ale Americii. "Este un adevarat erou", spune mama celei care, daca nu era catelul, ar fi fost omorata de un hot care a patruns in casa lor, transmite CNN. "Mi-a salvat viata". Ea si fiica ei stateau pe canapea cand, deodata, un hot a intrat in casa. "A venit si si-a indreptat pistolul asupra mea, mi-a spus sa ma asez la podea", povesteste fiica femeii. Cainele familiei, simtind pericolul, a sarit pentru a-si apara stapana. "Eram atat de speriata, nu stiam ce sa fac", a mai povestit tanara. Vazand cainele, barbatul s-a simtit amenintat si a inceput sa-l impuste. "L-a vazut si l-a impuscat de doua ori, si pentru ca ma apara in continuare, l-a mai impuscat o data", mai povesteste tanara. Eroul patruped inca mai are cele trei rani provocate de gloante dar, prin minune, se afla in afara oricarui pericol. Stapanii sunt fericiti ca eroul lor a supravietuit. "Veterinarul a spus ca daca impuscaturile erau si mai aproape de cap, el n-ar mai fi fost cu noi. Dar traieste si ii suntem cu totii recunoscatori".

Mărgăritarul de mare preţ

-Cat zici ca face acest margaritar - spun eu, aratand hotarat ceea ce vreau.
-Oh, acesta ? Este foarte scump - spune vanzatorul cercetandu-mi fata.
-Cat?
-Am spus, este foarte scump.
-Crezi ca l-as putea cumpara?
-Desigur, oricine il poate cumpara...
-Oricine? Dar nu ai spus ca este foarte scump?
-Da, am spus pentru ca asa este.
-Atunci cat ma costa?
-Tot ce ai.
-Bine, il cumpar - ma decid eu dupa un calcul rapid.
-Cat ai ?Stai sa notez- si vanzatorul scoate o foaie si un pix.
-Pai am cinci mii depusi la banca.
-Bine, cinci mii..... Ce altceva mai ai?
-Asta-i tot, nu mai am alti bani...
-Esti sigur? Nu mai ai nimic?
-A, mai am ceva maruntis prin buzunar.
-Cat?
-Sa vad- si incep sa cotrobai prin buzunare - inca patruzeci, uite-i.
-E bine. Ce altceva mai ai?
-Nu mai am nimic, asta-i tot- si intorc sugestiv buzunarele pe dos.
-Unde locuiesti - ma intreaba.
-Acasa la mine. Am casa chiar in zona asta.
-Atunci trec aici si casa - si noteaza hartie.
-Vrei sa spui ca va trebui sa locuiesc in rulota?
-Deci ai si rulota...SI pe asta trebuie sa o dai. Ce altceva mai ai?
-Ufff, acum chiar ca o sa dorm in masina.
-Ba nu, pentru ca si aceasta devine a mea. Ce altceva?
-Dar deja ti-am dat banii, casa, rulota, masina.....Ce mai vrei?
-Locuiesti singur?
-Nu, am sotie si doi copii.....
-Desigur ca trebuie sa mi-i dai si pe ei. Ce altceva mai ai?
-Ce altceva ? Nu mi-a mai ramas absolut nimic. Sunt singur acum si......
-Ahh, uitasem -- exclama vanzatorul taindu-mi vorba - uitasem ca mai esti tu insuti!
-??
-TOTUL trebuie sa fie al meu: BANII, CASA, Bunurile, familia si tu insuti.
-Cum?
-Asculta-ma cu atentie.Deocamdata iti dau voie sa folosesti toate aceste lucruri.
Dar nu uita ca sunt ale mele asa cum esti si tu.
SI ori de cate ori voi avea nevoie de vreunul dintre ele, sa mi le dai
pentru ca acum eu sunt proprietarul.
Uite si margaritarul.



( scrisa din "Dilemele unui Inger" de Ovidiu Radulescu.). Buna carte o recomand celor ce indragesc articolele taioase si acide. Articole care spun pacatelor pe nume.
Fiti binecuvantati cu pacea lui Christos care este cu voi in toate circumstantele vietii.!

Lauda Intruparea Mantuitorului

Concert de colinde
Azi in Sibiu
Biserica Baptista Stanca
ora 19.00 in 19 decembrie.

Trăind cum a trăit ISUS

Capitolul 1

SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU OM

Dumnezeu nu a creat omul pentru că a avut nevoie de un slujitor. El avea deja milioane de îngeri care să-L slujească. El l-a creat pe om pentru că a vrut pe cineva în care să se manifeste caracterul şi natura Sa.
Dacă uităm acest adevăr alunecăm cu uşurinţă înspre ideea că slujirea lui Dumnezeu este scopul primordial al salvării noastre în Cristos. Această greşeală au făcut-o mulţi credincioşi.
Înainte de a-l crea pe Adam, Dumnezeu a spus: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Genesa 1:26).
Când Adam a păcătuit, Dumnezeu, în omniscienţa Sa, a pregătit dinainte calea pentru ridicarea omului din groapa păcatului în care căzuse.

Întruparea lui Cristos şi moartea Sa pe cruce erau deja în planul lui Dumnezeu, înainte ca Adam să fi fost creat.

Intenţia lui Dumnezeu în răscumpărarea pe care ne-a asigurat-o în Cristos este ca noi să putem fi readuşi în postura în care putem împlini scopul originar al lui Dumnezeu pentru om, şi anume de a manifesta natura Lui.
Salvarea noastră e prin credinţa în Cristos dar credinţa se poate baza numai pe o descoperire divină a Persoanei lui Cristos. Numai o astfel de credinţă va permite Duhului Sfânt să ne transforme în asemănare cu Cristos.
O cunoaştere intelectuală sau parţială a lui Cristos, care nu ţine seama de revelaţia divină, ne poate lăsa la fel de orbi cum erau învăţătorii Bibliei din vremea lui Isus. Modul în care au înţeles ei Scriptura i-a călăuzit spre aşteptarea unui alt Cristos, cu trăsături caracteristice diferite faţă de Isus din Nazaret.
Isus cel găsit în paginile Bibliei este Unul care: „cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2:6-7).
Trebuie să insistăm asupra acestui adevăr până când suntem siguri că l-am înţeles bine. Când a venit Isus în natura noastră umană, ca Persoană, a fost tot Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu poate înceta să fie Dumnezeu. Cea mai clară dovadă a dumnezeirii lui Isus este văzută în faptul că a primit închinarea. În Evanghelii ni se relatează de şapte ori faptul că El a acceptat închinarea pe care I-au oferit-o oamenii (Matei 8:2; 9:18; 14:33; 15:25; 20:20; Marcu 5:6; Ioan 9:38). Îngerii şi oamenii temători de Dumnezeu nu admit ca cineva să li se închine (Fapte 10:25,26; Apocalipsa 22:8,9), dar Isus a acceptat închinarea pentru că El era Fiul lui Dumnezeu.
Atunci care sunt lucrurile de care S-a dezbrăcat pe Sine însuşi? De privilegiile Lui ca Dumnezeu.
Gândiţi-vă la două exemple. Noi ştim că "Dumnezeu nu poate fi ispitit" (Iacov 1:13). Totuşi Scriptura afirmă că Isus a fost ispitit (Matei 4:1-11).
Ştim şi faptul că Dumnezeu este omniscient (cunoscând toate lucrurile), totuşi Scriptura spune că Isus a trebuit să se apropie de un smochin pentru a constata dacă acesta are vreun rod (Marcu 11:13). Odată Isus a spus că nu ştia nici data celei de-a doua Lui veniri pe Pământ (Marcu 13:32), deci, este limpede faptul că atunci când Isus umbla pe acest Pământ, în natura noastră umană, se dezbrăcase pe Sine însuşi de privilegiile dumnezeirii.
“Cuvântul era Dumnezeu … şi Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:1,14).
Ambele adevăruri privind Persoana lui Cristos, atât dumnezeirea Lui, cât şi umanitatea Lui, trebuie crezute în egală măsură, dacă vrem să ne ferim de erezie.
Niciun adevăr din Scriptură nu poate fi ignorat fără a suferi pierdere spirituală, şi, deci, dacă nu se acordă o importanţă egală dumnezeirii şi umanităţii lui Cristos, atunci în înţelegerea noastră şi în slujirea noastră vom ajunge să credem într-un Cristos incomplet, adică într-un "alt Isus", decât Acela care este revelat în Scriptură. Aceasta va cauza o pierdere pe măsura acestui fapt în viaţa noastră creştină şi în slujirea noastră.Noi suntem chemaţi nu numai să ne închinăm lui Cristos ca Dumnezeu, dar şi să-L urmăm ca Om.
Isus nu doar ne-a răscumpărat prin moartea Lui, dar ne-a şi arătat, prin viaţa Sa trăită pe Pământ, cum doreşte Dumnezeu să trăiască omul.
El nu este numai Salvatorul nostru, ci şi “Înaintemergător” al nostru (Evrei 6:20).

El ne-a oferit un exemplu: cum să trăim în ascultare deplină de Dumnezeu, în orice vreme şi-n orice situaţie.

Iertarea păcatelor, plinătatea Duhului şi toate resursele harului pregătite de Dumnezeu, au, toate, menirea de a ne conduce la

unicul scop final – să putem fi potriviţi chipului Fiului Său.

De fapt, fiecare învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu poate fi înţeleasă în perspectiva ei corectă numai fiind privită în lumina scopului veşnic al lui Dumnezeu pentru om, şi anume acela ca omul să fie făcut ca Isus.
Principala lucrare a Duhului Sfânt priveşte două planuri, şi este descrisă astfel:

„Noi toţi privim, cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi, în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Duhul Sfânt caută tot timpul să ne arate slava Domnului Isus în Scripturi (oglinda), iar după aceea caută să ne transforme în acea asemănare.
Dumnezeu Tatăl, în suveranitatea Lui, pregăteşte, de asemenea, toate împrejurările vieţii noastre pentru aceeaşi finalitate.

“De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu ... căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:28,29).

Fiecare din evenimentele şi împrejurările vieţii noastre sunt menite de Dumnezeu să ne prelucreze şi să ne transforme tot mai mult în asemănarea cu Isus.
Astfel vedem că amândoi, atât Tatăl nostru în ceruri cât şi Duhul Sfânt în inima noastră, lucrează în vederea aceluiaşi scop - ca noi să putem deveni ca Isus.
Cu cât suntem mai mult părtaşi naturii Domnului nostru, cu atât mai mult vom trăi aşa cum a trăit El pe Pământ. Aceasta e viaţa plină de Duhul Sfânt.
Isus n-a venit pe pământ ca un înger, ci într-un trup asemănător cu al nostru. Biblia spune că: “A trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile” (Evrei 2:17) (Fraţii Lui sunt ucenicii Săi - Matei 12:50). Dacă El n-ar fi fost făcut ca noi (fraţii Lui) "în toate lucrurile", nu ar fi putut deveni Exemplul nostru, nici nu ne-ar fi putut da porunca "Urmează-Mă", pentru că, în mod evident, noi nu am putea urma pe Unul care n-a avut limitările noastre, la fel cum un înger nu ne poate învăţa să înotăm, de vreme ce el nu experimentează, ca noi, scufundarea datorită greutăţii.
Dacă Pavel n-ar fi putut trăi cum a trăit Isus, atunci şi îndemnul lui din 1 Corinteni 11:1, de a-l urma, aşa cum L-a urmat şi el pe Cristos, ar fi devenit fără sens. În acest fel, viaţa lui Cristos devine o viaţă pe care o putem doar admira, dar niciodată n-o putem urma.
Slăvit să fie Dumnezeu însă, că Cristos a venit într-un trup uman ca al nostru, şi, acceptând limitele firii noastre pământeşti, ne-a dat un exemplu de urmat.
Din moment ce Isus a trăit ca om o viaţă sfântă, curată, acum nu este niciun motiv pentru care să nu putem

„să trăim şi noi cum a trăit El” (1Ioan 2:6).

Fiindcă noi, ca fiinţe omeneşti, suntem slabi, Dumnezeu ne oferă aceeaşi putere a Duhului care i-a fost dată lui Isus când a trăit pe Pământ ca om.
Ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Isus va face bucuros şi pentru noi, fiindcă „ne-a iubit cum L-a iubit pe El” (Ioan 17:23), însă puterea Lui este pusă numai la dispoziţia celor „care cred” (Efeseni 1:19). Tocmai datorită lipsei de credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, credincioşii de azi sunt neroditori şi fără putere împotriva păcatului şi al lui Satan.
Scuza pe care Diavolul ne-o oferă, când ni se porunceşte: „să călcăm pe urmele Aceluia care n-a păcătuit” (1 Petru 2:21-22), este că, fiind oameni, nu putem să nu păcătuim din când în când; dar conştientizând că Isus a venit în trupul nostru uman şi n-a păcătuit, se întâmplă DOUĂ lucruri:
(1) Nu mai avem nicio scuză să păcătuim;
(2) Avem credinţa că şi noi putem trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatului, aşa cum a trăit Isus.
Crestinii mai pacatuiesc - dar nu traiesc in acel pacat. Nu stau constant in aceeasi slabiciune, nu raman intr-o viata permanenta de pacat.
Astfel rugăciunea lui Pavel e şi a mea, ca, pe măsură ce citiţi adevărurile Scripturii în această carte „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 1:17; 3:16).
Numai prin cunoaşterea deplină a lui Cristos putem cunoaşte puterea Duhului Sfânt. Isus este exemplul perfect al omului plin de Duhul Sfânt.
Uitându-ne la viaţa Lui şi văzând cum a trăit El pe acest Pământ, putem înţelege în mod inconfundabil care sunt caracteristicile unei vieţi pline cu Duhul Sfânt.

Multumiri aduse Lui Dumnezeu prin Fiul Sau Isus Christos
Multumim si uneltei sale , Zac Poonen.

Teoria contracepţiei - Nu vreau să preacurveşti cu mine!

Se uită în ochii mei, se uită în ochii tăi, în ochii tuturor (deşi nu ştie că privim, în studio e luni, la noi e miercuri) şi spune la cameră: dragule, te iubesc!Stimaţi privitori, pentru voi trăiesc!
Aiurea! Nici nu m-ai văzut vreodată şi mă iubeşti. Tu eşti actor, iar eu, pentru tine un simplu pălmaş. Vrei să mă păcăleşti, să-ţi dau aplauze şi bani. Indecent. Atât de puţin mă cunoşti încât nu ştii că mama, m-a educat să apreciez şi pe măscărici, dacă sunt talentaţi.
Te ajunge din urmă (îi stai în drum). Aşează mâna pe umărul tău, se face că te ştie. Poveşti! Îl vezi cum pune întrebări ocolitoare doar, doar, obţine informaţii pe care să se prefacă a le fi ştiut. Simţi că trebuie să mai faci un duş.
Predică. Emfază, omiletică, inflexiuni, bombe scoase din buzunar, suferinţă, trăire, declaraţii, dragii mei vă iubesc! Mă doare sufletul …bla, bla, bla…
Jignitor. În timp ce Mântuitorul tace şi moare pentru mine, tu crezi că-i poţi rosti motivaţiile? Am un soi de gastrită, am să vărs.
Cum să mă iubeşti când îmi strângi mâna la urmă, cu ochii la următorul? De unde ştii tu ce-i iubirea, când eşti înconjurat de tine, exemplarul, imaculatul, atoateştiutorul (mă rog, iubirea nu prea o ştii, că altfel aş simţi).

Te pipăie. Simţi furnicături, vezi în ochii lui privirea stresată a celui ce este depăşit de te vreau acum, dar nu ştie cum să te determine s-o spui tu. Parcă atinge locuri doar ale tale, parcă te cucereşte grăbit şi şopteşte te iubesc! Neuitând să întrebe, şi tu?
Da, de ce vrei să ştii mă? Sau iubeşti în funcţie de predicatele mele? Şi dacă mă iubeşti de ce gâfâi? De ce îmi iei măsurile? De ce pui condiţia, dacă mă iubeşti…?
Nesimţire.
Tu crezi că iubirea întăreşte capilarele, scoate apa prin breton? Nu ştii nimic.

Mi s-a cam acrit de-atâţia fustangii care spun, sau cred că mă iubesc. Parcă am fi pe centură.

Vreau să te rog ceva iubăreţule! Nu mă iubi, respectă-mă mai bine! Decât să-mi faci declaraţii de dragoste, mai bine, nu mă bârfi pe la colţuri. În loc să crezi că mă duci cu iubirea ta omiletică, roagă-te, câteva minute pentru tine şi câteva pentru mine.
Am sfârşit de diabet: prea multe dulcegării mă duc în mormânt. Am zis NU, altfel îmi plăteşti şi insulina şi parastasul.

Pentru o lume cu atâtea pupături, îmi e de-ajuns iubirea de printre lacrimi a mamei, iubirea tăcută şi sfântă a tatălui meu, iubirea ei, care tace şi face, iubirea lui care se bucură de fiecare fleac pe care i-l aduc şi dragostea Celui care m-a iubit până la capăt, Isus Hristos!

Scris de Daniel Chirileanu

un alt duh si o inima intreaga Lui

Ce stia batranul Caleb despre sufletul masculin...
si femeile de azi nu stiu, iar barbatii aproape ca uita!?

de Gili Indrie
pastor Biserica Baptista Vox Domini - Timisoara


Traim intr-o lume domesticita; exista un grad mare de predictibilitate a etapelor vietii; baietii si barbatii isi traiesc aventura vietii in birouri luminoase, dotate cu computer, aer conditionat, celulare, si imprumuturi la banca; vorbesc cu usurinta cu X din Franta, cu Y din Canada; despre Z care sta la biroul alaturat nu stiu aproape nimic. Geamurile termopan dau impresia de transparenta iar jaluzelele de verticalitate. Ambientul este curat; curat si steril, mai mult steril; steril pana la plictiseala. Corsetul invizibil al vietii de orasean cu visul aproape implinit este foarte strans; o diploma, un \"job\", o masina, o Ileana Cosanzeana, o....casa! apoi, monotonie; unii, nu rezista si o iau de la inceput: o alta diploma, un alt job, o masina noua, o Ileana sanziana noua, o alta desertaciune! Undeva in strafundurile inimii, asemeni povestilor cu Fat-Frumos, baietii & barbatii, au ascunsa, in doze diferite, dorinta (universala) de aventura, de solidaritate, de lupte, de singuratate, de cuceriri, de libertate, de recuceriri.
Personajul principal feminin din romanul Baltagul, Vitoria Lipan, a inteles ca barbatul ei traia dupa un anume ritm al apropierii si al departarii, al venirii si al plecarii si si-a ajustat viata si asteptarile dupa aceasta intelegere a masculinitatii. Stia ca barbatul este ca un „bumerang”, trebuie sa-i dai drumul ca sa se intoarca inapoi.

Cu toate ca a trait multi ani in vreme de razboi, cu moartea la tot pasul, si deci riscul aventurii era la moda, Caleb a inteles ca batalia pentru o cetate greu de cucerit si inima unei Acsa este un factor motivator suficient de puternic pentru ca un suflet ca al lui Otniel sa intre in rezonanta. Probabil ca Otniel era satul de razboi, poate chiar plafonat de atata razboi. Dar, o noua misiune, o noua provocare, o noua motivatie, poate inaripa ceea ce parea ca prinde radacini, poate starni pasiuni ce hibernau, poate deschide zagazul unui entuziasm inimaginabil. Sufletul masculin are nevoie, periodic, de provocari, de retrageri, de cuceriri si recuceriri. Femininele intelepte pricep aceste adevaruri ascunse, isi ajusteaza asteptarile si coopereaza la cuceririle lor, devenind ele insele cetatile ce trebuiesc recucerite si frumusetile ce trebuiesc descoperite si redescoperite.

Mersul lumii acesteia dar si al contextului bisericesc contribuie la domesticirea si sterilitatea sufletului masculin; de departe, se doreste un barbat bun, docil, cuminte, supus, calm, decent, disponibil, predictibil, dar, de aproape, el este unul ofilit, sacrificial, casnic, sters. Barbatii extreme nu sunt de dorit, adica reci sau in clocot, ci se prefera cei caldicei, standard, numai buni de tinut si intretinut in biserica, ideali pentru legumizare si conservare. Caleb ne spune ca focul inimii se poate stinge...dar se poate si reaprinde! La orizontul bisericii se prefigureza un ,,Debir’’, o noua locatie, un loc pe care va trebui sa-l “cucerim”. Otniel se gandeste ca provocarea credintei si rasplatirea este suficient de mare ca sa merite riscul aventurii.

.....

Mai sunt tineri asemeni lui Caleb si Iosua azi?
Da
Depinde de noi (decizia) sa ascultam de Dumnezeu sa ne transforme in astfel de oameni.
INSA ADUNATUL DE TROFEEE feminine..este goana dupa mori de vant. Dumnezeu prefera barbatii care iubesc aventura credintei, il urmeaza pe EL si il cred pe Cuvant.Oameni care cred si se supun Cuvantului Sau. Doar Cuvantul Lui se implineste unul cate unul.

Recent am descoperit personal in scriptura un verset uimitor despre Caleb, in Numeri 14:24 :

Iar pentruca robul Meu Caleb a fost insufletit de un alt duh,
si a urmat in totul calea Mea, il voi face sa intre in tara in care s-a dus, si urmasii lui o vor stapani.

Imi place mult si varianta in engleza:
But because my servant Caleb has a different spirit and follows me wholeheartedly, I will bring him into the land he went to, and his descendants will inherit it. Numbers 14:24

Sa ascultam si noi de Domnul cu inima intreaga predata Lui.
Sa ii permitem Lui sa ne conduca viata.
Sa ii permitem Cuvantului sau sa ne calauzeasca pasii si privirea.
Sa lasam pe Domnul sa iasa in evidenta in vietiile noastre.
Sa ne dorim ca ISus sa ne modeleze intreaga viata, gandire, vorbire= traire.

Asta sa fie lupta noastra zilnica.
Sa dam TOTUL PENTRU GLORIA LUI.
Biruinta este a Domnului Dumnezeu.
Nu avem nimic bun in noi insine - tot ce avem bun este "duhul Lui".
Sa fluturam Steagul Numelui si Frumusetii Caracterului Sau.

Cum să fi o persoană binecuvântată ?

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori; ci isi gaseste placerea in legea Domnului si zi si noapte cugeta la legea Lui. El va fi ca un pom sadit langa niste paraie de apa, care isi da rodul la timpul sau si a carui frunza nu se vestejeste, tot ce incepe duce la bun sfarsit. Psalmul 1:1-3

Binecuvântat(Fericit este omul care) : cuvantul cu care incep Psalmii contine esenta a tot ceea ce urmeaza. Binecuvantarile continute in Psalmi curg in doua directii: de la Dumnezeu spre om si de la om inapoi spre Dumnezeu.
David continua prin a rezuma intr-o propozitie scurta si expresiva toate binecuvantarile promise omului: " tot ce incepe duce la bun sfarsit". Cum poti fi o astfel de persoana- binecuvantata de catre Dumnezeu, astfel incat sa prosperi in tot ceea ce faci ( sau : tot ceea ce faci sa duci la bun sfarsit)?. David stabileste cinci conditii, primele trei ne spun ce sa nu facem, iar ultimele doua ne spun ce sa facem.
Prima, ce sa nu facem : nu trebuie sa mergi la sfatul celor rai, nu trebuie sa te opresti pe calea celor pacatosi; nu trebuie sa te asezi pe scaunul celor batjocoritori. Exista o chestiune decisiva :

de la cine iti iei sfatul?

Sfatul pe care il urmezi determina cursul vietii tale. Daca sfatul pe care il primesti provine de la oameni care resping principiile lui Dumnezeu si care dispretuiesc cerintele Lui, nu poti avea nici o asteptare sa fii binecuvantat de El.
Urmatorul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa iti gasesti placerea in legea Domnului si sa meditezi la ea zi si noapte. Sursa finala a oricarui sfat intelept si corect este legea Domnului. Daca iti umpli mintea si inima neincetat cu Legea Lui, daca iti calauzesti viata conform acestui Cuvant, atunci binecuvantarea si fericirea vor fi " portia" pe care Dumnezeu a randuit-o pentru tine.
Poate ca ai obosit din cauza frustrarii si a esecului. Atunci urmareste cu atentie aceste legi. Cugeta la ele. Aplica-le. Ele vor lucra in viata ta. Dumnezeu Insusi iti garanteaza ajutorul si pacea.

Raspunsul credintei
Doamne, eu voi urma exemplul lui David si voi spune : "Marturiile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei" - Psalmul 119:24

DUMNEZEU ESTE ALIATUL NOSTRU

Dar, dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face
tot ce-ţi voi spune,Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor
tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.
Exod 23.22

Domnul Cristos trebuie să fie recunoscut ca Domn şi ascultat în mijlocul poporului Său. El este locţiitorul lui Dumnezeu şi vorbeşte în Numele Tatălui, şi noi trebuie să ascultăm în totul şi îndată toate poruncile Sale. Dacă nu îndeplinim această rânduială, pierdem făgăduinţa.
Ce binecuvântare nespus de mare se găseşte într-o ascultare deplină! Dumnezeu face cu poporul Său un legământ de luptă şi de apărare. El îi binecuvântează pe aceia care ne binecuvântează pe noi şi blestemă pe acei care ne blestemă pe noi. Dumnezeu este cu toată inima şi cu tot sufletul cu ai Săi; El este prieten cu ei în toate împrejurările prin care trec ei. Ce ocrotire presupune această făgăduinţă! Noi nu trebuie să ne ocupăm de vrăjmaşii noştri, fiindcă ştim că, dacă ei ni se împotrivesc, ei devin vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ia asupra Lui apărarea noastră, noi n-avem decât să îi lăsăm în seama Lui pe vrăjmaşii noştri.
Atâta timp cât sunt în joc interesele noastre personale, nu vom avea vrăjmaşi; dar de îndată ce sunt ameninţate adevărul şi dreptatea, noi luăm armele şi pornim la luptă. În acest război sfânt, noi suntem aliaţii Dumnezeului celui veşnic şi, dacă noi ascultăm în totul de Domnul nostru Isus, El îşi va desfăşura puterea Sa spre binele nostru. Aşadar să nu ne temem de oameni.

Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu - C.H.Spurgeon