Se uită în ochii mei, se uită în ochii tăi, în ochii tuturor (deşi nu ştie că privim, în studio e luni, la noi e miercuri) şi spune la cameră: dragule, te iubesc!Stimaţi privitori, pentru voi trăiesc!
Aiurea! Nici nu m-ai văzut vreodată şi mă iubeşti. Tu eşti actor, iar eu, pentru tine un simplu pălmaş. Vrei să mă păcăleşti, să-ţi dau aplauze şi bani. Indecent. Atât de puţin mă cunoşti încât nu ştii că mama, m-a educat să apreciez şi pe măscărici, dacă sunt talentaţi.
Te ajunge din urmă (îi stai în drum). Aşează mâna pe umărul tău, se face că te ştie. Poveşti! Îl vezi cum pune întrebări ocolitoare doar, doar, obţine informaţii pe care să se prefacă a le fi ştiut. Simţi că trebuie să mai faci un duş.
Predică. Emfază, omiletică, inflexiuni, bombe scoase din buzunar, suferinţă, trăire, declaraţii, dragii mei vă iubesc! Mă doare sufletul …bla, bla, bla…
Jignitor. În timp ce Mântuitorul tace şi moare pentru mine, tu crezi că-i poţi rosti motivaţiile? Am un soi de gastrită, am să vărs.
Cum să mă iubeşti când îmi strângi mâna la urmă, cu ochii la următorul? De unde ştii tu ce-i iubirea, când eşti înconjurat de tine, exemplarul, imaculatul, atoateştiutorul (mă rog, iubirea nu prea o ştii, că altfel aş simţi).
Te pipăie. Simţi furnicături, vezi în ochii lui privirea stresată a celui ce este depăşit de te vreau acum, dar nu ştie cum să te determine s-o spui tu. Parcă atinge locuri doar ale tale, parcă te cucereşte grăbit şi şopteşte te iubesc! Neuitând să întrebe, şi tu?
Da, de ce vrei să ştii mă? Sau iubeşti în funcţie de predicatele mele? Şi dacă mă iubeşti de ce gâfâi? De ce îmi iei măsurile? De ce pui condiţia, dacă mă iubeşti…?
Nesimţire.
Tu crezi că iubirea întăreşte capilarele, scoate apa prin breton? Nu ştii nimic.
Mi s-a cam acrit de-atâţia fustangii care spun, sau cred că mă iubesc. Parcă am fi pe centură.
Vreau să te rog ceva iubăreţule! Nu mă iubi, respectă-mă mai bine! Decât să-mi faci declaraţii de dragoste, mai bine, nu mă bârfi pe la colţuri. În loc să crezi că mă duci cu iubirea ta omiletică, roagă-te, câteva minute pentru tine şi câteva pentru mine.
Am sfârşit de diabet: prea multe dulcegării mă duc în mormânt. Am zis NU, altfel îmi plăteşti şi insulina şi parastasul.
Pentru o lume cu atâtea pupături, îmi e de-ajuns iubirea de printre lacrimi a mamei, iubirea tăcută şi sfântă a tatălui meu, iubirea ei, care tace şi face, iubirea lui care se bucură de fiecare fleac pe care i-l aduc şi dragostea Celui care m-a iubit până la capăt, Isus Hristos!
Scris de Daniel Chirileanu
De-a dreptul superb. Aşa este cu totul, a spus-o foarte clar şi frumos.
RăspundețiȘtergereAsa este luptatorule Andrei.
RăspundețiȘtergerePentru o lume cu atâtea pupături, îmi e de-ajuns iubirea de printre lacrimi a mamei, iubirea tăcută şi sfântă a tatălui meu, iubirea ei, care tace şi face, iubirea lui care se bucură de fiecare fleac pe care i-l aduc şi dragostea Celui care m-a iubit până la capăt, Isus Hristos!
Sa ne dorim doar sa fim iubiti de EL si de cel(cea) pe care o pregateste El.
Sa ne lasam iubiti doar de Dumnezeu.Putem fi oricand inselati si amagiti de surogate, substitute ale iubirii.
Si satan vrea sa imite dragostea lui Dumnezeu...dar nu va reusi niciodata.
Asa este.
RăspundețiȘtergereun adevar spus simplu, la obiect si inteligent.
Multumesc
Superb.O intreaga filosifie scrisa prin cele mai simple dar sugestive cuvinte,asa pe intelesul tuturor.Cata dreptate poti avea.
RăspundețiȘtergere