joi, 9 octombrie 2008
"The Chicken and The Eagle Story"
Anthony De Mello a reuşit să surprindă "greutatea" cuvântului într-o poveste simplă dar plină de tâlc:
Povestea vulturului
Un bărbat a găsit într-o zi un ou de vultur. L-a luat şi l-a pus în cuibul unei găini din ograda sa. Odată cu puii de găină a ieşit şi puiul de vultur, iar acesta a crescut împreună cu ei. Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi găinile de curte, scurmând pământul după viermi şi insecte, gândindu-se că şi el e găină... Într-o zi, văzând o pasăre pe cer, a început să dea din aripi şi chiar a reuşit să zboare câţiva metri în aer. Când au văzut aceasta, păsările din curte au început să râdă spunându-i că degeaba încearcă să imite zborul păsărilor... oricum nu va reuşi pentru că nu este altceva decât o găină... iar găinile nu zboară. Anii au trecut si vulturul a îmbătrânit. Într-o zi a văzut o pasăre mare şi impunătoare deasupra lui, pe cer. Ea zbura cu măiestrie în bătaia vântului, dând cu forţă din aripile sale puternice şi aurii. Bătrânul vultur s-a uitat în sus cu teamă dar şi cu respect. "Cine e această pasăre?" a întrebat. "Acesta e vulturul, regele păsărilor", au răspuns păsările de curte. "El aparţine cerului. Noi aparţinem pământului pentru că suntem găini". Astfel, vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta i s-a spus că este.
Scrisoare catre omul din tine
Ia decizii! Vorbeste! Actioneaza! Indrazneste!.
Pentru ca oamenii asteapta ca tu sa existi prin ei. Devii esenta odata ce incepi sa iti doresti, sa gusti, sa ai pretentii. Nu ma refer la a te infinge in pacat, ci la a te defini ca om si a-ti identifica personalitatea, a descoperi ceea ce esti tu cu adevarat. Si nu vei fi TU pana cand nu te vei certa cu tine insati, pana cand nu te vei intreba cine esti, ce esti si mai ales, CUM esti.
A fi TU, inseamna sa iti pui intrebari, sa te consumi, sa iti descoperi slabiciunile, dorintele, capacitatile si sa ramai, in toate astea, in El. Ca sa ii intelegi pe cei din jurul tau, trebuie intai sa te intelegi pe tine. Pentru ca Dumnezeu are rabdare si asteapta ziua cand tu vei deveni in sfarsit, Omul pe care l-a creeat.
Pentru ca un Om, isi cunoaste si isi accepta natura in lumina scripturala. Nu isi coloreaza natura dupa cum si-ar dori sa fie vazut, nu isi pune sperante desarte in virtuti pe care nu le va capata niciodata, ci se accepta in lumina pe care i-a dat-o Cristos . Ultimul lucru pe care ar trebui sa si-l doreasca, e sa umble prin oras, afisand o masca falsa, ca sa poata fi acceptat cu usurinta de catre cei din jur pe care ii considera „cool” . Ba mai degraba, sa se increada in totalitate in Dumnezeu, fara de care este totalmente pierdut.
Insa Dumnezeu nu a vrut niciodata, ca noi sa fim niste roboti care in mod automat raspund la comenzi si implinesc sarcinile de pe lista. Daca ar fi fost asa, nu ar fi existat pacat, Cristos nu ar fi murit pentru noi si nu am fi avut capacitatea sa rationam, sa gandim, sa facem alegeri, fara indoiala, de cele mai multe ori gresite, dar totodata, care ne apartin in totalitate.
Nu e nimic gresit in a dori sa te descoperi, in a te defini ca om, a avea gusturi, dorinti, stil si personalitate unica.Asta ne face oameni. Dar aici trebuie sa intervina o mica paranteza: (daca gusturile tale, dorintile tale, stilul tau sunt insusite intr-un mod egoist, fara pic de atentie si dragoste fata de cel de langa tine… nu mai esti decat un "bou cãpos-egoist-aerian si ignorant de carne"1 ).
Bucuria unui tanar este bucurie in ochii Tatalui, atat timp cat tanarul intelege, ca lucruri importante ca: lacomia, ura, curvaria (sau, sa spun „imoralitatea”, pentru ca suna mai elegant :) ?!? ) incapatanarea (adica „ce e al meu, este doar al meu”) si altele similare, nu trebuie nici macar pomenite in viata lui.
Ai libertatea sa faci ceea ce iti place, atat timp cat Cristos este fruntar intre ochii tai si pacatul nu este una dintre optiunile de pe lista indulcitorilor.
Si nu te teme, omul spiritual din tine nu va lasa ca superficialitatea sa iti atace identitatea pe care o ai in Cristos. El(omul spiritual), va fi puternic, atat timp cat il hranesti cu adevarata hrana.
1. "Without His Grace we are only a demonstration of ignorant flesh, like an aerian selfish-stubborn bull that hit a porcelain store."Paul Washer
Gandul si versetul zilei
In viata sunt lucruri mai importante decati viata insasi.
Some things in life are more important then life itself.
Then Jesus said to His disciples, "If anyone wishes to come after Me, he must deny himself, and take up his cross and follow Me."For whoever desires to save his life will lose it; but whoever loses his life for My sake will find it. For what is a man profited, if he shall gain the whole world, and lose his own soul? or what shall a man give in exchange for his soul?.
Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze. Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga. Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul ? Sau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?
Matei 16:24-26
miercuri, 8 octombrie 2008
Cu ce te zbati barbate ?
Al doilea este nestapanita fuga dupa bani. De la necesar la avar. Acesta dorinta va fi mereu in pieptul barbatului, si va pompa tot mai mult, pana cand ori il stapaneste ori o va stapani.
Al treilea, si cred ca nu ultimul, are legatura cu femeile. Barbatul nu se deosebeste foarte mult de animale atunci cand vine vorba de “adulmecat.” “Nasul” lui firav si sensibil poate patrunde populatia si scoate de acolo priviri seducatoare, pe care le foloseste ca sedativ mental, toate acestea in timp ce este casatorit.
Asadar, draga barbate, ori minti spunand ca acestea nu au nici o legatura cu tine, ori in sinceritatea ta precoce accepti o parte din ele.
Cu ce te zbati barbate!?
Pe cine ai inseninat azi?
“Cum raspunde in apa fata la fata,
asa raspunde inima omului, inimii omului.”
Proverbe 27 :19
ce sunt oamenii ?
"Ei isi dau seama ca traim intr-o lume fara speranta; condusa de lacomie, coruptie si razboi. Oamenii au incetat sa mai fie priviti ca oameni; au devenit contribuabili, consumatori, clienti, constituenti si mici puncte pe o hartie numita statistica."
Gandul si versetul zilei
they are those who never quit." 1
Campionii nu sunt aceia care nu cad niciodata ,
ci aceia care nu se dau batuti.
Cine crede ca sta in picioare, sa ia seaama sa nu cada. Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu , care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. 1 Corinteni 10:12-13
1. Asociatia Barbatilor Crestini
2008- Schimbarea in bine incepe cu tine
luni, 6 octombrie 2008
Păstorul şi abuzul spiritual
În America un păstor a devenit regele bisericii, şi asta pe seama adunării înaintea cărora slujeşte. Mii şi mii de cazuri stau ca şi exemplu viu al afacerilor murdare ce se petrec sub ochii membrilor bisericilor Evanghelice din întreaga lume. Astfel de evenimente s-au extins masiv în India şi în Africa, însă România nu este exclusă de pe lista abuzului spiritual. Biserica Ortodoxă, după cum ştim, deţine poziţia cea mai ridicată în topul Românesc - când vine vorba de îmbogăţirea abuzului spiritual pe seama celor slabi şi necunoscători ai Cuvântului Divin.
Înainte de a merge mai departe, cred că trebuie să stabilim care este semnificaţia abuzului spiritual. Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane aflate în nevoie de ajutor, de sprijin, de o mai mare putere spirituală, care rezultă în slăbirea, subminarea sau micşorarea capacităţii spirituale a respectivei persoane[1].
Aş dori să completez această afrimaţie, prin a adăuga la această definiţie, faptul că abuzul spiritual desvigurează identitatea creştinului răscumpărat, transformândul pe acesta în ceea ce era înainte să fi fost răscumpărat. De acest abuz este afectat orice persoană în Universul nostru, însă acest virus global nu ar trebui să aibe loc şi în biserica locală. Din nefericire, biserica locală este deja afectată de acest virus distructiv.
Interesele personale, semnul abuzului spiritual
Abuzul spiritual, în totdeauna, a fost folosit de slujitorii şarlatani, ce doreau să profite pe seama bisericii locale, doar pentru aş crea un viitor sau aş atinge interesele personale stabilite înainte să fi fost acceptat în poziţia de conducere a Bisericii lui Cristos, în timpul investirii sau pe parcusul misiunii la care a fost chemat. Interesele personale sunt cele mai distrugătoare aspecte în lucrarea unui slujitor care este chemat să nu apeleze la o astfel de situaţie coruptibilă. Totuşi suntem conştienţi că omul îşi schimbă blana, dar năravul nu. Deseori, când aceasta îşi arată adevărata valoare şiretică, găsirea unei soluţii de externare devine dificilă.
Într-o societate ca şi a noastră, care este condusă de limbajul coruptibil, cred că este important să ne asigurăm că atunci când alegem păstorii Bisericii lui Cristos, că aceştia sunt aleşi conform caracteristiciilor prezentate de Pavel în epistolele sale. Nu putem să ignorăm astfel de cazuri, deoarece, prin nerespectarea cerinţelor Divine, prin propria decize, alegem să fim de acord cu abuzul spiritual. Această decizie, nu doar că va fi considerat ca şi un compromis, dar ea va fi şi o încălcare a valorilor şi principiilor biblice.
Necunoştinţa, o altă cale a abuzului spiritual
Un alt factor ce contribuie la această manipulare spirituală este faptul că membrii bisericii locale nu sunt capabil, sau mai bine spus, nu sunt pregătiţi să detecteze astfel de incidente. Totuşi atunci când membrii il detectează, cu certitudine pot afirma, că un război revoltant va începe în biserica locală. Păstorul înselător nu va putea să-i prostească pe fraţi prea mult. Acesta va cădea în capcana construită de el însuşi.
Responsabilitatea noastră ca şi slujitori ai lui Cristos este de a informa fraţii - nu numai despre bunul mers al bisericii, ci şi despre fiecare ascpect administrativ al bisericii locale. Interesul activităţiilor în biserica locală nu trebuie să fie ascuns de membrii bisericii locale. Păstorul şi conducerea bisericii locale trebuiesc să fie integrii şi transparenţi în tot ceea ce fac.
Dictatura, o frică impusă a abuzului spiritual
Teama fraţilor de a se opune păstorului este o altă formă a abuzului spiritual. Orice ar face un membru pentru a se opune unor astfel de situaţii, acesta nu are puterea necesară de a se opune. Dar dumneavoastră veţi spune că sunt mai mulţi frati în biserica locală - şi vă dau dreptate. Problema nu este câţi membrii avem în Biserică, ci câţi dintre aceştia se vor opune păstorului sau condecerii ce comit un abuz spiritual asupra sau împotriva Bisericii lui Cristos.
Totuşi, considerând că ne aflăm la acest subpunct important, aş dori să menţionez că în anumite cazuri, conducerea bisericii locale este cea care îşi caută motivele proprii pentru aş pune în funcţie proprii fii la conducerea bisercii locale. Iar printr-o astfel de santajare nemiloasă, păstorul ales de Dumnezeu este aruncat afară din Biserica lui Cristos.
Dictatura este asociată cu legalismul exsistent în rândul bisericiilor evanghelice Româneşti. Deşi suntem conştienţi de aceasta, şi de aspectele menţionate mai sus, trebuie să ne asigurăm că acestea nu trebuie să aibe loc în Biserica lui Cristos. Aceste aspecte neplăcute trebuiesc înlocuite, altfel biserica locală riscă să devină irelevantă şi necontextuală. Această corectare a sistemului incorect trebuie să pornească colectiv. Pentru asta, membrii bisericii trebuiesc echipaţi şi împuterniciţi pentru a se implica în slujire. Doar prin slujire vom fi capabil să identificăm slujitorii adevăraţi.
Slujirea, o derutare a integrităţii
Aici ne regăsim cei mai mulţi, şi asta datorită şantajului creştinesc de a ‘lucra pentru Domnul’, în timp ce un şarlatan, căci alt cumva nu îl putem numi, îşi umple geamantanul de bani pe seama fraţilor din biserica locală. Despre un astfel de eveniment, ce mi s-a întâmplat pe propria piele, îmi aduc amine foarte clar. Prin anumite mijloace, am început să lucrez cu un frate, care se afla la cârma conducerii în biserica locală, în aşa numitul câmp al Evangheliei. Deşi nu eram bine plătit, au venit lunile în care acesta uita-se (intenţional) să îmi ofere salariul lunar spunând că servicile mele sunt defapt un act voluntar în lucrarea lui Dumnezeu. Au trecut luni, şi conştient fiind, i-am cerut acestuia să îmi ofere salarile necesare, dar văzând că nu exsistă o rezolvare a cazului am renunţat la acel loc de slujire. Cu siguranţă acest exemplu nu este unic. Mulţi ne regăsim în această situaţie cumplită şi neplăcută.
Este o calomnie ca astfel de lucruri să aibe loc între creştini. Mult mai mult, atunci când aceste lucruri se întămplă, prin manipularea conştientă a unor slujitori (şi nu numai), printr-un astfel de act, distrugem şi distorţionăm imaginea Creatorului. Astfel, interesele persoanale nu se vor mai lupta cu omul, ci cu Dumnezeu, al cărui caracter este pus în joc. Iată că alinarea multora, şi a mea, nu se gaseşte în aceşti hoţi, ci într-un Dumnezeu care apără cauza celui neprihănit. Totuşi, Dumnezeu ne-a dat fiecăruia înţelepciunea de a discerne binele de rău. Această lucrare trebuie să fie responsabilitatea noastră, asigurandu-ne că aplicăm această metodă în tot ceea ce facem. Creştinul trebuie să fie o binecuvântare oriunde ar fi şi în orice ar face, căci prin aceasta, oamenii din jur vor fi direcţionaţi spre Creatorul Universului, adică Dumnezeu.
În final, cred cu stăruinţă, că intergitatea şi transparenţa unei persoane sunt preţioase, dar în acelaşi timp, acestea se pot pierde foarte uşor. Aceste două ingrediente sunt defapt ataşate de inima omului. Atunci când omul le pierde, acesta şi-a pierdut propria exsistenţă! Mă voi opri aici, sperând să mă reîntorc, într-o altă conjuctură, discutând despre abuzul laudei, abuzul rugăciunii şi abuzul predicării.
Scris de Cosmin Pascu
[1] David Johnson si David VanVonderen
2. Puterea subtila a abuzului spiritual - de David Johnson si David VanVonderen
o puteti citi aici!
