Paolo Coelho spunea :
" Fiecare binecuvântare ignorată devine un blestem"
" Fiecare binecuvântare ignorată devine un blestem"
Poate ai văzut și tu cum o casă, o poziție socială. frumusețea, inteligența, banii,succesul s-au întors împotriva inimii omului precum un bumerang și le-a transformat în idoli, înlănțuindu-l pe om în robia darurilor, dar lipsit de comunicarea cu Dătătorul darurilor.
Binecuvântarea poate fi și un blestem
de Sorin Cigher
Nu ne dorim blestemul! Vrem binecuvântarea!
Am fost bolnavi și ne-am rugat mai mult, am citit mai cu pasiune, am fost mai sensibili față de Dumnezeu. Am fost vindecați și am uitat de tot. Brusc, nu mai avem timp, o rărim cu biserica, cu rugăciunea și sănătatea de acum ne distanțează tot mai mult de Dumnezeu.
Ai fost șomer și te-ai rugat insistent să primești un loc de muncă. L-ai primit, iar acum nu-ți mai ajunge timpul nici de biserică și nici de familie. Locul de muncă te ține legat și nu-ți rămâne decât să te vaiți. Oare n-ar fi logic ca, după ce am primit binecuvântarea cerută, să ne apropiem mai mult de Dătătorul ei?
Te-ai rugat să pleci în străinătate. Ai primit viza într-un final și, odată cu ea, ai prins și gustul banului câștigat mai ușor. Inevitabilul s-a produs: ce putea fi o binecuvântare ai transformat într-un blestem! Ai uitat așa de ușor de sursa binecuvântărilor...
Te-ai căsătorit cu cine ai crezut tu că este potrivit, ai cerut ce ți-a plăcut și, culmea, ai primit! Doar că abia acum ți s-au deschis ochii... Credeai că e binecuvântare, dar s-a dovedit a fi opusul.
Lista poate continua. O introspecție ar fi bine să ne facem cu toții: cum am fost atunci când am avut mai puțin și cum suntem azi când avem atât de mult? Ne dorim lucruri binecuvântate, dar ele ne transformă... și ajungem de blestem.
De ce? Pentru că evaluăm binecuvântarea din perspectiva lumii, cu ochii firești.
Uneori, un picior rupt, o biserică mică, o situație materială precară se dovedesc a fi binecuvântări, nu urgie divină peste viața ta. S-ar putea ca acestea să-ți păstreze prioritățile corect stabilite. Nu te mai plânge! Acceptă tot ceea ce primești, fiindcă, sigur, ele vin ca o binecuvântare divină sau lucrează înspre bine!
Fii binecuvântat așa cum vrea Dumnezeu!
Citeşte multe articole aici.
Ceaea ce vorbeste Sorin ca binecuvantarea s-ar transforma in blestem nu este adevarat . Nici ca toti acesti oameni ar fi cerut rau. De exemplu bolnavul ce se roaga ca si somerul si toti ceilalti , era de asteptat si bine ca s-au rugat aici . Lui Dumnezeu nu-i pare rau de ajutorul dat. Ei au capatat ajutorul dorit ce nu il poti nega caci este o datorie a lor pentru ei insisi cat si pentru nevestele si copilasi lor. Pana aici nu-i nici un rau si daca vrei sa=l primesti ca si binecuvantare si ramane . Dar este lupta ce este mult mai grea ce o intampina fiecare dintre ei de a ramane intr-un Duh in Domnul ca El sa-si reverse binecuvantarea in continuare peste ei . Si astfel fiind ispita mai mare ,se dovedesc nevarsnici in Domnul pentru a se impotrivi pacatului ce bate la usa si ei sa se stapaneasca , caci neglijaza puterea rugaciunii si partasia cu Domnul si fratietatea . Ci daca cineva a apucat pe calea Domnului spre mantiure sa mearga cu nadejde pe ea fara sa se lase ispaimantat de potrivnic dimpotriva : Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
RăspundețiȘtergere6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’”
1 Petru 2:12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
1 Petru 3:16 având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.
Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6 Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.
11 În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,
Nu ar fi de datoria lui Sorin Cigher ramanand la randul lui inaintea Domnului sa se roage si sa mijloceasca pentru ei si sa inalte rugaciuni inaintea Domnului cu suspine negraite in Duhul mai degraba, decat sa se planga ca oile lui se duc in robie ca pastor ? ori el plangandu-se pare ca porneste inaintea lor ? El insusi ne avand nadejde pentru mantuirea sufletului . N-au credinta oare ? totul este cu putinta celui ce crede daca se lupta dupa randuieli ! Spune Scriptura si Duhul ! Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul in Duhul Domnului sunt cu voi .
Atunci veti zice ca Iona : Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui
RăspundețiȘtergere2 şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.
3 Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4 Ziceam: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt’.
5 Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
6 M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
9 Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”
10 Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ