Exista o povestire rabinica straveche despre modul in care a fost ales locul pentru templul cel sfant al lui Dumnezeu. Doi frati lucrau impreuna o bucata de pamant si aveau impreuna o moara. In fiecare seara imparteau granele adunate si fiecare isi ducea acasa partea lui.
Unul dintre ei era burlac, iar celalalt era insurat si avea o familie numeroasa. Cel necasatorit s-a gandit ca fratele lui, care avea atatia copii, cu siguranta avea nevoie de mai mult grau decat el, asa ca noaptea pe ascuns, se furisa in granarul fratelui sau, ducandu-i o parte din graul lui.
Cel casatorit stia ca fratele lui burlac nu avea copii care sa-i poarte de grija la batranete. Preocupat sde viitorul fratelui sau, se ducea in fiecare noapte si golea niste grau in granarul acestuia.
Intr-o noapte,s-au intalnit la jumatatea drumului dintre cele doua granare si fiecare si-a dat seama ce facea celalalt. S-au imbratisat si dupa cum spune povestea Dumnezeu care fusese martor la cele intamplate a spus : « Acesta este un loc sfant- un loc al iubirii- si aici va fi zidit templul Meu » . Un loc sfant este si azi ..locul acela unde Dumnezeu este facut cunoscut poporului Sau « locul unde fiintele omenesti se descopera un ape alta in dragoste ».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
You may leave a message.May God Bless you!