luni, 1 iunie 2015

Rădăcinile amărăciunii


Există doar două moduri esențiale de a scăpa de buruieni: să le tai deasupra nivelului solului și să le smulgi din rădăcină. Numai a doua metodă rezolvă problema.
Când amărăciunea prinde rădăcini în viața ta, e aproape imposibil să o rezolvi la nivelul de suprafață, trebuie să mergi mai adânc.La început sentimentele de mânie și durere pot fi latente câteva ore sau zile, dar amărăciunea iși va face apariția într-un final. Trebuie să atacăm amărăciunea la rădăcina.

In Evrei citim " Fiți atenți ca nici unul să nu se intoarcă de la harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva vreo rădăcina de amărăciune (să dea lăstari) să nu crească și să provoace durere, iar prin el mulți să se pângărească(să fie întinați de ea). Evrei 12:15

Versetul ne învață două lucruri despre amărăciune: în primul rând, ea are o rădăcină,in al doilea rând, pe măsură ce rădăcina se extinde, întinează pe mulți.

Persoana care găzduiește amărăciunea nu este singura afectata de ea; amărăciunea se revarsă si asupra altora. Sufletul cuprins de amărăciune încearcă întotdeauna să construiască alianțe- să recruteze/racoleze persoane care să îi valideze amărăciunea.

Un alt mod este trăirea încrâncenată.De exemplu, un tată este cuprins de amărăciune si devine pasiv agresiv in comportamentul lui față de copii și de soție. Azi e tatăl anului- blând, iubitor, pozitiv și amabil;a doua zi erupe ca Muntele Vezuviu, revărsându-și amărăciunea și ranchiuna precum lava asupra tuturor celor din calea lui. Impactul, ca cel asupra unor piese de domino atent aranjate, rănește copiii și căsnicia. O singură persoană poate infecta întreaga comunitate și o poate incendia până la prăbușire. 

Nu există persoană plină de amărăciune care iși poate păstra amărăciunea doar pentru ea. 

Din fericire există speranță pentru a elimina pericolele subtile. Biblia ne arată cum un bărbat remarcabil, dându-i voie lui Dumnezeu să ii vindece durerea, a avut un impact asupra moștenirii spirituale a unei generații întregi. Numele lui a fost Iosif-un om al iertării absolute[totale]. 

Editura Casa CărțiiCând ți s-a gresit - "De la amărăciune la binecuvîntare" - de Erwin Lutzer

vineri, 15 mai 2015

Ce faci în fiecare zi?

 

Din Gândul, Adevărul, Reuters, Mediafax, NewsNet Crestin, Euronews, Realitatea, Știri Crestine, Folklorul Facebook sau Sfînta Scriptura?

Iți deschizi ochii dimineața când te trezești/ sau închizi ochii înainte de odihnă seara în fața unei tablete, laptop, smarthphone, TV sau a unei Biblii? 

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că e nevoie de o pauza cerebrală de o oră de la sticla electronică înainte de a ne culca.

Noi cât de obsedați am devenit cu privire la imaginea noastră de sine, cât de absorbiți suntem de tehnologia modernă, cât de dependenți suntem de rețelele de socializare, cât de prinși suntem în vârtejul mass-media și cel mai important cât de mult Cuvânt adevărat strângem în inimile noastre în călătoria noastră pe acest pământ ?

Fă-ți obiceiul să te alimentezi în fiecare dimineață/seară cu Cuvântul Său curat care te susține, curățește, hrănește,călăuzește spre Dumnezeu.

Ioan 17:17b "Cuvântul Tău este adevărul".

Fiți sănătoși!

luni, 11 mai 2015

Cum arată un prezbiter?

CONDUCEREA BIBLICĂ A BISERICII 
 ALEXANDER STRAUCH pag 36


“Dl. Strauch a adus o contribuţie deosebită la subiectul conducerii prin prezbiteri. Sunt sigur că va fi de ajutor multora” - John MacArthur, Jr. 


"Urmând modelul biblic, prezbiterii nu trebuie să se folosească “cu o mână de fier” de autoritatea care le este dată. Ei nu trebuie să folosească tactici de manipulare, nu trebuie să se joace de-a puterea, ori să fie aroganţi şi distanţi. Ei nu trebuie să se gândească că nu trebuie să dea socoteală niciodată faţă de fraţii lor sau înaintea lui Dumnezeu. 

Prezbiterii nu trebuie să fie autoritari, lucru care ar fi incompatibil cu modelul de slujire în smerenie. Dacă ne uităm la exemplul lui Pavel şi la cel al Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să fim de acord că prezbiterii biblici nu trebuie să dicteze altora ce să facă, ci ei trebuie să ofere călăuzire. 

Adevăraţii prezbiteri nu poruncesc conştiinţelor fraţilor lor de credinţă, ci apelează la aceştia, îndemnându-i să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioşie. 

Fiind motivaţi de dragoste, prezbiterii adevăraţi suferă şi îndură atacurile din partea oamenilor dificili astfel încât mieluşeii turmei să nu fie răniţi. Prezbiterii se comportă cu atenţie în cazul neînţelegerilor şi păcatelor celorlalte persoane astfel încât adunarea să trăiască în pace. Ei au parte de nopţi nedormite, pentru ca alţii să doarmă în pace. Ei fac mari sacrificii personale de timp şi energie spre binele celorlalţi. Ei se consideră pe sine ca şi cum ar fi oameni puşi sub autoritate. Ei depind de Dumnezeu în ce priveşte înţelepciunea şi ajutorul de care au nevoie, nu de puterea şi isteţimea proprie. Ei înfruntă atacurile feroce ale învăţătorilor falşi. Ei păzesc libertatea în Hristos a congregaţiei lor astfel încât sfinţii să fie încurajaţi să îşi pună la lucru darurile, să se maturizeze şi să se slujească unii pe alţii. 

 Pe scurt, dacă am folosi capitolul lui Pavel referitor la dragoste, am putea spune că un prezbiter slujitor este “îndelung răbdător…plin de bunătate...nu pizmuieşte…nu se laudă...nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios...nu caută folosul său...nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1Cor. 13:4-7)


duminică, 10 mai 2015

10 mai - de Ziua Tatălui -Transmiterea credinței la copii

Sper să iţi fie de folos aceste gânduri pentru care şi eu mă voi lupta să le aplic.

Tu eşti responsabil de a transmite mai departe credinţa în Domnul Dumnezeu. Această sarcina Dumnezeu a pus-o pe seama părinţilor, nu pe învăţători,dascăli,pedagogi,pastori sau predicatori sau alţi oameni cu vocaţie de a îl reprezenta pe Dumnezeu.
Binenţeles că respect toţi acesti oameni, dar să nu te culci pe o ureche crezând că dacă micuţul tău va ajunge să frecventeze constant un grup de şcoală duminicală va fi pe mâini sigure, apoi o grupă de adolescenţi şi apoi alta de tineret va fi suficient pentru maturizarea şi apropierea lui de Domnul.

Nicidecum! 
Sfaturile, opiniile si ideile unui specialist-pastor de tineret vor trece..dar amintirile părinţilor rămân pentru totdeauna.

Când vor creşte ei işi vor aminti "Tatăl meu mi-a citit Biblia”. Când va veni timpul să-şi crească proprii lor copii, işi vor aminti “Tata a încercat să mă inveţe despre Dumnezeu din Biblie”. Când se vor rătăci în viaţă şi nu vor şti încotro s-o ia ei işi vor aminti :“Tata afla din Biblie răspunsurile pentru viaţă”

David Dewitt spunea :“Propriul meu tată nu a avut decât şase clase şi nu a învăţat niciodată pe alţii în afara casei. Dar el m-a adus la Hristos şi mi-a citit Biblia. Nu-mi amintesc ce spunea când citea Biblia, dar nu pot uita vocea lui aspră citindu-ne din cartea lui Daniel. La vremea aceea nu m-am gândit prea mult la aceasta, dar sunt sigur că motivul pentru care am hotărât să-mi învăţ copiii despre Dumnezeu, a fost Acela că tatăl meu mi-a citit Biblia(din"Cartea Barbatului Matur", David Dewitt)

Tot în aceasta carte David afirma:
“ Cel mai nepriceput,incoerent,needucat,mut,timid,introvertit tată este la nivelul unui zgârie-nori comparativ cu cel mai educat, bine pregătit,experimentat, meseriaş,cizelat,nemaipomenit lider de tineret, când este vorba sa-i înveţe pe copii despre Dumnezeu.

Nu există nimic în lume care să aibă influenţa tatălui adevărat!Absolut nimeni! Nici un prieten! Nici un pastor! Nici un profesionist sau expert! Nici un tutore. Nimic,absolut nimic nu are potenţial mai mare de influenţă decât tatăl natural.
Problema apare când parinţii au pierdut deja atenţia copiilor,aşa că aceştia din urmă vor fi obligaţi să înveţe despre Dumnezeu de la altcineva decât de la cel desemnat     pentru aceasta.
Un tată care este înlocuit de un profesionist nu mai trebuie sa-i înveţe pe copiii despre Dumnezeu, deci el însuşi nu mai trebuie să înveţe despre Dumnezeu.” (D.Dewitt)  

Ce am vrut să spun cu toate astea?
Dacă nu-ţi înveţi copilul să-şi supună voinţa proprie lui Dumnezeu, să caute Slava lui Dumnezeu mai mult decât slava oamenilor, atunci cu mâinile tale vei proiecta o bombă cu efect întârziat, care va exploda când ţi-e lumea mai dragă.

Dacă el nu işi găseşte dragostea si afectiunea in Dumnezeu şi în tine va deveni precum o gaură neagră ce va absorbi toate aprecierile şi laudele oamenilor.

Un exemplu personal...

În viaţa mea (pe la 19 ani) Dumnezeu a lucrat mult printr-o povestire scrisă de Max Lucado. Lucrarea se numeste "Esti pretios". Am ascultat-o prima dată în anii de studenţie cu cei din Alege Viaţa Sibiu.
Am înţeles atunci că nu sunt chemat de Dumnezeu să îmi extrag semnificaţia, identitatea şi valoarea din parerile sau din ceea ce cred oamenii despre mine. Ceea ce conteaza este cum te vede Dumnezeu.

Texte capitale pentru acest subiect:
I.Ioan 5:44. Cum puteti crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

II. Ioan 12:43. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

III. Galateni 1:10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos.

Nu te mulţumi doar ca alţii să îi citească copilului tău din Scriptura. Asta ar însemna că nu există nici o relaţie între tine şi Isus Christos. Să nu devi niciodată prea ocupat şi să nu mai citeşti Scriptura crezând că dacă vei lăsa această responsabilitate "meseriaşilor" va fi deajuns pentru creşterea spirituala a familiei tale.

In concluzie...Hai să facem împreună acest lucru:

Invaţă pe cel mic să iubească Gloria lui Dumnezeu, să respecte pe oameni şi să ii iubească, dar niciodată să nu umble după slava lor.  [să înţeleagă că în această lume o singură Persoană este pe piedestal-şi acea persoană este vrednică,frumoasă şi merită ascultare şi admiraţie -Domnul nostru Isus Christos!].

E ceea ce spune Scriptura!


duminică, 3 mai 2015

Altcineva e "starul" duminică

Cineva ar trebui să fie punctul central în biserică azi, și aceea persoana nu este pastorul, liderul de inchinare, liderul de tineret, proorocul, evanghelistul,prezbiterul, conducătorul bisericii, diaconul, episcopul sau oricine altcineva decât Isus Christos.

Credit photo

Someone should be the central focus at church today-- and it’s not the pastor, the worship leader, or anyone other than Jesus Christ. (Ed Stetzer)

Ce îmi place atunci când privesc la Biserica lui Dumnezeu este că ea nu se adună în jurul cultului personalității unui predicator/pastor ci în jurul celei mai frumoase și vrednice persoane- Isus Christos.

Scriptura spune "Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." (Mat.18:20).

Unde sunt 2 sau 3 adunați in Numele Meu! Ce adună oamenii într-un loc? 

Oamenii se pot aduna în jurul unei cauze,idei, filosofii, în jurul unor programe, cluburi. 
Dar cei care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu aceștia se vor aduna în Numele lui Dumnezeu.

Cautătorii de Dumnezeu nu vor hrăni și alimenta egoul niciunui predicator.

Când se intâmplă aceasta precum liderul roșu de balon din imagine- e deajuns ca Dumnezeu să ridice un om să-l întepe(confrunte) și să-l dezumfle pe un astfel de om cuprins și preocupat de grandomanie, fudulie, lăudăroșenie și îngâmfare.


Tu pentru ce/cine mergi la biserica? Pentru un om sau pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu?


vineri, 1 mai 2015

1 mai muncitoresc

Credit photo

Hugh Latimer " E minunat ca Salvatorul lumii, si Regele Regilor, nu s-a rusinat sa munceasca, da, si sa se indeletniceasca cu o meserie asa de umila. Prin aceasta a sfintit meseriile, de orice fel ar fi ele."


Martin Luther a zis: “O lăptăreasă poate mulge vacile, spre slava lui Dumnezeu”.

            Cum este posibil ca orice lucru să fie făcut pentru gloria lui Dumnezeu?
 Făcând orice lucru ca şi pentru Domnul Isus şi căutând a avea o conversaţie continuă cu El oricând faci ceva. Scriptura spune: Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, (Coloseni 3.23). 

Mai jos m-am gandit la cateva versete care vorbesc despre muncă:

[Isus Hristos] va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. (Isa.53:11)

Dar, daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii si i-a ingaduit sa manance din ele, sa-si ia partea lui din ele si sa se bucure in mijloculmuncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. (Ecl.5:19)
Rasplatiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetatii. (Prov.31:31)
Iata ce am vazut: este bine si frumos ca omul sa manance si sa bea, si sa traiasca bine in mijlocul muncii lui cu care se trudeste sub soare, in toate zilele vietii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; caci aceasta este partea lui. (Ecl.5:18)
                                    
De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase. (Isa.55:2)
Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina. (2Ioan.1:8)

Adevărul despre 1 Mai - de Cristi Țepeș



miercuri, 29 aprilie 2015

Recomandări din blogosferă (2)

In 17 aprilie v-am împărtasit Dilema lui Grigore.Azi am dat peste o dilemă asemănătoare, doar că de data asta autorul ei, pastorul Laurențiu Balcan o numește "dilema cumplită".Mă bucur să constat că mai sunt câteva persoane care iși recunosc indoielile, care iși pun intrebari, care lansează dileme cu privire la viața spirituală. E prea urât să te consideri un tip care le știi pe toate și care deține autoritatea supremă și intelepciunea completă și nu mai are nevoie de intrebări, răspunsuri, frământari,dileme.
Așadar propunerea de azi ..este

 Ce soluții ai când te aflii între iertare și demascare? 




"Sa presupunem ca in Biserica exista cineva care obisnuieste sa ia bani cu imprumut (ii multumesc lui Cosmin pentru exemplul acesta) si nu ii mai da inapoi. Nu discutam acum toate implicatiile etice ale acestei chestiuni, dar persoana in cauza practica un fel de talharie, profitand de bunatatea crestina. Cand el refuza sa mai plateasca – si nu pentru ca nu ar avea, ci pentru ca asa ii dicteaza duhul de smecherie  – ce trebuie sa fac? Chiar daca nu imi place, trebuie sa iert si sa-mi iau gandul de la bani, ca doar nu il voi da in judecata, nu? Voi suferi nedreptatea si paguba, iar pe viitor voi fi mai atent cand in numele bunatatii crestine voi avea de-a face cu talharii. Dar aceasta alegere personala nu imi da dreptul sa tac cand rautatea acestui oportunist ii afecteaza si pe altii, de la care va cere cu imprumut si nu le va mai restitui banii. Daca imi iubesc aproapele ca pe mine insumi, atunci imi voi avertiza aproapele impotriva raului si voi demasca nedreptatea iminenta.

Sunt prins, fara doar si poate, in aceasta dilema cumplita a iertarii si a demascarii. In situatia de fata am nevoie de intelepciunea care vine de sus, ca sa stiu cand sa iert si cand sa demasc rautatea.

Anul trecut am auzit marturia unei tinere care relata o cumplita incercare prin care au trecut parintii ei. Un tanar vitezoman a intrat cu masina in masina lor si ei au fost la un pas de moarte. Tanarul vitezoman era minor si nu avea permis de conducere. In disperarea lui, tanarul i-a rugat cu lacrimi sa nu cheme politia. Crestini cumsecade cum erau, acestia nu au chemat politia, au inventat un scenariu, s-au inteles cumva cu banii, au stat putin prin spital pentru recuperare si “au salvat viitorul unui tanar”. Cel putin asa au crezut ei. Sunt sanse destul de mici ca tanarul acela sa-si fi bagat mintile in cap. De cele mai multe ori, manati de un spirit profund de rebeliune, tinerii de genul acesta isi vor lua alta masina – ca doar sunt baieti de bani gata – si vor face alte accidente, foarte posibil cu victime. Ce ar fi trebuit sa faca parintii acestei fete? Sa il ierte pe tanar pentru nedreptatea comisa, dar, in acelasi timp, sa demaste nedreptatea! Raul trebuia – neaparat! – demascat, pentru a nu se perpetua. Politia trebuia sa-i faca dosar penal, sa ii interzica dreptul la permis vreo zece ani si individul si-ar fi invatat lectia. Si ce daca nu si-ar fi luat – saracutul de el – permisul de conducere la 18 ani? Sa mearga cu trenul, cu metroul sau cu autobuzul, cum merg zeci de mii de oameni in Romania."
Restul dilemei dintre iertare si demascare (aici)

2. A doua propunere vine din partea lui Teofil Gavril, redactor la Radio Samariteanul, psiholog creștin,ce sesizează o problemă acută din mediul online ce ține de etica bloggărului, sau a celui care administrează o pagina web. Mulțumim Teofil pentru amintirea acestor legislații.despre preluarea materialelor. Mi s-a întâmplat și mie să imi găsesc anumite esee, articole sau recenzii pe anumite situri fără să se precizeze sursa sau autorul. Am sesizat acele persoane dar nu am primit nici până în ziua de azi clarificări. Deci se merge pe principiul Copy-Ponta..că doar trebuie să meargă traficul la greu. Dar nu cu munca altora domnilor!

Aș dori să sesizez public agregatorul de știri creștine pe nume "CREȘTIN TOTAL" unde se fură total.:)). Și uite așa ca sș aplic principiul lui Laurentiu Balcan, nu am să
 iert această atitudine decât dacă se repară greșeala făcută. Asta este biblic și creștinește. Prea mult creștinii sunt așa o masă de prostuți.

Articolul preluat "total" se numește "Cum să te retragi din lucrare in mod înțelept".
Comentariul asteaptă să fie publicat din 28 ianuarie 2015.

Vom mai reveni și cu alte recomandări din blogosfera evanghelică.

Tuturor vă doresc sănătate și zile binecuvântate!

marți, 28 aprilie 2015

Resurse practice și utile (3)


"Este neplăcut, dar trăim într-o vreme când mesajul mântuirii al Domnului Iisus Hristos s-a rătăcit de bisericile noastre. El este înlocuit cu o abordare care vorbeşte mai mult despre dragostea, mila şi harul lui Dumnezeu, dar nu şi despre implicaţiile sfinţeniei, ale judecăţii şi mâniei Sale. Fiind lipsit intenţionat de abordarea lucrurilor importante precum păcatul şi judecata viitoare, o bună parte din evanghelizarea contemporană produce o recoltă bogată de “credincioşi” neregeneraţi."

"Prolificul autor şi pastor A.W. Tozer scria, Opinia mea este că zeci de mii, dacă nu milioane de oameni, au fost conduşi într-un soi de experienţă religioasă de a-L accepta pe Hristos, dar aceştia nu au fost mântuiţi."

"Poate părea admirabil, chiar biblic pentru unii, când prezintă păcătoşilor promisiunea creştinismului de a rezolva problemele lor şi de a le îmbunătăţi vieţile, dar acest lucru nu este adevărat."

“O evanghelie care spune doar “Vino la Iisus” şi care Îl oferă pe Iisus ca pe un Prieten, şi proclamă o viaţă nouă minunată, fără convingerea de păcat, aceea nu este Evanghelia Noului Testament”

Conform lui Paris Reidhead: “Noi am împietrit inimile unei întregi generaţii de păcătoşi să audă Evanghelia, spunându-le cum să fie mântuiţi înainte ca ei să priceapă câtuşi de puţin de ce au nevoie să fie mântuiţi”. Reidhead a crezut simplu că nu ar trebui să prescriem reţeta vindecării înainte să fim convinşi de boală. 

Şi el nu a fost singurul care a avut astfel de gânduri. D. L.Moody spunea: Este o mare greşeală să dăm unui om, care nu a fost convins de păcat, anumite pasaje care nu îi sunt nicidecum adresate. Legea este tot ceea ce are el nevoie…Nu oferi consolarea Evangheliei până când omul acela nu vede şi nu ştie că este vinovat înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să oferim o doză suficientă de Lege pentru a elimina toată auto-neprihănirea omului. Îmi este milă de acel om care predică numai o jumătate de adevăr – totdeauna Evanghelia şi niciodată Legea.

(Click pe imagine pentru a citi integral cartea)

marți, 21 aprilie 2015

Cine îndrăznește să iubească gruparea islamică "ISIS"? (Răspuns -Isus Hristos)



Scrisoare de la oamenii Crucii către ISIS -

Evanghelia dragostei lui Dumnezeu este singurul mesaj care merită să fie împărtășit cu acești oameni.
Evanghelia și mesajul Crucii este singurul mesaj care contează.
Dragostea lui Isus este singura putere care poate schimba, transforma inimi.
Răstignirea si Invierea lui Isus Hristos este cel mai puternic mesaj pe care creștinătatea il are pentru ei.

Ma gandesc ca ați vizionat stiri la TV sau videouri prin retelele de socializare prin care se lanseaza spaima, frica, groaza si multa multa violenta cu acesti musulmani. Unii chiar pun pe blogurile lor videoclipuri cu decapitari, sau impuscari ale crestinilor.

Nu judec care este motivatia lor. Dumnezeu cunoaste daca pentru niste like-uri sangeroase,ratting sau trafic sau altii doar pentru ca doresc sa informeze pe copiii lui Dumnezeu sa se roage pentru aceasta problema.Eu unul nu am putut urmari decat jumatate dintr-un astfel de masacru, genocid,act barbar plin de cruzime.

Cei care s-au indobitocit mintal in fiecare saptamana cu filme horror,thrillere,porno, nu au nimic impotriva si sa dea reluare la astfel de crime impotriva crestinilor. E inuman!

Dumnezeu să sensibilizeze cat mai multi astfel de oameni, care nu au in coranul lor PACEA si Dragostea pentru aproapele tau. Mai dureros este ca nici un verset la Alah nu se raporteaza la el ca la un TATA..

Dar noi ce facem? Ii judecam, ii uram....sau ne comportăm ca fii ai Celui PreaInalt?
Arătăm noi in această perioadă că suntem copiii lui Dumnezeu?



"De vor fi pacatele voastre cum e cârmîzul, se vor face albe ca zăpada.
Chiar daca voi va numiti slujitori,
El este gata sa va numeasca Fii. 
Unde veti putea fugi de dragostea Lui? Nici chiar intunericul nu va poate ascunde.
Voi muriti pentru dumnezeul vostru,
Dar Dumnezeul nostru a murit pentru noi.
Isus Cristos, Isa Al Masih,
A murit si pentru voi!"



Cine indrazneste sa ii iubeasca pe cei din gruparea radicala ISIS?
Un alt radical, care i-a iubit fundamental, până la capăt

DOMNUL ISUS HRISTOS!
Fă cunoscută și tu iubirea Lui!

luni, 20 aprilie 2015

Sunt pentru...separarea bisericii față de ura de oameni, nu și de păcat



Sunt pentru separarea bisericii de ură,bigotism,prozelitism,talibanism,favoritism (și toate formele de "ism"),liberalism,umanism,patimă,obsesie,suspiciune. 

Iar dacă e să urâm ceva, să urîm păcatul nostru, să luptăm impotriva firii noastre pamantesti..compusă din toate obiceiurile si atitudinile noastre și să iubim păcătosii,printre care eram și noi odinioară. Cartea noastră de vizită a tuturor era aceasta"morți în greșelile și păcatele noastre,eram fii ai mâniei".


(Efeseni 2:1,3)




E un sfat bun ca atunci cînd vrei să confrunți pe cineva pentru păcatul lui, mai întâi să te intrebi dacă te-ai rugat destul pentru el, daca l-ai adus inaintea lui Dumnezeu prin mijlocire, daca iți dorești cu adevărat transformarea lui, dacă mai întâi ai comunicat cu el blând și smerit ..și abia apoi să recurgi la confruntare. 


Nu de alta ....dar asta a făcut Isus. Până la confruntarea cu păcatul și păcătosul...El a mai facut cîțiva pași. Nu a troznit si dat de pamant cu oamenii pacatosi inainte sa le poata arata caracterul si sfintenia lui Dumnezeu si inainte de a le demonstra inima iubitoare a lui Dumnezeu.


Isus Hristos ..
S-a întrupat pe pămînt 
A trăit printre oameni...
A fost la servici si șlefuia mobilă
S-a incarnat și a fost limitat ca mine și ca tine
A fost prieten cu păcătoșii si le-a transmis vestea Buna a Evangheliei.
A comunicat clar - fara perdea că oamenii au căzut de la Gloria lui Dumnezeu și au încalcat toate legile Tatălui Său.


Deci dacă vrei să semeni în caracter cu Isus, fă ceea ce a făcut Isus. 

Du-te acolo unde sunt oamenii. In cercul tău de influență, cercul tău de prieteni, colegi.
Arată-le nevoia lor spirituală, nevoia de un Dumnezeu sfînt, drept, iubitor și bun. Nu are nici un rost să mergi la oameni și să le dai cu barosul plin de versete biblice în cap,rostind doar poezia "Te papă iadu".
Nu o lua pe scurtături. Nu fă salturi iresponsabile.


Ia-o încet in comunitatea ta, vorba neamțului prudent, pas cu pas.Clădește relații, cunoaște inimi, ascultă suflete,slujește nevoi,zidește caractere, pansează răni si abia apoi spune Evanghelia.



E modul în care a facut-o Isus. 

Ai altă variantă, altă alternativă? 
Inseamna simplu că -Te crezi mai bun decat Isus...

Ah! uitasem tu ești ăla ..care sti să faci evanghelizare doar de la pupitru. Ouf...Isus căuta și iarmarocu,si piata, si tîrgu,si festivalul, si nunta din Cana, se plimba pe uliti, in Temple cu inchinatorii, la sinagoga cu rabinii, prin gradini, la fantani.
Apostolul Pavel era pe la biblioteci,prin porturi, prin Aeropag. Deci și tu poti linistit să te duci în Mall să iti cauti prietenii care stau 4-5 ore la cafeaua aia...răcită!
Fii om! 

Daca nu iți place modelul biblic Isus Christos..
Atunci vei continua să faci pe teroristul aruncând grenade in oameni, emițând doar judecăți și critici..și să vedem la finalul vieții câte vieți ai atins?
te roade și rezultate ai pentru gloria lui Dumnezeu?
Ce impact a avut viața ta?


Tocmai asta îi scotea în sărite pe farisei..faptul că Isus,fiul lui Dumnezeu se comporta normal și se apleca către fiecare individ.El nu era impresionat de multimi, nu cauta baile de oameni.El cauta persoanele, sa stea de vorba cu ele,sa le faca constiente de valoarea sufletului lor,sa ii confrunte cu dragostea Tatalui Sau. Cum facea asta?

Luand masa cu ei, participand la viata lor sociala,nunta,templu,pescuire,loc de munca,piata.


Nu sări de la 1)Trairea Cuvantului direct la 4) Confruntare directă.


Sursa photo (Hughhalter)


Dumnezeu nu iți cere nicăieri în Scriptură să îi diminuezi mesajul, crucea. Nu te indeamna nici sa-i indulcești Scriptura. Insă cel mai greu lucru este să fi un om, un creștin echilibrat spiritual.




Indată călcăm pe extreme, pe pedala ambițiilor noastre și facem lucrarea dupa bunul nostru plac,dar nu după Inima și instructiunile din Cuvîntul Lui.


Isus a hranit 5000 de oameni doar după ce aceștia îl ascultaseră atîtea ore încât Isus S-a temut că aceștia vor leșina de foame în drumul spre casa. Apoi i-a mustrat (confruntat) pe cei care au venit în fugă la El din nou cînd L-au vazut, pentru că așteptau un nou pranz miraculos si gratuit.



E important să oferim oamenilor cuvîntul lui Dumnezeu așa cum este în realitate. Dacă avem o cunoștință care este prea sensibilă la standardele lui Dumnezeu și noua ni se par prea amare legile Lui, noi venim cu siropul, cu lingurița de zahăr dupa noi. Nu e biblic.


Daca omul e prea acrit,constipat,prea ursuz și căpos .,prea amărât de viață,eșecuri si inimă frîntă noi mergem la el cu un discurs amar, aspru, tăios. La ce folos? Oare nu ii ajung acelui om situațiile, circumstanțele potrivnice,boala și necazurile în care se afla? Mai venim și turnăm și noi acid..acid biblic, sau venin.


Observi? Că avem cu toții nevoie de discernământ, de o inimă iubitoare care știe să ofere Cuvîntul lui Dumnezeu cu dragoste și fermitate,însă extremele nu sunt bune niciodată. Să oferi omului doar aspecte pozitive ale Evangheliei ..sau să ii tuni într-una cu fulgere și porunci care il trosnesc pe loc cu pedeapsa lui Dumnezeu.



Degeaba te duci sa îi evanghelizezi pe oameni dacă tu îi vezi doar diavoli, Dumnezeu i-a creat pe oameni dupa chipul și asemănarea Lui. Asta trebuie restaurat in ei.




Inchei cu un citat care ne descrie realitatea tumultoasă în care trăim, în care prea des se demonizează oamenii unii pe alții, uitând că au fost creați de un Dumnezeu sfînt, iubitor și drept.


"Demonizarea celorlalţi este necesară angelizării de sine. Doar că, atunci când ceilalţi sunt percepuţi ca fiind răul... ei devin neliniştitori! Trebuie să îi ţii fără încetare la distanţă, să te separi de ei, să te fereşti de ei. Teama creşte... şi cercul vicios de declanşează. Cu cât ţi-e mai teamă, cu atât încerci să te linişteşti, fiind bun şi de partea binelui, respingându-i pe ceilalţi din partea răului, şi cu atât te temi mai mult de ei... Dihotomia bine/rău se află la rădăcina procesului de violenţă şi, departe de a ne oferi singuranţa pe care o făgăduieşte, ea ne cufundă într-o lume din ce în ce mai nesigură." (I.Filliozat)

Iti doresc sa fi si tu ca si Isus Hristos,fiul lui Dumnezeu.
Sa comunci cu omul, sa il iubesti, apoi sa il confrunti. Cel rau este cel care se opreste doar la ultima parte, el doar confruntă,condamnă.El este Acuzatorul, cel care doar contabilizează pacatele si greselile oamenilor.


Tu cu cine ai vrea sa semeni?

Cu Isus restauratorul sau cu Diavolul contabilizatorul?

I condemn homosexuality because I love homosexuals just like i condemn heroin abuse because I love heroin users. (Matt.P)

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică