Că tot se apropie campania electorală imi autoimpuneam să nu mai imi plasez nădejdile in lucruri, partide sau oameni. In cei 19 ani de când am drept la vot, am văzut o grămadă de traseim spiritual, un fel de voyagerism politic, in care fiecare candidat in trecerea timpului se filează si mulează după partidul majoritar.
E bine că la fiecare 4 ani ne aerisim atmosfera de personaje si personalităţi.E important sa putem discerne mesajele care vor fi servite..vom auzi din nou o noua generatie de candidati incoruptibili, impecabili,ireprosabili, necomunisti, fara pete de caracter, fara dosare la securitate.
La mare cautare vor fi cliseele cu :Sa schimbam actuala clasa politica plina de baroni locali, de ştabi mânjiţi, sau oligarhi. Insa aici trebuie facuta o observatie, e bine să scăpăm de baronii locali corupţi, dar nu e bine dacă puterea e preluată de paharnici, adică de cei care i-au servit umili şi le-au cărat valizele,le-au făcut cumpărăturile,le-au deschis portierele şi le-au lustruit pantofii.
In noiembrie 2014 la prezidenţiale, unii prieteni mă atenţionau să nu mă incred prea "mult" in candidatul născut din nou, evanghelic, "de-al nostru", promovat în mai toate pupitrele si platformele pastorilor de pe facebook, nu ştiu dacă şi de la amvoanele lor au trasat direcţia cu neamtu' (dar in spatiul public al retelelor de socializare am putut să le citim multora articolele, editorialele si comunicatele..ce făceau lobby domnului Klauss Iohanis) insă se vede clar cum în această perioadă prin lipsa de tact în declaraţii cu privire la antene şi lipsa de reacţii cu privire la cazul famililor din Norvegia, se pare că increderea multora in Mr.President începe sa slăbească.
Ei imi spuneau că: "vei vedea că nu are ce face şi trebuie să mărşăluiască după cum este stabilită agenda Marilor Puteri, sau cei care stăpânesc bruxeleza",sau va fi nevoit să aprobe legi care nu sunt după Principiile Scripturii.
Amu' asta e clar! Că doară nu este patriarh, sau Papa de la Bucureşti.
Acum istoria se repetă....unii speculanţi şi ingeniosi arhitecţi de campanie electorală işi vor plasa candidaţii iar prin bisericile evanghelice pentru a-şi mării şansele de câştig. Incep tot mai mult să realizeze şi partidele politice ca evanghelicii sunt o forta vazuta nu doar in protestele din tara,iar momelile si programele electorale sunt convins că şi anul acesta nu vor ocoli bazinele electorale pocăite.
Explicaţiile?
Sau care ar fi cauza pentru care ne mişcăm aşa de lent cu privire la reforma instituţilor,administraţiilor?
Mi-au plăcut mult gândurile scriitorului Andrei Pleşu, din ziarul Adevărul, din 22 februarie intr-un articol intitulat "România altfel":
"Aflat, de vreo săptămînă, în afara ţării, am ocazia, ca
întotdeauna cînd iau distanţă, să redescopăr, iarăşi şi iarăşi, „altfel”-ul
românesc. Vrem-nu vrem, ne place-nu ne place, suntem destul de diferiţi de
„colegii” noştri europeni. Politicianul autohton e, în mod evident, altfel
decît politicianul german, francez, englez, olandez ş.a.m.d. Nu că nu se găsesc
şi printre vestici mediocrităţi, nu că nu se produc şi la ei derapaje
amendabile juridic, nu că demagogia e neapărat absentă din discursul lor politic.
Dar procentul de incultură, primitivism, aroganţă, căpătuială şi impunitate de
pe scena noastră publică mi se pare fără echivalent în lumea Europei
occidentale.
