Esti tu pregătit de intâlnirea cu moartea?

Nici un loc de pe pământ nu este sigur.Nici un loc de muncă,nici o clădire sau locaş de cult, nici măcar o vârsta anume, nici un statut social nu îţi garantează protecţie in faţa morţii. Nici măcar aderararea la o confesiune,grupare religioasă. Nici una nu iti poate oferi siguranţa in fata intâlnrii cu moartea.

Moartea nu are preferinţe' nu are gusturi rafinate şi clientelă de elită. Vine in exclusivitate pentru fiecare dintre noi.Eu aş putea fi clientul ei azi, tu mâine.Oamenii inţelepţi se pregătesc inainte de intâlnirea cu ea. (Ecl.11:9)

Dragi români, moartea vine sigur. E pe urmele noastre fie că suntem credincioşi sau liberi cugetători, baptişti, ortodocsi,greco-catolici, agnostici sau atei. Moartea nu îşi va greşi ţinta-niciodată. Nu ne va ocoli şi nimeni nu se va putea sustrage din această realitate.

La masă în copilarie bunicul meu îmi relata despre cineva care a murit străpuns de o înghiţitura de mâncare la masă. Alţii au alunecat in baie, la TV se dau zeci de cazuri azi cu tineri care mor în timp ce işi fac selfie-uri isterice şi obsesive cocoţaţi pe clădiri, arşi la stâlpi de înalta tensiune.

Sî în biserici mor azi oameni, împuşcaţi, terorizaţi pentru credinţa lor in Orientul Mijlociu.Alţii mor inţepaţi de o gânganie otrăvitoare, alţii la Pamplona străpunşi de coarnele unui bou,alţii işi sfîrsesc alergarea într-o competiţie sportivă ..primind un pumn decisiv într-o partidă de box, alţii mor de înfometare în lumea a III-a.

Poza ce am ales-o nu are menirea sau tactica de a te înfricoşa cu moartea sau iadul. Nu este ofensatoare ci mult grăitoare. Aseară am primit un mail de la un bun prieten,..si în incheiere amintea că:

"Timpul este limitat.

Vremea este preţioasă.

Viaţa trece ca un abur." (Daniel S)

Cu toată îndrăzneala vreau să iţi spun ceva.La finalul vietii doar Harul lui Dumnezeu (nu jerfele,sacrificiile,eforturile si faptele bune) şi faptul că eşti un om cu păcatele rezolvate, iertate în Sângele lui Isus Hristos va fi cea care iţi va oferi protecţie la ultima ta suflare când vei da piept cu moartea.

Azi poate vei merge la biserică sa te inchini lui Dumnezeu, aminteşte-ţi din nou cît de scurtă e viaţa şi că Dumnezeu în dragostea Lui ţi-a mai oferit un răgaz spiritual, un popas pentru suflet sa te impăci cu El, să te pocăiesti de modul greşit în care iti consumi,iroseşti si risipeşti viaţa şi să iti pui toată increderea în viaţa si lucrarea Lui, in planul lui de Mântuire, căci Dumnezeu nu are o pasiune in a zdrobi si distruge oameni.

Teologic vorbind partea a doua a pozei- nu se va realiza niciodată, pentru că odată ce sufletul pleacă de pe acest pământ, credinţa acelui om a fost deja stabilita,pecetluita.Nu mai ajuta nimic, nici pomeni,nici slujbe,nici parastase,nici ceremonii, nici şpăgi la popi,preoţi,pastori,nici maratoane si pupaturi după moaşte. Cât trăim suntem mântuibili (Evrei 9:27) Şi, după, cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.

In ultima dimensiune, realitate nu vor mai exista resentimente, regrete,ci doar aici pe pământ se decide alegerea destinaţiei finale -Cerul lui Dumnezeu, mântuirea sufletului şi părtăşia eternă cu Tatăl,Fiul şi Duhul Sfânt.

Nu fi un om al regretelor, care să spună la bătrâneţe ..."Ah!!..dacă aş fi avut şi eu credinţa în Dumnezeu, credinţa mântuitoare, salvatoare, ...Ah!!, dacă aş fi avut şi eu o şansă să aud Evanghelia lui Isus Christos".

Scriptura oferă un îndemn direct, pasional pentru inimile oamenilor. Nu bloca şi rata o "mântuire aşa de mare". Ci ascultă de indemnul Lui "Câtă vreme se zice "ASTĂZI", dacă auziţi glasul Lui, nu vă impietriţi inimile. (Evrei 3:15).