Succesul fiecarui barbat este determinat de : constiinta lui, taria caracterului sau, principiile pe care isi cladeste viata.
Every man's success is determned by: the knowledge in his mind, the strength of his character the principles upon which he is building his life.
Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
...Eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii si de vlaga, ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui. Mica 3:8
"Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, va fi al vostru". Este bucuria lui Dumnezeu sa daruiasca; este insa datoria noastra sa cucerim prin credinta. O credinta mica te poate duce in cer, dar una mare poate aduce cerul la tine. (Daniel Branzei)
Intr-o cultura atat de complet dedicata trairii clipei prezente si intr-o biserica imbibata de invataturi cu privire la realizarea personala si la construirea unei vieti mai fericite, nu ne este usor sa dezvoltam o pasiune pentru altceva decat satisfactia noastra imediata. Biserica istorica, in rolul ei de ambasador al unei imparatii straine, i-a invatat pe oameni ca tinta lor suprema trebuie sa fie aceea de a-L glorifica pe Dumnezeu si de a se bucura de prezenta Lui pentru vesnicie; biserica moderna invata prea adesea ca scopul cel mai inalt al lui Dumnezeu este acela de a-i multumi pe oameni (Dr. Larry Crabb)
Pana cand pasiunea noastra de a-L gasi pe Dumnezeu nu va fi mai profunda decat pasiunea pentru orice altceva, noi ne vom aranja viata dupa gustul nostru, si nu dupa voia lui Dumnezeu (Larry Crabb)
Predicile de astazi orientate spre satisfacerea nevoilor "pietii" sunt intesate cu atatea ilustratii, incat ascultatorul uita adevarul biblic care este ilustrat; se spun atatea anecdote personale, incat ascultatorul isi cunoaste mai bine pastorul decat pe Cristos; atatea relatari din viata cotidiana, incat este mai usor sa asculti predica decat sa citesti ziarul de duminica. Nu este de mirare deci ca crestinii de nume pleaca de la biserica simtindu-se foarte bine dispusi si optimisti. Respectul de sine a ramas complet intact. Inimile si constiintele le-au fost magulite si linistite de o teologie superficiala, de maxime crestine si de cateva informatii practice. Dar intrebarea ramane: a fost oare Cuvantul lui Dumnezeu proclamat cu eficienta si fidelitate? (Douglas Webster)
Centrul voii lui Dumnezeu este siguranta noastra unica. A umbla in afara Voii lui Dumnezeu inseamna a umbla in nicaieri. Nu exista dezamagiri pentru cei a caror voie este ingropata in voia lui Dumnezeu.
Planul unora de a imbunatati Evanghelia seamana tare mult cu planul unor cârtite de a imbunatati lumina soarelui (Charles H. Spurgeon)
Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred...si se infioara! Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Iacov 2:19-20)
Mânia lui Dumnezeu lipseste aproape complet din prezentarea care se face astazi Evangheliei. Nu este la moda sa vorbesti despre mânia lui Dumnezeu impotriva pacatului sau sa spui oamenilor ca ar trebui sa se teama de Dumnezeu. Prezentarea tipica de astazi porneste exact din partea opusa celei de unde a inceput Pavel [in epistola sa catre romani]. El a scris despre "mânia lui Dumnezeu impotriva oricarei nelegiuiri si nedreptati a oamenilor". Dar evanghelicii moderni incep cu: "Dumnezeu te iubeste si vrea sa te faca fericit" (John F. MacArthur)
Se inseala oamenii aceia al caror obiectiv principal este indreptat spre o existenta fara griji, si care, din acest motiv, au de grija sa nu jigneasca pe oameni, adica pe cei rai mai degraba decat pe cei slabi. Mai mult, cei care nu fac deosebire intre lucruri neutre si rele, comit o dubla greseala. Deoarece ei nu fac aceasta deosebire, nu sovaie sa faca lucruri pe care le-a interzis Dumnezeu doar ca sa placa oamenilor. Dar pacatul lor principal este ca interpreteaza gresit vorba aceea a lui Pavel [1 Corinteni 9:20-23] ca sa faca din aceasta o scuza pentru propria lor ipocrizie ticaloasa. (Calvin)
Granitele simbolice care defineau mai inainte decenta in conceptia protestantilor conservatori si-au pierdut mult din claritate. Multe din deosebirile care desparteau comportarea crestina de cea lumeasca sunt puse la indoiala, atenuate sau complet rasturnate. Chiar si cuvantul "lumesc" si-a pierdut, in cadrul unei generatii, aproape tot intelesul traditional. (Davison Hunter)
"Contextualizarea" Evangheliei a infectat Biserica cu spiritul lumii. Ea a deschis usile Bisericii pentru asemanarea cu lumea, superficialitatea, iar in unele cazuri pt o atmosfera de distractie. Lumea stabileste acum programul pentru Biserica. (John MacArthur)
"In perioade in care domneste credinta nedecisa, confuza, scepticismul si doar niste speculatii ciudate in chestiuni religioase, invatatori de tot felul misuna ca odinioara mustele in Egipt. Cererea creeaza oferta. Ascultatorii cauta si-si formeaza predicatorii dupa placul lor. Iar daca poporul vrea sa se inchine unui vitel, se gaseste repede un cleric facator de vitei". Evanghelia moderna promite cerul fara sfintire. (John F. MacArthur)
Adevarurile spirituale si biblice nu sunt determinate de faptul ca unele "functioneaza", iar altele nu. Noi stim din Scriptura, de exemplu, ca Evanghelia deseori nu produce un raspuns pozitiv (1Cor.1:22-23; 2:14). Pe de alta parte, minciunile si inselaciunea satanica pot fi foarte eficace (Matei24:23-24; 2Cor.4:3-4). Reactia majoritatii nu este o dovada de autenticitate iar prosperitatea nu este o masura pentru veridicitate! (John F. MacArthur)
Oare Il iubeste pe Domnul Sau un asemenea om care poate sa vada linistit ca Isus poarta o coroana de spini, in timp ce el doreste cu ardoare o cununa de lauri? (Charles H. Spurgeon)
Adevarata rugaciune are loc atunci cand dorinta noastra de a ne supune puterii lui Dumnezeu o intrece pe aceea de a exploata aceasta putere (Randy Maxwell)
Intelepciunea cereasca ne zice ca oamenii n-au decat sa ne spuna cum vor, noi trebuie totusi sa facem asa cum ii spune Dumnezeu lui Isaia: "Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov pacatele ei!" - Isaia 58:1 (Thomas Boston)
A face compromis in alegerea liderilor bisericii inseamna, cum ar spune Spurgeon, "actul cel mai sinucigas pe care il poate comite o biserica" (John F. MacArthur)
Nu ştiu cât de multă importanţă acordăm fiecare din noi comunicării, nu ştiu dacă subiectul propus pentru această temă pare sau nu simplu şi deja cunoscut, în schimb merită să încercăm împreună o reflecţie asupra acestui proces, în speranţa că acest lucru ne va ajuta să îmbunătăţim comunicarea cu ceilalţi şi, de ce nu, cu noi înşine.
Mă întrebam unde ar trebui să caut "rădăcinile" comunicării şi în minte mi-a apărut imaginea albinelor care folosesc un cod foarte ingenios al mişcărilor pe care le descriu în zbor pentru a comunica între ele informaţii despre direcţia, distanţa şi natura hranei. Aceasta înseamnă că, în absenţa comunicării, albinelor le-ar fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-şi satisfacă nevoia de hrană. Rămânând în continuare în lumea necuvântătoarelor, ne putem imagina rolul pe care îl joacă procesul comunicării în satisfacerea nevoii de securitate (spre exemplu, rolul semnalelor de avertizare atunci când se apropie un pericol).
Dar ce rol are comunicarea pentru noi, oamenii? Se ştie că nevoile fiinţei umane sunt complexe. Abraham Maslow vorbea despre nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de afiliere (apartenenţă, acceptare, afecţiune), nevoia de stimă şi statut, nevoia de autorealizare. Într-o anumită măsură acestea au o bază comună cu cele ale animalelor, dar se diferenţiază net prin modelarea lor culturală.
Ar fi interesant în acest moment să ne oprim puţin şi să căutăm răspunsuri la câteva întrebări:
- Cum anume comunic eu celor din jur nevoia mea de apartenenţă sau de acceptare ori de afecţiune?
- Cum folosesc comunicarea pentru a-l ajuta pe cel de lângă mine să-şi satisfacă aceste nevoi?
Aceste întrebări ne vor conduce spre o altă temă de discuţie: care sunt formele comunicării? O clasificare simplă ne va ajuta să distingem comunicarea verbală de cea nonverbală. Pe cale verbală reuşim să comunicăm ideile, să denumim emoţiile şi sentimentele, în vreme ce comunicarea nonverbală îmbogăţeşte capacitatea noastră de expresie prin mimică, gesturi, postură, distanţă şi contact fizic.
Este firesc să ne întrebăm:
- Ce comunicăm cu mai multă uşurinţă, ideile sau emoţiile?
- Dacă în şcoală învăţăm în mod special să comunicăm idei, cine ne învaţă să comunicăm emoţii şi sentimente?
Viaţa în societate înseamnă şi comunicare. De aceea noi exersăm comunicarea în fiecare zi, alternând de fiecare dată cele două roluri: cel de "emiţător" şi cel de "receptor". Am fi tentaţi să credem că situaţia de comunicare e similară cu cea a două vase comunicante în care se transmite pur şi simplu o cantitate (de informaţie) dintr-o parte în alta. În realitate însă, constatăm că există o diferenţă mare între ce doreşte "emiţătorul" să comunice şi ce primeşte "receptorul". Din cauza dificultăţii de a exprima gândurile în cuvinte, ce spune "emiţătorul" va fi mai puţin decât ce doreşte el să spună. Apoi, din cauza "zgomotelor" contextului în care are loc comunicarea, ceea ce aude "receptorul" va fi mai puţin decât a fost emis şi, continuând, ce va înţelege va fi mai puţin decât ce a auzit, ce va reţine mai puţin decât ce a înţeles, iar ceea ce va accepta, mai puţin decât ce a reţinut.
Ţinând cont de existenţa unor "pierderi" semnificative în transmiterea mesajelor, apare firească preocuparea de a îmbunătăţi comunicarea. Cu alte cuvinte, ce putem face pentru a comunica mai eficient? În calitate de "emiţători", va fi important să ne clarificăm în privinţa ideilor pe care dorim să le comunicăm, a emoţiilor pe care dorim să le exprimăm, a felului în care ne utilizăm corpul pentru a comunica ideile şi emoţiile dar şi a modalităţii prin care putem afla dacă celălalt a recepţionat bine mesajul transmis (obţinerea feed-back-ului).
Ca "receptori", vom exersa aşa-numita "ascultare activă", adică îl vom ajuta pe celălalt să observe că suntem atenţi la ceea ce comunică (îl privesc, îmi îndrept corpul spre el, mă apropii, înclin uşor capul în semn de aprobare, îi comunic ce am înţeles din ce mi-a spus, cer precizări dacă este necesar sau repet mesajul său dar cu alte cuvinte).
La fel de important este să descoperim care sunt "barierele comunicării". Odată descoperite, vom fi liberi să alegem dacă le vom mai folosi ori nu. Iată câteva exemple:
- Ameninţările (produc teamă, supunere, resentiment, ostilitate): "Fă aşa, dacă nu..."
- A da ordine (folosirea puterii asupra altuia): "Nu mai întreba de ce, fă-o fiindcă aşa spun eu!"
- Critica (descurajează iniţiativa): "Nu munceşti destul."
- Insulta: "Numai un idiot ar spune asta."
- Etichetarea: "Eşti un leneş."
- Interogarea: "Ce-ai făcut de la 10 la 12? Cât timp ţi-a luat să termini ce aveai de făcut? Ce-ai făcut după? Unde ai fost?"
- Lauda în scopul manipulării: "Dar ţie îţi iese aşa de bine! Nu vrei să-l faci şi pe al meu?"
- Sfat necerut (când persoana nu vrea altceva decât să fie ascultată): "De ce nu faci aşa?"
- Schimbarea subiectului: "Lasă c-o să-ţi treacă... Să-ţi povestesc ce film am văzut aseară."
- Punerea în prim-plan a propriei persoane: "Să mă fi văzut pe mine când mi s-a întâmplat..."
- Refuzul de a accepta problema: "Nu avem ce discuta. Eu nu văd nici o problemă aici."
- Încurajarea prin negarea existenţei problemei: "Nu fi nervos." "Nu te teme, va merge." "Vei fi bine."
În calitate de părinţi şi/sau de educatori, vom constata că avem o mare putere dar şi o mare responsabilitate oferită de... cuvânt. Ceea ce aude un copil despre sine din partea unui părinte sau a unui educator va determina un efect de predicţie care se autoîmplineşte. El va ajunge să fie ceea ce spun şi cred părinţii lui că este ("fără minte", "un mincinos", "un leneş" etc.). Deşi intenţiile părinţilor sunt bune (să prevină un eveniment negativ sau înrăutăţirea unei situaţii), prin mesajele lor ei pot determina efecte contrarii. Câteva exemple:
- "Şi ce dacă am spart geamul; oricum mama şi tata mi-au spus că nu sunt bun de nimic."
- "Eşti ca unchiul Ion." (care e la puşcărie)
- "Ai înnebunit sau ce ai?"
- "Ce leneş eşti."
- "Eşti un egoist."
- "Nu mă mai bate la cap!"
- "Eşti neîndemânatic."
- "Habar nu ai pe ce lume trăieşti."
- "Nu ţii cont de nimic."
- "Întârzii întotdeauna."
- "N-ai minte nici cât o ceapă degerată."
- "Dă-mi lucrul înapoi, obrăznicătură."
- "Eşti ca taică-tău! De ce nu eşti bun cu fratele tău mai mic?"
- "E foarte timidă, nu ştiu ce se va face mai târziu."
- "Nu prea îi merge mintea la şcoală, dar la prostii nu-l întrece nimeni!"
- "Mă înnebuneşti. Mă doare capul din cauza ta. Vrei să mor?"
- "Uite ce-i faci mamei tale."
- "Mai bine nu te năşteai."
Să ne imaginăm aceiaşi părinţi dar care cântăresc greutatea cuvintelor înainte de a le rosti. Ar putea spune:
- "Ştiu că eşti deştept şi că vei face faţă la matematică dacă te va ajuta cineva."
- "Corpul tău se reface repede după boală. Odihneşte-te puţin şi te vei face repede bine."
- "Ai foarte multă energie. Te rog las-o mai încet pentru că eu obosesc mai repede."
- "Ai fost foarte grijuliu cu copilaşii aceia. Chiar te-au plăcut."
- "Băiete, ai multă imaginaţie. Îmi place ce ai făcut."
- "Cânţi extraordinar. Ai o voce deosebită."
- "Îmi place cum ai făcut asta."
- "Te-ai comportat ca un copil mare."
- "Chiar dacă ai greşit, ai învăţat ceva din asta."
- "Tu eşti un copil bun, dar acum ai făcut ceva rău. Acum sunt supărat."
- "Am încredere că tu o să-ţi respecţi promisiunea."
- "Pentru că ai greşit trebuie să plăteşti. Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc."
- "Faptul că ai minţit mă face să am îndoieli în legătură cu ce-mi spui tu, dar eu aş vrea să am încredere în tine."
- "Îţi cer ajutorul pentru că ştii să faci asta foarte bine."
Este evident că aceste expresii transformă comunicarea într-un excelent instrument pe care îl putem folosi în educarea copiilor, ajutându-i pe aceştia să se simtă iubiţi şi acceptaţi.
Cum altfel am putea încheia încercarea noastră de abordare a unei teme atât de vaste şi de generoase decât prin intermediul unei metafore. Anthony De Mello a reuşit să surprindă "greutatea" cuvântului într-o poveste simplă dar plină de tâlc:
Povestea vulturului
Un bărbat a găsit într-o zi un ou de vultur. L-a luat şi l-a pus în cuibul unei găini din ograda sa. Odată cu puii de găină a ieşit şi puiul de vultur, iar acesta a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi găinile de curte, scurmând pământul după viermi şi insecte, gândindu-se că şi el e găină... Într-o zi, văzând o pasăre pe cer, a început să dea din aripi şi chiar a reuşit să zboare câţiva metri în aer. Când au văzut aceasta, păsările din curte au început să râdă spunându-i că degeaba încearcă să imite zborul păsărilor... oricum nu va reuşi pentru că nu este altceva decât o găină... iar găinile nu zboară.
Anii au trecut si vulturul a îmbătrânit. Într-o zi a văzut o pasăre mare şi impunătoare deasupra lui, pe cer. Ea zbura cu măiestrie în bătaia vântului, dând cu forţă din aripile sale puternice şi aurii. Bătrânul vultur s-a uitat în sus cu teamă dar şi cu respect. "Cine e această pasăre?" a întrebat.
"Acesta e vulturul, regele păsărilor", au răspuns păsările de curte. "El aparţine cerului. Noi aparţinem pământului pentru că suntem găini". Astfel, vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta i s-a spus că este.
Comunicarea in familie- Consilier- Cristian Serban.
O persoana cu bani face daruri scumpe, o persoana sensibila face daruri care ne ating inima. Beni Seican
Tot ce ofera si da Dumnezeu reprezinta o prelungire a caracterului Sau. Ceea ce suntem in noi insine- aceea vom da afara. Un caracter se observa si prin ce fel de daruri ofera.
Darurile Lui sunt o extensie a Caracterului Lui Dumnezeu. Daca te intereseaza altfel de daruri - mergi in alta parte.
Dumnezeu nu ne da daruri asa ca oamenii " ca sa ne impresioneze" - ci El ne da daruri - ca sa ii binecuvantam pe altii si sa le impartim cu altii, sa ne bucuram cu altii. Suntem incarcati de Domnul sa fim canale ale binecuvantarii -unii spre altii.
Darurile sunt pe masura Caracterului lui Dumnezeu. Darurile sunt pe masura nevoilor noastre.
Domnul sa ne ajute sa nu ne manifestam asemeni unor copiii, prin care doar sa ne bucuram de daruri si sa uitam de Datator.
Ascultarea este metoda prin care Dumnezeu iti ocroteste viata.
Obedience is God's method of protection for your life.
"But let all those rejoice who put their trust in you; Let them ever shout for joy, because you defend them; Let those also who love Your name be joyful in You". Psalm 5:11.
"Because he has set his love upon Me, therefore I will deliver him, I will set him on high, because he has known My name". Psalms 91:14
"Toti cei ce se incred in Tine, se vor bucura, se vor veseli intotdeauna, caci Tu ii vei ocroti, Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tau" . Psalmul 5:11.
"Fiindca Ma iubeste- zice Domnul- de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu" Psalmul 91:14
“Daca te poti uita la pacat fara nici un regret, atunci nu te-ai uitat niciodata la Hristos.” C. H. Spurgeon
Orice Biserica este in pericolul de a cadea sub dominatia umana a “specialistilor” in lucrurile sfinte. Teologia ii “te-ologeste” pe unii si-i impiedica sa mai paseasca normal printre ceilalti crestini. C.H. Spurgeon
"A woman's heart should be so hidden in Christ that a man has to seek Him first to find her." by Maya Angelou.
Convertirea unui suflet e o minune de moment, formarea unui sfant e o lucrare de o viata..
Fericit eu voi fi cu tine Isus
Multumesc ca m-ai invatat devreme. Ca fericirea depinde de TINE, si nu de lume, de succes, de banii mei sau frumusetea mea. Fericirea mea nu depinde de ce studii am, ce facultate am terminat, cate mastere reusesc in viata, fericirea nu depinde de bunatatea mea sau de cata inteligenta si intelepciune am, nu depinde de o femeie sau de prietenii mei. Fericirea mea depinde de increderea in Dumnezeu. Esti un Dumnezeu fericit care ma fericesti nespus. 25. Pe CINE altul am eu in cer afara de TINE? Si pe Pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in TINE. 28. Cat pentru mine, Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu -pe Domnul Dumnezeu il fac locul meu de adapost ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
Sa il inaltam pe El, ca si El sa ne inalte la cer.
"Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)
"Cata vreme le savarsesc altii [pacatele], te inspaimanta, insa cand le savarsesti tu insuti, ti se par cum nu se poate mai firesti" Elispeth Huxley
Culmea dragostei este tacerea.
Ceea ce altii dispretuiesc Dumnezeu este incantat sa onoreze. Erwin Lutzer
Adevarata frumusete izvoreste din simplitate.
Cand cineva intreaba : de ce citesti toate aceste carti ? de ce urmaresti intelepciunea " raspund : acum e vremea adunarii caramizilor, vremea inaltarii edificiului nu a sosit inca"
yobediah heart
"masura reala a bogatiei noastre este cat valoram daca ne`am pierdut toti banii"
"There is nothing on earth that I desire besides Him "
YOU DON'T HAVE TO BE EARTHLY RICH TO MAKE AN ETERNAL DIFFERENCE
Domnul este lumina si mantuirea mea, de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele. de cine ma voi infricosa?
Un lucru cer de la Domnul si-l doresc fierbinte : sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, ca sa ma bucur de frumusetea Domnului, cercetand lacasul sau.
Sunt sigur ca voi vedea bunatatea Domnului in imparatia celor vii. Asteapta-l pe Domnul , fii tare, ai curaj si nadajduieste in Domnul!
Sa sti ce iti spune Domnul e mai presus de toate lucrurile.
În fiecare duminică după-amiaza, după serviciul de dimineaţă de la biserică, păstorul împreună cu fiul său de 8 ani ieşeau în centrul oraşului să împartă tractate.
Într-o duminică după-amiază, însă, când sosise timpul să meargă pe străzi să împartă tractate, era foarte frig afară şi ploua torenţial. Băiatul s-a îmbrăcat cu hainele lui cele mai călduroase pe care le avea şi a spus:
― Tată, sunt gata. ― Gata pentru ce?, a întrebat tatăl. ― Este timpul să luăm tractatele şi să mergem în stradă.
Tatăl a răspuns: ― Fiule, afară este foarte frig şi toarnă cu găleata.
Băiatul a privit surprins la tatăl său şi îl întrebă: ― Dar tată, nu tot în iad se duc oamenii când plouă?
Tatăl a răspuns: ― Fiule, eu nu ies afară pe vremea asta.
Abătut, băiatul l-a întrebat: ― Tată, pot să mă duc eu? Te rog!
Tatăl a ezitat pentru un moment, apoi a spus: ― Poţi să te duci… uite şi tractatele, dar ai grijă, fiule. ― Mulţumesc, tată.
Acestea fiind spuse, el ieşi în ploaie. Băiatul de 8 ani a străbătut străzile oraşului, mergând de la uşă la uşă, înmânând tractate cu vestea bună a Evangheliei fiecăruia pe care îl întâlnea pe stradă.
După două ore de mers prin ploaie, ud leoarcă şi îngheţat bocnă, a întins mâna după ULTIMUL TRACTAT. S-a oprit la un colţ de stradă, căutând pe cineva căruia să-i dea tractatul, dar străzile erau complet pustii.
Atunci s-a îndreptat către prima casă pe care a văzut-o, păşind hotărât pe trotuar spre uşa din faţă a casei. A sunat, dar nimeni nu a răspuns. A sunat din nou şi din nou, dar nimeni nu a răspuns. A mai aşteptat, dar nimeni nu a răspuns. În cele din urmă, acest soldat de unsprezece ani s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. S-a întors din nou la uşă a sunat şi a bătut cu putere în uşă. A mai aşteptat, pentru că ceva parcă îl ţinea acolo în veranda de la intrare. A sunat din nou iar uşa s-a deschis încet.
În pragul uşii stătea o bătrânică ce arăta foarte abătută. Ea l-a întrebat încet: ― Cum să te ajut, fiule?
Cu ochi zglobii şi un zâmbet contagios pe faţă băiatul i-a spus: ― Bunicuţă, îmi pare rău că vă deranjez, dar voiam să vă spun doar că DOMNUL ISUS VĂ IUBEŞTE CU ADEVĂRAT şi eu am venit să vă ofer ultimul tractat, care vă va spune tot despre Domnul Isus şi marea Lui dragoste pentru oameni. Spunând acestea, el i-a oferit ultimul tractat şi s-a întors să plece.
În timp ce se depărta, femeia a strigat din urmă: ― Mulţumesc, fiule! Domnul să te binecuvinteze!
Următoarea duminică dimineaţa, la biserică tatăl păstor era la amvon. În prima parte a serviciului divin, el a întrebat: ― Are cineva o mărturie de spus sau vrea să spună cineva ceva?
Încet, o bătrânică din ultima bancă a bisericii se ridică în picioare. În timp ce începu să vorbească faţa i-a fost umplută de o strălucire glorioasă: ― Nimeni nu mă cunoaşte din această biserică. Nu am fost niciodată aici. Până duminica trecută eu nu am fost o creştină. Bărbatul meu a murit cu ceva timp în urmă, lăsându-mă singură pe lumea aceasta. Duminica trecută, fiind o zi rece şi ploioasă, atât afară cât şi în inima mea, mi-am pierdut orice speranţă şi dorinţă de viaţă. Aşa că, am luat o funie şi un scaun şi am urcat scările în podul casei. Am legat cu grijă funia de o grindă a acoperişului, am urcat pe scaun şi am legat celălalt capăt al funiei de gâtul meu. Stând pe scaun, înainte să-mi dau drumul mă simţeam atât de singură şi cu inima sfâşiată, când dintr-o dată soneria de la uşa de jos a sunat cu putere şi eu am tresărit. M-am gândit: Aştept un minut şi oricine ar fi cel care sună, va pleca. Am aşteptat şi am aşteptat, dar se părea că soneria de la uşă suna mai tare şi mai tare şi cu mai mare insistenţă, şi apoi persoana care suna a început să bată cu putere. Mă gândeam în sinea mea: Cine ar putea fi? Nimeni niciodată nu a sunat la soneria uşii mele şi nici nu a venit să mă vadă. Am desfăcut funia de la gât şi m-am îndreptat spre uşa de la intrare, în timp ce soneria suna mai tare şi mai tare. Când am deschis uşa şi m-am uitat nu mi-a venit să cred ochilor ce vedeam; acolo în verandă stătea un băieţel cu cea mai radioasă şi angelică faţă pe care am văzut-o în viaţa mea. Zâmbetul lui, oh, n-aş putea vreodată să vi-l descriu! Cuvintele care i-au izvorât de pe buze au făcut ca inima mea moartă pentru mult timp să REÎNVIE LA VIAŢĂ când el a exclamat cu vocea lui de heruvim: Bunicuţă, am venit să vă spun că DOMNUL ISUS VĂ IUBEŞTE CU ADEVĂRAT. Apoi el mi-a dat acest tractat pe care îl ţin acum în mâna mea. Când micuţul înger a dispărut în ploaie şi în frigul zilei, am închis uşa şi am citit cu atenţie fiecare cuvinţel al acestui tractat. Apoi am urcat înapoi în podul casei să dau jos funia şi scaunul, pentru că nu mai aveam nevoie de ele.
Vedeţi… acum sunt un copil fericit al Împăratului! Din moment ce adresa bisericii voastre a fost pe spatele acestei broşuri am venit aici personal să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru îngeraşul Lui care a venit tocmai la timp şi astfel mi-a mântuit sufletul de la o veşnicie în iad.
Nu era ochi care să nu fi plâns în biserică. Şi în timp ce biserica răsuna de rugăciuni de laudă şi mulţumire pentru Împăratul, păstorul a coborât de la amvon spre banca din faţă unde micuţul îngeraş stătea aşezat. A strâns pe fiul său în braţe şi a plâns cu sughiţuri ce nu mai conteneau. În acea duminică, probabil că nici o altă biserică nu a avut momente mai înălţătoare!
