Arta Conversatiei

"Nimic mai previzibil decat oamenii nestatornici!"

"..tentatii ai sa-ntalnesti mereu: barbati pe care sa-i doresti, care sa te nelinisteasca..trebuie sa-nveti sa te-nfranezi sa te disciplinezi!"

" Cu gura-si face omul si cel mai mare bine si cel mai mare rau..umbla cu vorbele cum ai umbla cu un ou moale"

"In lumea asta ai sa gasesti totdeauna pe altul mai sarac si mai necajit decat tine.Sa-i dai mereu sa nu spui: si eu sunt sarac si eu sunt necajit"

"Doua ganduri sa nu te parasesca niciodata: acela de a-ti imbogati mintea si sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume: memento mori"

"Cat de frumosi suntem cand spunem adevarul!"

"Toate defectele psihice au la origine un complex de inferioritate. Cine e sigur pe sine nu e nici invidios, nici intrigant ,nici arivist...La om totul trebuie sa fie frumos, de la haine pana la suflet!"

"Cat de putin se cunosc oamenii! Isi dispretuiesc isi minimalizeaza trecutul, se leapada fara nici o jena- fata de ei insisi, in primul rand- de bucati din ei, din ceea ce a insemnat trupul si sufletul lor la un moement dat, si-n schimb le cer altora sa ramana ca o stanca, neschimbatori ca un mit.Cata superficialitate este in om!"

" Daca ai orgolii nici o relatie nu e posibila"

"O fapta rea se-ndreapta printr-o fapta buna..o vorba rea nu se-ndreapta prin nimic.."

'Durata afectiva e alta decat cea reala.O clipa de multe ori tine-n sufletul omului mai mult decat intamplari din ani si ani puse cap la cap"

" In viata repetabila e numai durerea numai ea are " editii" mereu adaugite si imbunatatite"

" Toate fructele au samburii amari.. nu sunt pesimista dar nu am iluzii.Sunt optimista daca accepti ca obiectivitatea si luciditatea sunt forme evoluate ale optimismului"

" Mi se pare nedemn sa speculezi slabiciunea cuiva.Nu mi-am dat niciodata osteneala nici sa cuceresc nici sa pastrez un barbat."

" E vorba de ceea ce nu faci si ceea ce nu spui!"

" Maternitatea este cel mai coplesitor lucru din viata unei femei..prin maternitate femeia-si atarna doua ghiulele de picioare, care nu-nseamna neaparat condamnare si apasare inseamna insa aderarea ei sigura la valorile fixe,ea se-nfinge in aceasta nemiscare ca un copac cu radacini imense, barbatul ramane un fel de planta cu exuberante si cochete radacini aeriene(:)"

" ORICAT AR PAREA DE CIUDAT LUMEA ARE TOTUSI UN SENS!"

"Invata sa cunosti oamenii intre oameni, invata sa meditezi asupra lor in singuratate"

"Am admirat intotdeauna felul deschis de a discuta orice lucru, lipsa temerii de a strica ceva prin brutalitatea pe care orice sinceritate o contine"

" Calea tacerii e o cale grea..,dar cu mai putine primejdii ca a cuvintelor"

" VA ROG SA-MI PROMITETI CEVA: DACA AM SA TRAIESC MAI MULT DECAT DUMNEAVOASTRA , FAGADUITI-MI CA LA INMORMANTAREA DUMNEAVOASTRA AM SA VIN!"

" In definitiv cand acceptam un om nu-i putem amputa bucati din suflet, il luam asa cum e!"

'Renunta la orgolii si mai ales la orgoliul reciprocitatii"

DRAGII MEI…

Claudiu si Eliza

Când am creat cerurile şi pământul, le-am rostit şi ele au luat fiinţă. Când am creat bărbatul, l-am modelat cu mâna Mea şi i-am suflat în nări suflare de viaţă. Dar pe tine, femeie, te-am alcătuit după ce am suflat suflare de viaţă în nările bărbatului, pentru că nările tale sunt prea delicate. Am lăsat ca peste bărbat să vină un somn adânc, astfel încât să te pot modela cu răbdare, în chip desăvârşit. L-am adormit, ca să nu intervină în creativitatea MEA. Te-am modelat dintr-un os. Am ales osul care ocroteşte viaţa bărbatului. Am ales una dintre coastele lui, care îi ocrotesc inima şi plămânii şi îi susţin toracele, aşa cum te vreau şi pe tine, femeie. Din acest singur os te-am modelat pe tine. Te-am creat frumoasă şi perfectă. Caracteristicile tale sunt ca ale coastei, care este puternică, deşi delicată şi fragilă. Coastele asigură protecţia pentru partea cea mai sensibilă din trupul bărbatului, pentru inima lui. Inima este centrul fiinţei lui, plămânii sunt cei care asigură suflarea de viaţă. Pentru a se ajunge la inimă, trebuie să se treacă de bariera coastelor. Cu riscul de a se frânge, coastele se vor împotrivi oricărui atac asupra inimii. Sprijină-ţi bărbatul, femeie, la fel cum cutia toracică ocroteşte viaţa trupului. Nu ai fost luată din talpa bărbatului, ca să fii sub el; nu ai fost luată nici din capul lui, ca să fii deasupra lui. Ai fost luată din coasta lui, ca să-i fii alături şi să fii ţinută lângă el. Tu eşti îngerul Meu perfect! Tu eşti fetiţa Mea frumoasă! Ai crescut să devii o femeie desăvârşită şi ochii Mei se bucură la vederea virtuţilor din inima ta. Ochii tăi—nu-i schimba! Buzele tale—cât de plăcute, când freamătă în rugăciune. Nasul tău—de o formă perfectă. Mâinile tale—poartă în ele atingerea blândeţii. Ţi-am mângâiat faţa pe când dormeai somnul profound al creaţiei, inima ta am ţinut-o aproape de a mea. Adam a umblat cu Mine în răcoarea zilei şi totuşi el era singur. El nu Mă putea vedea, el nu mă putea atinge. Astfel că tot ce am vrut ca Adam să împărtăşească şi să cunoască din Mine şi cu Mine, am pus în tine: sinţenia Mea, tăria Mea, puritatea Mea, dragostea Mea, ocrotirea şi sprijinul Meu. Eşti cu totul aparte! Trăieşte-ţi unicitatea şi gingăşia în uimirea menirii hărăzite ţie încă dintru început.
Aşadar, bărbate, vreau să te porţi frumos cu cea pe care am creat-o din tine! Iubeşte-o, respect-o pentru că este fragilă şi delicată!

Când o răneşti, Mă răneşti pe Mine.

Dacă o zdrobeşti, îţi zdrobeşti propria inimă, inima Tatălui tău şi inima Tatălui ei. Femeie, sprijină-l pe cel din care ai fost creată! În umilinţă, arată-i puterea emoţiei pe care ţi-am dăruit-o într-un mod cu totul aparte! În blândeţea unui duh liniştit, arată-ţi tăria! În dragoste, arată-i că tu eşti coasta ce-i ocroteşte fiinţa lăuntrică! Iar Faţa MEA va străluci pururea peste voi. Am pregătit pentru voi bucurii mari şi mici. Vă voi fi mereu aproape- nu mai departe de o rugăciune. Îndrăzniţi, nu vă temeţi!!! Vom păşi împreună pe cărarea vieţii.

Semnat:
Tatăl vostru ceresc, care vă iubeste mult.

Fratii Groza, Pocaieste-te omule

Arta conversatiei - Ileana Vulpescu

Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor. în Arta conversaţiei

Mormintele sunt puntea spirituală dintre cei vii şi trecut. Sunt rădăcinile continuităţii noastre spirituale.

Ura e o boală, o stare sufletească de care mori dacă n-o vindeci. Nu există ceva mai odios în lume decât să-mprăştii ură.

Cel mai minunat dar pe care ni l-a dat natura e gândirea. Păcat că acordăm atât de puţin timp acestei esenţe a fiinţei noastre. Când înţelegi viaţa, rosturile ei adânci, parcă te-ai afla pe o stâncă de o înălţime incomensurabilă, de unde priveşti nu cu superioritate, ci cu linişte, acea linişte-n care toate vanităţile s-au stins.

Inteligenţa nu poate schimba calitatea sufletească a omului.

Dragostea e ca tusea, nu o poţi ascunde.

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.
în De-amor, de-amar, de inimă albastră
Amorul şi gripa se tratează cu patul.
Dragostea trece, si apoi? Apoi iti ramane amintirea a ceva dogoritor, ca si cand ai fi pus mana pe un fier inrosit care ti-a lasat un semn adanc.

Cât ocupă oare în viaţa noastră închipuirea?

Nu minţim prin afirmaţii, ci prin omisiuni.

O căsnicie adevărată, în care cei doi parteneri se simt indispensabili unul altuia şi de neînlocuit, o astfel de căsnicie este la fel de rară ca o operă de artă. În rest - mediocritate, minciună şi dacă nu minciună - tăcere, multă, posomorâtă, un permanent sentiment de eşec.

Ce suntem altceva decat trecatori prin lume?

Dacă tot crezi în Dumnezeu, ce nevoie ai de intermediari între tine şi El? Nu poţi să-I mărturiseşti direct păcatele pe care crezi că le ai şi să te căieşti cu ele în faţa Lui?

E atâta rutină pe lume şi atât de puţin adevăr ... Dar pentru adevărul ăsta puţin şi rar, pentru acest miracol merită să trăieşti.

Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp, se veştejeşte, se chirceşte şi moare, adică-i piere dragostea de viaţă.
Omul nu e stăpân deplin pe sine şi nici nu poate fi vaccinat împotriva neprevăzutului.

O oază de linişte este cred cea mai înţeleaptă dorinţă a omului pentru viaţa lui. Cât de important este să trăieşti măcar în casa ta într-o atmosferă de armonie sufletească!

Majoritatea soţilor şi-a soţiilor, când află de existenţa unei legături extraconjugale a partenerului, suferă din orgoliu, nu din dragoste rănită.

Sângele apă nu se face, dar se face venin.

Momentul când îţi dai seama că n-ai avut pe cine să iubeşti într-o viaţă înseamnă începutul agoniei sufletului, agonie ce se reflectă mai întâi într-un cenuşiu amorf al ochilor - ei îmbătrânesc primii - într-un rictus al gurii, pe care trebuie mult exerciţiu în oglindă pentru a învăţa să-l ascunzi. Această agonie sufletească se reflectă într-o îmbătrânire fizică bruscă. Descoperirea asta, a vidului unei vieţi, te schimbă de azi pe mâine, ca trecerea prin groaza unei catastrofe.

Ca să-ţi fie drag să trăieşti trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar câţiva într-o viaţă.

Nu-i frumos să-ţi arăţi rănile în faţa nimănui, ci să ţi le oblojesti când eşti singur şi chiar cicatricele să le ascunzi de ochii lumii.

Trăieşte ca şi cum ai fi etern, dar fii pregătit în orice clipă de moarte.
Fericirea nu ţi-o poate da cineva, cineva ţi-o poate doar lua.

Dacă oamenii pot gândi atâta murdărie despre un om, acest gând este un simptom al murdăriei din ei.

Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.
Unei femei singure toată lumea-i aduce aminte că este disponibilă. Şi este. Fizic mereu.

Nimeni nu face pasiuni pentru femei cumsecade.

Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.

Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari de la piaţă, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie, dar şi din Bach şi din Beethoven, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga, din Michelangelo şi din Ţuculescu. Totul e viaţă.

Cine nu găseşte cianura la vreme, să facă copii.

Femeilor care n-au făcut altceva decât să îşi păstreze frumuseţea unui trup pe care n-au vrut să-l deformeze cu maternitatea le reproşez inutilitatea, vidul. Mi-e necaz de femeile care nu-şi preţuiesc singurul avantaj: cel de-a crea viaţa. Sunt atâtea femei singure care-ar fi bucuroase să aibă cu cine face un copil.

De pisici şi de băieţi trebuie să te desparţi la uşă.

Cele trei virtuţi sunt: Credinţa în ceea ce facem; Speranţa că ceea ce facem nu este zadarnic; Iubirea, acel gând neobosit la semenul tău căruia trebuie să-i dai.

Unui om îi accepţi firea, nu i-o ierţi.

Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.

Anii te învaţă să devii sfios cu sufletul altuia şi chiar cu sufletul tău.

În viaţa căsniciilor, vasele cârpite nu ţin, fiindcă în ele se găteşte.

În viaţă trebuie să-ţi câştigi pâinea şi să ai nişte fiinţe pentru care să merite să trăieşti.

E bine ca omul să ştie ce vrea în viaţă şi că e cu atât mai bine cu cât ştie mai devreme.

Două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite ori echivalate prin procedeul "mai iei de ici, mai pui colea": inteligenţa şi bunătatea.
Orice om, aşa cum apare în viaţa altuia, tot aşa de bine poate să plece.

În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire - mai mult decât o bibliotecă.
Grăbeşte-te, hotărăşte-te de la început ce vrei şi apucă-te să înfăptuieşti, că viaţa nu stă să te aştepte!
Între doi oameni care alcătuiesc un cuplu sau vor să alcătuiască un cuplu trebuie să se potrivească mai multe lucruri. Dacă la unele dintre potrivirile acestea se mai poate lua de ici şi pune colo, una este însă indispensabilă şi fără tocmeală: concepţia despre lume.
Nu-i poţi cere omului dacă nu-i dai ceva-n schimb.

Pe omul curat nu-l ai cu nimic la mână.

De când e lumea şi pământul, există o categorie sufletească de oameni puşi pe capătuială, pentru care banul e mai presus de orice, e singura valoare în care cred şi căreia i se închină, pentru că banul e cel mai bun prieten, cel mai bun protector, el n-are miros şi deschide toate uşile. Şi cum omul, spre deosebire de animale, mănâncă mai mult decât pentru a-şi astâmpăra foamea, bea mai mult decât pentru a-şi astâmpăra setea, face amor nu numai pentru a-şi reproduce specia, ucide cu premeditare, fără să-şi mănânce prada, acumulează mai mult decât ar avea nevoie chiar pentru un trai îmbelşugat, e rapace, pentru că acumularea îi dă senzaţia de siguranţă şi de superioritate asupra altuia. Asta dovedeşte cât de puţin evoluează mentalitatea oamenilor.

Nimeni nu are dreptul să aleagă pentru altul, oricât l-ar iubi.

Mai schimbător decât sufletul omului, decât concepţiile sale şi decât vremea nu e nimic.
Preţuiesc ceea ce trebuie să preţuieşti la un om: ce are bun..
Când o femeie iubeşte un bărbat simte nevoia să facă un copil cu el.
O femeie, dacă-şi dă osteneala, poate păstra un bărbat, cu o condiţie: să-l iubească. Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere. Dragostea sau şantajul.

Niciodată nu putem şti ce proporţii iau faptele noastre în viaţa celuilat. Răul pe care i l-am făcut rămâne bun-făcut.
Dacă vrei să păstrezi indiferent ce relaţie cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o rudă apropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţi copiilor, părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici o relaţie nu e posibilă.
Învaţă, că altă avere şi altă protecţie nu ai!
Dragostea cea fierbinte, de la-nceput, nu ţine cât lumea. Important e cu ce rămâi când s-a mai stins văpaia. Dragostea e ca o stare excepţională. Iar stările excepţionale nu pot ţine. Evoluţia dragostei e comparabilă cu evoluţia unei boli. Şi într-o boală, criza nu poate ţine o viaţă. Viaţa poate ţine de-o criză, dar criza nu ţine de-o viaţă.
Dacă nu faci un copil cu un om pe care-l iubeşti, atunci cu cine să îl faci?
Mai întâi trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.
Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice.
Prietenia, dragostea şterg barierele de clasă.

Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi.

Oaza din desert

Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu.(Isaia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din muntii indepartati – din coasta stancilor colturoase. Focul si apa au lucrat asupra noastra timp de veacuri, dar n-au produs decat niste crapaturi. Insa mainile omenesti ca ale voastre ne-au transformat in camine in care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, sufera, se bucura, gasesc odihna si adapost, si invata lectiile pe care Creatorul nostru si al vostru ni le preda. Dar ca sa ajungem sa fim folosite pentru acest scop, am indurat mult. Dinamita ne-a sfasiat inima, si tarnacoapele ne-au spart in bucati. Deseori cand zaceam deformate si sparte in cariera, totul parea sa fie fara forma sau sens. Dar treptat am fost taiate in blocuri, si unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascutite pana am capatat o muchie fina. Acum suntem desavarsite, suntem in locurile noastre potrivite si suntem de folos.

Voi, insa, sunteti inca in cariera voastra. Voi nu sunteti desavarsiti, si din aceasta cauza, asa cum a fost odata cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le intelegeti. Dar voi sunteti destinati pentru o cladire mai inalta, si intr-o zi veti fi asezati in ea de maini ingeresti, devenind pietre vii intr-un templu ceresc“.

In aerul nemiscat muzica nu se aude;

In marmura bruta se ascunde o frumusete nevazuta;

Ca sa iasa muzica si frumusete e nevoie

De atingerea mesterului, de dalta ascutita a sculptorului.

Marele Mester, ne atinge cu mainile Lui indemanatice;

Nu lasati muzica din noi sa moara!

Marele Sculptor, ciopleste-ne si slefuieste-ne;

nu lasa Sa ramana , ascuns si pierdut , Chipul Tau in noi !

Motivatia lui Isus e diferita de cea a liderilor de azi

Isus nu Si-a ales discipolii asa cum ar fi facut lumea. A ales oameni simpli cu defecte vizibile si i-a facut oameni extraordinari prin salasluirea Duhului Sfant.

Isus a fost un pescar de suflete.
Un sfert din discipolii lui Isus erau oameni simpli, pescari.
Acestia au fost Petru, Andrei, Iacov si Ioan.

Invatatura si practica lui Isus- LUCRAREA LUI

Un „program” neobişnuit

Marcu 1:23-26 „În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat, şi i-a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare.”

Nimic nu prevedea dezastrul. Trecuse ora de rugăciune şi oamenii se simţeau deja mai vioi după ce făcuseră şase genoflexiuni,( eu numesc aerobic spiritual ce facem azi) (constipatii) „aplecări pe genunchi” sau temenele. Trecuse şi studiul biblic şi cele două cântări de cor, două de fanfară, cântase şi Pamela cu Rebeca, recitase Carmen... Săculeţii de colectă se plimbaseră prin sală şi poposiseră obosiţi şi aproape goi sub amvon.

Mai urma să predice un învăţător tânăr din Nazareth, în cele douăzeci de minute câte mai rămăseseră, până când toată biserica avea să se urce în viteză în maşinile aliniate de-a lungul străzii şi să parcheze lângă sarmalele aferente.

În douăzeci de minute s-au întâmplat însă nişte lucruri ce aveau să fie discutate după aceea doi ani. În timpul predicii, unul dintre membrii serioşi ai bisericii începuse să se manifeste bizar şi zgomotos şi aruncându-se pe burtă şi pe pereţi, începuse să urle de nici zdravenii uşieri nu l-au putut rezolva. Fiul dulgherului poruncise demonilor din el, să iasă afară, şi au plecat din biserică înjurând, lăsându-l pe om sleit şi sănătos, dar tulburând tihna unui program obişnuit...

Omul era în biserică nu la spitalul de nebuni. Suntem obişnuiţi ca locul îndrăciţilor să fie în locul cu cămăşi cu mâneci la spate. Dar aceasta e partea vizibilă şi de aceea mult mai slabă a lucrării demonice.

Satana nu se cuibăreşte numai în oamenii pe care-i vedem tăindu-se cu lama, el stă liniştit în oameni la costum şi cravată sau fără, ascunzându-se sub baticuri de naylon pentru că omul care nu-i stăpân pe sine e ca o cetate surpată şi fără garduri. Când ai băgat o ţigară în gură e un simplu păcat, ca o minciună, ca un film murdar văzut, ca o bârfă, ca un leuţ furat, ca un pahar de băutură şi alte multe altele, dar când nu te poţi lăsa de ale şi te macină şi te rod şi când devin obsesii şi nu poţi fără ele, pentru că Satana n-are jug ca şi Hristos, el are lesă, zgardă, atunci sigur e vorba de posesiune demonică. Şi pentru că ai pierdut lupta ţi-ai pus o mască cu care poţi veni în biserică şi poţi să cânţi la cor şi poţi predica şi poţi plânge şi te ruga pentru că Satana te lasă să faci aceste lucruri de la 9⁰⁰ la 12⁰⁰, adică lasă lesa mai liberă, dar seara te munceşte iarăşi pentru că nu-s două persoane în tine, ci una singură, dar aceea nu-i stăpână pe ea însuşi şi nici Hristos nu-i stăpân...

Un „program” neobişnuit

- continuare -

Marcu 1:27,28 „Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ,,Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!” Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii”.

Când omul acela a început să urle, Hristos n-a părăsit revoltat Sinagoga pentru că, indiferent câte uscături sunt în Casa Domnului, nu trebuie s-o părăseşti pentru că alţii nu-s pe cale. Trăieşte tu o viaţă sfântă...

Isus n-a dat afară omul, ci doar pe draci, păstrând omul în Sinagogă. Slăbiciunea noastră de azi constă în faptul că dăm afară dracii cu om cu tot pentru că aşa-i mai comod.

Duminica se încheie trist...

Demonii din om L-au recunoscut imediat pe Hristos. Ucenicilor le-a trebuit vreo trei ani. O altă durere e că în ziua aceea, în Sinagogă, Isus i-a învăţat, a eliberat un om din lesa Satanei, evenimentul a fost mediatizat, oamenii au fost uimiţi, dar nicăieri în textul de faţă nu scrie că oamenii s-au pocăit pentru că, aşa cum scriam zilele trecute, oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios.

Va trebui să nu ne mai fie frică de programe ce ies din decor pentru că nu poţi cânta din toţi rărunchii „Lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze” cu ochii pe ceas, fanfară şi biletele cu îndemnuri şi dorinţe de băgat în seamă. Dumnezeu vrea să facă lucruri neobişnuite cu condiţia să fie lăsat pentru că aşa cum e în cer să fie şi pe pământ, şi nu invers. Oamenii au probleme reale şi care nu pot fi rezolvate decât spiritual. Dracii au ascultat în Sinagogă sute de predici, dar au stat liniştiţi pentru că nu erau predici, ci bla-bla-uri.

Abia când a predicat Hristos prin puterea Duhului Sfânt, forţa Cuvântului i-a zdrobit. Atât trebuie să facem. Să predicăm Cuvântul cel viu şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne surprindă..

Amin.

... Isus este imprevizibil, este neconfortabil pentru multi, radical, nonconformist,atipic, spontan, instantaneu, unic, scump si drag Fiu de Dumnezeu.

Glorie in Veci Tatalui.

Epidemia narcisista

Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Romani 13:7

"Preocupa-te doar de propria persoana si in timp vei descoperi ca esti plin de ura, coplesit de singuratate si disperare"

Crestinii sunt invingatori

Destinul tău e să învingi,
Când eşti căzut să te ridici.
Destinul tău l-a scris cândva, Isus.
Numele tău de mult e scris
În Cartea Vieţii, în Paradis,
Destinul tău e cerul Său, să ştii.

Nu suntem aici statornici,
O ţară avem şi ea e sus.
Calea se sfârşeşte acolo,
Când vom vedea toţi pe Isus.

Deci să te porţi cum e cinstit
Cu Tatăl tău ce te-a iubit
Şi te-a plătit cu mare preţ, să ştii.
“Pe braţul Meu Eu te-am luat
Şi-am să te port neîncetat”,
El Dumnezeu spune aşa, în Cartea Sa.

Empatia 9

Loc pentru sentimente
"functie importanta de curatare"




















"toti avem un suflet indiferent ca suntem femeie sau barbat"Deci si barbatii plang cateodata :-).

Deseori consiliatul este coplesit de multe sentimente diferite, chiar si de sentimente, care sunt numite cateodata "Negative" cum ar fi : rautatea, agresivitatea, mania, amaraciunea, ura, invidia si gelozia. IN procesul de consiliere trebuie sa li se ofere spatiu de manifestare chiar si acestor sentimente.
Ele exista si nu pot fi negate sau oprimate. Una dintre marile responsabilitati atunci cand auzi si asculti aceste sentimente este puterea de a face fata, de a le aborda si suporta.
Intotdeauna exista o sursa a acestor sentimente, trairi si experiente. Cu toate ca nu intotdeauna putem identifica aceste legaturi, sentimentele trebuie abordate si prelucrate. Scoaterea la iveala a sentimentelor si discutarea lor poate fi foarte amenintatoare si dureroasa. Dumnezeu ingaduie sentimentele noastre si nu exista nici un motiv sa ne fie rusine de ele.Toti avem o viata sentimentala . Cand consiliatul este coplesit de sentimentele sale, ele pot fi incredintate Domnului care a promis ca ne va lua poverile si ne va da in schimb odihna (matei 11:28 ).
Procesul de prelucrare a sentimentelor poate lua timp, dar duce in cele din urma la vindecare si eliberare.
De asemenea trebuie sa existe loc pentru plans. PLANSUL are intotdeauna un mesaj. De aceeea, este important sa-l asculti. Plansul poate deschide calea si astfel poti ajunge acolo unde cuvintele nu au acces. Plansul are o importanta functie de curatare; el este " masina de spalat a sufletului".

Binenteles ca in cultura noastra nu exista loc pentru plans. Exista legi culturale nescrise care ne conduc poate mai mult decat banuim noi. A nu plange in diferite imprejurari ale vietii inseamna PUTERE si ISTETIME. In societatea noastra plansul este ceva privat si deseori este ascuns cu multa grija. Multi oameni afirma ca nu pot plange, cu toate ca vor sa o faca.

Este interesant sa aruncam o privire inapoi in istorie asupra PLANSULUI, in partea noastra de lume, in Europa. Plansul nu a fost intotdeauna asa cum il percepem noi astazi. Oamenii evului mediu erau obisnuiti cu sentimente puternice. Toti plangeau , atat femeile, cat si barbatii, indiferent de pozitia lor sociala. Lacrimile erau ceva frumos si edificator.

IMPOSIBILITATEA de a plange era considerata drept tulburare psihica. Chiar si in anii 1500-1600 era normal sa iti arati in public sentimentele. In parlamentul suedez, deseori se auzea un plans zgomotos.
Lacrimile erau permise tuturor indiferent de pozitie, varsta sau sex. Aceasta deschidere a continuat pana prin anii 1700. O frumoasa " cultura" a plansului se dezvoltase. Plansul era privit ca ceva NOBIL.

La inceputul anilor 1800- s-a produs o schimbare. Plansul a disparut; ceea ce era public s-a personalizat, pe deasupra s-a feminizat. Acum era nepotrivit ca un barbat sa planga. In a doua jumatate a anilor 1800 plansul era considerat deja caraghios, ceva ce era intalnit doar la femei si copii. Nu era indicat sa iti arati in public sentimentele puternice.
Plansul indica slabiciune si sentimentalism.
















merci Yobediah de poza!

In anii 1900, mentalitatea a ramas aproape aceeasi .
Plansul insa este folositor pentru OM. Daca pierdem plansul devenim mai saraci. Plansul face bine intregului trup. Cand omul plange se elibereaza hormonul numit acetilcolina. Acesta ajuta la relaxarea muschilor incordati. Dupa ce plangi te simti minunat, experimentezi o oboseala placuta si trupul se relaxeaza.
Consilierea trebuie sa fie un refugiu pentru sentimente cum este plansul. A-ti arata in vreun fel sentimentele este cu totul firesc.

Plansul apartine vietii insasi.

Un gand filtrat de mine " Plansul nu este un semn de slabiciune, ci este Puterea lui Dumnezeu declansata prin manifestarea Duhului Sfant in inima credinciosului"

In His Service,
Tarie si Onoare Lui ISUS!