marți, 2 septembrie 2008

DRAGII MEI…




















Claudiu si Eliza

Când am creat cerurile şi pământul, le-am rostit şi ele au luat fiinţă. Când am creat bărbatul, l-am modelat cu mâna Mea şi i-am suflat în nări suflare de viaţă. Dar pe tine, femeie, te-am alcătuit după ce am suflat suflare de viaţă în nările bărbatului, pentru că nările tale sunt prea delicate. Am lăsat ca peste bărbat să vină un somn adânc, astfel încât să te pot modela cu răbdare, în chip desăvârşit. L-am adormit, ca să nu intervină în creativitatea MEA. Te-am modelat dintr-un os. Am ales osul care ocroteşte viaţa bărbatului. Am ales una dintre coastele lui, care îi ocrotesc inima şi plămânii şi îi susţin toracele, aşa cum te vreau şi pe tine, femeie. Din acest singur os te-am modelat pe tine. Te-am creat frumoasă şi perfectă. Caracteristicile tale sunt ca ale coastei, care este puternică, deşi delicată şi fragilă. Coastele asigură protecţia pentru partea cea mai sensibilă din trupul bărbatului, pentru inima lui. Inima este centrul fiinţei lui, plămânii sunt cei care asigură suflarea de viaţă. Pentru a se ajunge la inimă, trebuie să se treacă de bariera coastelor. Cu riscul de a se frânge, coastele se vor împotrivi oricărui atac asupra inimii. Sprijină-ţi bărbatul, femeie, la fel cum cutia toracică ocroteşte viaţa trupului. Nu ai fost luată din talpa bărbatului, ca să fii sub el; nu ai fost luată nici din capul lui, ca să fii deasupra lui. Ai fost luată din coasta lui, ca să-i fii alături şi să fii ţinută lângă el. Tu eşti îngerul Meu perfect! Tu eşti fetiţa Mea frumoasă! Ai crescut să devii o femeie desăvârşită şi ochii Mei se bucură la vederea virtuţilor din inima ta. Ochii tăi—nu-i schimba! Buzele tale—cât de plăcute, când freamătă în rugăciune. Nasul tău—de o formă perfectă. Mâinile tale—poartă în ele atingerea blândeţii. Ţi-am mângâiat faţa pe când dormeai somnul profound al creaţiei, inima ta am ţinut-o aproape de a mea. Adam a umblat cu Mine în răcoarea zilei şi totuşi el era singur. El nu Mă putea vedea, el nu mă putea atinge. Astfel că tot ce am vrut ca Adam să împărtăşească şi să cunoască din Mine şi cu Mine, am pus în tine: sinţenia Mea, tăria Mea, puritatea Mea, dragostea Mea, ocrotirea şi sprijinul Meu. Eşti cu totul aparte! Trăieşte-ţi unicitatea şi gingăşia în uimirea menirii hărăzite ţie încă dintru început.
Aşadar, bărbate, vreau să te porţi frumos cu cea pe care am creat-o din tine! Iubeşte-o, respect-o pentru că este fragilă şi delicată!
Când o răneşti, Mă răneşti pe Mine.
Dacă o zdrobeşti, îţi zdrobeşti propria inimă, inima Tatălui tău şi inima Tatălui ei. Femeie, sprijină-l pe cel din care ai fost creată! În umilinţă, arată-i puterea emoţiei pe care ţi-am dăruit-o într-un mod cu totul aparte! În blândeţea unui duh liniştit, arată-ţi tăria! În dragoste, arată-i că tu eşti coasta ce-i ocroteşte fiinţa lăuntrică! Iar Faţa MEA va străluci pururea peste voi. Am pregătit pentru voi bucurii mari şi mici. Vă voi fi mereu aproape- nu mai departe de o rugăciune. Îndrăzniţi, nu vă temeţi!!! Vom păşi împreună pe cărarea vieţii.

Semnat:
Tatăl vostru ceresc, care vă iubeste mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică