Charo Washer -marturia nasterii din nou

[...Crescând într-o familie unde părinţii erau disciplinari şi ne învăţau să deosebim binele de rău, nu aveam nici-o problemă în a respecta regulile „ce să faci şi ce să nu faci” în VIAŢA Creştină. Niciodată nu mi-am pus la îndoială mântuirea mea pentru că eram exact ca ceilalţi copii Creştini din jurul meu. Mereu fusesem un „copil bun” care nu umbla cu droguri, alcool, petreceri sau prieteni destrăbălaţi. Eram ok când mă comparam cu cei din jurul meu, dar niciodată nu mă comparam cu Hristos.

Biserica pe care o frecventam eu era mică şi acolo nu existau studii biblice. Tinerii Creştini învăţau pur şi simplu ce puteau de la slujbele de duminică şi de la întâlnirile de tineret. Nu fusesem învăţaţi să studiem Scriptura şi eu nu puneam niciodată întrebări pentru că îmi era prea ruşine.

Când aveam şaisprezece ani, am simţit că Dumnezeu mă chema să fiu misionară, citisem despre Mary Slessor, misionara scoţiană în Calabar, Africa şi inima mea a fost mişcată. Eram fermecată de această femeie necăsătorită care-şi risca viaţa ca să meargă într-un loc părăsit să spună altora despre Dumnezeu! Citeam tot ce-mi cădea în mână ce avea legătură cu misionarii: Hudson Tazlor, William Carey, Amy Carmichel, etc, etc. M-am alăturat unui grup de Creştini din Biserica Salvatorului şi am început să slujesc copiilor străzii. Îi hrăneam, le aduceam haine şi le spuneam despre Isus. Credeam că mi-am găsit locul în viaţă şi că Dumnezeu vrea să fiu misionară. Întotdeauna mi-a plăcut să învăţ limbi străine şi chiar mă gândeam să devin traducătoare şi să-mi folosesc abilitatea de a traduce multele cărţi Creştine bune care sunt disponibile doar pentru Creştinii vorbitori de engleză. Privind la tot în urmă, acum realizez că eram motivată de gândul romantic al misiunilor. Era doar o lucrare a firii pământeşti şi nimic mai mult....]
............

În timp ce strigam la Dumnezeu s-a întâmplat ceva minunat – Dumnezeu Şi-a revărsat dragostea Lui în inima mea şi m-a umplut de pace. Am fost transformată de puterea Lui Dumnezeu şi mi-a dat siguranţa puternică a mântuirii în inima mea.

Tremur de frică când mă gândesc la viaţa mea de înainte. Cât este de uşor să fii înşelat şi să fii în drum spre iad! Doar moralitatea şi activitatea religioasă, chiar şi activitatea misionară nu sunt suficiente să dovedească valabilitatea mântuirii noastre dacă nu există recunoaşterea depravării, pocăinţa adevărată, credinţa în Hristos, victoria asupra păcatului şi o dorinţă sinceră de a-L cunoaşte şi de a fi cunoscut de Dumnezeu. Mă înfior când mă gândesc câţi pastori, soţii de pastori şi lucrători Creştini dedicaţi au o speranţă falsă şi au nevoie de transformare. Unica mea observaţie este aceea care vine din Scriptură:

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” 2 Corinteni 13:5

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 2 Petru 1:10
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La câteva săptămâni după convertirea mea, am dat de următoarele cuvinte în „Meditaţii dimineaţa şi seara” ale lui Charles Spurgeon (4 Noiembrie). Comunică foarte clar ceea ce acum eu ştiu că e adevărat:
„Prin lumina Ta vedem lumina – Pslamul 36:9 – Nici-o gură nu poate spune inimii despre dragostea Lui Hristos până când însuşi Isus nu-i vorbeşte. Toate descrierile sunt pasive şi n-au succes dacă Duhul Sfânt nu le umple cu viaţă şi putere; până când Emanuel al nostru nu se descoperă sufletului, acesta nu-L va vedea. Dacă L-ai vedea pe Fiul, ai aduna toate mijloacele de iluminare şi vei priva globul de luminător? Nu, omul înţelept ştie că soarele se arată singur şi doar prin strălucirea lui se face văzut. La fel este şi cu Hristos. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a decsoperit lucrul acesta.” Purifică carnea şi sângele prin orice proces educaţional care-l alegi, ridică facultăţile mentale la cel mai înalt grad al puterii intelectuale, şi totuşi nimic din toate acestea nu-L poate revela pe Hristos. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să vină cu putere şi să-l acopere pe om cu aripile Sale, şi în acea mistică Sfântă a Sfintelor Domnul Isus trebuie să se prezinte ochiului sfinţit aşa cum nu o poate face celor „orbi”. Hristos trebuie să fie propria Sa oglindă: Marea majoritatea a lumii, cu ochii închişi, nu poate vedea nimic din gloria nespusă a Lui Emanuel. El stă în faţa lor fără nici-o formă de frumuseţe, o rădăcină scoasă dintr-un pământ uscat, respins de către cei orgolioşi şi dispreţuit de către cei mândri. Numai unde Duhul a atins ochiul cu balsamul de ochi, a însufleţit inima cu viaţă divină, şi a instruit sufletul spre un gust ceresc, doar acolo El este înţeles. „Pentru tine care crezi El este valoros;” Pentru tine El este Piatra din capul unghiului, Stânca mântuirii tale, totul şi toate; dar pentru alţii El este „ o Piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Fericiţi sunt acei cărora Dumnezeu li se manifestă, căci promisiunea Lui pentru aceştia este că El va rămâne în ei. O Isuse, Domnul nostru, inima noastră este deschisă, vino şi să nu mai pleci niciodată. Arata-ni-te nouă acum! Învredniceşte-ne cu o licărire din farmecul tău.

Charo Washer
citeste toata marturia ei. Aici