Implinire

Globetrotter in scaunul cu rotile, sibianul Tudor Gaman se bucura de o noua viata

Are un trai modest, dar o familie frumoasa. Si-a gasit linistea si rostul. Acum, crede ca e momentul sa-i ajute pe altii. Tudor Gaman, sibianul care a pornit sa inconjure lumea in scaunul cu rotile, a donat caruciorul care l-a facut celebru.

„Daca Satana imi dadea pahar dupa pahar, Iisus imi da har dupa har", Tudor Gaman

In Anul european al persoanelor cu handicap, pe 9 mai 2003, Tudor Gaman a pornit intr-o calatorie in jurul lumii, in scaunul cu rotile: „Lumea vazuta din fotoliul rulant". In ziua dinaintea startului, misiunile diplomatice ale Romaniei din Cehia, Suedia, Olanda, Portugalia, Peru, Argentina, Australia si Cipru isi confirmasera deja sprijinul si il asteptau. Nu era prima oara cind isi forta limitele. In 1999, i-a trebuit o luna sa faca turul Romaniei, intr-un scaun cu rotile. A simtit ca poate mai mult si, un an mai tirziu, a pornit intr-un periplu european. In aproape trei luni a parcurs peste 4.000 de kilometri. In 2002 a incercat sa cucereasca lumea, dar s-a oprit in Turcia, unde i s-a refuzat acordarea vizei. Intre timp, devenise si tatic. Asa ca s-a intors acasa si a pierdut sansa de a intra in Cartea Recordurilor. A avut mai multe momente de cotitura, incit, la 51 de ani, considera ca a inceput o viata noua. S-a casatorit cu o femeie „draguta, buna gospodina si iubitoare de familie" si au impreuna trei copii: Tudor Ionut, in virsta de opt ani, Cristi, de cinci ani, si micuta Andra, care la toamna va implini trei ani. „Ea e soarele familiei. La toamna, va merge de minuta cu Cristi, la gradinita", povesteste sibianul, fara sa mai pomeneasca nimic de vreo calatorie.

Tudor Gaman ar putea fi vedeta, dar prefera viata de familie

Salvat de la moarte

Cel mai important, si-a schimbat religia. „Am avut incercari foarte grele, de multe ori era sa mor. Din cauza efortului, a tigarilor si a spritului, am ajuns la spital de nenumarate ori. Si la un moment dat am zis: «Doamne, daca ma mai duci inca o data la copilasii mei, promit sa iti urmez calea!». si dintr-o data am simtit ca pot sa respir", isi aminteste, infrigurat, Tudor Gaman. Stia ca e o biserica protestanta in apropiere. Nu stia despre ce cult e vorba, dar a vrut sa incerce. „Erau crestini dupa Evanghelie. Duminica am fost acolo si am fost uimit de o asemenea primire calduroasa, iar luni a fost ora de rugaciune si s-au rugat toti pentru mine, care eram un strain. In 26 august 2007, am primit botezul. Nicio diploma si nicio primire nu a fost mai dragastoasa ca a lui Iisus, cind m-am predat lui. Acum, umblu din har in har. Asta e religia in care vreau sa mor", a marturisit Gaman.

A ajutat un anonim

„La un moment dat, imi puneam intrebarea: «De ce nu ma lasa Dumnezeu sa mor?». Acum am aflat ca avea un plan cu mine. Jumatate l-am facut, mai am jumatate - sa le spun si altora ce minuni a facut cu mine", marturiseste Tudor Gaman. Cind a decis sa doneze scaunul care l-a facut celebru, a apelat la postul de radio „Vocea Evangheliei" pentru a afla cine are cea mai mare nevoie de ajutorul sau. A ajuns la emisiunea Magdalenei Iuga, „Realitatea de linga noi", unde si-a spus povestea. Rezultatele au fost uimitoare. „Imi pare rau ca n-am putut sa-i ajut pe toti care au sunat. Au fost sute. Fratele Benone, de la o biserica din Turnisor a luat scaunul si l-a dat cuiva cu dizabilitati mai grave ca ale mele. Ma bucur ca l-am ajutat. Nu am luat legatura cu el, nu stiu cine e, dar sint convins ca se bucura si ii doresc tot binele si, daca se poate, sa ajunga la fel de celebru cu scaunul acela cum am ajuns eu", afirma globetrotter-ul. Scaunul pe care il are acum l-a primit de la o familie de prieteni din Olanda. Costa aproape 2.000 de euro, dar face toti banii. Este dotat cu un acumulator, care ii asigura o autonomie de 40 de kilometri, faruri, semnalizare si claxon. „Merg cu el pe strada, ca o masina. In fiecare seara, il pun la incarcat, asa ca in fiecare zi il am pregatit. Cind mai ramin in pana, ma ajuta un prieten. El imi schimba si bateriile daca e nevoie", explica Gaman. Vremea calatoriilor sale in jurul lumii s-a incheiat. Dar nu le duce dorul.

Tata si fiu

E mindru de cel mai mare copil, care ii va duce numele mai departe. Tudor Ionut are opt ani si este elev in clasa I la scoala generala nr. 2. De cind s-a inscris la scoala de fotbal „Mihaita Stanescu", visul sau este sa devina un al doilea Hagi. Ori de cite ori are timp, tatal sau merge sa-l urmareasca si sa-l incurajeze la antrenamente, la baza sportiva „Luceafarul". „Ma chinui sa impartim scoala si fotbalul, dar totul e in regula pina acum. Are numai «foarte bine». Antrenamente are lunea, miercurea si vinerea, iar eu vin sa-l vad", spune Gaman. Linga el, Ionut zimbeste si el, smechereste. Impreuna, fac o echipa grozava.

Handicap grav

Imobilizat intr-un carucior, inca de la virsta de noua ani, din cauza poliomielitei, Gaman nu s-a lasat invins de boala. A urmat o scoala profesionala speciala, cu profil decizmarie, a muncit zeci de ani la cooperativa mestesugareasca „Timpuri Noi" din Sibiu, unde in 1990 a ajuns sef de unitate si i-a invatat pe altii meserie. Apoi, din 1996, cind a iesit la pensie, a participat la diferite concursuri pentru persoane cu handicap locomotor.

Singura nemultumire

„Persoanele cu handicap inca sint ingradite. Pentru mine, s-a terminat cu votul. Am avut incredere, dar nu mai am nici cit negru sub unghie", acuza Tudor Gaman. Locuieste in Piata Aurarilor, intr-o casa veche si insalubra. Pina acum, toate eforturile sale au fost in zadar. „Imi pare rau ca, dupa cite am facut, am dus Sibiul in lume, n-am primit macar o locuinta mai buna. In Capitala Culturala Europeana, familia mea traieste putin mai bine decit intr-un canal. Stau intr-un ghetou. Am fost si la Bucuresti, ca sa cedez locuinta asta si sa-mi de alta, dar Primaria nu-i a noastra", se plinge Gaman.

Tudor Gaman l donator
„Sint mindru ca Iisus m-a facut cetatean de onoare al cerului. Le dedic tuturor psalmul 23, fiindca eu prin acea vale a mortii am trecut, iar Iisus ma tinea de minaTrei lucruri importante am invatat: sa infrunt moartea, sa ma rog pentru mine si pentru altii si sa rasplatesc raul cu bine. Daca ar veni cineva sa-mi omoare un copil, tot il iert"