Priveam la Golgota

Priveam la Golgota

Priveam la Golgota. Era
In gandul meu un svon de gloate...
Treceau trei cruci...si-n urma lor,
Preoti si demoni din cetate.

Veneau stãpinii in convoi.
Si le-auzeam pe cale pasii.
Si-am intrebat: “Acestia cine-s?”
Iar Duhul mi-a rãspuns: “Vrãjmasii...”


Priveam la Golgota in Duh.
Si-mi era plin de taine gandul.
Vedeam un nour de batrani
Vãzduhul culmii strãbãtandu-l.

Ei cercetau din semn in semn
Cum se-mplinea Cuvantul Vietii.
Si-am intrebat: “Acestia cine-s?”
Iar Duhul mi-a rãspuns: “Profetii...”


, Priveam la Golgota. Vedeam
minuni din ce in ce mai grele.
Vedeam cum se strangeau cei multi
Prin grohotisul din valcele.

Lovindu-se cu pumni-n piept,
plangeau truditii la rascruce.
Si-am intrebat: “Acestia cine-s?
“Sunt cei ce vãd doar om si cruce.”



Priveam la Golgota pãtruns.
Iar peste oastea asmodee,
cu chip sever, cu pumnii strinsi
trecea prin aer o femee.

“Loviti!” striga mereu. “Loviti!
Cãci sfant e Domnul, Impãratul!”
Si-am intrebat: “Aceasta cine-i?”
“ E Legea osandind pãcatul.”


Priveam la Golgota uimit.
Caci sus pe cruce, plin de sange,
murea Isus... Si-n depãrtãri
vedeam cum lant de lant se fringe.

Iar niste regi zburau cintind,
Lãsindu-si peste culmi ecoul.
Si-am intrebat: “Acestia cine-s?”
“Cei mari slãvind in cer Eroul!”


Priveam la Golgota. Dar vai...
deodatã, prin stihii silhue,
veni in trupul lui Isus
al doilea trup s-atarne-n cue...

Toti ingerii inmãrmurind,
Il aratau prin nouri: “Iata-L!”
Si-am intrebat: “Acesta cine-i?”
Si mi-a raspuns tot cerul: “Tatãl!...”

Dramaturgul si poetul crestin Costache Ioanid