joi, 22 noiembrie 2007

Empatia 1















Aleg sa scriu despre empatie pentru ca prea mult am auzit de simpatie. Este randul adevaratei simtiri a dragostei intre semeni sa isi faca aparitia. Cineva amuza pe cineva si este considerat un tip "Simpatic" insa ce inseamna sa fii cu adevarat empatic. Vom descoperi astea impreuna.
Empatia - o nevoie - "slujirea aproapelui nostru"

E Minunat sa fii om. De asemenea, este greu si dureros. Este limpede pentru noi toti ca avem nevoie de ajutor cand trecem prin necazuri. De aceea, ne dam seama ca uneori trebuie sa fim prin preajma altora si sa ii ajutam. Prin ingrijiri atente si intalniri regulate putem fi alaturi de persoana in nevoie, ajutand la eliberarea si dezvoltarea ei si binecuvanandu-ne unii pe altii.

"Scapa-ne ca pierim"- au strigat ucenicii catre ISUS atunci cand viata le era intr-un mare pericol si n-au vazut nici o posibilitate de a se descurca singuri ( matei 8:25). Acelasi strigat dupa ajutor vine astazi din partea multor oameni din intreaga lume. In societatea noastra moderna, presiunea asupra vietii tinde, mai degraba sa creasca decat sa se micsoreze. Singuratatea, diferite lupte si ingrijorarile vietii duc la cresterea nevoii de ajutor si sprijin.
Astazi multi oameni simt o mare nevoie de-a gasi pe cineva care sa-i asculte. Nu-i nimik nou. Pe vremea lui, Iov a strigat la fel : " Oh, de as gasi pe cineva sa ma asculte!" ( Iov 31:35a). A intalni si intelege omul ca individ, a discuta cu el si a-l asculta este una dintre cele mai mari provocari si sarcini ale bisericii de azi.
Cheia -este dragostea -lui Dumnezeu, grija si harul iertator exprimate in Christos ISUS " DUMNEZEU, in adevar, n-a trimis pe FIUL Sau in lume ca sa judece lumea, ci a lumea sa fie mantuita prin EL".( ioan 3:17). Aceste cuvinte spuse lui Nicodim sunt la fel de actuale si apentru cei ce cauta adevarul in zilele noastre.
Dupa ce Si-a implinit misiunea si a fost gata sa Se REintoarca in slava de unde a venit ( ioan 17:5), ISUS a facut o rugaciune extraordinara de mijlocire pentru ucenicii Sai si I-a cerut Tatalui ca ucenicii Sai sa duca mai departe lucrarea inceputa de El: " Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. SI EU Insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar" ( ioan 17:18-19).

"Cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii" le-a spus ISUS ucenicilor intr-o alta imprejurare. (ioan 13:34). Marea noastra insarcinare, ca ucenici ai lui ISUS, este sa iubim oamenii asa cum i-a iubit EL. Pentru a fi vrednica de crezare aceasta dragoste trebuie exprimata in fapte.

CONSILIEREA - ce este ea?
" indruma cu toata intelepciunea"
Consilierea- nu este ceva usor de definit si delimitat, ceva care sa aiba loc intotdeauna in interiorul unui cadru strict. Uneori consilierea are loc fara ca cel ce consilieaza sa fie constient de ea. O conversatie atenta poate aduce vindecare celeilalte persoane, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru. Cateodata poate afli mai tarziu de ajutorul dat cuiva si asta te incurajeaza.


Fiecare crestin este un potential consilier. Fiecare intalnire cu un om poate deveni un moment de consiliere. EA este in primul rand si in principal- o expresie a grijii fata de om. Consilierea implica ingrijire spirituala si sufleteasca, invatatura si indrumare. Scopul consilierii crestine nu este acela de a da toate raspunsurile ci de a restabili speranta si credinta in Dumnezeu!! a celui ce cauta ajutor, precum si restabilirea sa si a capacitatii sale de viata. Sarcina principala a consilierii este de a-l ajuta pe individ sa-si identifice propriile resurse si resursele din Dumnezeu si sa vada el insusi solutiile la problemele cu care se confrunta.

Este vorba de a-l ajuta pe om sa se refaca si sa ajunga la o relatie corecta cu Dumnezeu, cu sine insusi si cu ceilalti. Dumnezeu ISI asuma Aceasta responsabilitate uriasa, dar noi am primit sarcina de a fi lucratori impreuna cu EL. Pavel descrie aceasta echipa interesanta in 1 corinteni 3:6,9: " Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca...caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu".


In relatia de consiliere, un om permite altcuiva, pentru o vreme, sa intre in viata sa intr-un mod aparte. Consilierul devine astfel un insotitor. Persoana are posibilitatea acum de a-L intalni pe Dumnezeu, de -a se intelege pe sine si de-a se raporta mai bine la ceilalti oameni.

Unul dintre scopurile centrale ale consilierii este clar descris in Coloseni 1:28: " PE EL il propovaduim noi si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Christos'. Aceasta trebuie sa fie si tinta noastra.

In diferitele situatii pot sa existe diverse scopuri partiale. De exemplu, aceasta ar putea fi sa ajute :

* sa inteleaga si sa cunoasca cauzele care se afla in spatele problemei cu care se confrunta;

* sa sprijine si sa incurajeze propriile resurse;

* sa-si schimbe criteriile de evaluare, atitudinile, normele si comportamentul;

* sa-si identifice sentimentele si sa acorde spatiul corespunzator pentru exprimarea lor;

* sa cantareasca diferite alternative si sa ia decizii;

* sa-si dea seama de pacat! sa-l marturiseasca si sa experimenteze iertarea;

* sa primeasca ajutor pentru a face fata diferitelor situatii in viata;

* sa creasca si sa se maturizeze ca ucenic;

* sa faca fatza crizelor si conflictelor.



OUR GOD IS AWESOME ...

pursuing Intimacy with my King 1





Balea Lac
camp 2007











La un seminar national pentru tinerii lucratori crestini s-a facut un sondaj pornind de la intrebarea: DE CE LUCRU VA VETI SIMTI cel mai rusinati cand veti ajunge in ceruri si veti dori sa fie schimbat ? " Raspunsul coplesitor a fost: "Viata devotionala personala"


Jerry Vines,pastor al First Baptist Church din Jacksonville, Florida- a spus despre viata devotionala personala: " CEL mai important moment al zilei este dimineata devreme- timpul meu de devotiune. Il las pe Dumnezeu sa imi vorbeasca din Biblie si eu ii vorbesc prin rugaciune. Acest lucru ma mentine revigorat si aproape de Domnul. Sunt cele mai dulci si pretioase momente din viata mea."
Charles Stanley, pastor Atlanta, afirma: " Cea mai importanta activitate din viata oricarui crestin este timpul de devotiune personala- citirea, meditarea la Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea. Viata ta devotionala determina eficienta a tot ce esti si ce faci". Tot el a spus" Cel mai important lucru din viata mea este relatia intima, personala cu ISUS Christos. Timpul devotional personal este timpul cand ma concentrez asupra lui Dumnezeu si acest timp hraneste relatia mea cu Domnul".

" Timpul meu de partasie cu Dumnezeu ma pregateste pentru ceea ce VREA DUMNEEU sa faca in viata mea in timpul zilei"- Timpul de partasie cu Dumnezeu nu are drept scop o gandire devotionala ci o relatie mai profunda cu TATAL CERESC" Henry Blackaby - autor al cartii Experiencing GOD.
Acesta este barometrul vietii de crestin. Relatia ta personala cu Dumnezeu.
Viata devotionala personala este mai mult decat un concept frumos. Indiferent CINE AI FI- crestin nou convertit, "cu vechime" pastor sau lider de tineret, laic,- ai prea putine sanse sa traiesti o viata de biruinta daca nu iti rezervi un timp regulat in care sa cultivi o relatie semnificativa cu Dumnezeu prin viata ta devotionala. Scopul Vietii devotionale este sa-L cunosti pe TATAL tau ceresc, sa te bucuria, intelepciunea, puterea, iertarea, calauzirea Lui si altele. Aceasta practica te va ajuta sa ii mereu constient de prezenta lui Dumnezeu.

Jerry Bridges, membru al organizatiei " NAVIGATORII"- spune " cea mai mare greseala pe care o facem in viata de credinta este ca Ii furam lui Dumnezeu timpul pe care ar vrea sa il petreaca cu noi". am descoperit ca am nevoie in fiecare zi de timp in care sa ma hranesc din Cuvantul lui Dumnezeu cu pasaje biblice pe care sa nu le folosesc in pasaje biblice sau in lectii. Aceasta imi permite sa aud ce-mi spune Dumnezeu despre mine. NU este un timp in care sa ma gandesc la ce cred ca au altii nevoie sa auda, ci este timpul in care ascult cum Duhul imi spune mie ce am eu nevoie sa aud. este un timp de partasie intima cu Dumnezeu, un timp dedicat inchinarii si adorarii lui Dumnezeu".

DRAGOSTEA POATE FI CULTIVATA ADECVAT DOAR CAND PETRECI TIMP SINGUR CU CEL PE CARE- L IUBESTI .
( Hudson Taylor) si el a respectat acest principiu pana la sfarsit.


Charles Spurgeon - scriind despre viata devotionala personala afirma: " AR trebui sa ne facem o regula din a nu privi niciodata fatza vreunui om inainte sa fi privit mai intai fatza lui Dumnezeu. Cine se grabeste sa sara din pat si sa-si vada de treburi fara sa petreaca mai intai un timp cu Dumnezeu este la fel de nebun ca omul care pleaca fara sa se spele sau sa se imbrace si la fel de lipsit de intelepciune ca omul care se avanta in lupta fara arme sau armura".
Joseph Caroll - scrie despre viata devotionala a lui A. W. Tozer: " Am Avut privilegiul sa-i ascult pe majoritatea barbatilor care azi sunt considerati cei mai mari predicatori din lume. Unul din acestia,care acum este la DOMNUL:), este A.W.Tozer. El a slujit multi ani in orasul Chicago. A fost diferit de altii pentru ca a vorbit cu o vigoare,pasiune si o putere de patrundere extrem de rare".

Cand un cunoscut de-al meu care fusese chemat in lucrare la Chicago a ajuns in oras, A.W.Tozer l-a sunat si i-a spus" Orasul acesta este o vizuina a Diavolului. Este un loc in care este extrem de greu sa vestesti Cuvantul lui Dumnezeu si vei intampina multa opozitie din partea dusmanului. Daca vei dori vreodata sa te rogi impreuna cu mine, ma gasesti pe malul lacului in fiecare dimineata la ora cinci si jumatate. Vino pe malul lacului si ne vom putea ruga impreuna".

Nedorind sa-l deranjeze pe marele barbat- in momentele in care acesta cauta fata lui Dumnezeu, cunostinta mea nu i-a acceptat imediat oferta. "Dar intr-o buna zi s-a simtit atat de tulburat, incat s-a dus pe malul lacului foarte devreme, in jurul orei sase, si l-a gasit pe slujitorul lui Dumnezeu prosternat pe nisip, inchinandu-se lui Dumnezeu." Nu mai e nevoie sa iti spun ca nu l-a deranjat.

A.W.Tozer- I se inchina lui Dumnezeu ZILNIC!. A fost unul dintre putinii care au predicat si invatat cu perseverenta despre necesitatea unei vieti devotionale personale, transmitand fara urma de echivoc ideea ca INCHINAREA PERSONALA ESTE GIUVAIERUL care lipseste intre crestini!.

John Maxwell- afirma despre viata lui devotionala personala: "As putea spune ca 90% din cresterea mea ca lider spiritual este rodul timpului meu de partasie cu Dumnezeu. In acele momente Dumnezeu imi da har ! ma mangaie, imi da idei, intelepciune si imi descopera Voia SA. Mai mult decat atat, timpul de rugaciune este timpul in care pot sa Il cunosc pe Dumnezeu mai bine si sa ma bucur de partasie intima cu TATAL".
Dupa un serviciu religios la care am predicat in Hagerstown, Maryland, am ascultat impreuna cu sotia mea un program de interviuri, la un post de radio crestin afiliat retelei radiofonice Moody. Era intervievat fiul unuia dintre cei mai de vaza predicatori din America.
Tatal lui predicase an de an, in cele mai mari biserici din tara noastra. Tragic insa, acest predicator talentat si vestit a ales o viata de pacat in ascuns de tainuit, care i-a provocat pana la urma declinul si moartea.

In cadrul acestui interviu- fiul predicatorului a fost intrebat: " Ai putea spune cand a inceput declinul spiritual al tatalui tau"? - Raspunsul lui a fost : "Tata a inceput sa decada din punct .d.v.d:) spiritual cand a incetat sa mai citeasca BIBLIA! in mod devotional" . ascultand acest mesaj radiofuzat si auzind despre esecul tragic al acestui om al lui Dumnezeu, nu am mai putut scapa de acest gand:

" OARE CATI CRESTINI NICI MACAR NU AU INCEPUT SA CITEASCA BIBLIA IN MOD DEVOTIONAL"?

Cand oamenii nu au o viata devotionala personala cu ISUS consecventa, ei incep sa se autodistruga. Exista o singura cale prin care oricare din noi poate creste si poate fi sustinut in umblarea cu Domnul, si aceasta este partasia intima zilnica cu Domnul nostru ISUS, Cuvantul sau si rugaciunea...apoi in comunitatea crestina in care locuiesti.
Domnul sa ne ajute pe toti ..sa ii vedem Fatza lui prima data...apoi pe oameni!.
In HiS service,
alex

sursa : "Viata devotionala personala- o experienta care iti poate schimba viata"
ed. Cartea Crestina



miercuri, 21 noiembrie 2007

to Live a Life Of Love That Pleases You





"In reality there is perhaps no one of our natural Passions so hard to subdue as pride. Disguise it, struggle with it, beat it down, stifle it, mortify it as much as one pleases, it is still alive, and will every now and then peep out and show itself...For even if I could conceive that I had completely overcome it, I should probably be proud of my humility." - Benjamin Franklin




"It's hard to be humble," says an old country song "when you're perfect in every way." Very few people, of course, actually think they're perfect in every way, but it can still be pretty hard to be humble, especially when you live in a society that encourages comptetition and . Even in such a culture, however, humility is an important virtue. Learning to be humble is of paramount importance in most religions and spiritual traditions, and humility can also help you develop as a person and enjoy richer relationships with others.


Steps:

(humanistic perspective)
  1. Appreciate your talents. Being humble doesn't mean you can't be confident or feel good about yourself.Self-esteem is not the same as pride. Both come from a recognition of your own talents and qualities, but pride--the kind of pride that leans toward arrogance--is rooted in insecurity about them. Think about the abilities you have and be thankful for them.
  2. Understand your limitations. No matter how talented you are, there is almost always somebody who can do something better than you can. Even if you are the best in the world at doing one thing, there are other things--important, worthwhile things--that you cannot do, and you may never be able to do some of these things. Add to this the fact that there are a great many things that no person can do, and you can get some idea of your limitations. Recognizing your limitations does not mean abandoning your dreams, and it doesn't mean giving up on learning new things or improving your existing abilities. It does mean coming to terms with the very real limits of your abilities.
  3. Recognize your own faults. We judge others because it's a lot easier than looking at our own faults. Unfortunately, it's also completely unproductive and, in many cases, harmful. Judging others causes strife in relationships , and it prevents new relationships from forming. Perhaps even worse, it prevents us from trying to improve ourselves. We make judgments about others all the time, and we often don't even realize it. As a practical exercise, try to catch yourself in the act of judging another person or group of people, and whenever you do, judge yourself instead and consider how you could improve yourself.
  4. Stop comparing. Anytime a magazine or TV show puts out a "top 10" type of list it's sure to generate a lot of controversy. Why? Because there is no universally accepted, objective set of criteria for the ranking. Yet people make these same kinds of judgments about everything from spoons to other people all the time. When we adopt this primitive rating system, we can't help but start ranking ourselves and comparing ourselves to others. It's just about impossible to be humble when we're striving to be the "best" or trying to be "better" than others. Instead, try describing things more objectively. Rather than saying that so and so is the best guitarist ever, say what exactly it is that you appreciate about his skills, or simply say that you like his playing style. Let go of meaningless, simplistic comparisons, and you'll be able to enjoy doing things without worrying about whether you're better or worse at them than others.
  5. Appreciate the talents and qualities of others. Challenge yourself to look at others and appreciate the things they can do and, more generally, to appreciate people for who they are. Understand that everybody is different and relish the chance you have to experience different people. You will still have your personal tastes, your likes and dislikes, but train yourself to separate your opinions from your fears and you will appreciate others more--you will be humbler.
  6. Don't be afraid to make mistakes. Never be afraid to admit that you made a mistake. Part of being humble is understanding that you will make mistakes. Understand this, and understand that everyone else makes mistakes, and you will have a heavy burden lifted off of you. Why do we make mistakes? Because we don't know everything. Any one person can know only the smallest bits and pieces of the tremendous knowledge that has accumulated over the past. What's more, we experience only a sliver of the present, and we know nothing of the future.
  7. Don't be afraid to defer to others' judgment. It's easy to acknowledge that you make mistakes and that you're not always right. Somewhat more difficult however, is the ability to acknowledge that in many cases other people--even people who disagree with you--may be right. Deferring to your spouse's wishes, to a law you don't agree with, or even, sometimes, to your child's opinion takes your recognition of your limitations to a different level. Instead of simply saying that you know that you're fallible, you take action based on that fact. Of course, if you know that a particular course of action is wrong, you shouldn't follow it. On closer inspection, though, you may realize that you don't actually know this as often as you think you do.
  8. Rejuvenate your sense of wonder. Because we, as individuals, know practically nothing, you'd expect that we'd be awestruck more often than we typically are. Children have this sense of wonder, and it inspires the curiosity that makes them such keen observers and capable learners. Do you really know how your microwave works? Could you build one on your own? What about your car? Your brain? A rose? The jaded, "I've seen it all" attitude makes us feel far more important than we are. Be amazed like a child and you will not only be humbled; you will also be readier to learn.
  9. Seek guidance. Contemplate moral texts and proverbs about humility. PRAY for it, meditate on it, do whatever it takes to get your attention off yourself. If you're not into spirituality, consider the scientific method .Science requires humility. It requires that you let go of your preconceived notions and judgments and understand that you don't know as much as you think you do.
  10. Think about yourself under different circumstances. Much of what we give ourselves credit for should actually be credited to luck. Suppose you graduate from an Ivy League university at the top of your class. You definitely deserve a lot of credit for the many hours of studying and for your perseverance. Consider though, that there may be somebody just as intelligent and hardworking as you who simply had different parents, grew up in a different place, or simply had the bad luck to make one wrong choice in life. That person - you, really - might be in jail now, or they might have been killed in a war or starved to death. Always remember that with a little bad luck yesterday, your whole life could be different today and, furthermore, that today could be the day your luck changes.
  11. Help others. A big part of being humble is respecting others, and part of respecting others is helping them. Treat other people as equals and help them because it is the right thing to do. It's been said that when you can help others who cannot possibly help you in return, you have learned humility.

Tips:

  • Keep in mind that being humble has many benefits. Humility can help you be more content with your life, and it can also help you endure bad times and improve your relationships with others. It's also essential to being an effective learner. If you think you know it all, you won't be open-minded enough to seek out new knowledge. Humility is also, somewhat counter-intuitively, an excellent tool for self-development in general. After all, if you feel superior, you have no incentive to improve. Most of all, being humble allows you to be honest with yourself.

Warnings:


  • Pretending to be humble isn't the same as being humble, and often people who pretend to be humble do it in order to seek out praise. Other people will recognize this, and even if you fool some, you won't derive the same benefits as you would through actually developing humility.




caracter nobil



Chiar din copilarie inima lui David a fost predata lui Dumnezeu în întregime. El era frumos nu numai la chip(I Sam.16:18) ci si în caracter ( I Sam.16:7). Desi a fost ales rege, el a avut totdeuna o atitudine smerita.

Dupa ce a fost uns ca rege, în loc sa mearga la palatul regal care i se cuvenea, el s-a reîntors la oile sale ( I Sam 17:15). Dupa aceea, s-a multumit sa-si înceapa domnia, venind în platul regal nu ca sa domneasca,ci ca sa cânte la harpa. (I Sam.16:21-23) Iar de fiecare data când i se propunea vre-un favor, se socotea a fi nevrednic.( I Sam.18:18-23)

Datorita acestui fapt a ramas memorabila marturisirea pe care a facut-o atunci câd i s-apropus sa fie ginerele împaratului : „ Credeti ca este usor sa fii ginerele împaratului? Eu sunt un om sarac si de putina însemnatate.” (I Sam 18:23)

Smerenia sa se vede nu numai prin atitudinea pe acare a avut-o fata de oameni , ci si prin respectul pe care l-a avut fata de Dumnezeu ( II Sam.7:18-24)

Caracterul lui David straluceste însa si prin faptul ca era pregatit sa slujeasca. Desi era cel mai mic din familia lui Isai, nu s-a împotrivit ca sa pasca oile.Când si-a început domnia a fost gata sa-l slujeasca pe Saul, fara sa-i fie frica de duhul rau care îl chinuia pe împarat. Iar când tatal sau l-a trimis la fratii sai pe câmpul de lupta, a fost gata sa mearga si sa-i aduca vesti, dar sa si lupte împotriva celui ce-a batjocorit ostirea Domnului (I Sam 17:1-58) De altfel, tot ceea ce-a primit mai târziu, a fost de fapt un drept câstigat prin lupta si slujire(I Sam.17:25; 18:25-30)etc.

Faptul cel mai important însa care dovedeste nobletea caracterului lui David este evidentiat prin actul pocaintei sale. Desi era rege, atunci când i s-a descoperit pacatul, David l-a recunoscut, l-a marturisit si s-a pocait sincer plângând cu amar.( II Sam.12:1-14, Ps.51:1-19)



to be humble:



(Christian perspective)


1 Petru 5:5-7
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor umili le dă har. Umiliţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la vremea potrivită, aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El Însuşi se îngrijeşte de voi.”

to be humble : In Christian terms, to be humble is to have an honest perspective on yourself. It comes from the same root as 'humility', but also the same root as 'humiliation'. Being humble is not about being humiliated. It's about understanding that you are not more important or more valuable or more loved by God than anyone else, that God has given each of them something special. Christian pride is about understanding that you are not less important or valuable or totally loved by God than anyone else, that the Spirit has given you something special, too. Humble people have the right frame of mind for putting to use the gifts God has given them. If you think yourself 'better than', you aren't likely to use the gifts to serve others; if you think yourself 'better than', you harbor the desire or hope that you can get others to serve you. If you follow Jesus, you follow a God who dined with tax collectors and traitors, washed his followers' feet, and died like a criminal with criminals. There is no 'better than' in this. This is the heart of being humble : serving a God who is greater than us.

marți, 20 noiembrie 2007

Fragile Heart

"Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia, acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant! Nu ne-a dat unul singur Dumnezeu suflarea de viata si ne-a pastrat-o? Si ce cere acel Unul singur? Samanta dumnezeiasca!".... "Luaţi seama dar în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, - zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, - şi pe cel ce îşi acopere haina cu silnicie, - zice Domnul oştirilor. - De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!”" (Maleahi 2:14,15,16). Casatoria este un legamant. Este cel mai sfant legamant.

Aceste versete pentru a le face sa fie eficiente in vietile noastre, mai intai trebuie sa luam hotararea de a ne supune Cuvantului lui Dumnezeu mai mult decat propriilor noastre emotii si dorinte sau obiceiurilor acceptate de lumea din jurul nostru.

Legamantul de casatorie este un legamant pe viata. Cristos ne-a spus ca in cer nu vom mai fi casatoriti. Angajamentul pe care il facem se refera la viata noastra de aici, de pe pamant. Planul pe care Dumnezeu l-a avut in vedere si care era perfect a fost ca aici sa nu existe divort. Isus afirma ca divortul a fost ingaduit din pricina impietririi inimilor, in divort, de cele mai multe ori, unul dintre soti alege sa nu ierte. Nu chiar intotdeauna se intampla astfel, dar asa este in majoritatea cazurilor. Dumnezeu ne cere sa ne iertam unii pe altii, pentru ca si noi sa fim iertati de El.

Biblia este autoritară si din punct de vedere moral şi suficientă în chestiuni de credinţă şi practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretenţiile ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui Dumnezeu!!!, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa.

Si sa va innoiti in duhul mintii voastre..

Romani 12:1-2
1Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.


zvonuri ......

cine le asculta ...

......traieste .



fellowship experienced


















1 Ioan 5:11

Si mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne -a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n'are pe Fiul lui Dumnezeu, n'are viaţa.
- realitate-

luni, 19 noiembrie 2007

By You I'm purified




VA impartasesc una din melodiile mele...preferate, primisem intr-o dupamasa o caseta audio cu muzica crestina de la o misionara americanca in sibiu ..Amy William, * ( God bless her now).Imi amintesc ca am ajuns acasa ..si am ascultat-o pana tarziu ....Dumnezeu imi deschidea inima sa inteleg "DARUL SAU" si nu ceea ce pot eu sa fac pentru El.
El este neprihanirea noastra, sfintirea noastra.
By YOU I'm purified!

Neprihanire inseamna sa-l crezi pe Dumnezeu pe cuvant.
Atunci viata ta reflecta in mod natural credinta ta.
Cand Il crezi pe El cultivi :rabdare in incercari, bucurie in
necazuri, pace in probleme, dorinta de a da si altora din ce ai.

"Deoarece in ea [in Evanghelie] este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu."ideea ca neprihanirea data de Dumnezeu, la care se refera Pavel aici, nu se refera deloc la un statut conferit de Dumnezeu pacatosului, ci are legatura cu o activitate a lui Dumnezeu prin care Dumnezeu Isi extinde suveranitatea Sa asupra intregii lumi prin Hristos. Conform acestei pozitii, expresia "neprihanirea pe care o da Dumnezeu" trebuie inteleasa ca "neprihanirea lui Dumnezeu". E obiectiva. E o neprihanire pe care o are Dumnezeu, nu pe care o da Dumnezeu. In alte cuvinte, in Evanghelie Dumnezeu ne demonstreaza ca El este neprihanit. Atunci cand Isus moare pe cruce, cand El invie din nou dintre morti, Dumnezeu isi justifica scopurile pe care le are pentru poporul Israel. El ne arata ca va scoate din radacini tot raul si nedreptatea din intreaga creatie.

romani 10:3-4 "Intrucat n-au cunoscut neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu. Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea."

Filipeni 3:9
"...nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta."

1Corinteni 1:30: "Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare."


Romani 1:17. În urma acestui proces, păcătosul pocăit este considerat neprihănit înaintea lui Dumnezeu, care “îi dă înapoi nevinovăţia”(Iov 33:26 up) şi îl priveşte “ca şi când n-ar fi păcătuit niciodată” Unul dintre adevărurile fundamentale ce trebuie înţelese în acest punct este că această neprihănire nu poate fi “cumpărată” de la Dumnezeu (de exemplu prin fapte bune, sau prin eforturile noastre de a săvârşi faptele legii), ci că ea este DARUL lui Dumnezeu, care nu are nimic de a face cu meritele noastre,performantele noastre sau cu faptele legii: "... căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii... Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi prorocii... şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos... căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu... şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus... Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele legii. (Romani 3:20-28). "Însă celui ce lucrează plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat, pe când celui ce nu lucrează ci crede în cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu fără fapte îl socoteşte neprihănit."

slava Lui ISUS scumpul nostru Mantuitor.
Doamne iti Multumim pentru Fiul tau..
..EL neprihanirea noastra.!!!
In His Service,
me
Neprihanirea nu se face , ea se primeste!



Everywhere I go I see YOU:)




Everywhere I go I see You .
Cat de mult am vazut din Dumnezeu azi?

EXOD 33:18 " MOISE a zis
" Arata-mi Slava TA!"

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică