caracter nobil

Chiar din copilarie inima lui David a fost predata lui Dumnezeu în întregime. El era frumos nu numai la chip(I Sam.16:18) ci si în caracter ( I Sam.16:7). Desi a fost ales rege, el a avut totdeuna o atitudine smerita.

Dupa ce a fost uns ca rege, în loc sa mearga la palatul regal care i se cuvenea, el s-a reîntors la oile sale ( I Sam 17:15). Dupa aceea, s-a multumit sa-si înceapa domnia, venind în platul regal nu ca sa domneasca,ci ca sa cânte la harpa. (I Sam.16:21-23) Iar de fiecare data când i se propunea vre-un favor, se socotea a fi nevrednic.( I Sam.18:18-23)

Datorita acestui fapt a ramas memorabila marturisirea pe care a facut-o atunci câd i s-apropus sa fie ginerele împaratului : „ Credeti ca este usor sa fii ginerele împaratului? Eu sunt un om sarac si de putina însemnatate.” (I Sam 18:23)

Smerenia sa se vede nu numai prin atitudinea pe acare a avut-o fata de oameni , ci si prin respectul pe care l-a avut fata de Dumnezeu ( II Sam.7:18-24)

Caracterul lui David straluceste însa si prin faptul ca era pregatit sa slujeasca. Desi era cel mai mic din familia lui Isai, nu s-a împotrivit ca sa pasca oile.Când si-a început domnia a fost gata sa-l slujeasca pe Saul, fara sa-i fie frica de duhul rau care îl chinuia pe împarat. Iar când tatal sau l-a trimis la fratii sai pe câmpul de lupta, a fost gata sa mearga si sa-i aduca vesti, dar sa si lupte împotriva celui ce-a batjocorit ostirea Domnului (I Sam 17:1-58) De altfel, tot ceea ce-a primit mai târziu, a fost de fapt un drept câstigat prin lupta si slujire(I Sam.17:25; 18:25-30)etc.

Faptul cel mai important însa care dovedeste nobletea caracterului lui David este evidentiat prin actul pocaintei sale. Desi era rege, atunci când i s-a descoperit pacatul, David l-a recunoscut, l-a marturisit si s-a pocait sincer plângând cu amar.( II Sam.12:1-14, Ps.51:1-19)