to Live a Life Of Love That Pleases You

"In reality there is perhaps no one of our natural Passions so hard to subdue as pride. Disguise it, struggle with it, beat it down, stifle it, mortify it as much as one pleases, it is still alive, and will every now and then peep out and show itself...For even if I could conceive that I had completely overcome it, I should probably be proud of my humility." - Benjamin Franklin

"It's hard to be humble," says an old country song "when you're perfect in every way." Very few people, of course, actually think they're perfect in every way, but it can still be pretty hard to be humble, especially when you live in a society that encourages comptetition and . Even in such a culture, however, humility is an important virtue. Learning to be humble is of paramount importance in most religions and spiritual traditions, and humility can also help you develop as a person and enjoy richer relationships with others.

Steps:

(humanistic perspective)

1. Appreciate your talents. Being humble doesn't mean you can't be confident or feel good about yourself.Self-esteem is not the same as pride. Both come from a recognition of your own talents and qualities, but pride--the kind of pride that leans toward arrogance--is rooted in insecurity about them. Think about the abilities you have and be thankful for them.
2. Understand your limitations. No matter how talented you are, there is almost always somebody who can do something better than you can. Even if you are the best in the world at doing one thing, there are other things--important, worthwhile things--that you cannot do, and you may never be able to do some of these things. Add to this the fact that there are a great many things that no person can do, and you can get some idea of your limitations. Recognizing your limitations does not mean abandoning your dreams, and it doesn't mean giving up on learning new things or improving your existing abilities. It does mean coming to terms with the very real limits of your abilities.
3. Recognize your own faults. We judge others because it's a lot easier than looking at our own faults. Unfortunately, it's also completely unproductive and, in many cases, harmful. Judging others causes strife in relationships , and it prevents new relationships from forming. Perhaps even worse, it prevents us from trying to improve ourselves. We make judgments about others all the time, and we often don't even realize it. As a practical exercise, try to catch yourself in the act of judging another person or group of people, and whenever you do, judge yourself instead and consider how you could improve yourself.
4. Stop comparing. Anytime a magazine or TV show puts out a "top 10" type of list it's sure to generate a lot of controversy. Why? Because there is no universally accepted, objective set of criteria for the ranking. Yet people make these same kinds of judgments about everything from spoons to other people all the time. When we adopt this primitive rating system, we can't help but start ranking ourselves and comparing ourselves to others. It's just about impossible to be humble when we're striving to be the "best" or trying to be "better" than others. Instead, try describing things more objectively. Rather than saying that so and so is the best guitarist ever, say what exactly it is that you appreciate about his skills, or simply say that you like his playing style. Let go of meaningless, simplistic comparisons, and you'll be able to enjoy doing things without worrying about whether you're better or worse at them than others.
5. Appreciate the talents and qualities of others. Challenge yourself to look at others and appreciate the things they can do and, more generally, to appreciate people for who they are. Understand that everybody is different and relish the chance you have to experience different people. You will still have your personal tastes, your likes and dislikes, but train yourself to separate your opinions from your fears and you will appreciate others more--you will be humbler.
6. Don't be afraid to make mistakes. Never be afraid to admit that you made a mistake. Part of being humble is understanding that you will make mistakes. Understand this, and understand that everyone else makes mistakes, and you will have a heavy burden lifted off of you. Why do we make mistakes? Because we don't know everything. Any one person can know only the smallest bits and pieces of the tremendous knowledge that has accumulated over the past. What's more, we experience only a sliver of the present, and we know nothing of the future.
7. Don't be afraid to defer to others' judgment. It's easy to acknowledge that you make mistakes and that you're not always right. Somewhat more difficult however, is the ability to acknowledge that in many cases other people--even people who disagree with you--may be right. Deferring to your spouse's wishes, to a law you don't agree with, or even, sometimes, to your child's opinion takes your recognition of your limitations to a different level. Instead of simply saying that you know that you're fallible, you take action based on that fact. Of course, if you know that a particular course of action is wrong, you shouldn't follow it. On closer inspection, though, you may realize that you don't actually know this as often as you think you do.
8. Rejuvenate your sense of wonder. Because we, as individuals, know practically nothing, you'd expect that we'd be awestruck more often than we typically are. Children have this sense of wonder, and it inspires the curiosity that makes them such keen observers and capable learners. Do you really know how your microwave works? Could you build one on your own? What about your car? Your brain? A rose? The jaded, "I've seen it all" attitude makes us feel far more important than we are. Be amazed like a child and you will not only be humbled; you will also be readier to learn.
9. Seek guidance. Contemplate moral texts and proverbs about humility. PRAY for it, meditate on it, do whatever it takes to get your attention off yourself. If you're not into spirituality, consider the scientific method .Science requires humility. It requires that you let go of your preconceived notions and judgments and understand that you don't know as much as you think you do.
10. Think about yourself under different circumstances. Much of what we give ourselves credit for should actually be credited to luck. Suppose you graduate from an Ivy League university at the top of your class. You definitely deserve a lot of credit for the many hours of studying and for your perseverance. Consider though, that there may be somebody just as intelligent and hardworking as you who simply had different parents, grew up in a different place, or simply had the bad luck to make one wrong choice in life. That person - you, really - might be in jail now, or they might have been killed in a war or starved to death. Always remember that with a little bad luck yesterday, your whole life could be different today and, furthermore, that today could be the day your luck changes.
11. Help others. A big part of being humble is respecting others, and part of respecting others is helping them. Treat other people as equals and help them because it is the right thing to do. It's been said that when you can help others who cannot possibly help you in return, you have learned humility.

Tips:

• Keep in mind that being humble has many benefits. Humility can help you be more content with your life, and it can also help you endure bad times and improve your relationships with others. It's also essential to being an effective learner. If you think you know it all, you won't be open-minded enough to seek out new knowledge. Humility is also, somewhat counter-intuitively, an excellent tool for self-development in general. After all, if you feel superior, you have no incentive to improve. Most of all, being humble allows you to be honest with yourself.

Warnings:

• Pretending to be humble isn't the same as being humble, and often people who pretend to be humble do it in order to seek out praise. Other people will recognize this, and even if you fool some, you won't derive the same benefits as you would through actually developing humility.

caracter nobil

Chiar din copilarie inima lui David a fost predata lui Dumnezeu în întregime. El era frumos nu numai la chip(I Sam.16:18) ci si în caracter ( I Sam.16:7). Desi a fost ales rege, el a avut totdeuna o atitudine smerita.

Dupa ce a fost uns ca rege, în loc sa mearga la palatul regal care i se cuvenea, el s-a reîntors la oile sale ( I Sam 17:15). Dupa aceea, s-a multumit sa-si înceapa domnia, venind în platul regal nu ca sa domneasca,ci ca sa cânte la harpa. (I Sam.16:21-23) Iar de fiecare data când i se propunea vre-un favor, se socotea a fi nevrednic.( I Sam.18:18-23)

Datorita acestui fapt a ramas memorabila marturisirea pe care a facut-o atunci câd i s-apropus sa fie ginerele împaratului : „ Credeti ca este usor sa fii ginerele împaratului? Eu sunt un om sarac si de putina însemnatate.” (I Sam 18:23)

Smerenia sa se vede nu numai prin atitudinea pe acare a avut-o fata de oameni , ci si prin respectul pe care l-a avut fata de Dumnezeu ( II Sam.7:18-24)

Caracterul lui David straluceste însa si prin faptul ca era pregatit sa slujeasca. Desi era cel mai mic din familia lui Isai, nu s-a împotrivit ca sa pasca oile.Când si-a început domnia a fost gata sa-l slujeasca pe Saul, fara sa-i fie frica de duhul rau care îl chinuia pe împarat. Iar când tatal sau l-a trimis la fratii sai pe câmpul de lupta, a fost gata sa mearga si sa-i aduca vesti, dar sa si lupte împotriva celui ce-a batjocorit ostirea Domnului (I Sam 17:1-58) De altfel, tot ceea ce-a primit mai târziu, a fost de fapt un drept câstigat prin lupta si slujire(I Sam.17:25; 18:25-30)etc.

Faptul cel mai important însa care dovedeste nobletea caracterului lui David este evidentiat prin actul pocaintei sale. Desi era rege, atunci când i s-a descoperit pacatul, David l-a recunoscut, l-a marturisit si s-a pocait sincer plângând cu amar.( II Sam.12:1-14, Ps.51:1-19)

to be humble:

(Christian perspective)

1 Petru 5:5-7
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor umili le dă har. Umiliţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la vremea potrivită, aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El Însuşi se îngrijeşte de voi.”

to be humble : In Christian terms, to be humble is to have an honest perspective on yourself. It comes from the same root as 'humility', but also the same root as 'humiliation'. Being humble is not about being humiliated. It's about understanding that you are not more important or more valuable or more loved by God than anyone else, that God has given each of them something special. Christian pride is about understanding that you are not less important or valuable or totally loved by God than anyone else, that the Spirit has given you something special, too. Humble people have the right frame of mind for putting to use the gifts God has given them. If you think yourself 'better than', you aren't likely to use the gifts to serve others; if you think yourself 'better than', you harbor the desire or hope that you can get others to serve you. If you follow Jesus, you follow a God who dined with tax collectors and traitors, washed his followers' feet, and died like a criminal with criminals. There is no 'better than' in this. This is the heart of being humble : serving a God who is greater than us.

Fragile Heart

"Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia, acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant! Nu ne-a dat unul singur Dumnezeu suflarea de viata si ne-a pastrat-o? Si ce cere acel Unul singur? Samanta dumnezeiasca!".... "Luaţi seama dar în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, - zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, - şi pe cel ce îşi acopere haina cu silnicie, - zice Domnul oştirilor. - De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!”" (Maleahi 2:14,15,16). Casatoria este un legamant. Este cel mai sfant legamant.

Aceste versete pentru a le face sa fie eficiente in vietile noastre, mai intai trebuie sa luam hotararea de a ne supune Cuvantului lui Dumnezeu mai mult decat propriilor noastre emotii si dorinte sau obiceiurilor acceptate de lumea din jurul nostru.

Legamantul de casatorie este un legamant pe viata. Cristos ne-a spus ca in cer nu vom mai fi casatoriti. Angajamentul pe care il facem se refera la viata noastra de aici, de pe pamant. Planul pe care Dumnezeu l-a avut in vedere si care era perfect a fost ca aici sa nu existe divort. Isus afirma ca divortul a fost ingaduit din pricina impietririi inimilor, in divort, de cele mai multe ori, unul dintre soti alege sa nu ierte. Nu chiar intotdeauna se intampla astfel, dar asa este in majoritatea cazurilor. Dumnezeu ne cere sa ne iertam unii pe altii, pentru ca si noi sa fim iertati de El.

Biblia este autoritară si din punct de vedere moral şi suficientă în chestiuni de credinţă şi practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretenţiile ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui Dumnezeu!!!, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa.

Si sa va innoiti in duhul mintii voastre..

Romani 12:1-2
1Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.

zvonuri ......

cine le asculta ...

......traieste .

fellowship experienced

1 Ioan 5:11

Si mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne -a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n'are pe Fiul lui Dumnezeu, n'are viaţa.
- realitate-

By You I'm purified

VA impartasesc una din melodiile mele...preferate, primisem intr-o dupamasa o caseta audio cu muzica crestina de la o misionara americanca in sibiu ..Amy William, * ( God bless her now).Imi amintesc ca am ajuns acasa ..si am ascultat-o pana tarziu ....Dumnezeu imi deschidea inima sa inteleg "DARUL SAU" si nu ceea ce pot eu sa fac pentru El.
El este neprihanirea noastra, sfintirea noastra.
By YOU I'm purified!

Neprihanire inseamna sa-l crezi pe Dumnezeu pe cuvant.
Atunci viata ta reflecta in mod natural credinta ta.
Cand Il crezi pe El cultivi :rabdare in incercari, bucurie in
necazuri, pace in probleme, dorinta de a da si altora din ce ai.

"Deoarece in ea [in Evanghelie] este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu."ideea ca neprihanirea data de Dumnezeu, la care se refera Pavel aici, nu se refera deloc la un statut conferit de Dumnezeu pacatosului, ci are legatura cu o activitate a lui Dumnezeu prin care Dumnezeu Isi extinde suveranitatea Sa asupra intregii lumi prin Hristos. Conform acestei pozitii, expresia "neprihanirea pe care o da Dumnezeu" trebuie inteleasa ca "neprihanirea lui Dumnezeu". E obiectiva. E o neprihanire pe care o are Dumnezeu, nu pe care o da Dumnezeu. In alte cuvinte, in Evanghelie Dumnezeu ne demonstreaza ca El este neprihanit. Atunci cand Isus moare pe cruce, cand El invie din nou dintre morti, Dumnezeu isi justifica scopurile pe care le are pentru poporul Israel. El ne arata ca va scoate din radacini tot raul si nedreptatea din intreaga creatie.

romani 10:3-4 "Intrucat n-au cunoscut neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu. Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea."

Filipeni 3:9 "...nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta."

1Corinteni 1:30: "Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare."


Romani 1:17. În urma acestui proces, păcătosul pocăit este considerat neprihănit înaintea lui Dumnezeu, care “îi dă înapoi nevinovăţia”(Iov 33:26 up) şi îl priveşte “ca şi când n-ar fi păcătuit niciodată” Unul dintre adevărurile fundamentale ce trebuie înţelese în acest punct este că această neprihănire nu poate fi “cumpărată” de la Dumnezeu (de exemplu prin fapte bune, sau prin eforturile noastre de a săvârşi faptele legii), ci că ea este DARUL lui Dumnezeu, care nu are nimic de a face cu meritele noastre,performantele noastre sau cu faptele legii: "... căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii... Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi prorocii... şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos... căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu... şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus... Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele legii. (Romani 3:20-28). "Însă celui ce lucrează plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat, pe când celui ce nu lucrează ci crede în cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu fără fapte îl socoteşte neprihănit."

slava Lui ISUS scumpul nostru Mantuitor.
Doamne iti Multumim pentru Fiul tau..
..EL neprihanirea noastra.!!!
In His Service,
me
Neprihanirea nu se face , ea se primeste!

Everywhere I go I see YOU:)

Everywhere I go I see You .
Cat de mult am vazut din Dumnezeu azi?

EXOD 33:18 " MOISE a zis
" Arata-mi Slava TA!"

Leprozeria de la Tichilesti - cea mai deschisa lume inchisa

Nicaieri pe harta Romaniei nu este trecut satul Tichilesti, din judetul Tulcea. Regimul comunist a avut grija ca ,Spitalul de leprosi" din padurile Tichilestiului sa fie bine izolat.


Cand le facem o vizita?







ce zambet !!:)..ce lectie de viata!

Sunt resemnati, nu judeca pe nimeni pentru boala lor si au tot ce le trebuie!!!! astia sunt predicatori ! cu placere as asculta un astfel de om:)..

Tichilesti, Tulcea: 23 de bolnavi ingrijiti de cinci asistente si zece infirmiere, ajutati de doi cai, o caruta, o sanie, un tractor, trei masini, 10 hectare de teren arabil. Fosti bolnavi de lepra, acum vindecati de bacilul Hansen, dar cu degete, picioare, ochi lipsa, sechele ale unei boli pana nu de mult misterioase si ingrozitoare. La Tichilesti, singurul spital pentru leprosi din tara, pacientii sunt batrani, iar media de varsta e de circa 60 de ani. Cel mai tanar, ultimul adus aici, ultimul bolnav de lepra din Romania diagnosticat in anii ’80 este Grisa, adica Grigorov Grigore. Traiesc toti in spitalul din Tichilesti, un loc frumos si curat din Dobrogea, langa Isaccea. De trei ori pe zi infirmierele le aduc mancarea in camarutele lor. Sapte lei noi este alocatia zilnica de hrana. In urma cu multi ani, cantina nu exista, leprosii primeau doar cateva alimente de baza si bani cu care, la sfarsitul saptamanii, puteau sa-si cumpere restul de mancare de la taranii din satele invecinate, veniti cu intentii comerciale la spital. CUM AU AJUNS AICI? Nimeni nu a uitat acel moment, acea zi cand a aflat ca este diferit de ceilalti. Din acea zi viata i s-a schimbat, trupul a inceput sa se macine, dar iubirea sau ura au impins sufletul inainte. Intr-o buna zi, invatatorul a observat boala elevului, a vazut pe fata lui, pe pielea lui semnele bolii si i-a interzis sa mai vina la scoala. Copilul s-a intors acasa, a povestit parintilor ce i s-a intamplat, iar parintii au inteles ca inevitabilul se produsese, iar copilul lor va duce un alt fel de viata. Mai tarziu au aflat ca sufera de o boala ciudata, de un blestem care ii obliga sa traiasca departe de mersul normal al vietii, pe langa societate. Nici unul nu a uitat si nu va uita acea zi. Asa a patit Cristache Tatulea, cel caruia i se spune "primarul" spitalului de la Tichilesti. "Cred ca de mic eram bolnav. Ma duceam la scoala, copiii se imbujorau de frig, dar eu eram vanat." Invatatorul i-a spus intr-o zi sa nu mai vina la scoala, pentru ca "daca o sa vii tu, n-or sa mai vina ceilalti copii". Asa a ajuns Cristache copil-cioban timp de noua ani. Isi aminteste cu exactitate ziua cand a ajuns aici: 2 mai 1949. Avea 16 ani. OAMENI NORMALI. Statutul de internati pe viata nu i-a impiedicat pe bolnavii de la Tichilesti sa fie, la urma urmei, niste oameni normali, care au avut ghinionul sa sufere de o maladie care desfigureaza si pentru care omenirea pastreaza un mereu actual sentiment de groaza. Nu sunt prizonieri, au putut sa plece oricand din spital, au si plecat, au muncit pe campuri si prin santiere, cum a facut Cristache Tatulea, care, pe langa gospodaria proprie, intemeiata pe un deal din curtea spitalului, se mandreste cu ctitorirea a inca 36 de case. Pe un santier din Navodari, lui Tatulea o grinda i-a rupt picioarele. In spatele portilor spitalului, bolnavii au dus o viata obisnuita, s-au iubit, s-au casatorit, au nascut copii sanatosi, care, la randul lor, au facut alti copii sanatosi si care vin in vacante sa-si viziteze bunicii, ca orice nepoti adevarati.

UN SECOL LA TICHILESTI. Istoria spitalului este mai veche de un veac, ne-a povestit medicul Rasvan Vasiliu, directorul institutiei. Prin 1900 s-a infiintat aici o leprozerie in adevaratul sens al cuvantului, adica un loc de izolare, nu de alinare, pe locul unei manastiri in care deja erau ingrijiti cativa leprosi. Dar in 1916 Dobrogea este ocupata de armata bulgara, iar vecinii de la sud desfiinteaza asezamantul fara a uita sa-l incendieze. Cei 200 de internati s-au refugiat care incotro. Dupa 1918, autoritatile Romaniei Mari ii aduna si-i duc la Largeanca, in sudul Basarabiei. Vor trai aici, in conditii mizere, pana cand Brunea Fox isi publica reportajul "Cinci zile printre leprosi". Reportajul are un ecou puternic si in 1928 bolnavii sunt adusi iar la Tichilesti, unde, intre timp, spitalul fusese reconstruit. In 1941 a ajuns si lipoveanul Cripacon Ilarion, Larcic pentru toata lumea, nascut la Ismail dintr-o familie de pescari. Si-a gasit iubirea aici, o ucraineanca leproasa, ca si el, in 1947 s-au casatorit, dar ea a murit acum doi ani. Lui Larcic ii lipseste un ochi si il supara celalalt, dar e atat de plin de viata ca, spun asistentele, vrea sa se insoare cu Steluta, infirmiera de 23 de ani de la caminul de batrani din Tichilesti.

Vasile Chiselev avea 18 ani in 1938, cand a fost internat pentru prima data aici. Traieste cu sotia, o leproasa prahoveanca, au nepoti care-i viziteaza si-i iubesc. Si tatal lui, mutilat de lepra, a trait si a murit la Tichilesti, asa cum Leana a trait in spital 50 de ani impreuna cu mama bolnava de lepra. Leana sta acum intr-un pat, in pavilionul unde i s-a scurs viata, nu are picioare si degete la maini, pe un scaun sunt asezate protezele, care nu i se potrivesc. Pe perete are o poza inramata a doctorului Vasiliu, din 1992, un afis electoral de cand acesta candida la deputatie. Leana se roaga pentru lume, este singura locatara a pavilionului pustiu, pe care conducerea il va pastra neatins pana cand ea va muri. Aproape de Vasile locuieste Costica Serban, care a intrat in spital la 7 ani, in 1948. S-a mai externat din cand in cand, dar Tichilesti este domiciliul sau permanent de 23 de ani. Nu vede lumina decat cu un ochi, celalalt lipseste, pentru ca "m-am operat la ochi si a pocnit ochiul". SFARSITUL. O data cu sfarsitul bolnavilor se va incheia si istoria a ceea ce presa romaneasca si straina au numit pompos "singura leprozerie din Europa", asa ca locul va fi transformat in azil de batrani, iar schimbarile au si inceput. In curte, batranii din azil si batranii leprosi discuta ca niste vechi prieteni, isi amintesc cu mandrie de cele doua vizite pe care Jonathan Scheele le-a facut aici, unde a baut vin din cana lui Cristache Tatulea si a vorbit cu ei asa cum se vorbeste unor oameni normali, unor cetateni romani si, poate, europeni. Pentru ca si pacientii de la Tichilesti isi fac, o data la patru ani, datoria cetateneasca si pun stampila, la sectia de votare proprie, pe numele celui care, cred ei, ii poate ajuta. In 2004, l-au votat pe Traian Basescu in proportie de aproape 100%. "Cred ca de mic eram bolnav. Ma duceam la scoala, copiii se imbujorau de frig, dar eu eram vanat. Invatatorul mi-a spus sa ma duc acasa si sa nu mai vin la scoala. «Daca o sa vii tu, n-or sa mai vina ceilalti copii.» Aici m-am casatorit la 19 ani. Ea avea 16 ani si era de trei ani aici. Am doi baieti sanatosi, nascuti din doi microbi. Cand au fost mari am facut casa. Tineretea toata aici am trait. Am trait bine" - Cristache Tatulea, pacient, 73 de ani "Daca ai trecut de 15-20 de ani, este foarte greu, dar nu imposibil sa mai faci lepra. De cele mai multe ori, bolnavul de lepra are sursa de infectie in familie. Atunci cand ai in familie pe cineva care a fost bolnav de lepra, chiar daca au trecut doua generatii, sa zicem, de atunci, te poti gandi ca poti face boala in primii ani de viata, daca te afli in contact, bineinteles, cu sursa de imbolnavire" - Rasvan Vasiliu, medic, director al spitalului din Tichilesti

DEPENDENTI DE INGRIJIRI Pentru tratarea bolnavului de lepra nu mai este nevoie de izolarea lui toata viata, ne spune medicul Rasvan Vasiliu. Bolnavii nu sunt purtatori ai bacilului Hansen, sunt necontagiosi, dar sunt dependenti de ingrijirile medicale din cauza sechelelor care au aparut in timp. Acestea le-au afectat mainile, picioarele sau ochii. "Spitalul Tichilesti este domiciliul lor. Cei mai multi sunt batrani. Aici isi duc viata, sunt vizitati, se duc la copii. Majoritatea copiilor sunt sanatosi, desi au existat si cazuri de imbolnavire la copii." LEPRA, O BOALA DE FAMILIE, O BOALA CARE SE FACE IN COPILARIE O caracteristica a bolii, ne spune Rasvan Vasiliu, este aceea ca lepra se contracteaza in primii ani de viata. "Daca ai trecut de 15-20 de ani, este foarte greu, dar nu imposibil sa mai faci lepra. De cele mai multe ori, bolnavul de lepra are sursa de infectie in familie. Atunci cand ai in familie pe cineva care a fost bolnav de lepra, chiar daca au trecut doua generatii, sa zicem, de atunci, te poti gandi ca poti face boala in primii ani de viata, daca te afli in contact, bineinteles, cu sursa de imbolnavire. Lepra o definim ca o boala contagioasa, infectioasa, dar este considerata ca fiind cea mai slab contagioasa boala dintre bolile contagioase. Ar fi foarte greu ca cineva care vine din afara, care n-a avut niciodata cazuri de lepra in familie si care are o varsta adulta sa faca boala. Asta s-a intamplat intotdeauna chiar si atunci cand nu existau tratamente eficiente pentru boala", argumenteaza Vasiliu. Personalul spitalului este, in acest sens, o dovada, deoarece o parte din cei care lucreaza aici se trag dintre familii ai caror membri au lucrat tot in spital si nici macar unul nu s-a imbolnavit de lepra. TOLERANTA LOCALNICILOR De-a lungul timpului, unii bolnavi au fost externati si s-au stabilit in satele din apropierea Tichilestiului. Localnicii i-au privit ca pe niste oameni normali, de care nu aveau de ce sa se teama. In curtea spitalului functioneaza doua lacase de cult, o biserica ortodoxa si una baptista. In acest loc izolat, privit de cei mai multi ca o inchisoare, libertatea religioasa a fost neintrerupta in timpul deceniilor de comunism. Spitalul din Tichilesti este singura institutie de sanatate in care slujbele religioase n-au fost intrerupte niciodata. Batranetea si boala nu-l impiedica pe Larcic sa o doreasca pe infirmiera Steluta Mos Tatulea are 73 de ani si este ,primarul" satului, nu ca ar fi fost ales prin vot, ci prin recunoasterea tacita a celorlalti. Boala l-a lovit cu excrescente pe nas si cu dificultati de respiratie. Apoi i-au aparut pete intunecate pe fata, iar invatatorul nu l-a mai lasat sa mearga la scoala pentru ca speria copiii. Isi aduce aminte cu exactitate de ziua si ora in care a fost adus in Tichilesti. Pe timpul comunistilor a fugit din sat, ca sa isi vada mama, dar a fost prins si adus inapoi. A muncit mult, a carat piatra cu spinarea si si-a construit o casuta frumoasa. Ne-a invitat sa bem un paharel de vin roziu din productia proprie. ,Bea, domnule, nu te sfii. Jonathan Schelee a baut cu mine si Cristi Tabara a baut si el. In Europa, leprosii sunt tratati la domiciliu. In Romania, insa, leprosii si-au facut din leprozerie domiciliu". In timp ce Jonathan Scheele bea din acelasi pahar cu fostii bolnavi de lepra, demonstrand ca nu mai exista nici un pericol, ziare si televiziuni prestigioase din lume se inghesuie sa faca reportaje cu ,ultima leprozerie din Europa". Astazi, cladirea spitalului din Tichilesti a fost transformata de dr. Vasiliu in camin de batrani. "Am obtinut fonduri externe si am construit un camin de batrani la doi pasi de casele leprosilor", spune doctorul. Batraneii sunt foarte fericiti aici si spun ca au tot ce le trebuie. ,Sa vada lumea ca la Tichilesti nu mai este Leprozerie, ci doua comunitati de oameni, doua mari familii", a incheiat doctorul.

Multi merg aici ca la muzeu ..sau sa-si infrumutzeseze CV

Chiar daca Romania a raportat la Uniunea Europeana si la Organizatia Mondiala a Sanatatii ca lepra a fost eradicata in tara noastra, situatia de pe teren este cu totul alta. La Tichilesti, mai aproape de Tulcea decat de Braila, se mai afla aproximativ douazeci de oameni loviti de acesta cumplita boala. Nici un cadru medical de la acest spital nu va recunoaste direct ca e vorba de lepra. Boala este ascunsa sub un diagnostic complicat, escamotat sub lungi termeni medicali, greoi de inteles pentru un neofit. Reporterii ZIUA au izbutit, nu fara greutate, sa realizeze un reportaj la Tichilesti, sambata trecuta, cand unitatea medicala era mai putin supravegheata si cand am putut patrunde la adapostul unei vizite de rutina. Imaginile sunt socante. Am ales sa le publicam pe cele mai putin dureroase pentru privirile omului obisnuit. Cu toate acestea trebuie sa admitem ca boala exista la noi in tara si sa avem intelegere fata de acesti bolnavi care, la urma-urmei, n-au nici o vina.

Istoria spitalului Tichilesti Pe drumul national 22, intre Isaccea si Macin (judetul Tulcea) exista un indicator: Tichilesti, 1 km. Nu este vorba de un sat, ci de un spital. Singurul spital din Europa unde se trateaza leprosii. Legenda spune ca una dintre printesele Cantacuzino, dupa ce a fost atinsa de boala incurabila, s-a refugiat aici, construind o manastire. O alta varianta a istoriei asezamantului este cum ca niste refugiati rusi, care au refuzat noua religie impusa in tara lor, s-au refugiat aici si au construit o manastire, dar ei s-au transformat in talhari si cu timpul au fost prinsi si lichidati. Existenta unui asezamant monahal in zona este aproape sigura, iar aparitia leprosilor este fireasca, ei s-au adunat in jurul manastirii pentru a trai din mila crestinilor care veneau la slujbe. In 1918, nu se stie din ce motiv, o parte din leprosi au plecat in Basarabia, langa orasul Ismail, in satul Largeanca. Cei care au ramas au fost omorati, iar ramasitele lor pamantesti au fost arse ori aruncate intr-o groapa cu var. In Largeanca - azi in Ucraina - stapanul satului le-a dat undeva in camp o bucata de pamant. Bunatatea boierului a fost pedeapsa lui Dumnezeu, pana la venirea iernii leprosii au sapat niste gropi in care traiau, iar de igiena sau de ingrijire medicala nici nu se putea vorbi. In 1926, in urma publicarii unui reportaj, semnat de celebrul ziarist Brunea Fox, care a trait trei saptamani cu leprosii din Largeanca, au fost construite trei pavilioane in locul manastirii din Tichilesti. Darea in folosinta a noului asezamant a avut loc pe data de 1 noiembrie 1928. Spitalul din Tichilesti apartine de Directia de Sanatate Publica din judetul Tulcea, are o conducere proprie si un numar de personal suficient pentru a-i ingriji pe cei suferinzi. In urma cu opt ani asezamantul a avut 39 de pacienti, intre timp unii dintre ei au murit altii vin doar periodic pentru tratament, iar in rest isi duc zilele in sanul familiei. Media de varsta a pacientilor de la Spitalul Tichilesti este peste 60 de ani. Bolnavii de la Tichilesti, desi este vorba despre un spital, formeaza mai degraba un sat mic, unde principalele preocupari ale "cetatenilor" sunt micile barfe si lupta pentru a ocupa o "functie" mai mare in ierarhia comunitatii.

Lepra uscata nu este contagioasa Lepra uscata este o maladie infectioasa, endemica, cu evolutie cronica, strict umana. Este produsa de Mycrobacterium leprae (bacilul Hansen dupa numele - Armauer Hansen - celui care a reusit sa il identifice in 1873 si afecteaza tesuturile de origine ectodermica, pielea si sistemul nervos. Lepra are doua forme majore distincte: lepra lepromatoasa si tuberculoida. Numarul cazurilor de boala pe glob este apreciat la minimum 11 milioane, din care Asia numara peste cinci milioane, urmata de Africa si cele doua Americi. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), doar o cincime din cazuri se afla sub supraveghere si tratament. Leziunile distructive din lepra lepromatoasa se concentreaza in special la nivelul nervilor periferici, al tractului respirator superior si al polului anterior al globului ocular. In cazul leprei tuberculoide zonele afectate sunt dermul si filetele nervoase. Modul de transmitere a bolii poate fi pe cale directa, dar si indirecta. In mod direct transmiterea germenilor se realizeaza pe cale aeriana, prin leziuni cutanate ulcerate, pe cale genitala. Laptele matern, urina, lichidul spermatic sunt rar infectioase. Contagiozitatea este redusa si necesita un contact lung si intim. Modul de transmitere indirecta - prin obiecte contaminate - este greu de realizat, germenul nu supravietuieste mult in mediul exterior. Durata de contagiozitate se extinde atata timp cat nu sunt eliminati germenii viabili, iar factorii favorizanti sunt subnutritia, lipsa de igiena si conditiile climatului tropical. Factorul natural este congenital si ereditar. Adultii sunt mai rezistenti la infectie, sexul masculin, copiii si tinerii sunt mai susceptibili la imbolnavire. Dintre cele doua forme de lepra, numai lepra lepromatoasa este transmisibila, ea reprezentand un raspuns la sistemul imunitar slabit al organismului. Caracterele clinice generale sunt: leziuni cutanate, afectari nervoase, tulburari senzoriale si motorii si tulburari trofice la nivelul tegumentelor, musculaturii si oaselor. Incubatia are o durata variabila, de la sase luni pana la zece ani. Manifestarile clinice ale leprei sunt: ingrosarea urechilor, pareza faciala, leziuni nazale, nevrita hipertrofica, mutilari ale degetelor mainilor si picioarelor. Boala netratata duce la moarte sigura in cinci-sase ani prin amiloidoza renala si hepatica, infectii intercurente, in special tuberculoza, paludism, septicemii sau bacteriemii. Tratamentul se realizeaza pe cale chimioterapica prin utilizarea produselor sulfonale DDS4-4-diamoni-difenol-sulfona (Dapsona), sulfametoxipiridazina, clofazimina, ifampicina si indometacina. Durata tratamentului chimioterapic, cu germeni prezenti la nivelul leziunilor, este de cel putin patru ani sau doi ani de la disparitia leziunilor active, cu recomandarea ca, practic, pentru tot restul vietii bolnavul sa fie supus unui tratament ulterior.

Uitati din statisticile OMS Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut eforturi mari pentru eradicarea bolii Hansen. In 1981 OMS a declarat razboi total leprei, cerand medicilor sa-i trateze pe cei infestati prin asa numitul tratament "multidrug", adica prin administrarea mai multor medicamente paralel. Astfel bolnavii au fost tratati pe langa medicamentul de baza "Dapsone" si cu alte produse farmaceutice care prin combinatie au un efect mai mare in lupta impotriva microbului Mycrobacterium leprae. La vremea cand Organizatia Mondiala a Sanatatii a luat aceste masuri statisticile era alarmante, in Anglia fiind inregistrati 122 de bolnavi, in Franta 1800, in Italia 517, in Olanda 600, iar in Statele Unite ale Americii peste doua sute. In 1991, 122 tari aveau inregistrate persoane suferinde de aceasta boala, cele mai ingrijoratoare date venind din Asia, Africa si continentul sud American, unde numarul leprosilor a fost estimat la 12-15 milioane. Dintre acestia peste jumatate traiesc in tarile continentului negru si India. Proiectul OMS a dat rezultate neasteptate si in decurs de 20 de ani numarul imbolnavirilor/zece mii de locuitori a scazut sub unu, si doar in 24 de tari sunt statistici ingrijoratoare. In Europa, conform datelor OMS, imbolnavirile leprozice au fost eradicate. In cazul Romaniei, ori OMS nu a fost informat corect, ori functionarii organizatiei au decis sa nu pomeneasca de cei aproape 30 de leprosi de la Tichilesti. Conform datelor OMS cei mai multi bolnavi de lepra sunt inregistrati in India, 495.073, ce insemna cinci bolnavi la zece mii de locuitori. O alta tara cu probleme serioase este Brazilia cu peste 78 de mii de bolnavi. Situatii alarmante s-au mai inregistrat in Republica Democratica Congo cu 5031 de leprosi, in Etiopia cu 7764 de pacienti, in Madagascar cu 7865 de infestati, in Tanzania (4701), in Nigeria (7707), in Mozambic (7403), in Argentina (2000), in Mexic (2318), in Columbia (2933), in Egipt (3020), in Sudan (2332), in Bangladesh (11092), in Indonezia (23156), in Myanmar (28404), in Nepal (13572) in Thailanda (2291), in Filipine (4251), China (4085) si Vietnam (2087). In 2004 in tarile membre OMS au fost inregistrate 407791 cazuri noi de infestare cu microbul Hansen, cele mai multe in Orientul indepartat, 298603 inbolnaviri. In ciuda faptului ca, in 2004, in spitalul de leprosi de la Tichilesti au fost internati noi pacienti, statisticile OMS nu pomenesc de nici o noua imbolnavire in Europa. Tarile occidentale au rezolvat problema bolnavilor de lepra prin crearea unor centre de tratament in tarile din Africa de Nord. Astfel pe teritoriul lor nu sunt leprosi, decat cei carora li se administreaza tratamentul obligatoriu post-cura.
Leprosii in Biblie Lepra este cunoscuta inca de pe vremea Vechiului Testament. Originea bolii nu se cunoaste. In Noul Testament - in Cartile lui Matei si Marcu se pomeneste de un bolnav de lepra, singurul care a primit mirul in afara de oamenii pacatosi. In vechime leprosii erau obligati sa umble cu clopotei, ca lumea sa se fereasca de ei. O carte din Vechiul Testament, Leviticul, opera ce se ocupa in cea mai mare parte cu preotia, care apartine tribului lui Levi, in capitolul privind legea curatirii persoanelor, vesmintelor si a caselor (Necuratie datorata leprei, 13:1 - 14:57., Lepra de oameni, 13:1-46., Lepra de pe haine, 13:47-59., Curatirea leprei de pe om, 14:1-32. si Lepra caselor, 14:33-53), trateaza problema leprosilor pe larg. Astfel, "... daca in partea plesuva dinainte sau dinapoi este o rana de un alb rosiatic, este lepra, care a facut spuzeala in partea plesuva dinainte sau dinapoi. Preotul sa-l cerceteze. Daca in partea plesuva dinapoi sau dinainte este o umflatura de rana de un alb rosiatic, asemanatoare cu lepra de pe pielea trupului, este lepros, este necurat: preotul sa-l declare necurat; rana lui este pe cap. Leprosul atins de aceasta rana, sa-si poarte hainele sfasiate, si sa umble cu capul gol; sa-si acopere barba, si sa strige: <> Cata vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Sa locuiasca singur; locuinta lui sa fie afara din tabara. Cand se va arata o rana de lepra pe o haina, fie haina de lana, fie haina de in, in urzeala sau in batatura de in sau de lana, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, si rana va fi verzuie sau rosiatica pe haina sau pe piele, in urzeala sau in batatura, sau pe vreun lucru de piele, este o rana de lepra, si trebuie aratata preotului. Preotul sa cerceteze rana, si sa inchida sapte zile lucrul cu rana. Sa cerceteze a saptea zi rana. Daca rana s-a intins pe haina, in urzeala sau in batatura, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rana de lepra invechita: lucrul acela este necurat. Sa arda haina, urzeala sau batatura de lana sau de in, sau lucrul de piele pe care se gaseste rana, caci este o lepra invechita: sa fie ars in foc. Dar daca preotul vede ca rana nu s-a intins pe haina, pe urzeala sau pe batatura, sau pe lucrul acela de piele, sa porunceasca sa se spele partea atinsa de rana, si sa-l inchida a doua oara sapte zile. Preotul sa cerceteze rana, dupa ce se va spala. Si daca rana nu si-a schimbat infatisarea si nu s-a intins, lucrul acela este necurat: sa fie ars in foc, caci o parte din fata sau din dos a fost roasa. Daca preotul vede ca rana a mai scazut, dupa ce a fost spalata, s-o rupa din haina sau din piele, din urzeala sau din batatura. Si daca se mai iveste pe haina, in urzeala sau in batatura, sau pe lucrul de piele, inseamna ca este o spuzeala de lepra: lucrul atins de rana sa fie ars in foc. Haina, urzeala sau batatura, sau vreun lucru de piele, care a fost spalat, si unde a pierit rana, sa se mai spele a doua oara, si va fi curat. Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cand loveste hainele de lana sau de in, urzeala sau batatura, sau un lucru oarecare de piele, si dupa care vor fi declarate curate sau necurate." In alte trei carti ale Vechiului Testament - Numeri (Porunceste copiilor lui Israel sa izgoneasca din tabara pe orice lepros, si pe oricine are o lepadare de samanta, sau este intinat prin atingerea de un mort.), Cronicile si Cartea Regilor - au fost pomeniti bolnavii de lepra. In Noul Testament leprosii au o alta imagine. Un lepros este singurul care a primit mirul in afara de oamenii pacatosi. (Matei 8:2: si un lepros s-a apropiat de El, I s-a inchinat, si I-a zis: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti."; Marcu 1:40: A venit la El un lepros, care s-a aruncat in genunchi inaintea Lui, il ruga si -I zicea: "Daca vrei, poti sa ma curatesti."; Marcu 14:3: Pe cand sedea Isus la masa, in Betania, in casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; si, dupa ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.) Canoanele Bisericii Ortodoxe considera lepra unul dintre putinele motive pentru care unul dintre soti poate divorta religios. Biserica trateaza lepra ca pe o "maladie care provoaca moartea fizica partiala".

Bogdan COMARONI, Laszlo KALLAI- ziua

O aLeGeRe FeRiCiTa

Intr-o zi in fata casei ei, o femeie zari trei batranei cu barbi lungi si albe si le spuse:
- NU va cunosc, dar cred ca va este foame. Va rog intrati sa luati o gustare!
- Este acasa stapanul casei? au intrebat ei.
- Nu. Este plecat, raspunse femeia.
- Atunci nu putem intra.
Seara cand a venit sotul ei, i-a povestit cele intamplate.
- Du-te repede si spune-le ca am venit acasa si ca pot veni inauntru.
Femeia a iesit sa-i invite pe cei trei batrani care inca mai stateau in fata casei. Dar ei au spus:
- Nu putem intra impreuna.
- De ce? a intrebat femeia nedumerita.
Atunci unul din batranei a inceput sa-i explice cu o voce blanda:
- Numele meu este "Succesul", apoi aratand spre ceilalti prieteni ai lui zise: el este "Bogatia", iar el este "Dragostea". Acum du-te si sfatuieste-te cu sotul tau pe care dintre noi vreti sa ne invitati la masa.
Femeia s-a intors in casa si i-a povestit sotului toate amanuntele. Acesta s-a bucurat foarte mult:
- Ce frumos! Daca este asa, atunci hai sa invitam " Bogatia". Sa lasam ca aceasta sa ne umple casa!
Sotia nu a fost de acord si a replicat:
- Dragul meu, de ce sa nu invitam "Succcesul"?
Nora lor, care a ascultat intreaga conversatie, a intervenit spunandu-si parerea:
-Nu, ar fi mai bine sa invitam "DRAGOSTEA"? Inchipuiti va cum ar arata casa noastra plina de iubire!
Cei doi soti s-au privit unul pe altul uimiti de sugestia norei.
- Hai sa urmam sfatul norei noastre, a spus sotul sotiei. Du-te si invita"Dragostea" ca musafirul nostru.
Femeia a iesit si a intrebat pe cei trei batranei:
- Care dintre voi este "Dragostea"? Vrem sa fie oaspetele nostru.
"Dragostea" a pornit spre casa. Dar dupa el mergeau si ceilalti doi batranei. Surprinsa, femeia a zis:" Am invitat doar " Dragostea", voi de ce venitit?
" Cei trei au raspuns: " Acolo unde este Dragoste, este si Bogatie, si Succes!"