vineri, 4 februarie 2011

Intelepciunea si frumusetea, pe care o cauti intai?

Pastorul Iosif Anca ne propune sa analizam frumusetea si intelepciunea din perspectiva  Cuvantului lui Dumnezeu.Meditatia este inspirata din cartea Proverbe.
 
Înţeleptul Solomon a observat nu numai ceea ce vede oricine, partea fizică, exterioară, ci şi cea spirituală, interioară. Totodată el a arătat valoarea acestor două valenţe ale existenţei umane.
Să începem cu ceea ce-i vizibil, mai întâi inelul – frumuseţea, căutată în special la femei. În vremea noastră, când globalizarea prin tehnologizare permite vizualizarea pe ecrane sau alte mijloace, valoarea efemeră a frumuseţii feminine este gustul apetisant industrializat, dar şi dezonorant al umanităţii. Merită apreciată iscusinţa cu care surprinde Solomon, din păcate după ce a gustat din „carnea” animalului necurat, imaginea femeii frumoase (dar lipsite de valori sfinte): un inel de aur pus în râtul unui porc.
Ce „soartă” tristă şi ingrată are un asemenea „inel” datorită unirii lui cu animalul care-l va purta prin toate mizeriile lumii, datorită caracterului său care nu cunoaşte căile înţelepciunii şi astfel frumuseţea îşi pierde valoarea.
Ce nefericire
să te căsătoreşti cu o astfel de „miss”, care de pe podiumul frumuseţii ce nu are valoare în lume decât la tinereţe, îl coboară în „şanţurile” păcatului pe cel ce s-a abătut de pe drumul înţelepciunii. Dar aşa se va întâmpla cu toţi tineri care spun ca Samson: „Ia-mi-o, căci îmi place” (Judecători 14:3). N-a avut puternicul bărbat nici o săptămână bună cu ea, căci au înjugat-o alţii şi apoi a ajuns a altuia, cu care el era prieten (Judecători 14:10-20).

O adevărată vedere a lucrurilor trebuie făcută din interior către exterior, căci altfel este mai grav, ca şi cum ai aprecia calul după şa. O femeie cu minte (şi cuminte în tinereţea ei) este mai mult decât un inel de aur. „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea” (Proverbe 8:11). Deci în faţa căsătoriei trebuie făcută diferenţa categorică dintre câteva grame de aur (inelul frumuseţii) şi valoarea minţii (mult mai valoroasă decât mult aur) dată de înţelepciunea ce poate fi îmbogăţită de Dumnezeu printr-o viaţă de umblare în sfinţire.
O astfel de femeie înţeleaptă îşi zideşte casa şi o îmbogăţeşte (Proverbe 31), dar cea fără minte, chiar dacă este frumoasă, o dărâmă (Proverbe 14:1).
Poate că toţi
şi-ar dori idealul: frumoasă şi înţeleaptă, deşi corect se scrie: înţeleaptă şi frumoasă. Aşa era Abigail, care întâi s-a dovedit a fi înţeleaptă, ea „era o femeie cu judecată (care a ştiut cum să vorbească şi cu un soţ nebun şi cu un bărbat nervos) şi \"frumoasă la chip” (1 Samuel 25:3). Ce diferită a fost situaţia cu Bat-Şeba, despre care scrie doar că „era foarte frumoasă la chip” (2 Samuel 11:2), dar fără minte, de altfel ca toate care procedează ca ea. În curând a trebuit să se cureţe de necurăţia ei (fizică), dar a rămas multă mizerie şi durere din „porcăria aceasta”. O, câtă murdărie naşte frumuseţea fără minte! Eclipsă de înţelepciune a fost şi la ea şi la David.


În concluzie
, recomand, dar porunceşte şi Dumnezeu: „…fiilor, ascultaţi-mă...” (Proverbe 7:24), observaţi natura animalului şi apreciaţi mai degrabă o oiţă blândă decât o căprioară sprintenă, ca să nu zic o măgăriţă sălbatică.

Referinţa nominalizează femeia pe drept, căci frumuseţea ei este ispititoare, iar lipsa minţii nu poate fi sesizată de „un băiat fără minte” (Proverbe 7:7). Totuşi şi frumuseţea ca valoare ce izbeşte, dar este înşelătoare, alături de bogăţie şi altele din aceeaşi categorie secundară se poate observa şi la bărbaţi, caz în care absenţa minţii este o mai mare pagubă.

Aşadar, preţuiţi şi urmăriţi valorile spirituale, începând cu înţelepciunea şi cu siguranţă veţi aprecia şi frumuseţea, ca o valoare expusă, dar aflată într-o grădină închisa.

joi, 3 februarie 2011

Cum ar trebui un crestin sa raspunda persecutiilor?

There's no doubt that persecution is a stark reality of living the Christian life. The apostle Paul warned us that "everyone who wants to live a godly life in Christ Jesus will be persecuted" (2 Timothy 3:12). Jesus told us to expect persecution from the world because if they persecuted Him, they will persecute His followers also. Jesus has made it very clear to us that those of the world will hate us because they hate Him. If Christians were like the world—vain, earthly, sensual, and given to pleasure, wealth, and ambition—the world would not oppose us. But Christians do not belong to the world which is why they hate and persecute us (John 15:18-19). Christians are, or should be, influenced by different principles from those of the world. We are motivated by the love of God and holiness, while the world is driven by the love of sin. It is our very separation from the world that arouses the world's animosity toward us. The world would prefer that we were like them; since we are not, they hate us (1 Peter 4:3-4).

As faithful Christians, we must learn to recognize the value of persecution and even to rejoice in it, not in an ostentatious way, but quietly and humbly because persecution has great spiritual value. First, persecution allows us to share in a unique fellowship with our Lord. In his letter to the Philippians, Paul outlined a number of things he surrendered for the cause of Christ. Such losses, however, he viewed as "rubbish" (Philippians 3:8), or "dung" (KJV), that he might share in the "fellowship of [Christ's] sufferings" (Philippians 3:10). The noble apostle even counted his chains as a grace (favor) which God had bestowed upon him (Philippians 1:7).

Second, in all truth, persecution is good for us. James argues that trials test our faith, work or develop (endurance) in our lives, and help develop maturity (James 1:2-4). For as steel is tempered in the flames of the forge, trials and persecution serve to hone down those rough edges that tarnish our character. Yielding graciously to persecution allows one to demonstrate that he is of a superior quality than his adversaries. It's easy to be hateful, but an ugly disposition throws a light upon our human weakness. It is much more Christ-like to remain calm and to respond in kindness in the face of evil opposition. Without question this is a tremendous challenge, but we have the power of the Holy Spirit within us and the wonderful example of the Lord to encourage us. Peter says of Jesus, "When they hurled their insults at Him, He did not retaliate; when He suffered, He made no threats. Instead, He entrusted Himself to Him who judges justly" (1 Peter 2:23).

Third, persecution enables us to value the support of true friends. Conflict sometimes brings faithful children of God together in an encouraging and supportive way they might not have known otherwise. Hardship can stimulate the Lord's people toward a greater resolve to love and comfort one another and lift one another to the throne of grace in prayer. There's nothing like an unpleasant incident to help the more mature rise toward a greater level of brotherly love.

So, when we think about it seriously, we can move ourselves forward, even in the face of antagonism, whether from the world or within the church, and press on. We can thank God for His grace and for His patience with us. We can express gratitude for those whom we love in the Lord and who stand with us in times of distress. And we can pray for those who would accuse, misuse, or abuse us (2 Corinthians 11:24; Romans 10:1).
Sursa :Un videoclip youtube

joi, 27 ianuarie 2011

I finish my Sabat blogging

Va salut pe toti cei care mi-ati fost alaturi in acesti ani. In primul rand va multumesc voua prietenilor mei reali, cei pe care va vad, va simt, va cunosc personal iar apoi doresc sa va multumesc si voua celor care ati poposit in depozitar din alte zone ale lumii sperand sa gasiti comori duhovnicesti.

Am scris din 2007 atat despre infrangeri cat si despre victorii alaturi de Dumnezeu. Niculae Moldoveanu avea o cantare " Si-n cadere ,si-naltare / Numai Harul Tau ma tine". El este alaturi de noi si cand suntem pe piscuri inalte si frumoase dar si in vai adanci si umbrite tot de Mila si Indurarea Sa.
Acum intru in al 5-lea an si doresc ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti, sa ne dorim calauzirea Sa demna de incredere, sa ne dorim supunerea si ascultarea fata de Voia sa sfanta si sa ne gasim placerea si dorinta in a implini dorintele Inimii Domnului nostru in noul an, 2011.

Perioada mea de Sabat de blogging s-a terminat azi. Nu am mai postat nimic din septembrie 2010.
Ma rog ca Domnul sa ma ajute in continuare si sa ma inspire sa fiu util si folositor inimilor celor care doresc o apropiere de El.
Aveti libertatea sa ma corectati cum stiti voi mai bine atunci cand un articol nu reflecta  Imparatia, Pasiunea, Interesele, Nevoile, Dorintele, Voia, Scopul inimii lui Dumnezeu deoarece simpla mea dorinta este sa pot reflecta Caracterul Chipului si Imaginii Sale prin ceea ce traiesc,vorbesc, reactionez cu cei din jur, sau chiar tastez aici.

Domnul sa ne ajute pe toti acolo unde suntem chemati de El sa fim o marturie pentru Slava Numelui Sau, in familie, la lucru, in educatie, biserica, societate.

Tarie si Onoare Regelui nostru iubit Isus Christos !

Filipeni 4:8..."tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.".

marți, 28 septembrie 2010

Am cerut...

"I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU.
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU.
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU.
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU.
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus NU.
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor.
I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus NU
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe ceilalti, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus…Ahhhhhhhhhhhhhhhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna."
Adevarul ne e la-ndemana, Dumnezeu e gata sa dea un raspuns pozitiv ... trebuie doar "sa ne vina ideea cea buna". 
"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu ... si pe aproapele tau ca pe tine insuti ..."

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Nici un om nu poate sluji la 2 stapani

 
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6:19-24).
 
"Evanghelia succesului nu numai ca prezinta o imagine deformata a lui Dumnezeu, dar perverteste doctrina biblica despre Persoana si lucrarea Domnului Isus Christos. Domnul Isus n-a murit ca sa ne faca sanatosi, bogati si fericiti; El a murit ca sa ne faca sfinti si sa ne mantuiasca. Sa transformi Calvarul intr-o carte de credit sfintita, care sa ne dea ocazia sa risipim in placeri, inseamna sa ieftinesti cel mai costisitor lucru pe care L-a facut Dumnezeu vreodata.
Moderna "evanghelie a succesului" se potriveste perfect unei societati ca a noastra, care se inchina la sanatate, bogatie si fericire.
Dumnezeu are dreptul sa judece pe cei care predica o evanghelie falsa, fiindca mesajul Evangheliei L-a costat enorm. Pretul platit a fost insasi viata Fiului Sau. Domnul Isus Si-a varsat sangele pentru ca sa satisfaca Legea si Dreptatea Sfanta a lui Dumnezeu. asa ca pacatosii pierduti sa poata fi iertati si impacati cu Dumnezeu.
Daca Domnul Isus ar fi astazi pe pamant, ar condamna stilul de viata extravagant si impopotonat al acestor pastori ai "prosperitatii" si evangheliei succesului..si ai adeptilor lor. In viata si lucrarea Sa, in invataturile Sale si in special in moartea Sa, Isus Christos a respins evanghelia succesului.
Predicatorii succesului ne dau o imagine deformata a lui Dumnezeu, a Mantuitorului, a vietii crestine si de asemenea a Bisericii. Dupa ei, Biserica lui Isus Christos este o adunare de oameni fericiti, care se bucura de viata. Conform Bibliei mele, Biserica este o adunare de oameni care urmaresc sfintirea inaintea lui Dumnezeu si cauta sa fie de ajutor unei lumi aflate in nevoi.
Da, trebuie sa fie sarbatoare si bucurie cand Biserica se strange la inchinare, dar de asemenea se cer a fi impartasite poverile si spalate ranile, trebuie vindecate inimile zdrobite. Conform Evangheliei succesului insa crestinii n-ar trebui sa aiba deloc rani.
Dar predicatorii succesului nu vad in asemanarea cu Christos scopul vietii crestine. Desigur trebuie sa-i stinghereasca atunci cand sunt pusi fata in fata cu faptul ca potrivit cu mesajul lor, Domnul Isus n-a fost un succes. El n-a fost bogat si Si-a petrecut viata identificandu-Se cu saracii si cu proscrisii.
El a fost un " Om al durerii si obisnuit cu suferinta" ( Isaia 53:3), nu o celebritate care sa se bucure de o viata extravaganta.
La biserica ne strangem nu ca sa scapam de viata, ci pentru a fi echipati si incurajati sa mergem inapoi in viata, cu sarcinile si bataliile ei. Da, avem bucuriile noastre, dar nu acestea sunt scopul principal. Scopurile noastre sunt sfintirea si ajutorarea; fericirea este doar un rezultat aditional.
Cand biserica predica un mesaj gresit, sfasie lucrurile si slujirea isi pierde integritatea.
Dupa ce ai citit aceste randuri, intreaba-te sincer:
" Cum arata modelul tau Isus Christos pentru tine?",
"Ce fel de Dumnezeu si Evanghelie iti este prezentata si transmisa in biserica ta?
Pe curand
Cu credinciosie si respect pentru Christos
Domnul Slavei si neprihanirii.
pag 56-57, din Criza Integritatii de Warren W. Wiersbe, Editura Stephanus.

miercuri, 22 septembrie 2010

Ten Commandments on Money by Zac Poonen



A list from Zac Poonen which he calls the “Ten Commandments” on money for Christian workers:
1. Never make your financial needs known to anyone but God (Phil.4:19).
2. Never accept money from unbelievers (3 John 7).
3. Never expect any gifts from anyone (Psa.62:5).
4. Never allow anyone to control you or influence your ministry by giving you money.
5. Never accept money from those who don’t receive your ministry.
6. Never accept money for your personal or family needs, from anyone poorer than you.
7. Never be dependent on any man for your financial needs.
8. Never handle God’s money in a way that would cause others to suspect mishandling (2 Cor.8:20,21).
9. Never be excited when you receive money.
10. Never be depressed when you lose money.

vineri, 17 septembrie 2010

Care sunt motivele pentru care mergi la biserica?

Această întrebare se face din ce în ce mai auzită şi izvorăşte din frământarea şi de pe buzele a tot mai mulţi oameni care se pare că Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Dacă această întrebare ar veni din partea celor mai lumeşti, a celor mai iubitori de bani, a celor mai bogaţi, a celor mai lacomi, a celor mai certăreţi participanţi, nu m-aş obosi să scriu; dar tocmai pentru că aceasta este frământarea acelora care s-au scârbit de viaţa duplicitară pe care o duc, de căderea permanentă în păcat, de lipsa de roade din viaţa lor şi de puţinele progrese pe care le-au făcut, de aceea, doresc să împărtăşesc aceste gânduri.

Această întrebare îmi aduce aminte de o altă întrebare care se ridica frecvent cu ceva timp în urmă (mai puţin astăzi) de către un alt grup de participanţi la întâlnirile bisericilor: „Este bine să mergem la teatru?” Desigur, nu creştinii zeloşi, evlavioşi puneau această întrebare, ci aceia care şchiopătau de ambele picioare. Dar îndrăznesc să spun că se poate da acelaşi răspuns la ambele întrebări, deoarece astăzi „mersul la biserică” are aceeaşi motivaţie şi aduce aceleaşi efecte pentru cei mai mulţi participanţi ca şi mersul la teatru.

Înainte de a mă împroşca cu pietre, dă-mi voie să mă apăr; şi te rog înaintea Celui ce este gata să vină să judece vii şi morţii (Isus Hristos) cercetează-ţi motivaţia cu care mergi la biserică şi ia aminte la efectele pe care le aduce în viaţa ta această practică ca să vezi dacă nu cumva eşti un om nelipsit de la teatru şi nu de la templu.

Cu câteva decenii în urmă Dr. A.W. Tozer spunea: „Mi se pare semnificativ; dacă nu chiar ameninţător, faptul că în limbajul bisericesc de astăzi apar atât de frecvent cuvintele program şi programare." Într-adevăr ceea ce a observat Dr. Tozer este semnificafiv (plin de semnificaţie), dar ceea ce a fost o ameninţare atunci, acum este o realitate tragică pe care o experimentăm. Adoptarea cuvântului program pentru a descrie întâlnirile de biserică, a fost o ameninţare pentru viitorul apropiat al bisericilor, ameninţare care suna aşa: în curând veţi fi teatre. Dar cel ce ne-a ameninţat odinioară, ne a prins acum: aţi devenit teatre. Pentru că cuvântul program a fost preluat din teatru şi era foarte bun acolo pentru că teatrul este un loc de privit pentru cei ce ocupă un loc în sală şi un loc de oferit spectacole pentru cei ce urcă pe podium; şi cine neagă faptul că este necesară o programare pentru susţinătorii de spectacole pentru ca apoi să fie anunţaţi şi privitorii?

Conducătorii bisericilor din trecut nu s-au cutremurat când au văzut că cuvântul program li se potriveşte şi lor, că ceea ce trebuia să fie părtăşia sfinţilor a devenit un program, ci – lipsindu-le discernământul ca să vadă ameninţarea – l-au adoptat şi l-au sfinţit în loc să se pocăiască şi să se întroarcă la dragostea primilor creştini. Ne-au dat aurul părtăşiei sfinte pe arama sclipitoare a programului. Această practică L-a scos afară pe Domnul Isus Hristos din adunările noastre, şi în loc să ne adunăm în jurul Omului , ne strângem în jurul unui om, locul în care Isus Hristos trebuia să fie prezent în mijlocul mădularelor Sale, a devenit un loc în care unii ţin spectacole şi alţii le privesc. Va trebui să decidem acum dacă vom păşi pe urmele înaintaşilor noştri adoptând şi sfinţind cuvântul teatru pentru bisericile noastre, sau vom deschide prin pocăinţă Celui ce bate la uşa bisericilor???
Problema nu este în cuvintele pe care le folosim, ci în faptul că aceste cuvinte descriu cel mai bine lucrurile care se petrec între noi – că ceea ce trebuia să fie un loc unde slava lui Dumnezeu să se pogoare, Domnul Isus să fie în mijlocul sfinţilor Lui, fiecăruia să i se dea arătarea Duhului spre folosul altuia, a devenit un loc în care unii se programează să îşi joace rolul (piesa) de creştini, iar alţii vin să privească spectacolul prost pregătit. Cei mai mulţi slujitori de astăzi sunt actori. Ei nu trăiesc ceea ce pretind în faţa publicului. Predicatorul se pregăteşte să predice ca Spurgeon şi măcar că încearcă de sute de ori şi vede că nu poate, continuă. Coriştii sunt învăţaţi că cânte ca unii care au bucurie, să încerce să exprime pe faţă ceea ce, de fapt, nu au în inimă. Vin la biserică, îşi joacă rolul, dacă au reuşit să-l joace bine şi unii îi felicită, atunci pleacă bucuroşi acasă, dacă nu, nu-i nimic, încearcă duminica viitoare. Doamne ai milă de noi! Avem şi filme "creştine" care ne învaţă cum să ne comportăm ca Ieremia sau ca unul din proroci fără să depunem efort, doar privindu-le... Şi nimeni nu-şi dă seama că noi nu devenim ca unul din acei proroci, ci devenim ca aceia care au jucat rolul acelui proroc, devenim actori!? Încă puţină vreme, foarte puţină vreme şi actorii vor fi descoperiţi! Aceia care au pretins că sunt şi nu sunt vor fi arătaţi ca mincinoşi înaintea oştirilor cereşti şi înaintea tuturor oamenilor.
Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a creştinul; e timpul să fim creştini!

Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a mersul la biserică; e timpul să căutăm părtăşia cu sfinţii!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre rugăciune; e timpul să ne rugăm!

Nu mai este timp de pierdut în controverse cu privire la „botezul cu Duhul Sfânt”; trebuie să fim plini de Duh!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre credinţă; e timpul să credem!

Nu mai e timpul să intrăm în polemici cu privire la cea de-a doua venire a Domnului Isus; e timpul să-L aşteptăm şi să iubim venirea Lui!

„De acum vremea s-a scurtat.”

„Se apropie ziua!”

Părtăşia creştină este esenţială pentru sănătatea spirituală a credinciosului şi el nu poate trăi o viaţă de biruinţă constantă fără ea, dar participarea la spectacole nu numai că nu este folositoare, dar este chiar dăunătoare!

Eram orb şi acum văd

Librăria New Life, de pe Str Morilor Nr 47, va găzdui vineri 17 septembrie, lansarea cărţii autobiografice "Eram orb şi acum văd", de Vasile Tofan. Evenimentul este programat să înceapă de la orele 18:00.

Cartea "Eram orb şi acum văd" a apărut la Editura Emanuel din Galaţi. "Cu un fizic impresionant, Vasile Tofan a fost timp de 8 ani boxer de performanţă având succese pe plan intern şi internaţional. A căutat drumul Occidentului pentru a se afirma în boxul profesionist. A fost uşor racolat de durii lumii interlope care i-au promis lansarea. Totul s-a spulberat pentru că a fost corupt să spargă vitrinele a două mari magazine de bijuterii din Germania. A fost prins, arestat de către poliţia germană, stând doi ani în închisoare.

Lansarea, realizată în colaborare cu Radio Vocea Evangheliei Sibiu, va fi urmată de o mărturie a autorului şi de o sesiune de autografe.

miercuri, 1 septembrie 2010

Valori rasturnate


“It always seemed strange to me that the things we admire in men, kindness and generosity, openness, honesty, understanding and feeling are the concomitants of failure in our system. And those traits we detest, sharpness, greed, aquisitiveness, meanness, egotism and selfinterest are the traits of sucess. And while men admire the quality of the first, they love the produce of the second.”

John Steinbeck

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică