Pe cine ai inseninat azi?

“Cum raspunde in apa fata la fata,
asa raspunde inima omului, inimii omului.”
Proverbe 27 :19

ce sunt oamenii ?

“They realize that we live in a hopeless world; guided by greed, corruption and war. People are not people anymore, they have become taxpayers, consumers, customers, constituents and little dots on a piece of paper called statistics. “

"Ei isi dau seama ca traim intr-o lume fara speranta; condusa de lacomie, coruptie si razboi. Oamenii au incetat sa mai fie priviti ca oameni; au devenit contribuabili, consumatori, clienti, constituenti si mici puncte pe o hartie numita statistica."

Gandul si versetul zilei

"Champions are not those who never fail,
they are those who never quit." 1

Campionii nu sunt aceia care nu cad niciodata ,
ci aceia care nu se dau batuti.

Cine crede ca sta in picioare, sa ia seaama sa nu cada. Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu , care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. 1 Corinteni 10:12-13

1. Asociatia Barbatilor Crestini
2008- Schimbarea in bine incepe cu tine

Am invatat

Păstorul şi abuzul spiritual

În America un păstor a devenit regele bisericii, şi asta pe seama adunării înaintea cărora slujeşte. Mii şi mii de cazuri stau ca şi exemplu viu al afacerilor murdare ce se petrec sub ochii membrilor bisericilor Evanghelice din întreaga lume. Astfel de evenimente s-au extins masiv în India şi în Africa, însă România nu este exclusă de pe lista abuzului spiritual. Biserica Ortodoxă, după cum ştim, deţine poziţia cea mai ridicată în topul Românesc - când vine vorba de îmbogăţirea abuzului spiritual pe seama celor slabi şi necunoscători ai Cuvântului Divin.

Înainte de a merge mai departe, cred că trebuie să stabilim care este semnificaţia abuzului spiritual. Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane aflate în nevoie de ajutor, de sprijin, de o mai mare putere spirituală, care rezultă în slăbirea, subminarea sau micşorarea capacităţii spirituale a respectivei persoane[1].

Aş dori să completez această afrimaţie, prin a adăuga la această definiţie, faptul că abuzul spiritual desvigurează identitatea creştinului răscumpărat, transformândul pe acesta în ceea ce era înainte să fi fost răscumpărat. De acest abuz este afectat orice persoană în Universul nostru, însă acest virus global nu ar trebui să aibe loc şi în biserica locală. Din nefericire, biserica locală este deja afectată de acest virus distructiv.

Interesele personale, semnul abuzului spiritual

Abuzul spiritual, în totdeauna, a fost folosit de slujitorii şarlatani, ce doreau să profite pe seama bisericii locale, doar pentru aş crea un viitor sau aş atinge interesele personale stabilite înainte să fi fost acceptat în poziţia de conducere a Bisericii lui Cristos, în timpul investirii sau pe parcusul misiunii la care a fost chemat. Interesele personale sunt cele mai distrugătoare aspecte în lucrarea unui slujitor care este chemat să nu apeleze la o astfel de situaţie coruptibilă. Totuşi suntem conştienţi că omul îşi schimbă blana, dar năravul nu. Deseori, când aceasta îşi arată adevărata valoare şiretică, găsirea unei soluţii de externare devine dificilă.

Într-o societate ca şi a noastră, care este condusă de limbajul coruptibil, cred că este important să ne asigurăm că atunci când alegem păstorii Bisericii lui Cristos, că aceştia sunt aleşi conform caracteristiciilor prezentate de Pavel în epistolele sale. Nu putem să ignorăm astfel de cazuri, deoarece, prin nerespectarea cerinţelor Divine, prin propria decize, alegem să fim de acord cu abuzul spiritual. Această decizie, nu doar că va fi considerat ca şi un compromis, dar ea va fi şi o încălcare a valorilor şi principiilor biblice.

Necunoştinţa, o altă cale a abuzului spiritual

Un alt factor ce contribuie la această manipulare spirituală este faptul că membrii bisericii locale nu sunt capabil, sau mai bine spus, nu sunt pregătiţi să detecteze astfel de incidente. Totuşi atunci când membrii il detectează, cu certitudine pot afirma, că un război revoltant va începe în biserica locală. Păstorul înselător nu va putea să-i prostească pe fraţi prea mult. Acesta va cădea în capcana construită de el însuşi.
Responsabilitatea noastră ca şi slujitori ai lui Cristos este de a informa fraţii - nu numai despre bunul mers al bisericii, ci şi despre fiecare ascpect administrativ al bisericii locale. Interesul activităţiilor în biserica locală nu trebuie să fie ascuns de membrii bisericii locale. Păstorul şi conducerea bisericii locale trebuiesc să fie integrii şi transparenţi în tot ceea ce fac.

Dictatura, o frică impusă a abuzului spiritual

Teama fraţilor de a se opune păstorului este o altă formă a abuzului spiritual. Orice ar face un membru pentru a se opune unor astfel de situaţii, acesta nu are puterea necesară de a se opune. Dar dumneavoastră veţi spune că sunt mai mulţi frati în biserica locală - şi vă dau dreptate. Problema nu este câţi membrii avem în Biserică, ci câţi dintre aceştia se vor opune păstorului sau condecerii ce comit un abuz spiritual asupra sau împotriva Bisericii lui Cristos.

Totuşi, considerând că ne aflăm la acest subpunct important, aş dori să menţionez că în anumite cazuri, conducerea bisericii locale este cea care îşi caută motivele proprii pentru aş pune în funcţie proprii fii la conducerea bisercii locale. Iar printr-o astfel de santajare nemiloasă, păstorul ales de Dumnezeu este aruncat afară din Biserica lui Cristos.

Dictatura este asociată cu legalismul exsistent în rândul bisericiilor evanghelice Româneşti. Deşi suntem conştienţi de aceasta, şi de aspectele menţionate mai sus, trebuie să ne asigurăm că acestea nu trebuie să aibe loc în Biserica lui Cristos. Aceste aspecte neplăcute trebuiesc înlocuite, altfel biserica locală riscă să devină irelevantă şi necontextuală. Această corectare a sistemului incorect trebuie să pornească colectiv. Pentru asta, membrii bisericii trebuiesc echipaţi şi împuterniciţi pentru a se implica în slujire. Doar prin slujire vom fi capabil să identificăm slujitorii adevăraţi.

Slujirea, o derutare a integrităţii

Aici ne regăsim cei mai mulţi, şi asta datorită şantajului creştinesc de a ‘lucra pentru Domnul’, în timp ce un şarlatan, căci alt cumva nu îl putem numi, îşi umple geamantanul de bani pe seama fraţilor din biserica locală. Despre un astfel de eveniment, ce mi s-a întâmplat pe propria piele, îmi aduc amine foarte clar. Prin anumite mijloace, am început să lucrez cu un frate, care se afla la cârma conducerii în biserica locală, în aşa numitul câmp al Evangheliei. Deşi nu eram bine plătit, au venit lunile în care acesta uita-se (intenţional) să îmi ofere salariul lunar spunând că servicile mele sunt defapt un act voluntar în lucrarea lui Dumnezeu. Au trecut luni, şi conştient fiind, i-am cerut acestuia să îmi ofere salarile necesare, dar văzând că nu exsistă o rezolvare a cazului am renunţat la acel loc de slujire. Cu siguranţă acest exemplu nu este unic. Mulţi ne regăsim în această situaţie cumplită şi neplăcută.

Este o calomnie ca astfel de lucruri să aibe loc între creştini. Mult mai mult, atunci când aceste lucruri se întămplă, prin manipularea conştientă a unor slujitori (şi nu numai), printr-un astfel de act, distrugem şi distorţionăm imaginea Creatorului. Astfel, interesele persoanale nu se vor mai lupta cu omul, ci cu Dumnezeu, al cărui caracter este pus în joc. Iată că alinarea multora, şi a mea, nu se gaseşte în aceşti hoţi, ci într-un Dumnezeu care apără cauza celui neprihănit. Totuşi, Dumnezeu ne-a dat fiecăruia înţelepciunea de a discerne binele de rău. Această lucrare trebuie să fie responsabilitatea noastră, asigurandu-ne că aplicăm această metodă în tot ceea ce facem. Creştinul trebuie să fie o binecuvântare oriunde ar fi şi în orice ar face, căci prin aceasta, oamenii din jur vor fi direcţionaţi spre Creatorul Universului, adică Dumnezeu.

În final, cred cu stăruinţă, că intergitatea şi transparenţa unei persoane sunt preţioase, dar în acelaşi timp, acestea se pot pierde foarte uşor. Aceste două ingrediente sunt defapt ataşate de inima omului. Atunci când omul le pierde, acesta şi-a pierdut propria exsistenţă! Mă voi opri aici, sperând să mă reîntorc, într-o altă conjuctură, discutând despre abuzul laudei, abuzul rugăciunii şi abuzul predicării.

Scris de Cosmin Pascu

Notă de subsol:
[1] David Johnson si David VanVonderen

2. Puterea subtila a abuzului spiritual - de David Johnson si David VanVonderen
o puteti citi aici!

Recomandare de carte

Ieri am directionat spre Libraria Crestina din Sibiu ..si am gasit 4 carti pe care vi le recomand, doua am citit din ele, dar celelalte doua cred ca sunt la fel de frumoase. Cartile nu ne indeparteaza de cea mai valoroasa Carte - Cuvantul lui Dumnezeu - doar ne ajuta sa urmarim intelepciunea si Voia Lui prin experientele oamenilor Lui.

Nu ma incanta si fascineaza deloc piata de carte crestina de azi, nu tot fluxul si dinamica de literatura este sanatos, trebuiesc atent filtrate cartile gen' "aspirationale" , " motivatoare" de "gandire pozitiva", de "descoperirea potentialului uman", de "5 pasi cum sa ai o casnicie fericita" , ce"algoritm sa ai ca sa fi un om de succes " - toate nu sunt decat alifii temporare comerciale.

Recomand cu caldura aceste carti pentru ca au schimbat multe vieti- caci sunt bazate pe Duhul Adevarului si in Lumina Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu.

Mult har tuturor!

1. Biruinta asupra Intunericului. Aici o puteti comanda.
de Neil T. Anderson


Recomand cu caldura cartea "Biruinta asupra intunericului", de Neil T. Anderson. Este o carte ce nu trebuie sa lipseasca din biblioteca fiecarui crestin practicant. Personal, o consider, alaturi de inca vreo cateva carti bune, ca facand parte din bibliografia pentru domeniul psihologiei crestine. Iata un fragment din introducerea cartii:

Sunt intrigat de suprapunerea celor doua lucrari despre care vorbeam, si anume - cea de invatare, de formare si cea de sfatuire, de consiliere. Invatatura crestina priveste in viitor pentru a determina cresterea si maturizarea, iar consilierea, sfatuirea crestina priveste in trecut pentru a corecta problemele si a consolida punctele slabe. Insa ambele trebuie sa porneasca din prezent, fiind foarte personale, ridicand intrebari ca: "Cine esti? Cu ce te ocupi? Ce crezi despre tine?". Trecutul ti-a modelat actualul sistem de referinta si iti va determina viitorul, daca nu a si facut-o deja.

Mai mult decat atat, convingerea mea este ca atat relatiile de formare cat si cele de sfatuire trebuie sa inceapa unde incepe Bibllia: cu o cunoastere a lui Dumnezeu si a identitatii tale in Christos. Daca l-am cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu, comportamentul nostru s-ar modifica radical si imediat. Asta se intampla si in Scriptura. Ori de cate ori s-au deschis cerurile pentru a arata slava lui Dumnezeu, oamenii care erau martori, au fost schimbati profund si imediat. Cred ca factorul cel mai hotarator in ceea ce priveste sanatatea spirituala si libertatea, este o intelegere reala a lui Dumnezeu si o relatie corecta cu EL. O teologie corecta este in mod indispensabil necesara unei bune psihologii.

2. Cel care sfarama lanturile robiei
Cum poti sa birui:
* ganduri negative
* sentimente irationale
* obsesii pacatoase
de Neil T. Anderson

Din prezentarea cartii:

“Eşti înlănţuit?
Nu ştii cum ai ajuns la un asemenea dezastru - înrobit de obiceiuri de care se pare că nu poţi scăpa sau prins în păcat. Eşti creştin, dar astfel de lucruri nu li se întâmplă creştinilor… sau cel puţin aşa ţi s-a spus.

Nu eşti singur!

Biblia îi avertizează în mod repetat pe creştini că vor avea de luptat împotriva lui Satan şi a forţelor întunericului. Pe cât de real este conflictul spiritual care stârneşte atâta agitaţie înlâuntrul tău, pe atât de tangibile sunt soluţiile de rezolvare a lui.
“CEL CE SFĂRÂMĂ LANŢURILE ROBIEI” revelează întrebările pe care le ridică războiul spiritual şi modurile în care poate fi dus acest război dând în vileag lupta pe care Satan o duce împotriva minţii tale.
“CEL CE SFĂRÂMĂ LANŢURILE ROBIEI” împărtăşeşte puternicul adevăr care va zdrobi cele mai înrădăcinate obiceiuri sau păcate intime.
Îţi poţi trai viaţa fără lanţuri!”

Cuprins:

în sfârşit, liber!
PARTEA I: PRINDE CURAJ!
1. Nu trebuie să trăieşti în umbră
2. A-ţi găsi calea în lume
3. Ai tot dreptul să fii liber
4. Confruntarea cu Prinţul Rebel
5. Sub protecţia lui Isus
PARTEA II: STAI FERM!
6. întâlnirea cu diavolul în persoană
7. Cursa cunoştinţei şi a puterii
8. Ispita de a face aşa cum vrei
9. Nu crede tot ce auzi
10. Aparenţele pot fi înşelătoare
11. Pericolul pierderii controlului
PARTEA III: UMBLĂ ÎN LIBERTATE!
12. Paşi către libertatea în Hristos
13. Cum să-i ajuţi pe alţii să devină liberi în Hristos

Adresa la care poate fi descarcata in format PDF. aici
Cel ce sfarama lanturile robiei
Adresa de unde poate fi comandata : aici

3. Lanturi sfaramate
Cum sa gasesti pace pentru un suflet manios
Cum elibereaza Dumnezeu pe cei disperati si ii vindeca pe cei fara speranta
de Doug Batchelor


4. O inima ca a Mariei intr-o lume ca a Martei
-gaseste intimitatea cu Dumnezeu in ciuda agitatiei vietii !
de Joana Weaver


Prima data am zarit aceasta carte intr-un hotel in state la un client si chiar ma gandeam cand va fi tradusa si in limba romana. Spre surpriza mea ..acum Domnul a lucrat sa o avem si noi.
"Cartea este uşor de citit, este scrisă într-o manieră personală şi are un mesaj de profunzime. Conţinutul acestei cărţi m-a pus la teste, m-a provocat şi m-a încurajat să trăiesc în fiecare zi ca Maria într-o lume ca cea a Martei." - Carole Mayhall, autoarea cărţilor Come Walk with Me şi Here I am Again, Lord

O invitaţie pentru fiecare femeie care a simţit vreodată că nu este destul de evlavioasă, destul de iubitoare sau că nu face destul!

Viaţa unei femei de astăzi nu este prea diferită de cea a Mariei sau a Martei din Noul Testament. Asemenea Mariei, şi tu tânjeşti să stai la picioarele lui Isus... dar obligaţiile zilnice ale vieţii tale agitate pur şi simplu nu te lasă în pace. Asemenea Martei, şi tu Îl iubeşti pe Isus şi vrei din tot sufletul să-I slujeşti... dar te lupţi cu oboseala, cu resentimentele şi cu simţămintele de incompatibilitate. Atunci vine Isus, în mijlocul freamătului vieţii tale, pentru a-ţi face aceeaşi invitaţie pe care a făcut-o cu mult timp în urmă celor două surori din Betania. Plin de blândeţe, El te sfătuieşte să alegi „partea cea bună" - o viaţă de intimitate cu El, intimitate care se revarsă în mod natural în slujire plină de dragoste. Cu o abordare nouă a acestei povestiri biblice binecunoscute, Joanna Weaver ne arată nouă tuturor - Marii şi Marte - cum să ne apropiem mai mult de Domnul nostru: aprofundându-ne părtăşia cu El, consolidându-ne slujirea şi făcându-le pe amândouă cu mai puţin stres şi cu mai multă bucurie. Cartea include un studiu biblic de 12 săptămâni aplicabil atât individual, cât şi în grup"

Am fost clopot

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!




Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei. Filmul este un punct de plecare pentru o variantã de lung-metraj, care doreste sã aducã în actualitate acest tezaur al credintei crestine din România....

Astazi avem libertate ..si cum o folosim pentru Gloria Domnului?
In valurile de persecutie oamenii au fost mai sensibili Soaptei Duhului Sfant.

Va indemn sa vizionati un film cutremurator.

Dedicare extrema

Te dai in intregime Celui ce sa da in intregime.

Am gasit in Domnul fericirea

Am gasit in Domnul fericirea,
Am gasit maretul har divin;
Am gasit in Isus mantuirea
Ce-am cautat-o de-atata timp;
Am gasit in Isus adevarul,
Cand inima mi-am deschis;
Pace sfanta, binecuvantare
De la Domnul am primit.

Cor: /: Glorie, Isuse, Tie! o Aleluia-n veci, marire!
Tu esti a mea fericire! o Aleluia-Aleluia! :/

Cand furtuna vine peste mare
Si cand vanturile grele bat,
Spune-mi, Doamne, cum sa pot eu oare
Marea vietii s-o strabat?
Cand pacatul ameninta lumea
Stiu, sfarsitul va veni-n curand;
Nu ma tem, caci Tu esti langa mine!
Tu esti scutul meu, oricand!

La credinta vin-acum degraba!
Nu mai sta nepasator mereu!...
Azi, eu stiu ca Isus ma iubeste
Si El e-n sufletul meu.
Am gasit, in Isus, adevarul
Cand inima mi-am deschis;
Pace sfanta, binecuvantare
De la Domnul am primit.

Ploaie si moarte

Salut şefu`... cam lungă vacanţa... mai bagă şi tu cu condeiul ceva... şi ieşi din criza de toamnă mai repede, că încă nu a venit toamna, e o păcăleală de bubuli... Va veni prin noiembrie autumul adevărat... Poate nu ştii, dar noi, cei care te privim, auzim, aşteptăm zilnic, remarcăm lungile pauze de oboseală de călugăr cu iz de emo pastoral... Nu a venit încă timpul debarcării... Te vom anunţa din timp.

Plouă... Şi ploaia asta m-a lăsat fără toamnă, trecând din vară, bleg şi emo, direct spre niciunde...

Aud cariile lucrând de zor în grinda casei bătrâne în care îmi mor zilele. Distrugeţi prieteni ce-a mai rămas. Îmi sunteţi dragi, mai dragi decât cariile cu două picioare şi costume de-a gata ce-au rupt din mine perseverent şi satanic, lăsând în urmă cenuşa urii.

Plouă... Charles Louis Philippe spunea la început de secol XX „Timpul rafinamentelor a trecut, ne trebuie barbari”. Bine aţi venit şi voi prieteni!

Am spus bisericii că plec... M-am tot gândit în ultimii 15 ani de când mă învârt pe acolo ca pastor cum e ziua în care pleci.

Ploioasă... Mi-am adunat ceva lucruri din birou, le-am pus într-o cutie, le-am încărcat în maşină şi gata...

Am renunţat şi la Barry, câinele meu Saint-Bernard. Are zece ani şi nu mă mai recunoaşte. A încercat să mă muşte. Şi tu, Brutus? L-am dus la Iosif, la garajul lui auto, să-i muşte clienţii.

Am încercat să-mi imaginez în anii aceştia cum va fi fără Barry? Rece şi ploios.

Mă gândesc cât de parşivă e moartea. De fapt la bătrâneţe ne ia doar trupul, adică ce-a mai rămas, că de murit murim în fiecare zi câte puţin, trimiţând înainte bucată cu bucată din noi. Problema e că în cer nu mai recuperăm totul. Rămân jos cariile, amintirile, ploile, toamnele...

Ieri am bătut de disperat o baltă cu umbrela, ca perşii la Salamina, când, zdrobiţi de greci, au bătut marea cu vergile, culmea lipsei de măsură.

Am fost în sat la mama... N-a zis nimic, mi-a dat doar să mănânc şi pe nepregătite m-a mângâiat pe păr şi mi-a spus „copile”. Am plecat de acolo buimac şi parcă apa din pantofi nu mă mai deranja aşa de cumplit.

Iar mama va fi şi ea în cer...

Vladimir Pustan