Se afișează postările cu eticheta puterea rugaciunii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta puterea rugaciunii. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 iunie 2009

Comoara zilnica pentru rugaciune


Dupa ce ne predam viata lui Isus Christos ca sa fim curatiti, putem fi umpluti cu Duhul Sfant care ne da putere sa traim vieti evlavioase si sa fim o marturie pentru Christos.
Isus a spus "Luati Duh Sfant!" (Ioan 20:22). Dumnezeu nu le face pe amandoua: si sa daruiasca, si sa primeasca; El va da, insa noi trebuie sa primim.
Dovedim cat de putina dragoste avem pentru Dumnezeu atunci cand ascultam mai degraba de ceea ce spun oamenii despre El decat ceea ce Dumnezeu are de spus despre El Insusi.
Daca El nu este pe primul loc in inimile noastre, noi nu putem fi ucenicii Lui. Este posibil sa devenim atat de devotati lucrurilor, slujirii si chiar convingerilor noastre, incat sa nu auzim ce are Dumnezeu sa ne spuna.

Rugaciune: Tatal nostru, Te laudam pentru puterera de curatire a Sangelui lui Isus Christos. Venim acum al Tine, dandu-ne toata silinta sa renuntam la eul nostru. Transforma-ne si fa ca Duhul Sfant sa ia controlul deplin asupra noastra.Pentru Numele lui Isus Christos si gloria Ta. Amin

marți, 24 martie 2009

Nu stim sa ne rugam


De multe ori răspunsurile la rugăciunile noastre sunt cele care produc multe dificultăţi în viaţa creştină. Ne rugăm pentru răbdare, şi Tatăl nostru trimite oameni solicitanţi în calea noastră pentru a ne testa la limită, „căci ... necazul aduce răbdare" (Romani 5:3).


Ne rugăm pentru un duh supus, şi Dumnezeu trimite din nou suferinţă, ca să învăţăm să fim ascultători în acelaşi fel în care Hristos „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit" (Evrei 5:8).

Ne rugăm să fim altruişti, şi Dumnezeu ne dă ocazii să facem sacrificii punând pe primul loc nevoile altora şi punându-ne viaţa la dispoziţia altor credincioşi. Ne rugăm pentru putere şi smerenie, şi „un sol al Satanei" (2 Cor. 12:7) vine să ne chinuiască până cădem la pământ cerând să ne fie luat.

Ne rugăm Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicând: „Măreşte-ne credinţa!" (Luca 17:5). Atunci banii noştri parcă fac aripi şi zboară; copiii noştri se îmbolnăvesc grav; un angajat devine neglijent, încet şi risipitor; sau alte încercări noi se abat asupra noastră, solicitând mai multă credinţă decât am experimentat înainte.

Ne rugăm pentru o viaţă ca a lui Hristos care să arate smerenia unui miel. Atunci ni se cere să facem o lucrare umilă, sau suntem acuzaţi pe nedrept, fără a ni se da ocazia să ne explicăm, pentru că El „când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie" (Isaia 53:7).

Ne rugăm pentru blândeţe şi imediat înfruntăm o furtună de ispite de a fi aspri şi irascibili.

Ne rugăm pentru linişte, şi deodată fiecare nerv ne este stresat la maximum cu o tensiune imensă pentru a învăţa că atunci când El ne trimite pacea Sa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugăm pentru dragoste faţă de alţii, şi Dumnezeu ne trimite o suferinţă deosebită, aducând în calea noastră oameni greu de iubit şi care spun lucruri care ne calcă pe nervi şi ne sfâşie inima. El face aceasta pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate ... nu se poartă necuviincios, ... nu se mânie ... acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată" (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugăm să fim ca Domnul Isus, şi răspunsul lui Dumnezeu este: „Iată, te-am pus în cuptor" (Isaia 48:10); „Îţi va suferi inima şi-ţi vor fi mâinile destul de tari?" (Ezechiel 22:14); „Puteţi voi să beţi paharul?" (Matei 20:22).Drumul spre pace şi victorie este să acceptăm orice situaţie şi orice încercare ca venind direct din mâna Tatălui nostru iubitor; să trăim „împreună [cu El] în locurile cereşti" (Efeseni 2:6), deasupra norilor, în prezenţa tronului Său; şi să privim în jos din glorie la împrejurările noastre ca fiind rânduite de Domnul cu dragoste.

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp
Orice simţ al apropierii, umane şi divine;
Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima,
Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele;
Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur,
Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele.

M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori,
Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii,
Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti,
Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins;
Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte,
Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină.

M-am rugat
pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare,
Un somn fără dureri, o pauză liniştită;
Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună,
Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult;
Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau,
Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă.

Îţi mulţumesc,Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în seamă
Rugăciunile mele slabe şi să răspunzi cum credeam eu,
De când aceste daruri scumpe bunătatea
Ta le-a oferitMi-au adus mai mult decât tot ce am cerut sau gândit;
Dătător de bunuri, aşa răspunde-mi la fiecare cerere,
În felul Tău de a da, mult mai bun decât al meu.
Annie Johnson Flint

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică