vineri, 21 octombrie 2016

Cum răspund creştinii in fata regimurilor opresive ?



Mă gândesc acum la perioada scrierii Evangheliilor si a Epistelor Noului Testament. In primii 70 de ani după viaţa si înălţarea lui Hristos de pe pământ, au fost 5 împăraţi romani. Augustus (Luca 2:1), Tiberius (Luca 3:1), Caligula, Claudius (Fapte 18:2),Nero -54-68 d.Hr (ăsta o fost dus cu capu rău de tot.
Să vă dau 4 exemple: 

1.Nero participa la toate competiţiile muzicale si binenţeles intotdeauna câştiga el:)) audienţa era inchisă intr-o sală si toti erau fortaţi sa il asculte pana la final, dupa care urmau aplauzele si voturile.

2.Nero a fost un om de o extraordinară cruzime,aranjând asasinarea soţiei,mătusii si mamei sale. De 3 ori a incercat asasinarea mamei sale,dar fara succes.

3 A fost căsătorit cu femei şi bărbaţi.

4.Nero a dat ordin să fie incendiată Roma şi toată vina să fie aruncată pe creştini. Psihiatrii de azi l-ar diagnostica cu uşurinţă cu Narcissistic Personality Disorder..nepunând la socoteală paranoia sa.

Şi cum au răspuns creştinii în acest context? In Romani 12:21- Dumnezeu prin Ap.Pavel ne oferă răspunsul valabil şi pentru liderii infatuaţi,dominatori,cruzi si săriţi de pe fix de azi.
"Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” Cum punem versetul ăsta în practica in sec.XXI-lea? 
In aceasta lume, omul are doua posibilitati reale. A) să răspundă la rău cu răutate, sau B) să răspundă la rau cu bine. (tot ce implica valorile binelui- Iertare, dragoste, cumpatare in vorbire). A fi neutru nu o vad ca o optiune.

Cultura lumii este brutala si opresiva fata de Cuvantul lui Dumnezeu si fata de cei cara umbla in evlavie. Suntem cu totii intr-o "dog-eat-dog world". Mandria umple atmosfera incaperilor noastre. Cinismul este o obisnuinta. Dar pentru cei credinciosi exista o alta posibilitate de a infrunta raul - prin credinta, speranta si dragoste, avand ca Model - pe cel care a biruit raul prin bine, pe Domnul Isus Hristos.
Cum găsim echilibrul ca să nu sfârşim in a fi luptători de querila, terorişti spirituali ..sau mai nou “fanatici religioşi”? Există vreun echilibru de abordare? Sau milităm pe atitudinea talibană evanghelică? Sau rămânem ca nişte mieluşei cuminţi şi inofensivi în cutiuţele noastre? Fie apelăm la prima sursă –rugăciunea şi postul, apoi le împletim cu luarea de atitudine, confruntarea imoralităţii, corupţiei?
Erodarea societăţii si a familiei vine cu o paletă diversă : avorturi, căsătorii nefireşti, homosexualitate, păcate imorale. Putem trăi frumos si arăta altora faptul ca o viata evlavioasa nu trebuie impusă, turnată in gît cu forţa semenului tău, nu trebuie basculată cu mii de postări imbibate cu haiteri.
Fiţi sare si lumină a spus Hristos. Să mărturisim adevărul imbrăcat in dragoste. Sa lasam baroasele spirituale si mitralierele declarative altora. Putem da dovada de o agresivitate fermecatoare, o violenta cuceritoare a iubirii. Nu mi-s nici ecumenic, nici pozitivist, nici tolerant.Prefer sa fiu realist. Unde am ajunge cu totii daca am distruge fundatia unei societati? (Familia)
Imi aduc aminte ca in preajma alegerilor prezidentiale, aveam si prieteni care imi spuneau ca sunt foarte rezervati cu privire la Iohannis deoarece stiau ca tavalugul ideologiilor liberale, sodomite vor veni peste mandatul sau..si va trebui sa aprobe legi care sunt in confruntare directa cu principiile si valorile Scripturii si ca atunci vom vedea ce de scantei vor iesi intre evanghelicii, fascinati la vremea aceea de neamtul "crestin asumat".

Hmmm..tu ce părere ai?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?