“Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.
Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1Tesaloniceni 5,1) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.
Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge, şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărădnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult, de fiecare dată.
Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi.
Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi. Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.
Atât şcoala minunii, cât şi şcoala suferinţei cer din partea celui chemat în ele o zguduitoare seriozitate duhovnicească. Cu "şcolarii" neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra...
Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat şi nici întărit îndeajuns. „(Fr. Traian Dorz)
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
You may leave a message.May God Bless you!